Curtea Supremă de Justiție a motivat că efectul unui act juridic simulat (fictiv în termenii utilizați de Codul civil până la 1 martie 2019) îl reprezintă ineficiența acestuia. Totodată, remarcă că până la 1 martie 2019 ca efect era reglementată nulitatea absolută. Și, deși în esență ambele instituții (nulitatea și ineficiența) sunt similare după efecte prin faptul că-n ambele cazuri aceste acte nu pot fi invocate în raport cu terții pentru a se pretinde careva efecte juridice, totuși, ținând cont de faptul că contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la 21 septembrie 2018, este corect a fi constată din oficiu nulitatea absolută a actului respectiv fictiv și nu ineficiența actului simulat, cum ar fi fost dacă ar fi fost încheiat în condiții similare după 1 martie 2019 (pct. 73 din Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-874/23 din 20 noiembrie 2024).
Aflaţi mai mult despre actul juridic civil, Codul civil, nulitatea absolută, simulația