DINU ȚURCANU
» Prorector informatizare, relaţia cu mediul socio-economic, imagine şi comunicare, Universitatea Tehnică a Moldovei
Tehnologizarea justiției devine un fenomen inevitabil și cu siguranță așteptat, fapt datorat varietăților de sprijin pe care le oferă. Însă, această reformă urmează a fi înțeleasă ca fiind utilă factorului uman numai prin manifestarea unui interes față de studiu, întrucât elementul-bază al implementării conceptului îl prezintă: asimilarea modului în care urmează a fi manevrate instrumentele tehnice; înțelegerea rostului unor asemenea asistențe tehnice. Juridice Moldova și-a propus, în acest context, să apeleze specialiști ai mediului tehnologic pentru explicarea unor elemente întemeietorii tehnologizării justiției. Astfel, Dinu Țurcanu, Prorector al Universității Tehnice din Moldova a relatat în mod definitoriu și caracteristic traseul pe care-l poate parcurge o digitalizare sub aspectele naționale.
Aducem sincere mulțumiri dl. Dinu Țurcanu pentru că a acceptat să ne ofere acest interviu și sperăm să fie cât se poate de interesant pentru cititorii Juridice Moldova.
1. Progresul tehnologic se inserează tot mai mult în viața noastră, în acest context, cum ați putea defini și caracteriza fenomenul tehnologizării justiției?
Tehnologiile au devenit o parte a vieții noastre cotidiene, trăim într-o eră tehnologică, în interiorul căreia, în ultima perioadă, se face tot mai resimțibilă explozia dispozitivelor mobile. Nu mai putem discuta despre un subiect sau vreun domeniu, cum ar fi: cel al economiei naționale care nu ar fi asistat de instrumentele tehnologiei, din aceste considerente, nici sfera justiției, considerată, de altfel, una esențială societății, nu poate fi exceptată. Dezvoltarea și eficientizarea continuă a sistemelor informatice puse la dispoziția, atât a celor care înfăptuiesc justiția, cât și a justițiabililor, sunt în esență, condiții imperative ale evoluției unui sistem judiciar, inclusiv în Republica Moldova. Pentru cea din urmă, se vor accentua perspectivele aplicării tehnologiei informației și comunicațiilor în procesul judiciar, care vor atrage după sine un plus valoare sistemului. De asemenea, se ia în evidență și aspectul economisirii timpului pentru cei aflați în exercițiul atribuțiilor profesionale. S-a remarcat practic – domeniile conexe care au automatizat, au implementat tehnologiile rapid: și-au eficientizat considerabil activitățile. Cu atât mai mult, în partea ce ține de domeniul dreptului, aflat în întârziere față de progresul tehnologic – natura unei asemenea omisiuni ar putea permite izbucnirea unui val de ilegalități în era tehnologiilor, prin urmare, dacă nu se va raporta domeniul justiției la modernizările tehnologiei: riscurile cibernetice, incapacitatea funcționarilor de a le preveni va deveni o realitate, iar obiectivele profesionale, sub acest context, nu vor putea fi duse până la capăt. Toate acestea ne conduc spre concluzia că în Republica Moldova trebuie încurajată folosirea tehnologiilor moderne – precum învățarea automată de către mașini, inteligența artificială – în susținerea activității sistemelor judiciare și, în egală măsură, să ne preocupăm de asigurarea cadrului legal necesar pentru utilizarea acestora, căci oricum vom evolua spre noțiunea de „E – Justiție”. Sunt sigur că în mod cert există argumente pro și contra, dar voi încerca să răspund cât mai obiectiv, conștienți fiindcă oricât de tare ne-am împotrivi progresului, oricât de multe argumente am încerca să găsim împotriva dezvoltării și implementării tehnologiei în procesul judiciar, nu vom reuși să îl menținem neatins. Spre exemplu, în această perioadă pandemică, inclusiv și în domeniul justiției am conștientizat importanța; ce înseamnă utilizarea videoconferinței în anumite cazuri, implementarea și dezvoltarea dosarului electronic sau anumitor materiale electronice, comunicarea (inclusiv între instanța de judecată și justițiabil, avocat și orice alt participant la înfăptuirea actului de justiție), utilizarea e-mailului sau utilizarea semnăturii electronice.
2. În lanț celor menționate – cum am putea preveni comiterea infracțiunilor informatice?
Dincolo de infracțiunea informatică, neaccesarea unui link având drept conținut o știre falsă, nedeschiderea unui mesaj primit pe poșta electronică, al cărui atașament prezintă pericol pentru navigatorul mediului online demonstrează – minimalizarea riscului incidentului cibernetic. Având în vedere că tocmai suntem în perioada lunii Europene a Securității Cibernetice, trebuie să remarcăm faptul că diseminarea informațiilor de natură preventivă care putea descuraja apariția fenomenelor ilegale, ar spori cultura informațională a populației: prezintă un obiectiv imperativ timpului.
În acest context, devin lăudabile activitățile autorităților naționale, menționându-se și printre acestea inițiativele Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, prin introducerea unui șir de discipline opționale în domeniul tehnologiei informației și inițierii în domeniul securității cibernetice, implementate la nivel liceal, nemaivorbind despre Educația Digitală și competențele în acest domeniu asigurate învățământului primar. Prin urmare, acest demers devine unul efectiv, atât timp cât se ocupă de cultivarea informațională a tinerilor generații, indiferent de aranjamentul disciplinelor predate opțional/obligatoriu. Extinderea practicii ar trebui să privească și angajații instituțiilor publice, sub o formă obligatorie de instruire în domeniul securității cibernetice, dar și a formării competențelor digitale pentru membrii entităților private, întrucât și cei din urmă coparticipă la formarea sectorului integral al economiei naționale.
S-ar putea concluziona: minimalizarea incidentului cibernetic este interdependentă de instruirea populației, explicarea factorilor care ar putea influența apariția pericolelor informaționale, deslușirea modalității combaterii fenomenului. Deși majoritatea nu este înspăimântată de acest tip de pericol, dată fiind lipsa unor atacuri masive în spațiul nostru virtual, considerând că se atentează departe de Republica Moldova, prezumând iluzoriu că sunt securizați, adevărul este altul – specialiștii în materia securității cibernetice contrazic aparențele, motivând lipsa unor atentări prin absența unui interes major prezent față de un domeniu sau altul. Acționând preventiv, diseminând importanța instruirii în materia ocolirii incidentului cibernetic, suntem excluși din cercul victimelor căzute în mreajă.
Importanța cultivării în materia tehnologiilor se face vizibilă și în partea ce ține de menținerea ordinii legii, prin aplicarea justă a acesteia, în discuțiile anterioare purtate cu specialiști ai dreptului, remarcasem o vulnerabilitate: crima cibernetică nu poate fi constatată atât timp cât exponenții puterii nu-i reliefează elementele constitutive, iar această fază poate fi posibilă numai după o administrare lipsită de cusur a probelor – în absența unei instruiri, se pot pierde ușor probele, respectiv și șansa de a stopa fenomenul criminalității.
Dincolo de acestea, sistemele informatice complexe asistă la instituirea unui dosar departe de cel clasic, de hârtie, având în vedere tendințele generale, automatizarea și digitalizarea ar putea ajuta în mod reformator ceea ce înseamnă proces de căutare, de identificare, de stocare, de arhivare, etc.
3. Concluziile Dumneavoastră inspiră încredere în partea ce ține de: factorul uman va fi eliminat de la îndeplinirea lucrului tehnic!
Deseori sunt întrebat dacă inteligența artificială sau dacă roboții ar putea înlocui factorul uman de la realizarea sarcinilor, de exemplu, a celor tehnice – aspect eronat, personalul urmează a fi recalificat, pentru a realiza munca tehnologizată, volumul informațiilor, necesitatea procesării acestora fac imperioasă instruirea angajaților în sensul însușirii practicilor și tehnologiilor moderne, întrucât progresul tehnologic asistă la eficientizarea oricărei activități. Astfel, implementarea noilor tehnologii nu conduce la pierderea postului de muncă, ci la excluderea factorului uman de la îndeplinirea anumitor componente.
De asemenea, utilitatea tehnologiei se poate măsura și prin cel mai simplu exemplu pe care-l ofer ori de câte ori mi se solicită o explicare, cel al Universității, al sistemului informațional de management universitar, dacă vorbim despre dosarul de hârtie, în momentul în care îl consultăm, prelucrăm date, există un registru pe suport de hârtie care înregistrează persoana solicitant, ora, data, motivul accesării datelor – în cazul în care dispare acel registru, dispare consecutiv și elementul cheie care atenționa în privința persoanei care a accesat, din ce motiv sau, după caz, de ce la acea etapă în dosar lipsesc anumite date – în ipostaza digitalizării, existența mesajelor de loguri în sistemul informațional, care presupune și accesul permanent, ar răspunde la: cine a accesat? A avut autorizația legală de accesare? Cu ce nume de utilizator? Motivul accesării întemeiat/neîntemeiat? – Respectiv, la orice etapă (în timp real) se poate monitoriza (prin recepționarea de notificări și de alerte la orice oră), controla și administra acest proces, ceea ce minimizează și reduce riscul accesului neautorizat.
Nu este lipsit nici elementul critic în ceea ce înseamnă digitalizare, în partea ce ține de stocarea volumului de date, care necesită și copii de rezervă (backup-uri), deoarece nu sunt excluse pierderile nici din mediul virtual, dacă anterior imaginea arderii unei biblioteci părea a fi o secvență de film horror, într-un exercițiu comparativ, un centru de date în flăcări ar înspăimânta poate într-o măsură chiar mai mare.
Cu titlu de concluzie: digitalizarea ar însemna, pe de o parte, construirea și implementarea corectă a unui sistem ce va permite inclusiv automatizarea proceselor clasice, ce ar permite diferite raportări, cu minimizarea implicării factorului uman. Deoarece dezvoltarea rapidă a tehnologiei ne oferă noi oportunități de îmbunătățire a justiției, însă, în acest context, ne întrebăm în ce măsură vor fi echitabile modificările procedurale necesare pentru introducerea unei astfel de tehnologii în justiție și în sistemul judiciar. Oare, având în vedere concepția conservatoare a justiției, vor mai fi respectate principii precum echitatea, imparțialitatea și independența?
La această etapă nu mai putem discuta despre profesii pure, inclusiv ultimele rapoarte globale privind trendurile ce țin de profesiile viitorului, pentru anul 2025, în doar 5 ani, atenționează: 7 din 10 profesii ale viitorului vor fi necunoscute, ceea ce ar însemna că însușirea unei specialități la o anumită perioadă a vieții nu este suficientă. În acest context, nu mai putem vorbi nici de-o instruire continuă de scurtă durată – pentru ați forma competențe și abilități concurențiale, pentru ați menține locul de muncă, pentru a ține piept concurenței proaspeților absolvenți ai Universităților, care sunt instruiți într-o manieră mai progresistă, ar trebui pe parcursul întregii vieți să înveți, iar acest aspect nu înseamnă prin sine o recalificare.
Multe din activitățile curente, au evoluat în timp – desfășurarea proceselor din fața unui calculator nu poate fi adresată fără a lua în considerare avantajele și dezavantajele modernizării justiției. Cum vor afecta audierile la distanță calitatea reprezentării în cauzele penale și capacitatea inculpaților de a vorbi cu avocații lor cu frecvența și intimitatea de care au nevoie? Cum va fi afectată opinia judecătorului despre un inculpat la momentul apariției acestuia în fața camerei de filmat? O altă temere a sistemului justiției este legată de procedura pe care o implică desfășurarea unui proces prin videoconferință. Deși în perioada pandemică am avut și avem în continuare, ședințe online, unii din participanți au menționat că videoconferința nu ar fi cea mai bună soluție în anumite situații, cea mai importantă problemă practică a fost calitatea prezentării participanților la actul de justiție. Cu această idee, apare nesiguranța faptului că videoconferința poate rezulta în influențarea deciziilor completului de judecată.
Astfel, procesul tehnologizării trage după sine și necesitatea formării specialiștilor pe întreaga perioadă de desfășurare a activității profesionale, un exemplu concludent îl prezintă provocările aduse de situația curentă – pandemică, este de recunoscut: fiecare criză produce și oportunități, de altfel, dacă până în prezent nu se utiliza pe scară largă semnătura electronică, astăzi, când majoritatea funcționează de la domiciliu, s-a admis și posibilitatea utilizării acestui mecanism, care era implementat de multă vreme în Republica Moldova. Fapt care a evidențiat și problematici în aplicare, întâlnite inclusiv de autoritățile publice, este de necontestat: semnătura electronică are putere egală cu cea olografă, însă experiența practică a făcut vizibilă anumite discrepanțe – nu poți printa un document semnat electronic, acest proces i-ar pierde valoarea juridică, astfel, s-a statuat că este necesară operațiunea stocării actului semnat electronic, în vederea verificării ulterioare a autenticității acesteia pe portalul guvernamental de semnătură electronică (msign.gov.md). Contextului i s-au alipit neînțelegerile funcționarilor: ce prezintă acest procedeu? Cum se utilizează? Cum se stochează? Există necesitate de achiziționare a echipamentelor de stocare? Unde le instalăm? Construim centre de date sau migrăm în Cloud anumite procese? Cum utilizăm și raportăm ulterior aceste acte semnate electronic? Prin intermediul acestui exemplu am demonstrat necesitatea instruirii personalului în materia tehnologiilor – domeniile slab digitalizate, cu siguranță, la receptarea unei asemenea reformări, urmează a se instrui pentru a-și desăvârși serviciul.
Nu se mai poate staționa la o singură specialitate sau program de studii: diplomat, economist, jurnalist, inginer, medic, în prezent se discută despre dezvoltarea și necesitatea cunoașterii materiilor interdisciplinare, competențelor și abilităților intersectoriale, prin urmare, angajații ar trebui să se racordeze acestor tendințe de viitor. Din aceste considerente, instruirea pe întreg parcursul vieții combinată cu implementarea tehnologiei va conduce inevitabil la crearea unei concurențe acerbe dintre profesioniști, îi va menține pe cei mai prodigioși la postul de muncă. De multe ori le menționez studenților, în cazul în care după absolvire nu-și monitorizează starea abilităților prin instruire, șansa de a se menține la serviciu, avându-se în vederea lansarea noilor specialiști de după aceștia, în avuție de competențe moderne, este una minimă.
5. Exemplele practice menționate inspiră încredere în fenomenul tehnologizării justiției, aceluiași context i s-ar alătura și curiozitatea: pe plan internațional, o asemenea implementare se bucură de buni practici sau suntem în procesul unei creșteri treptate?
Fără doar și poate, justiția este unul dintre cei mai vechi piloni ai societății, un domeniu conservator, care nu a înțeles să evolueze odată cu tehnologia. Dar, oricum trebuie să luăm în calcul o creștere treptată, discutând despre justiție, domeniului i-ar trebui creată o armonizare dintre procesele legislative, conduitele practice – instruirea, respectiv regularizarea tuturor elementelor ce-ar însemna reformarea justiției, asigurarea cadrului legal necesar implementării E-Justiției etc. Consider că nu poți modifica instantaneu un domeniu, respectiv nu se poate produce o tehnologizare absolută dintr-o singură mișcare. Pentru a fi mai explicit, relatez despre exemple simple: au fost implementate sistemele informatice în instituțiile judecătorești, fapt care a dus un plus valoare activității; cu siguranță, au fost implementate structuri de automatizare, de înscriere a procesului, care în mod alăturat au asistat la eficientizarea modului desfășurării justiției. Sunt ferm convins: elementele reformatorii au impulsionat necesitatea instruirii personalului, aspect cu siguranță dificil, dar totuși sesizabil prin efect, lucrurile au fost mișcate din loc.
Cu titlu de concluzie – trebuie să existe un plan bine structurat în cazul în care inițiem tehnologizarea unui domeniu, să specificăm ce trebuie tehnologizat; cum această tehnologizare ar prinde folos – aspectele sunt constitutive, întrucât, în ultima perioadă, reticența personalului în implementarea conceptului devine tot mai vizibilă, se ia în calcul: reforma are extensii psihologice, angajatul se simte confortabil într-un mediu neschimbat, o anumită inserare a progresului tehnologic ar trezi sentimente de frică, de incapacitate, s-ar demonstra necesitatea instruirii, iar în lanț cu aceasta și imperiozitatea intensificării eforturile care urmează a fi depuse pentru desăvârșirea unui anumit serviciu. Astfel, orice demers de reformare trebuie să fie însoțit de explicarea avantajelor pe care le-ar putea aduce, atât o relatare a avantajului comun, cât și a celui individual (al angajatului) – această strategie ar propulsa asimilarea tehnologiilor, personalul va abandona reticențele cândva simțite.
Tehnologizarea unui domeniu trebuie proiectată treptat, inclusiv perioada pandemiei a demonstrat cu ce vulnerabilități ne putem confrunta în cazul unei modificări bruște: utilizarea tot mai frecventă a dispozitivelor a generat un volum de date excedent, destul de mare față de anii trecuți, fapt care a provocat problematici – accesul de viteză mare la rețeaua publică Internet; incapacitatea centrelor de stocare a datelor de a face față unor dimensiuni impresionante; au apărut divergențe în privința modului în care urmează a fi stocate datele; s-a verificat necesitatea creării copiilor de rezervă; s-a mai opinat în cazul stocării datelor de caracter sensibil, cum urmează să le protejăm de un potențial incident cibernetic – într-un echivalent: reforma se aplică etapizat, cu convingerea existenței unei relații armonioase dintre toate componentele ce o compun.
6. Dacă ați fi invitat în calitate de specialist în procesul realizării unui proiect de lege care vizează tehnologizarea justiției, care ar fi scheleticul acesteia?
Aș pleda, în primul rând, pentru eficientizarea activității, în experiența practică nu am avut astfel de antrenări, dar cunosc din perspectivă internă problemele de confruntare. Fiind observator de mai multe ori a modului în care-și desfășoară instanțele naționale activitatea, am remarcat volumul de muncă pe care urmează să-l realizeze un judecător – mi-a provocat interes următorul aspect: cum ar fi fost posibilă gestionarea, în lipsa unui sistem automatizat care permite accesul la materialele cauzei după elemente, după noțiuni cheie? Cum ar fi posibilă organizarea serviciului în absența unor instrumente care ar ordona volumul informațional? Și dacă omisiunea implementării tehnologiilor nu s-ar putea amprenta negativ asupra calității actului justiției?
O altă componentă necesară și apreciată, inclusiv internațional pozitiv, în procesul tehnologizării, l-ar prezenta conceperea unui mecanism care ar putea permite accesarea informațiilor specifice după elementele cheie, identificarea unui anumit dosar, a unei anumite spețe, a soluției adoptate în privința acesteia, motivarea verdictului.
Formula este implementată în serviciul medical, astfel sunt inserate date ce privesc evoluția unei boli, semnele stării sănătății, tratamentele aplicate, rezultatele finale – instrument care ar permite eficientizarea activității prin prisma cumulului de practici de succes. De asemenea, în procesul diagnostic (detectarea defectului, localizarea cauzei defectului etc.); tehnicianul testează întotdeauna o teorie a cauzelor probabile, astfel, nu se purcede la dezasamblarea dispozitivului, ci la consultarea unor informații îndrumătoare, care dacă nu sunt suficiente, subsidiar se vor consulta alte elemente.
Astfel, formula menționată, exemplificată prin mai multe varietăți practice demonstrează: în acest mod economisim timp, atestăm o soluție-țintă. De asemenea, implementarea tehnologiilor în activitatea profesională asistă la eficientizarea procesului intern al unei instituții, asigură cetățeanului instrumente necesare de observare, într-un echivalent, se respectă principiul transparenței în desfășurarea activităților instituțiilor publice, care se pliază concomitent și protejării datelor cu caracter personal, astfel se purcede la bifarea acestui conținut sensibil din interiorul hotărârii odată ce aceasta este comunicată publicului.
Putem concluziona: implementarea tehnologiilor în domeniul justiției – ar apropia cetățeanul de activitatea instituțiilor publice, s-ar putea discuta despre un efectiv control, de-o creștere a credibilității societății față de autoritatea publică. Progresul tehnologiilor ar asista la posibilitatea urmăririi calității actului, acțiunii autorității – ar putea deschide posibilitatea opinării asupra unor anumite cauze de interes public, lichidând astfel și orice dubii asupra legalității acestora.
7. Inteligența artificială ar putea fi o componentă a tehnologizării justiției sau acest fapt ar prezenta o escaladare prea curajoasă?
La această etapă este dificilă substituirea factorului uman cu inteligența artificială, din considerente, inclusiv etice la acest capitol. Pentru a fi mai expliciți expunem următorul caz: un individ identificat vinovat de însușire în proporții deosebit de mari; alt individ, de asemenea, găsit vinovat de însușirea unor bunuri de valoare redusă – inteligența artificială ar aplica sancțiune legală pentru fiecare abatere în parte, însă nu ar putea lua în calcul și elementele de individualizare, morale, specifice factorului uman.
Inteligența artificială este o componentă realizabilă într-o societate totalmente democratică, în interiorul căreia legea se află în capul mesei, unde indivizii sunt conștienți de urmările încălcării ale acesteia.
Dintr-o altă perspectivă, am consultat un studiu de caz – avocați din Japonia, din Australia sunt instruiți pentru organizarea proceselor: roboți împotriva factorului uman – respectiv, putem detecta și altfel de incidente – de încălcare a drepturilor digitale.
Până atunci, de obligația noastră ține dezvoltarea democrației, eficientizarea actului și a acțiunii autorității, mizând pe respectarea transparenței în activitățile organismelor statale. Experiența Universității Tehnice a Moldovei demonstrează capacitatea unui astfel de principiu: de a regulariza lucrurile, atâta timp cât toate Regulamentele, deciziile sunt publice, nu sunt secretizate, dispare tendința interpretării eronate, se fixează o conformare.
Perspectivele demonstrează: aplicarea principiului transparenței în domeniul justiției ar responsabiliza societatea, ar spori calitatea actului justiției, atât timp acesta se află continuu sub control social.
De asemenea, încurajez transparența procesului comunicațional și nu admit practica evadării de la acordarea unui interviu de către cei investiți cu puteri publice, indiferent cât de sensibil este subiectul, acesta urmează a fi raportat, discutat deschis. Deseori auzim în presă că se refuză o expunere asupra unor incidente – fapt care ridică anumite suspiciuni, nu mai suntem în perioada în care unicele surse de informații erau ziarele și revistele, respectiv dozajul informativ era rar distribuit, informațiile erau omise din vizor, în prezent, mediul abundă de știri, evidențiază pasivitatea unor subiecți în motivarea, în explicarea anumitor fenomene.
Cu siguranță, cunosc personalități din domeniul dreptului, cu o înaltă calificare profesională, atât prin actul de cercetare, cât și prin procesul didactic, care nu ar admite o decizie vicioasă, dar și sub acest aspect, răspândirea practicilor transparente devine o necesitate. În acest context, tehnologiile vin în asistarea operațiunii, prin toate mijloacele dezvoltate, facilitând: modul decurgerii activității profesionale, al raportării către societate.
Demersul trebuie să fie însoțit de explicarea avantajelor pe care le poartă – orice îmbinare sau orice interacțiune cu tehnologia simplifică procesul prin automatizare, prin digitalizare, acesta sub niciun aspect nu poate funcționa în detrimentul salariaților, întrucât există și-o percepție eronată legată de pierderea locului de muncă, odată cu implementarea tehnologiilor. Instrumentele moderne nu urmează a fi calificate drept o problemă, dar nu sunt excluse nici cazurile de utilizare incorectă, de rea-credință, care de altfel, pot genera vulnerabilități, însă și de după acest context, în calitate de specialist, pot să Vă asigur: implementarea tehnologiilor inspiră mai multă încredere, întrucât nici factorul uman nu este exclus de la posibilitățile admiterii, comiterii unor erori.
Astfel, importanța tehnologiilor se poate măsura și prin exemple simpliste: existența unui Call Center în interiorul căruia funcționează 10 angajați 8h, aceștia la finalul zilei sunt extenuați fizic și psihologic vs. existența unui ChatBot care ar permite un răspuns indiferent de ora contactării, indiferent de repetitivitatea întrebări, departe de emoție sau de trăiri față de receptor. Aceluiași aspect i s-ar alătura – o asemenea reformă nu înlătură angajații de la Call Center, aceștia rămân răspunzători pentru: verificarea volumului de date existent; procesarea unor subiecte de natură sensibilă și alte acțiuni consecvente.
8. Tehnologizarea justiției în termen de 5-10 ani, ar putea fi implementată?
Cu siguranță, tehnologizarea justiției, dar și a altor domenii nu întârzie se apară, în acest context, pot exemplifica instituții (parteneri de încredere în domeniul Tehnologiei Informației ai Universității Tehnice a Moldovei) care se ocupă de transformarea digitală la nivel național: Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică, Agenția de Guvernare Electronică, dar și alte organisme care gestionează și implementează just, ferm noul concept. Consider că urmează și parcurgerea treptei de sporire a culturii informaționale, mai exact, să explicăm societății beneficiile pe care le pot aduce tehnologiile, este vorba de eliminarea formării cozilor la vreuna dintre autoritățile publice, depunerea în mod online a unei cereri, receptarea vreunui act, de asemenea, în acest format.
Dacă este să vorbim despre distanța dintre noi și tehnologii, pot exemplificativ să susțin: anterior le vorbeam studenților despre implementarea unor proiecte, pe care le vedeam realizabile în următorii 10 ani, după trecerea unui timp mai scurt, acestea au prins aplicabilitate, demonstrând caracterul vertiginos al dezvoltării instrumentelor tehnice.
Astfel, tehnologiile devin o parte a vieții noastre, excluzându-le ne izolăm în totalitate de mediul social, nu mai suntem beneficiarii avantajelor pe care acestea le produc.