Recent, pe 6 martie 2018, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare Curtea) a pronunțat o hotărâre, prin care declară că privarea persoanelor de dreptul lor de uzufruct în cazul în care nu au o legatură apropiată cu familia proprietarului terenurilor agricole din Ungaria este în contradicție cu legislația UE. Această măsură constituie o restricție nejustificată, ce discriminează indirect principiul liberei circulații a capitalurilor.
Hotărârea a fost pronunțată în urma sesizării făcute de către o instanță ungară, pe marginea unei spețe avute pe rolul său, în care două persoane din alte state UE au fost private de dreptul său de uzufruct, fără careva despăgubiri, pe motiv că nu au careva legături apropiate cu familia nudului proprietar. Curtea a constatat că aceste prevederi legale constituie o restricție a principiului liberei circulații a capitalurilor, indiferent dacă sunt prevăzute careva despăgubiri sau nu. Aceste prevederi privează persoanele, ce nu au legături de familie apropiate cu nudul proprietar, de a se bucura de dreptul său de uzufruct și de a-l transmite altor persoane. Pe lângă aceasta, Curtea a constatat că aceste prevederi ar putea constitui o discriminare indirectă pe motiv de naționalitate a uzufructuarului.
Curtea a observat că, din diverse motive de ordin juridic, persoanele din alte state membre aveau o posibilitate reală de a investi în terenurile agricole din Ungaria doar prin intermediul dobândirii unui drept de uzufruct, ceea ce a determinat ca aceștia să se regăsească într-un număr destul de impunător, iar aceste restricții i-ar afecta semnificativ drepturile acestora. Curtea a apreciat că argumentul autorităților ungare, precum că această restricție este motivată de faptul că Ungaria dorește să rezerveze terenurile productive doar pentru persoanele ce le exploatează și pentru a împiedica achiziționarea acestora în scopuri speculative, nu este unul adecvat și nu are legătură cu obiectivele enunțate. Legătura de familie cerută nu garantează faptul că uzufructuarul va exploata corespunzător terenul respectiv și că nu a dobândit dreptul de uzufruct în scopuri speculative, iar lipsa acesteia nu înseamnă că uzufructuarul nu poate exploata terenul însuși fără intenția de a-l achiziționa din motive de speculație. De asemenea, argumentul precum că legiuitorul ungar a dorit să sancționeze încălcările normelor naționale privind controalele de schimb valutar – încălcări ce se pretinde că sunt comise de cetățenii străini prin intermediul dreptului de uzufruct, este unul nejustificat, deoarece aceste prevederi legale nu par să urmărească acest obiectiv și depășește ceea ce este necesar de făcut în acest sens. Prin urmare, Curtea a decis că autoritățile ungare puteau adopta măsuri mai puțin radicale pentru a atinge obiectivele propuse.
Cu titlu de remarcă, legiuitorul din România a soluționat problema referitor la neexploatarea terenurilor agricole de către uzufructuari mai rațional, dreptul celora din urmă stingându-se prin neuz timp de 10 ani, conform art. 746 alin. (1) lit. e) N.C.civ.
Legislația Republicii Moldova prevede în art. 420 – 422 C.civ. că dreptul de uzufruct se poate stinge prin:
- expirarea termenului pentru care a fost constituit;
- consolidare;
- renunțare din partea uzufructuarului la dreptul său;
- moartea/lichidarea uzufructuarului;
- rezoluțiunea/nulitatea pronunțată de instanța de judecată a actului juridic prin care s-a instituit uzufructul;
- la cererea nudului proprietar când uzufructuarul abuzează de folosința bunului, îi aduce stricăciuni sau îl lasă să degradeze;
- distrugerea bunului în întregime în urma unui caz fortuit.
Pentru mai multe detalii accesați link-ul.