ELENA BELEI

» Secretar de stat în domeniul cercetării la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării 

» Formator național în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei

» Conferenţiar universitar în cadrul Catedrei Drept Procesual Civil, Facultatea de drept, Universitatea de Stat din Moldova

Doamna secretar de stat, în primul rând vă mulțumesc pentru că ați acceptat să ne oferiți acest interviu. Ca și fost student al dumneavoastră, sunt bucuros  că de această dată  eu sunt în postura celui care adresează întrebări, iar dumnevoastră ne oferiți răspunsuri (cu referire la examenele susținute la cursul de Procedură Civilă).

1. Din câte cunoaștem, la moment, activitatea dumneavoastră de bază este în cadrul Ministrul Educației, Culturii și Cercetării, în calitate de secretar de stat în domeniul cercetării. Relatați-ne vă rog care sunt principalele atribuții și care sunt obiectivele cheie pe care vi le-ați pus în cadrul acestei funcții?

Întra-devăr, degrabă marchez un an de funcție publică într-un minister care nu are în denumire justiția… Recunosc că această oportunitate, la limita provocării, a apărut foarte neașteptat în viața mea.  Seriozitatea funcției și al domeniilor la care se referă, m-au determinat să-mi mobilizez toate forțele, abilitățile și competențele. Învățământului superior i-am dedicat peste 20 an de activitate, respectiv îndrăznesc  să cred că îl cunosc din interior.  Iar cercetarea, fiind în pragul unei reforme cardinale, m-a determinat să cunosc multe realități de care nici nu bănuiam. Împreună cu colegii care au format o nouă subdiviziune a MECC ne propunem să finalizăm un masiv document de politici și să-l implementăm cu maximă diligență în următorii 4 ani. Este vorba de finalități noi pentru comunitatea de cercetători, angajați ai circa 34 de instituții de cercetare și inovare și ai 14 instituții superioare de învățământ. Implicarea antreprenorilor și a tinerilor în domenii pe cât de specifice, pe atât de interesate, internaționalizarea cercetării și accentuarea caracterului aplicativ al acesteia sunt preocupările Ministerul în care am onoarea să activez.

2. În urma exercitării acestei funcții deja mai bine de jumătate de an, la ce concluzii ați ajuns privind nivelul cercetării în Republica Moldova, îndeosebi cu referire la știința dreptului?

În răstimpul de când activez, am descoperit mai multe aspecte ale cercetării în Republica Moldova. În primul rând, un sistem închis în care tinerilor le este destul de dificil să pătrundă. Și asta pe lângă faptul că sinceri fiind, cercetare nu poate face oricine, activitatea fiind într-atât de specifică și dificilă încât doar cei care au vocație sau chiar har ar putea fi interesați. Anume sinergia cercetării, îndeosebi a celei fundamentale, cu mediul universitar este de fapt un obiectiv pe care ni-l propunem. Cercetarea în țara noastră are un nivel impunător de finanțare, dar aceste sume sunt gestionate mai puțin rațional, accentele fiind puse în mod ciudat. De exemplu, infrastructura institutelor de cercetare, care în ianuarie 2018 au trecut în subordinea MECC, este foarte învechită și extrem de costisitoare. Aceste cheltuieli sunt în detrimentul costurilor eforturilor de cercetare în RM.  Cu referire la știința dreptului, trebuie să recunosc că este mai simplu, or, studiile, tezele de doctor sau doctor habilitat nu implică decât un calitativ efort intelectual de a studia, constata, analiza și concluziona. De aceea aici, accentele trebuie puse pe calitatea cercetărilor și impactul practic al acestora.

3. Cu privire la activitatea științifică personală, cunosc că tema tezei dumneavoastră de doctor se intitulează „Incompatibilităţi legale în procesul exercitării dreptului la muncă”. Pe de altă parte, eu am avut ocazia și plăcerea să vă cunosc în calitate de conferențiar în cadrul cursului de Proces Civil. Cum s-a produs această tranziție de interes de la dreptul muncii, la dreptul de procedură civilă? Și, în linii generale, care este istoricul activității didactice? 

Procesul civil a fost din start preocuparea mea. Domnul profesor Alexandru Cojuhari, pe atunci șef de Catedră drept civil, deși avea o reputație acerbă în rândurile studenților, a reușit să ne convingă că procedura civilă este o simbioză de logică și echitate, iar cunoașterea acesteia este indispensabilă pentru orice jurist. Asta încerc să cultiv actualmente și studenților mei. Dar…după absolvirea facultății de drept, în 1997, la catedră pur și simplu nu erau vacante posturile didactice pentru procedură civilă. De aceea, am acceptat ceea ce mi s-a oferit – cursurile la dreptul muncii. Susținerea dlui profesor Nicolae Romandaș de asemenea a fost determinantă. Mi-a fost greu să mă deprind cu ideea de drept al muncii, dar în timp chiar l-am îndrăgit. Însă, recunosc că în scurt timp am avut senzația ca s-a epuizat tot ce trebuia să descopăr în dreptul muncii. Anume de asta am ales o temă ciudată pentru teza de master. Ulterior am continuat-o la doctorat și cu susținerea fermă a dlui profesor Cojuhari, în 2003, exact în ziua în care s-a adoptat noul Cod de Procedură Civilă (30.05.2003)  am susținut-o public. Atunci nu admiteam că peste câteva decenii imcompatibilitățile vor căpăta noi valențe, vor genera scandaluri și litigii de rezonanță.
În mod paradoxal, imediat după susținerea tezei de doctor la dreptul muncii, din septembrie 2003 am început a ține cursuri de drept procesual civil. Și de atunci încă nu mi-a trecut setea de a-l studia, descoperi și înțelege. În 2010 l-am substituit pe domnul profesor Cojuhari Alexandru la postul de șef de catedră și până în 2017 m-am îngrijit de activitatea acestei subdiviziuni cu care mă mîndresc enorm, în special cu un program de master Proceduri Judicare Civile.

4. Fiind tineri, pe toți ne interesează cum ați început activitatea profesională de jurist, care au fost primele probleme de care v-ați ciocnit, și cum ați trecut peste ele?

Am ajuns avocat printr-o procedură mult mai simplă decât actualmente, dar am profesat efectiv destul de rar – mă refer la prezența în instanțe. În primul rând, am avut activități de evaluare a a magistraților, incompatibile cu avocatura, în al doilea rând am profesat consultanța jurisprudențială. Grație activităților extra-universitare am reușit să cunosc mai toți judecătorii din țară, să îngrijesc mai multe publicații masive și, sper,  utile. Nu-mi pot aminti probleme care să mă fi descurajat în activitatea mea teoretico-practică. De regulă, problemele mă mobilizează spre escaladare…

5. Dumneavoastră sunteți una dintre personalitățile care au fost implicate în modificarea și modernizarea Codului de procedură civilă. Relatați-ne despre momentele plăcute și neplăcute din cadrul procesului de lucru. În același context, avem acum un Cod de procedură civilă bun sau mai sunt aspecte care necesită îmbunătățite?

Într-adevăr, este una din activitățile mele cele mai valoroase și palpitante. Am fost implicată nemijlocit în elaborarea a cel puțin 3 legi de modificare esențială a Codului de Procedură Civilă.  Mi-a plăcut să discut cu juriști de diferite generații și profesii. Abordările judecătorilor sunt total diferite de cele ale avocaților, iar echilibrarea acestora a fost misiunea mea cea mai dificilă. Apropos, procesul de creație legislativă, după mine, este punctul culminant al aplicabilității științei dreptului. Grație acestor experiențe, acum, în cadrul unei autorități publice centrale, îmi este mai ușor să particip la elaborarea documentelor de politici.

6. În calitatea de profesor, relatați-ne puțin despre studenții dumneavoastră. Ce părere aveți de noua generație pe care o întâlniți la cursul pe care-l predați, care sunt minusurile și plusurile lor?

Îmi respect foarte mult studenții, sunt foarte diferiți, or, dreptul este în continuare foarte atractiv printre abiturienți. În acest an de studii îmi lipsesc seminarele, pe care nu reușesc să le fac. Dar vreau să punctez că tinerii de la drept au un mare potențial: sunt liberi în gândire și exprimare, privesc lumea cu ochii larg deschiși și înțeleg destul de repede ceea ce consideră  util și necesar. Iar procedura civilă este de o mare aplicabilitate practică. Evident că printre multitudinea de discipline de la facultate, nu pretind că anume aceasta este preferata dânșilor, însă mai devreme sau mai târziu, când ajung să instrumenteze o cauză civilă, își amintesc cu siguranță de procedură. De fapt, exceptând colegii mei de facultate,  absolvenții – foști studenți – sunt cea mai numeroasă categorie de persoane cu care comunic actualmente. Chiar și în actualul Guvern sunt 2 secretari de stat și un ministru cu care am avut ore la facultate.
Referitor la neajunsurile studenților, cred că doar incompatibilități sunt insurmontabile, în rest toate minusurile trebuie abordate cu înțelepciune – sunt studenți cu predilecții de judecător și sunt studenți care, deși cunosc foarte bine dreptul și jurisprudența, nu ar putea să exercite această dificilă funcție. Asta nu semnifică un minus, pur și simplu juriștii sunt diferiți și sunt buni dacă profesează ceea ce pot mai bine.

7. Dacă ar fi să alegeți o altă meserie, care să nu aibă nici o tangență cu dreptul și profesoratul, ce ați dori să faceți?

Nu mi-aș dori să fac altceva decât ceea ce am făcut până acum și fac actualmente.

8. Să ne abstractizăm puțin de latura profesională a vieții dumneavoastră. Cum iubiți să petreceți timpul și ce locuri vă place să vizitați?

Deși am puțin timp liber, mai ales în ultimul an, insist în a ieși din mediul firesc pentru a mă reface. De regulă,  călătoresc cu prietenii. Prefer turismul cultural-urban….adică îmi propun să descopăr câte un oraș necunoscut, unde merg în mod obligatoriu la muzee, expoziții, spectacole… sunt vacanțe scurte, dar foarte pline de mișcare și de nou, indiferent la ce se referă.

9. Pentru dumneavoastră, care sunt proporțiile raportului viață personală / viață profesională. Cum găsiți mijlocul de aur între aceste două componente care ne definesc viața?

Echilibrul dintre personal și profesional e dificil de găsit, însă este diferit la fiecare dintre noi.  Un înțelept spunea, că dacă vrei să mergi la muncă dimineața, iar seara te trage acasă – ești un om fericit. Din acest considerent, sunt aproape fericită… uneori aș vrea să dorm puțin mai mult…

BLITZ

– 3 piese muzicale, primele care vi le amintiți și pe care cu siguranță le îndrăgiți.

Ascult muzica clasică chiar la birou, dar sunt foarte multe piese moderne care mă fac să mă simt bine. În fiecare zi altele….

– 3 filme preferate și în același context, 3 actori preferați.

Mă uit la filme pe de rost…adică fără mare implicare….de seriale nu am timp…dar sunt câteva de care îmi amintesc cu plăcere: pot să revăd Apocalipsa de Mel Gibson la nesfârșit…încă nu înțeleg de ce…recent m-a marcat o distribuție rusească Sobibor de Constantin Habenschii…acum constat chiar că au ceva în comun…

– 3 cărți pe care trebuie să le citească orice persoană (care nu țin de drept)

– Patul lui Procust de Camil Petrescu
– Maestrul și Margareta de Mihail Bulgacov
– versurile lui Eminescu

 – Ceai sau cafea?

Cafea

– Aveți două dosare, unul pe dreptul muncii, altul pe Civil, ambele sunt la fel de interesante, însă aveți timp doar pentru unul, pe care totuși l-ați alege?

Litgiile de muncă reprezintă o nostalgie la care revin cu plăcere

– Sărbătoarea preferată (exceptând sărbătorile personale)?

Concediul e o mare sărbătoare!

10. Povestiți-ne despre 3 persoane care v-au influențat activitatea profesională și în ce fel?

Domnii profesori Alexandru Cojuhari și Nicolae Romandaș au contribuit în diferită măsură la începerea și continuarea carierei mele didactice și științifico-didactice.  M-au încurajat ori de câte ori am avut nevoie, fiecare în felul său. Iar actualmente Doamna ministru Monica Babuc, care a reușit să adune și să consolideze o bună echipă de profesioniști la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

11. Doamna Belei, vă rog câteva rânduri pentru tinerii noștri cititori, ce calități trebuie să aibă și ce sfaturi trebuie să urmeze, pentru a-și atinge visurile.

Salut tinerii cititori, în primul rând pentru faptul că citesc. În al doilea rând, pentru că citesc despre drept și jurisprudență. Calitatea care ar trebui cultivată prin documentare nu este doar de a afla ceva nou, dar și de a utiliza în folosul binelui orice gen de cunoștințe acumulate. Nu sunt foarte bună în a da sfaturi, dar cred cu fermitate că tinerii Dvs cititori sunt suficient de maturi pentru ași urma visele cu perseverență… și astă după ce decid cu  maximă precizie ce-și doresc.

Doamna Belei, vă mulțumim pentru interviul acordat și pentru faptul că ne-ați învățat să îndrăgim procedura civilă, vă urăm mult succes în activitatea ministerială și în cea didactică.

Autor: Vlad BERCU