Dacă libertatea înseamnă cu adevărat ceva, ea înseamnă dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor sa audă
George Orwell
Satira a prezentat, din toate timpurile, o metodă de moralizare, de îmbunătățire a conduitei sociale, având ca obiect de critică cusururile comunității, fiind neiertătoare cu incultura, obrăznicia și lăcomia.
În mod special, satira s-a adresat actorilor politici, cu intenția de a-i provoca să-și regândească acțiunile în cazul în care aceștia deraiază la ordinea legii.
Echipa JURIDICE MOLDOVA a beneficiat de excepționalul prilej de a discuta cu Constantin Cheianu, scriitor, dramaturg, prozator, publicist, actor și prezentator TV, aflând despre creșterea și îngrijirea satirei în Republica Moldova.
Constantin CHEIANU
Ce rol ocup satira în moralizarea mediului social?
Nu știu dacă poate fi ”cuantificat” cumva rolul satirei în domeniul îndreptării moravurilor. Satira este doar unul dintre instrumentele libertății de expresie și de gândire, unul care se află la hotarul dintre artă și mass media. Și poate avea asupra societății un impact imediat puternic, pentru că recurge la o armă atât de specifică și de eficientă precum este râsul, ridiculizarea. Din punctul acesta de vedere, satira mai are și o funcție de descărcare psihologică: prin ridiculizarea unor demnitari ea le oferă cetățenilor un fel de revanșă, răzbunare socială.
Care este relația dintre finalitățile urmărite de satiră și creșterea culturii juridice?
Judecătorul a fost în toate timpurile, încă din antichitate, unul din personajele predilecte ale satirei, aceasta a luat mereu în derâdere fie venalitatea judecătorilor, fie prostia lor. Probabil lucrul acesta a contribuit cumva la creșterea culturii juridice a societății.
Care sunt riscurile reinterpretării, distorsionării satirei?
Riscurile acestea există, pentru că satira nu este un domeniu strict reglementat, ci un gen cvasi-artistic. Unul care chiar presupune ”reinterpretarea”, ”distorsionarea” realității și a caracterelor. Din fericire, societatea occidentală înțelege foarte bine lucrul acesta și acceptă ușor exagerarea și îngroșarea culorilor, proprie satirei. Noi stăm mai prost la acest capitol, în cei aproape 13 ani de existență a emisiunii ”Ora de Ras” am fost acționați în judecată de vreo 20 de ori, politicienii noștri având față de noi aceleași exigențe ca și față de presa obișnuită. Satira are voie să distorsioneze realul, nu are voie să distorsioneze adevărul.
Totuși, nu putem să nu vorbim și despre responsabilitatea celor care practică satira, aceștia, la fel ca mulți jurnaliști corupți, o pot face de multe ori tendențios, în scopuri politice sau pentru bani.
Care sunt limitele satirei, subiectele sensibile?
Dacă ne uităm la activitatea revistei satirice franceze ”Charlie Hebdo”, am putea spune că satira practicată acolo nu are nici o limită. Sau aproape nici o limită. Poate din cauza aceasta jurnaliștii de acolo au ajuns victimele unui atac terorist. Satira, mai repet, nu este un domeniu strict reglementat, este un gen viu, în mișcare, în dezvoltare, unul experimental și care trebuie să forțeze mereu limitele și hotarele.
Putem să ne ciocnim cu fenomenul ”luptei cu morile de vânt” în pofida situațiilor critice care sunt abordate de satiră?
”Lupta cu morile de vânt”, adică o activitate dusă în gol, fără un efect practic, i se întâmplă satirei, tot așa cum i se poate întâmpla oricărui domeniu de educație. Fenomenul este legat de nivelul de libertate și de maturitate a unei societăți. Oamenii au adesea de la satiră așteptări exagerate: se crede că dacă l-ai numit ”bandit” pe un politician într-o emisiune de satiră politică, a doua zi acesta trebuie să fie arestat. Iar dacă repeți în zece emisiuni că politicianul respectiv este ”bandit” și nu se întâmplă nimic, unii cetățeni ajung să spună că avem de a face cu ”luptă cu morile de vânt”. Timp de 13 ani am ridiculizat niște fenomene și niște politicieni, sugerând că e nevoie de alt gen de politicieni. Și în anii 2020-2021 acești politicieni noi au venit. Prin urmare, activitatea noastră nu s-a rezumat, zic eu, doar la o ”luptă cu morile de vânt”, am văzut, iată, pe viu rezultatele activității noastre.
Care sunt elementele alimentării poftei pentru triumful Adevărului, Frumosului și a Binelui?
Sunt multe, în primul rând educația de toate genurile, de la cea juridică până la cea ecologică, atât în familie cât și în societate, apoi artele și literatura, apoi existența unei clase politice mature și responsabile, apoi existența unei societăți civile dezvoltate, etc., etc. Pentru multă lume un astfel de ”element” este și religia.
Ce mesaj aveți pentru viitoarele generații de juriști, factori decidenți din mediul social?
Îmi este greu să mă gândesc la ”generații viitoare”, presupun că ele se vor confrunta cu realități pe care astăzi ni le imaginăm cu greu. Cel mult ce pot să fac este să mă adresez celor de astăzi și să le spun că ne aflăm într-un punct de cotitură pentru societatea noastră, când în sfârșit putem alege o cale a libertății și a dezvoltării. Lucrul acesta se întâmplă pentru a treia oară în istoria noastră recentă, primele două dăți, în 1991 și în 2009, le-am ratat. O putem rata și pe aceasta, dacă nu înțelegem mizele uriașe ale acestui moment istoric.