Curtea de Apel Brașov din România a dispus sesizarea ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: Dacă fapta de a deschide şi utiliza un cont pe o reţea de socializare deschisă publicului (reţea care nu solicită dovezi din care să reiasă folosirea numelui real de către deţinătorul unui cont), furnizând ca nume de utilizator numele unei alte persoane şi introducând date reale vizând această persoană (informaţii, fotografii, imagini video etc.) realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals informatic prevăzută de art. 325 Cod Penal al României, cu referire la cerinţele ca acţiunea de introducere a unor date informatice să fie realizată fără drept şi, respectiv, să aibă ca rezultat date necorespunzătoare adevărului.
În hotărârea dată Curtea a făcut referire la noțiunea ”fără drept” care trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 163/2993, iar din aceste texte de lege rezultă că autorizarea sau permisiunea sunt legate de folosirea sistemului informatic și deci persoana fizică sau juridică competentă să le acorde este deținătoarea drepturilor asupra sistemului informatic sau datelor informatice.
Referindu–ne la rețelele stipulate în hotărârea în cauză – facebook, pornhub – drepturile asupra contului unei astfel de rețele, include toate datele asociate acesteia, aparțin, pe de o parte, deținătorului aplicației (care păstrează anumite drepturi asupra acestuia – spre exemplu, putând elimina anumite date în măsura în care contravin politicii rețelei) și, pe de altă parte, deținătorului (titularului) contului.
Cu privire la această ultimă chestiune, Curtea apreciază relevant și faptul că rețelele amintite nu condiționează deschiderea unui cont de folosirea numelui real al persoanei care utilizează contul și nu efectuează verificări menite a stabili identitatea dintre numele persoanei care deschide contul și numele sub care este înregistrat contul. De altfel, este de notorietate, cel puțin printre utilizatorii unor astfel de rețele, că în cele mai multe dintre cazuri nu sunt folosite nume reale. Este, de asemenea, de necontestat că dreptul de administrare a contului aparține persoanei care l-a deschis (și care se identifică cu datele solicitate de aplicație – nume de utilizator, parolă, număr de telefon etc.) și nu persoanei al cărei nume a fost folosit ca denumire a contului.
În raport de cele expuse, Curtea consideră, în interpretarea noțiunii de fără drept, că aceasta nu trebuie legată de persoana vătămată și de necesitatea ca aceasta să îi permită inculpatului să introducă, în sistem informatic, date privind persoana sa (fotografii, filme). Nu este vorba de un drept asupra unor astfel de reprezentări ale realității ,ci de dreptul de a utiliza sistemul informatic și programul informatic aferen rețelei de socializare.
Pe cale de consecință, atâta timp cât o persoană este titularul contului (inclusiv în situația în care a folosit, pentru denumirea acestuia, un nume aparținând altei persoane), aceasta este persoana care are dreptul de a folosi contul respectiv (prin introducerea oricăror date informatice, modificarea acestora, ștergerea etc.), neputându-se reține că a acționat fără drept.
În ceea ce privește condiția ca acțiunea de introducere de date informatice să aibă ca rezultat date necorespunzătoare adevărului, Curtea consideră că trebuie lămurit dacă folosirea numelui unei alte persoane pentru deschiderea unui cont într-o rețea de natura celei utlizate de inculpat, în cauză (facebook, pornhub) conduce la un astfel de rezultat.
În concret, este avută în vedere situația în care postările inculpatului conțin imagini (fotografii și imagini video) care înfățișează persoana vătămată, imagini reale (neprocedându-se la alterarea lor în nici o formă), astfel că singura împrejurare care nu are corespondent în realitate este faptul că persoana vătămată, al cărei nume apare la denumirea contului, este chiar deținătoarea acestui cont.
Or, în această situație, Curtea consideră că numele persoanei vătămate, regăsit ca nume al contului, nu reprezintă date informatice necorespunzătoare adevărului, ceea ce nu corespunde realității fiind situația de fapt rezultând din crearea contului sub un alt nume. Practic, se ajunge în situația în care titularul contului se prezintă celorlalți utilizatori ai aplicației sub o altă identitate, cea regăsită în denumirea contului. Însă art. 327 Cod Penal al României incriminează fapta de fals privind identitatea doar în situația în care este realizată în raport cu o persoană dintre cele prevăzute în art. 175 Cod Penal al României sau este transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitate, simpla prezentare sub o identitate falsă altor subiecți de drept nefiind incriminată. Or, în condițiile în care, în realitatea obiectivă, nu este sancționată o astfel de faptă, apare ca nefiind justificată o interpretare care să sancționeze o astfel de conduită în realitatea virtuală.
În ceea ce privește o eventuală asemănare cu infracțiunea de fals în înscrisuri, rezultând din inserarea numelui unei alte persoane, Curtea apreciază că trebuie luat în considerare faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, acest tip de rețele nu garantează existența unei identități între numele de utilizator și numele real al persoanei care deține contul, astfel că simpla introducere a unui nume nu este natură de a produce efecte.
Față de toate acestea, în opinia Curții, folosirea numelui unei alte persoane, pentru deschiderea unui cont în rețeaua facebook sau pornhub nu are ca rezultate date necorespunzătoare adevărului și deci, o astfel de acțiune nu îndeplinește această cerință esențiala pentru existența infracțiunii de fals informatic.
Evident, deschiderea și folosirea unui cont pe o astfel de rețea publică, utilizând numele altei persoane, poate să realizeze continutul altor infracțiuni, în măsura în care sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia (spre exemplu, înșelăciune), însă, în opinia Curții, nu esunt realizate condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals informatic prev. de art. 325 Cod Penal al României.