Asistența medicală oferită în mediul carceral prezintă obiect de interes pentru monitorii vegherii modului în care sunt respectate Drepturile Omului.
Disponibilizarea accesului la medic, maniera de prestare a serviciilor medicale, calitatea și ritmicitatea cu care se adresează spre pacientul-deținut sunt elemente a căror desconsiderare pot declanșa încălcarea art. 3 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
Avându-se în vedere frecvența disputării aprinse în mediul social în privința asistenței medicale prestate în mediul carceral, JURIDICE Moldova și-a propus să dialogheze cu reprezentantul Administrației Naționale a Penitenciarelor în vederea dilatării tabloului de viziuni.
Irina BARBÎROȘ
Șef Direcție medicală, Administrația Națională a Penitenciarelor
,, Angajatul sistemului penitenciar realizează o muncă nobilă, se preocupă de remodelarea unei personalități, promovându-i spiritul și empatia de conviețuire în mediul social.
În multiple cazuri, angajatul sistemului penitenciar interacționează cu situații de criză, se expune riscurilor, însă, în pofida provocărilor pe care le întâmpină, excelează tot mai mult în urmarea obiectivelor impuse: promovarea unei societăți sigure, sănătoase, în interiorul căreia, Demnitatea Umană este căpătâi, iar grija pentru individ, o obligație de rutină”.
Progrese înregistrate în domeniul acordării asistenței medicale în mediul carceral
În ultimii ani, Administrația Națională a Penitenciarelor și-a consolidat eforturile pentru creșterea calității asistenței medicale oferite în mediul carceral, printre reușite înregistrându-se și acreditarea Secțiilor medicale de Comisia națională de evaluare și de acreditare în vederea plierii standardelor medicale oferite în sistemul penitenciar cu cele din mediul civil.
15 dintre penitenciarele Republicii Moldova au obținut acreditarea Secțiilor medicale, 2 dintre acestea obținând acreditare condiționată, însă, fiind ulterior reevaluate, nu au obținut acreditare, din motivele insuficienței personalului medical.
Analizându-se constitutiv eforturile depuse de Administrația Națională a Penitenciarelor, se ține a se examina etapele parcurse pentru atingerea unui asemenea indicator.
Prim-pasul inițiat – crearea condițiilor sanitare în toate Secțiile medicale ale instituțiilor penitenciare – astfel, s-au efectuat reparații cosmetice, pe alocuri, capitale, s-a facilitat accesul la apă caldă, s-au instalat lămpi bactericide.
Se punctează – prim-obiectivul stabilit a fost realizat cu exigență și lipsit de rezerve.
Al doilea pas inițiat – dotarea cu echipaj medical a tuturor Secțiilor medicale ale instituțiilor penitenciare.
Se ține a se preciza: Consiliul Europei a mijlocit realizarea acestui obiectiv, astfel, s-a beneficiat de un lot de dispozitive medicale pentru Secțiile medicale de ambulator, realizându-se, astfel, o stare materială de egalitate dintre mediul carceral și civil, pe măsura îndestulării instituțiilor penitenciare cu instrumentar.
Se adaugă: au fost procurate noi scaune pentru cabinetele stomatologice, autoclave, sterilizatoare pentru a respecta regimul de asepsie.
Al treilea pas inițiat – implementarea protocoalelor clinice naționale; instituționalizarea protocoalelor clinice naționale; elaborarea, aprobarea și implementarea de proceduri operaționale standard.
Se precizează: au fost elaborate 14 proceduri operaționale standard pentru a uniformiza practicile din interiorul Secțiilor medicale ale instituțiilor penitenciare, indiferent de locația beneficierii din urma tratamentului, deținutul va recepționa un set unic de proceduri.
În anul 2021, a fost implementat Sistemul de management al calității serviciilor medicale, de asemenea, au fost aprobate de Administrația Națională a Penitenciarelor: Regulamentul Consiliului Calității, Comisia Calității.
În continuare, se accentuează eforturile depuse în partea ce ține de realizarea vizitelor de audit medical intern – 13 dintre instituțiile penitenciare, reușind, curent, a parcurge procedura.
Mai mult, unele dintre instituțiile penitenciare, parcurg etapa de control, în mod repetat.
Drept urmare, se atestă o dinamică îmbucurătoare – toate procesele medicale se standardizează, calitatea serviciilor medicale se îmbunătățește.
Adițional, alte progrese înregistrate în domenialitatea asistenței medicale în mediul carceral se prezintă ca: majorarea bugetului privind prestarea serviciilor medicale în instituțiile medico-sanitare publice, de la 800 000 la 4 000 000; majorarea bugetului pentru asigurarea cu medicamente consumabile, para-farmaceutice, de la 3 000 000 la 11 000 000; dezvoltarea proiectelor cu finanțare – Fondul Global fiind unul dintre figurile cheie ale justei gestionări a infecțiilor HIV, TB, SARS-CoV-2, de asemenea, acesta a permis achiziționarea și exploatarea unui dispozitiv radiologic în Penitenciarul nr. 5 – Cahul; a permis achiziționarea unei ambulanțe; a permis achiziționare a 2 dispozitive ultra-light radiologice mobile, ajunse de premieră în Republica Moldova, care urmează a fi direcționate spre utilizare în instituțiile penitenciare din mun. Bender și în instituțiile penitenciare din nordul țării în vederea asigurării screening-ului TB; a permis dotarea laboratorului din Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, laboratorului din Penitenciarul nr. 16 – Pruncul cu dispozitive pentru asigurarea eficienței și-a calității investigațiilor de laborator oferite deținuților.
Inițiativele nu au făcut decât să încurajeze și sursele bugetare să achiziționeze, în viitorul apropiat, un dispozitiv radiologic în instituția penitenciară nr. 10 – Goian.
Adițional, Consiliul Europei ține a dona sistemului penitenciar un lot de dispozitive medicale predestinate Spitalului penitenciar, date fiind cerințele înalte pe care le solicită întreținerea unei asemenea instituții în conformitate cu standardele naționale aplicabile în medicină.
Se remarcă – prim-inițiative sunt în proces de derulare, curent, se intenționează reparația sistemului de ventilare a Blocului TB a Spitalului penitenciar, finanțarea proiectului se va desfășura în formulă de mijlocire, cu suportul Fondului Global. De asemenea, se intenționează crearea condițiilor sanitare în Secția internare a Spitalului penitenciar, Laborator, Secția chirurgie, alăturat, se optează pentru modificarea constitutivă a Secției chirurgie pentru a se putea obține și acreditarea instituției pe fundalul exigențelor îndeplinite. Deși au fost întreprinși pași siguri în asigurarea calității serviciilor medicale prestate în Spitalul penitenciar, cum ar fi: racordarea sălilor de proceduri la cerințele sanitare, achiziționarea mobilierului, se ține a se fortifica eforturi pentru depășirea restanțelor resimțibile.
Nu poate fi ignorată reușita sistemului penitenciar atinsă și pe segmentul implementarea imuno-profilaxiei: a fost instruit personalul medical dinaintea purcederii la vaccinare, s-a disponibilizat accesul sistemului penitenciar la Registrul Național al Vaccinărilor, astfel încât, deținuții imunizați în interiorul sistemului penitenciar, recepționează Certificat de Vaccinare perfect valid și în mediul civil.
Cu titlu statistic se arată: curent, a fost inițiată vaccinarea deținuților care până în anul 1990 nu au fost imunizați împotriva Hepatitei virale B, înregistrându-se peste 600 doze administrate.
Mai mult, Administrația Națională a Penitenciarelor prezintă un bun exemplu pentru gestionarea situațiilor de criză – reușind a depăși situația pandemică declanșată de SARS-CoV-2 prin prevenția de vaccinare a 53% din populația penitenciară.
Alăturat, se expune: sistemul penitenciar a înregistrat un singur caz de deces cauzat de agravarea post infectării SARS-CoV-2, decesul fiind condiționat de profilul deținutului: tarat (suferind de morbidități).
Vulnerabilitățile pe care le înregistrează sistemul penitenciar în materia oferirii unor servicii medicale calitative, pasibile de a stagna evoluția bolilor
Se consideră cea mai primejdioasă problemă pe care o înregistrează sistemul penitenciar în asigurarea deținuților cu servicii medicale calitative – lipsa personalului medical.
Administrația Națională a Penitenciarelor sensibilizează intens Ministerul Sănătății pentru deblocarea mecanismului de repartizare a tinerilor absolvenți, suntem conștienți de realitatea – la nivel național se atestă carențe de natură similară (lipsa resursei umane profesioniste capabile a face față solicitărilor) – totuși, considerăm oportună promovarea unor politici permisive, care s-ar referi și la necesitățile sistemului penitenciar, care adesea este lovit de fenomene discriminatorii, marginalizatorii.
Se exemplifică: în anul 2018 au fost operate modificări care constrângeau absolvenții să urmeze o angajare în conformitate cu îndreptarea obținută, în caz contrar, aceștia urmau a achita taxele pentru studiile realizate. Deși 13 profesioniști au decis a se antrena în câmpul muncii în sistemul penitenciar, domeniul – asistență medicală, urmărind un scop nobil, profund social, o asemenea inițiativă a fost soldată cu atacarea acestora în instanță pentru recuperarea cheltuielilor de studii.
Astfel, măsurile descurajatorii s-au amprentat profund negativ, atât asupra beneficiarului direct – deținut, cât și asupra interesului de formare profesională, beneficiar indirect – proaspăt absolvent.
Se atestă cu titlu de alarmă:
- pe parcursul a trei ani, în sistemul penitenciar a fost antrenat în câmpul muncii un singur medic cu statut special;
- Secția terapie a Spitalului penitenciar nu este suplinită de un medic, în prezent este implicat un medic interimar care asigură doar funcționalitatea Secției;
- Secția psiho-neurologie a Spitalului penitenciar riscă a rămâne fără un specialist psihiatru, dată fiind atingerea vârstei de pensionare a prezentului angajat;
- Spitalul penitenciar riscă a fi sistat din activitate în următorii 3 ani pe măsura desconsiderării necesităților de umplere a funcțiilor vacante.
Avându-se în vedere întinderea și impactul vulnerabilității – lipsa personalului medical în sistemul penitenciar- se propun soluții pasibile de a configura stări de fapt:
- Inițierea unei comande de stat – cu evidențierea necesităților sistemului penitenciar;
- Încheierea unor convenții, în interiorul cărora, Comisiile de repartizare a absolvenților vor lua în considerație și acoperirea segmentelor medicale ale sistemului penitenciar, date fiind progresele înregistrate de Secțiile medicale, competitivitatea de care se pot bucura acestea (acreditare, modernizare, egalare a serviciilor medicale prestate în mediul carceral cu cele din mediul civil).
Se remarcă: în prezenta rundă de dialog, Ministerul Sănătății se arată deschis demersurilor Administrației Naționale a Penitenciarelor, din acest considerent, vom conjuga eforturi continue pentru promovarea deblocării repartizării absolvenților instituțiilor de învățământ cu profil medical.
De asemenea, o altă vulnerabilitate aflată în conexiune cu calitatea serviciilor medicale prestate în mediul carceral se identifică în incapacitatea sistemul de a întreține entuziasmul în continuarea activităților prezentului corp de angajați medicali din instituțiile penitenciare.
Varii motive descurajează excelarea în sistemul penitenciar: remunerație necorespunzătoare cerințelor de consum; imposibilitatea cumulării și a altor funcții, dată fiind condiția de funcționar public cu statut special (fapt care plasează în imposibilitate și revalorificarea potențialului intern pentru umplerea anumitor necesități).
Centralizarea minorului-deținut
Deținutul minor nu se enumeră în categoria deținuților vulnerabili medical, nu sunt atestați a fi cronic bolnavi, iar incidența apelării acestora la serviciile medicale este redusă.
Cu toate acestea, se identifică necesitatea intervenției pe materia sănătății mintale a minorilor, dat fiind trecutul tumultos parcurs.
Dincolo de aspectele înguste, antrenând subiectul general – profilul medical al deținutului – atestăm:
- în dese cazuri persoana parvine în sistemul penitenciar cu o condiție precară de sănătate, ne-beneficiind anterior din urma unor servicii medicale în mediul civil;
- în urma controalelor medicale desfășurate în incinta instituției penitenciare, deținutul este diagnosticat cu boli ajunse la un înalt grad de dezvoltare, fapt care indisponibilizează ameliorarea stării de sănătate. De asemenea, există fenomenul învinovățirii sistemului penitenciar pentru contractarea maladiilor, desconsiderându-se faptul: sistemul penitenciar a identificat o problemă umbrită și o supune tratamentului; în sistemul penitenciar a avut loc prim contactul medic și pacient.
Astfel, se concluzionează: mediul carceral nu este patogen, însă, există riscuri care pot șubrezi starea de sănătate – spațiu închis, existența fumului de țigară și în spațiul locativ, iluminare slabă, ventilație necorespunzătoare, meniu alimentar lipsit de o gamă largă de vitamine, sporirea stărilor anxioase – sub aceste aspecte urmează a se mai conjuga eforturi pentru eliminarea factorilor care plasează sub risc starea de bine a persoanei.
Cu toate acestea, se ține a se concluziona: gravele boli diagnosticate în mediul carceral, au fost contractate în afara acestuia, instituția penitenciară revenindu-i complexa, profund responsabila sarcină de stagnare, de încetinire a evoluției bolii.
Prin urmare, sistemul penitenciar se confruntă cu un amalgam de provocări care au fost născute anterior, dar a căror intensitate se face vizibilă odată cu plasarea persoanei sub controlul și răspunderea statului.
Centralizarea parteneriatelor dintre Secțiile medicale ale penitenciarelor și instituțiile medicale din mediul civil
Dialogul dintre Secțiile medicale ale penitenciarelor și instituțiile medicale din mediul civil variază circumstanțial: în unele cazuri sunt receptivi și operanți; în alte cazuri rigizi-ostili.
Din aceste considerente se impune responsabilizarea Ministerului Sănătății în vederea disponibilizării întregului instrumentar (civil) pentru oferirea deținuților servicii medicale conforme principiilor de accesibilitate, acceptabilitate, disponibilitate și calitate.
Curent, deținuții sunt tratați ca părți separate de sistemul național de asistență medicală, Administrația Națională a Penitenciarelor răspunzând de una singură provocărilor pe care le poartă produsele sociale.
Lipsește o abordare comună a problemelor deținutului, iar întinderea fenomenului discriminării poartă consecințe grave: agravări ireversibile de sănătate, dată fiind ne-reacționarea la solicitările administrației instituției penitenciare; decese – cauzate de omisiunea oferirii unor intervenții urgente în pofida eforturile depuse de administrația instituției penitenciare de comun cu Administrația Națională a Penitenciarelor.
Poziția – buget propriu, mecanisme de reglare proprii – urmează a fi eliminată, binele persoanei, principiile umanismului, colaborării active și a asistenței ne-condiționate: sunt cele care trebuie să diriguiască interacțiunea dintre Secțiile medicale ale penitenciarelor și instituțiile medicale din mediul civil.
Cu atât mai mult, avem exemple de coeziune bună dintre mediul carceral și civil, care demonstrează oportunitatea apelării la asemenea formule: aplicarea Programului Național de combaterea HIV; aplicarea imunizării împotriva SARS-CoV-2.
Aplicabilitatea mecanismului liberării de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave – tardiv în beneficiere în Republica Moldova
Prevederile Ordinului 331 din 06.09.2006 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prezentare a condamnaților grav bolnavi pentru liberarea de la executarea pedepsei sunt depășite de realitățile curente, urmează a fi reîmprospătate.
Îndatorat implicației Consiliului Europei, în anul 2019 au fost conjugate eforturi pentru revizuirea Ordinului, exercițiu care a implicat experți internaționali și naționali.
În prezent, proiectul de modificare a prevederilor Ordinului 331 din 06.09.2006 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prezentare a condamnaților grav bolnavi pentru liberarea de la executarea pedepsei se află în proces de avizare la Ministerul Justiției.
În discuțiile recent purtate, s-a convenit: proiectul urmează a fi încorporat în Hotărâre de Guvern, iar lista maladiilor care permit liberarea de la executare va fi anexată acesteia.
De asemenea, proiectul va fi supus avizării și din partea Ministerului Sănătății.
Suntem în așteptarea noului instrument care ar permite facilitarea condiției deținutului, descărcarea de sarcini a sistemului penitenciar.
Mai mult, noul instrument, aflat în curs de formare, adună experiențele util dezvoltate în mediul carceral, examinează profund aspectele vulnerabile, oferind răspunsuri conforme expectațiilor pacienților, facilitând beneficierea, în termeni necesari, din urma acestuia.
De asemenea, tangențial subiectului pus în discuție, în Raportul anual de activitatea a Administrației Naționale a Penitenciarelor, am evidențiat politica penală severă aplicabilă în Republica Moldova – în dese cazuri, instanțele naționale aplică arestul preventiv în privința persoanelor care acuză grave probleme de sănătate (boli de ultim nivel).
Înregistrăm cazuri de deces a persoanelor aflate în arest preventiv – persoana s-a stins din viață la 2 săptămâni de detenție în condiții improprii stării sale de sănătate.
Mai mult, patologia de care suferea nu putea fi desconsiderată de către aplicatorii de lege, tumoarea cerebrală era vizibil sesizabilă, fiind de-o dimensiune care s-ar egala cu existența a încă unui organ.
De asemenea, un alt pacient condamnat la privațiune de libertate pentru un termen de 6 luni, s-a stins din viață post executării a 3 luni din pedeapsa fixată, acuzând suferințele pe care le purta stadiul final a evoluției cancerului.
Într-o situație similară se află și pacienții care suferă din urma cirozei, patologie lentă, progresivă.
Urmează a se percepe de către aplicatorii de lege: sistemul penitenciar nu poate asigura și nu-și poate angaja răspunderea pentru o asemenea categorie de deținuți, care pe fundalul acuzelor semnalate, urmează a beneficia de principiul umanismului statuat în legislația penală.
Alte problematici ce ține de aplicarea tardivă a liberării de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave se exemplifică prin: obligativitatea instanței naționale de a dispune efectuarea expertizei medico-legale, care consumă din timp în detrimentul beneficiarului mecanismului; imposibilitatea întrunirii în termeni ficși a grupurilor de experți; amânarea frecventă a ședințelor, dată fiind ne-prezentarea unui participant cheie în proces. Astfel, în parte sau în cumul, vulnerabilitățile evidențiate întârzie efectele mecanismului pro-uman, provocând, în lanț, și decese ale persoanelor în custodia statului.
Cu titlu de statistică:
- în ultimii 5 ani, din 48 de demersuri înaintate instanțelor pentru liberarea condamnatului grav bolnav de la executarea pedepsei, în 26 dintre cazuri, persoanele au decedat până la beneficierea din urma mecanismului;
- se înregistrează precedente – instanțele naționale examinează demersurile pentru liberarea condamnatului grav bolnav de la executarea pedepsei în termene extinse, care depășesc 12 luni. Deținuții care acuză boli psihice sunt, în mod special, vulnerabili la activarea, în termen util, a liberării de la executarea pedepsei.
Centralizarea condiției deținuților care acuză dizabilități fizice
Administrația Națională a Penitenciarelor a moștenit instituții penitenciare de constituție sovietică, departe a fi adaptate necesităților persoanelor care suferă din urma dizabilităților fizice.
Deși sunt stabilite ca priorități de activitate – crearea unei infrastructuri penitenciare accesibile persoanelor cu dizabilități – acest proiect insistă a se spori investiții majore.
În prezent, se instituie minimul necesar pentru persoanele cu dizabilități, însă, unele instituții penitenciare, prin condiție, nu le pot acomoda, dată fiind imposibilitatea instalării rampei sau dacă se instalează, aceasta adoptă o poziție mult prea abruptă.
De asemenea, în unele instituții penitenciare, sunt instituite celule, blocuri sanitare predestinate persoanelor care suferă din urma unei dizabilități.
Mai mult, toate instituțiile penitenciare sunt dotate cu cărucioare și alte dispozitive de facilitare a deplasării persoanelor care suferă din urma unei dizabilități fizice.
Se ține a se completa: în mediul carceral deținuții pot fi angajați, remunerat, în calitate de îngrijitori drept sprijin persoanelor care suferă din urma unei dizabilități fizice.
Centralizarea subiectului – plângeri adresate Administrației Naționale a Penitenciarelor care oglindesc problemele asistenței medicale oferite în mediul carceral
Multe dintre adresări se referă la facilitarea transferului în Spitalul penitenciar, date fiind aspectele specifice de regim în instituție, posibilitatea iscării conflictelor dintre deținutul solicitant cu masa comună de condamnați.
De asemenea, multe dintre adresări se referă la obiecțiile rețetelor prescrise de către medic, deținutul solicitând a i se furniza alt set de preparate. Cu toate acestea, se specifică: post implementării sistemului de management al calității, protocoalelor clinice, se înaintează înspre oferirea tratamentului în strictă conformitate cu standardele de abordare, pentru a nu se admite repartizarea aleatorie, ne-controlată a preparatelor medicale, pentru a nu se admite practica cerere-ofertă.
Se adaugă, mulți dintre deținuți sunt nemulțumiți pentru implementarea controlului asupra practicii de oferire a preparatelor psihotrope în prezența personalului medical.
Cu titlu de alarmă se arată: fenomenul automutilărilor, la care adeseori apelează deținuții, este uzitat cu scop de a manipula personalul instituției penitenciare în vederea obținerii anumitor beneficii. Mai mult, flagelul se face responsabil pentru încărcarea activității personalului medical, care, de cele mai dese ori, investește timp și eforturi pentru îngrijirea unor problematici de sănătate provocate de deținut.
Viziuni în privința progreselor care urmează a fi înregistrate în sistemul penitenciar peste 10 ani
Îmi depun angajament și voință deplină pentru implementarea conceptului de penitenciar sănătos.
Consider importantă reorientarea practicilor asistenței medicale în materia prevenirii maladiilor, depistării precoce a acestora, dezvoltării screening-urilor și-a promovării modului de viață sănătos.
De astfel, sistemul penitenciar ca parte componentă a sănătății publice, urmează a reîntoarce în comunitate, membri capabili de a se încadra virtuos și sănătos în mediul firesc de conviețuire.
Mesaj pentru viitorii angajați ai sistemului penitenciar
Angajatul sistemului penitenciar realizează o muncă nobilă, se preocupă de remodelarea unei personalități, promovându-i spiritul și empatia de conviețuire în mediul social.
În multiple cazuri, angajatul sistemului penitenciar interacționează cu situații de criză, se expune riscurilor, însă, în pofida provocărilor pe care le întâmpină, excelează tot mai mult în urmarea obiectivelor impuse: promovarea unei societăți sigure, sănătoase, în interiorul căreia, Demnitatea Umană este căpătâi, iar grija pentru individ o obligație de rutină.