În data de 10.09.2022, în incita IMSP Spitalului de Psihiatrie Bălți, una dintre beneficiarele serviciului de recuperare psiho-socială a fost sugrumată de către o altă pacientă prin compresiunea gâtului –fapt notificat Oficiului Avocatului Poporului în data de 12.09.2022.
Gravitatea incidentului, prezumția admiterii relelor tratamente, tentația de a umbri modul consumării incidentului de prim-linia de angajați responsabili în supravegherea în dinamică a pacienților, dar și lipsa unor mecanisme de protecție și de gestiune a situațiilor de criză în mediul spitalicesc: a determinat Avocatul Poporului să inițieze o cercetare ex-officio, cu perioada de cuprindere 19.10.2022-30.12.2022.
În exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului asigură respectarea Drepturilor și a Libertăților Omului de autorități publice, organizații și întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate și de forma juridică de organizare, de organizații necomerciale și de către persoane cu funcții de răspundere de toate nivelurile.
Avocatul Poporului, în calitate de supraveghetor al respectării Drepturilor Omului, acumulează și analizează informații privind încălcarea, tulburarea considerării acestora, elaborând studii sau rapoarte tematice oglinditoare stărilor de fapt.
Adițional, constatarea tabloului faptic al unei încălcări a Drepturilor Omului permite Avocatului Poporului să formuleze recomandări apte de a depăși provocările și de a preveni incidentele per viitor.
Drept efect, examinarea ex-officio a incidentului petrecut în incinta IMSP Spitalului de Psihiatrie Bălți s-a axat pe:
- verificarea acțiunilor/inacțiunilor autorităților publice, persoanelor cu funcții de răspundere de toate nivelurile prin prisma atribuțiilor funcționale, legislației naționale și a standardelor internaționale în domeniul Drepturilor Omului în contextul asigurării dreptului la integritate fizică și psihică, dreptul la asistență medicală și protecție a pacienților;
- identificarea problemelor de sistem care au generat decesul persoanei aflate în custodia Statului;
- formularea recomandărilor adresate autorităților și persoanelor cu funcții de răspundere.
Astfel, totalizarea informațiilor, analiza acestora sub prisma exigențelor și-a obligațiilor responsabilizate Statului în relaționarea cu persoanele plasate în custodia acestuia, a permis să se deniveleze un amalgam de probleme organizaționale și de îngrijire care au permis săvârșirea tragediei într-un mediu de reabilitare. Fiind centrate contextului cu titlu de responsabilizare și capacitățile de activare ale răspunderii în lumina prevederilor art. 2 ale Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale – Statul este obligat nu doar să se abțină de la lipsirea intenționată și ilegală de viață, dar, de asemenea, să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru a proteja viața celor aflați sub jurisdicția sa. Nu poate fi exclus ca acțiunile și omisiunile autorităților din domeniul îngrijirii sănătății, să angajeze, în anumite circumstanțe, răspunderea Statului.
În situații de risc, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a susținut că autoritățile trebuie să acționeze cu prudență pentru a nu expune viața umană unui pericol. Devine admisibilă răspunderea Statului dacă autoritățile nu au acționat într-o manieră preventivă pentru a împiedica cele petrecute.
Cu titlu de exemplu, germenii tragediei s-au arătat ca:
- Secția predestinată supravegherii continue întâmpină dificultăți în gestionarea pacienților cu specific comportamental. Personalul medical nu face față numericului de pacienți concentrați problematici (17 pacienți în Salonul nr. 5, Secția nr. 6 IMSP Spital de Psihiatrie Bălți). O asemenea stare de fapt invită la delimitarea saloanelor de capacitate mare, cu reamplasarea pacienților cu necesități suplimentare în încăperi ușor gestionabile, care adăpostesc un număr redus de pacienți și care permit un control efectiv și o reacționare în prevenție.
Situațiile de criză nu sunt administrate corespunzător de către personalul medical.
Pacienții agresivi cu profil contravențional sau infracțional nu sunt supuși unui tratament distinct, nu sunt plasați în mod izolat și nu beneficiază de o serie de măsuri de intervenție comportamentală.
O strategie de gestiune a pacientului problematic urmează a fi cumulată într-un regulament cu obiect distinct care va prevedea partajarea de responsabilități dintre angajați și răspunsuri la situațiile de criză cu reacție în termen util;
- Menținerea regimului de supraveghere continuă a pacienților poate fi realizat doar în condițiile unui număr suficient de personal. În condițiile în care există doar o echipă compusă din 3 infirmieri și 2 asistenți medicali, stare raportată la 50-60 pacienți, devine dificil de asistat calitativ.
- Eșecul în aprecierea riscului unei atentări. Lipsa instrumentarului de descaladare a conflictelor survenite între paciente. Nu s-a uzat de examinarea clinico-anamnestică pentru stabilirea unui diagnostic și a unui tratament în referința pacientei presupuse a fi agresor. De asemenea, se punctează: abilitățile de comunicare și de stabilire a unei alianțe terapeutice au fost omise a fi implementate în acest caz, sau nu s-a dispus de pregătirea profesională suficientă pentru materializarea acestora.
- Amenințările pacientei presupuse a fi agresor au fost tratate superficial, iar abordările în referința acesteia nu implicau strategii de amortizare a indicatorilor de agitație și de agresivitate.
- IMSP Spital de Psihiatrie Bălți este în incapacitate de a oferi un control punctual a pacienților, fiind permise, prin neglijență, pauze în monitorizarea pacienților. Deși, personalul este obligat să asigure supravegherea oportună a pacienților în dinamică, inclusiv în scopul depistării precoce a manifestărilor psiho-patologice și pentru excluderea posibilităților potențiale de săvârșire a acțiunilor social periculoase de către bolnavii din Secție.
- IMSP Spital de Psihiatrie Bălți nu este dotat cu instrumente de supraveghere. Butoanele de alarmă sunt instalate doar în secția copii și în secția internare. De asemenea, dispozitive de supraveghere video absentează. Deși asemenea instrumente nu sunt în capacitate de a substitui controlul efectuat de către un profesionist în manieră nemijlocită, admitem că ar putea dota instituția cu posibilități suplimentare de a asigura un mediu de reabilitare în siguranță și protecție. Accesarea butoanelor de alarmă ar putea sesiza corpul de control al instituției în privința încingerii unei situații de conflict, ar permite stagnarea evoluției acestuia. Adițional, dispozitivele de supraveghere video amplasate pe holul instituției ar permite monitorizarea de la distanță a fluxului de pacienți, soluționând, inclusiv, în parte, problema ce ține de resursă umană insuficientă necesităților instituției.
- Eșecul în reabilitarea fizică a persoanei. Se atestă diagnostice care perpetuează indiferent de serviciile prestate de IMSP Spital de Psihiatrie Bălți. La o distanță de 3 ani, se înregistrează aceeași condiție clinică. O asemenea constatare prezumă incapacitatea serviciilor de a progresa condiția beneficiarilor serviciului său. Lipsa unor indicatori progresivi alarmează în privința practicilor uzitate în incinta IMSP Spital de Psihiatrie Bălți. De asemenea, se plasează sub dubiu calitatea tratamentelor oferite și a gamei de terapii ocupaționale menite a dezvolta starea de bine a persoanei.
Adițional, Avocatul Poporului a constatat:
- Eșecul în anchetarea circumstanțelor decesului persoanei. Ancheta internă nu s-a centrat pe depistarea problemelor individuale ale IMSP Spital de Psihiatrie Bălți, ci a recunoscut existența unor vulnerabilități generice, fără de a purcede la o analiză profundă. Nu au fost centralizate zonele critice ale procedurilor operaționale lovite de lipsă de efect și nici carențele organizării serviciului de îngrijire. Cu toate acestea, administrația IMSP Spital de Psihiatrie Bălți și-a asumat obligația să co-participe la regularizarea actelor interne.
- Recunoașterea ,,în parte” a vinovăției cu privire la provocarea incidentului. Administrația IMSP Spital de Psihiatrie Bălți a sancționat personalul angajat în manieră simbolică, justificându-și poziția prin dorința de a nu-și pierde împuținata resursă profesională de care mai dispune. Mai mult, analiza materialelor remise face să se înțeleagă absența unui interes de control și de verificare a circumstanțelor decesului pacientei. Personalul medical a preferat să treacă sub tăcere urmele de violență ale decesului provocat, re-sesizându-se post depunerii auto-denunțului de către presupusa agresoare.
Se ține a se preciza: condiția pacientului instituțiilor psihiatrice din Republica Moldova a constituit subiect de obiecție formulat de Avocatul Poporului într-o frecvență mult prea înaltă.
Plasarea persoanei în lipsa consimțământului în instituția psihiatrică, prelungirea aflării acesteia în instituția de reabilitare în lipsa unor criterii limpede care ar statua în privința necesității aplicării măsurii, tratarea fără rezultat terapeutic, plasarea în condiții precare care se răsfrâng asupra stării de bine prin accentuarea bolilor somatice, privarea de posibilitatea de dialog cu mediul extern, diminuarea independenței și a autonomiei pacientului, precum și aplicarea mijloacelor de imobilizare într-o formă severă se prezintă ca problematici de perpetuare în Spitalele de Psihiatrie ale Republicii Moldova. În pofida recomandărilor remise către responsabilii remodelării stărilor de fapt, rata atingerii obiectivelor care asigură respectarea Drepturilor Omului este minimă sau insesizabilă.
Consultarea întregului material investigativ poate fi accesat aici.