În trei decizii separate, Comisia Europeană a amendat patru transportatori maritimi de autoturisme cu 395 de milioane de euro, doi furnizori de piese auto (bujii) cu 76 de milioane de euro și alți doi furnizori de piese auto (sisteme de frânare) cu 75 de milioane de euro pentru participarea la unele carteluri, încălcând normele UE antitrust. Toate companiile au recunoscut implicarea lor în carteluri și au convenit să soluționeze cauzele.

Cazul transportatorilor maritimi

Comisia Europeană a constatat că transportatorul maritim chilian CSAV, transportatorii japonezi „K” Line, MOL și NYK și transportatorul norvegian/suedez WWL-EUKOR au participat la o înțelegere privind transportul maritim intercontinental de vehicule și a impus o amendă totală de  395 milioane de euro. În perioada 2006 – 2012, cei cinci transportatori au format un cartel pe piața transporturilor maritime de autoturisme pe diferite rute între Europa și alte continente.

Ancheta Comisiei a arătat că, pentru a coordona comportamentul anticoncurențial, managerii de vânzări ai transportatorilor s-au întâlnit la birourile celorlalți, în baruri, restaurante sau alte adunări sociale și au avut contacte periodice prin telefon. În special, aceștia au coordonat prețurile, au alocat clienți și au schimbat informații sensibile din punct de vedere comercial cu privire la elementele de preț, cum ar fi taxele și suprataxele adăugate la prețuri pentru a compensa fluctuațiile prețurilor valutare sau ale petrolului.

Cartelul a afectat atât importatorii de mașini din Europa, cât și clienții finali, deoarece vehiculele importate au fost vândute în Spațiul Economic European (SEE). De asemenea cartelul a afectat și producătorii europeni de vehicule, deoarece vehiculele lor au fost exportate în afara SEE. În 2016, aproximativ 3,4 milioane de autovehicule au fost importate din state non-membre UE, în timp ce UE a exportat mai mult de 6,3 milioane de vehicule către țări din afara UE în 2016. Aproape jumătate din aceste vehicule au fost transportate de transportatorii care au fost amendați.

Cazul furnizorilor de bujii

În cea de-a doua decizie, Comisia a constatat că Bosch (Germania), Denso și NGK (ambele din Japonia) au participat la un cartel privind furnizarea de bujii producătorilor de automobile din SEE și a impus o amendă totală de 76 de milioane de euro. Bujiile sunt dispozitive electrice pentru automobile, construite în motoare pe benzină ale autoturismelor, furnizând scântei electrice de înaltă tensiune spre camera de ardere. Cartelul a durat între anii 2000 și 2011 și vizează evitarea concurenței prin respectarea reciprocă a clienților tradiționali și prin menținerea statutului existent în industria bujiilor în SEE.

Cazul furnizorilor de sisteme de frânare

În cea de-a treia decizie, Comisia Europeană a identificat două carteluri privind sistemele de frânare. Primul a vizat furnizarea de sisteme de frânare hidraulică (HBS) și a implicat TRW (SUA, acum ZF TRW, Germania), Bosch (Germania) și Continental (Germania). Al doilea cartel sa referit la furnizarea de sisteme electronice de frânare (EBS) și a implicat Bosch și Continental. Comisia a aplicat o amendă totală de 75 de milioane de euro. În ambele carteluri, cei trei furnizori de componente auto au avut drept scop coordonarea comportamentului lor pe piață prin schimbul de informații sensibile, inclusiv asupra elementelor de stabilire a prețurilor. Coordonarea a avut loc prin întâlniri bilaterale și prin conversații telefonice sau schimburi de e-mail-uri. Primul cartel a durat din februarie 2007 până în martie 2011 și a vizat discuțiile privind condițiile generale de vânzare a sistemelor de frânare hidraulice pentru doi clienți, Daimler și BMW. Cel de-al doilea cartel a durat între septembrie 2010 și iulie 2011 și se referea la o licitație specifică pentru sistemele electronice de frânare pentru Volkswagen.

Cu referire la legislația națională, Legea Concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, interzice cartelurile dure prin art. 7, care prevede următoarele: constituie un cartel dur acordul anticoncurenţial orizontal, cu excepţia acordului de importanţă minoră, care, în mod direct sau indirect, izolat sau în combinaţie cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor, are ca obiect: a) fixarea preţurilor de vînzare a produselor către terţi; b) limitarea producţiei sau a vânzărilor; c) împărţirea pieţelor sau a clienţilor; d) participarea cu oferte trucate la licitaţii sau la alte forme de concurs de oferte. Prin natura cartelurilor dure, ca fiind cele mai grave acorduri anticoncurenţiale, se prezumă că acestea, prin obiectul lor, au capacitatea de a împiedica, restrînge sau denatura concurenţa.

Pentru mai multe detalii vizitați site-ul oficial al Comisiei Europene.