Daniel Garbuz
Organizarea și funcționarea Curții Constituționale va fi reglementate de o nouă lege, adoptată la 10 aprilie 2025 de Parlament cu votul a 55 de deputați. Noul act normativ unifică prevederile Legii 317/1994 cu privire la Curtea Constituțională (în continuare „Legea CC”) și ale Codului jurisdicției constituționale 502/1995 (în continuare „Codul”), care vor fi abrogate la intrarea în vigoare a noii legi.
A. Instituția Curții Constituționale
Fiind unica autoritate de jurisdicţie constituţională, Curtea Constituţională, în conformitate cu art. 135 din Constituţie, exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor și hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanţelor Guvernului, precum și a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, interpretează Constituţia, se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei, confirmă rezultatele referendumurilor republicane, ale alegerii Parlamentului și Președintelui Republicii Moldova, constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Președintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Președinte ș.a.
Relevante pentru demersul legiuitorului sunt raționamentele Curții, susținute în Comentariu Legii Supreme. În dezbaterile pe marginea textului proiectului Constituţiei, Parlamentul Republicii Moldova a afirmat că Curtea Constituţională este „autoritatea asupra tuturor autorităţilor” și scopul activităţii ei constă în delimitarea celor trei puteri, de aceea ea însăși este a patra putere.
Este adevărat că, în dreptul constituţional, problema locului acestei autorităţi este discutabilă. În acest sens, cunoscutul constituţionalist francez Thierry S. Renoux spunea: „În modelul concentrat de control al constituţionalităţii legilor de tip european, Curtea Constituţională se situează în afara celor trei puteri constituite tradiţional (legislativă, executivă, judecătorească) și chiar deasupra lor“ – un răspuns dat de doctrina italiană, franceză, belgiană, spaniolă, sprijinit în jurisprudenţa constituţională – considerent pornit de la ideea că „cel ce controlează trebuie să fie la un nivel superior (super partes) celui al organului controlat“.
Alţi doctrinari din Occident, cum este Louis Favoreu, consideră că Curtea Constituţională este jurisdicţia creată pentru a practica, în mod special și exclusiv, contenciosul constituţional, situată în afara aparatului jurisdicţional ordinar și independent de aceasta, ca și celelalte puteri publice. O curte supremă sau un tribunal suprem, sau o cameră constituţională a unei curţi supreme pot fi jurisdicţii constituţionale, însă nu sunt curţi constituţionale.
Fiind organ jurisdicţional de control al constituţionalităţii legilor, trăsăturile și statutul juridic al acesteia rezultă din atribuţiile pe care le are și sunt fixate în Constituţie și legile organice. Profesorul rus V.A. Cetvertin subliniază că Curtea Constituţională are menirea de a menţine puterea în limitele legii, nu doar de Constituţie, textul căreia nu este stabil. Din aceste considerente, noţiunea de lege are o semnificaţie mai largă, avându-se în vedere, în general, baza normativă a unui sistem de drept
B. Ratio legis
Potrivit raportului comisiei juridice, numiri și imunități nr. 371 din 11.12.2024, proiectul legii, elaborat de către Ministerul Justiției, urmărește asigurarea unei funcționări eficiente și independente a înaltului for de jurisdicție constituțională în conformitate cu exigențele statului de drept și în concordanță cu standardele europene și internaționale în materie.
În Nota informativă la proiect, Ministerul Justiției a fundamentat:
„Existența a două acte normative (Legii CC și Codului) care conțin mai multe prevederi identice nu răspunde cerinței calității actelor normative, privind asigurarea unicității reglementărilor și evitarea paralelismelor în legislație” În jurisprudența sa, Curtea Constituțională constant a punctat importanța și necesitatea respectării principiilor aferente procesului de legiferare.
Totodată, în Hotărârea nr.2/2018 Curtea a subliniat:
„(§45) […] legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispozițiile pe care le conține și să evite paralelismele legislative, ce generează incertitudine și insecuritate juridică. Or, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.
46. Prin urmare, Curtea reține că previzibilitatea și claritatea constituie elemente sine qua non ale constituționalității unei norme, care în activitatea de legiferare acestea nicidecum nu pot fi omise.”
Demersul Ministerului Justiției a fost consolidat și de angajamentele asumate de Republica Moldova prin planuri și strategii oficiale, printre care Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției (2022–2025), Planul național de acțiuni pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană (2024–2027), precum și Planul de Acțiuni al Guvernului pentru anul 2024, toate prevăzând ca obiectiv prioritar adoptarea unei legi unice privind Curtea Constituțională.
În acest sens, studiile și rapoartele internaționale (printre care studiul „Consolidarea rolului Curții Constituționale”, raportul de evaluare a Curții Constituționale elaborat de experții Uniunii Europene, precum și comentariile experților a dreptului constituțional) au subliniat că o singură lege ar facilita armonizarea reglementărilor și ar permite o flexibilitate sporită a Curții în exercitarea competențelor sale.
C. Reformele propuse
Conținutul noii legi a integrat reformele deja adoptate în ultimii ani prin modificarea Legii CC, cum ar fi crearea cabinetului Președintelui Curții Constituționale și implementarea Protocolului nr. 16 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin care Înalta Curte poate solicita avize consultative de la CEDO. S-a inclus și extinderea cercului de subiecți cu drept de sesizare, deschis anterior către judecătorii din instanțele ordinare și Consiliul Superior al Magistraturii.
I. Exercitarea controlului a priori a constituționalității tratatelor la care Republica Moldova este parte
În cadrul proiectului s-a stabilit o competență explicită de control a priori al tratatelor internaționale, astfel încât Curtea Constituțională să se poată pronunța asupra conformității lor cu Legea Supremă înainte de ratificarea oficială, evitând conflictul cu principiul pacta sunt servanda și obligațiile deja asumate. Pentru a înlătura neclaritățile normative, sintagma defectuoasă „tratate la care Republica Moldova este parte” a fost înlocuită prin introducerea construcției „tratat internațional la care Republica Moldova intenționează să devină parte” sau exercitarea controlului constituționalității „tratatelor internaționale pînă la intrarea în vigoare a acestora pentru Republica Moldova”.
II. Clarificarea mecanismului de responsabilizare a judecătorilor Curții Constituționale
Noua reglementare a adus și un accent sporit asupra responsabilizării judecătorilor Curții. Spre deosebire de vechea lege, care nu avea o definiție clară privitoare la răspunderea disciplinară (capitolul 14 din Cod doar superficial menționa urmărirea și sancțiunea disciplinară a magistraților), noul text prezintă detaliat abaterile, sancțiunile și condițiile în care poate fi ridicat mandatul unui judecător constituțional.
Prin această abordare, legislativul a respectat recomandările Comisiei de la Veneția, potrivit cărora demersul de sancționare trebuie să implice însuși corpul judecătorilor Curții și să fie condiționat de un vot calificat de două treimi, pentru a garanta echilibrul între independență și răspundere. În același registru al independenței a fost revizuit și conținutul jurământului, modernizând formulările și stabilind că depunerea acestuia se va face exclusiv în fața plenului Curții, pentru a elimina orice posibilă subordonare simbolică față de autoritățile care numesc judecătorii.
III. Modificarea conținutului jurământului și modul de depunere a acestuia
Procedurile de numire și înlocuire a judecătorilor la fel sunt tratate mai previzibil, mai specific în situațiile care pot fi anticipate, precum expirarea mandatului. În locul sistemului în care autoritățile erau informate doar post-factum, noua lege prevede un termen de trei luni înainte de expirarea mandatului, oferind suficient timp pentru a preveni blocajele instituționale. În eventualitatea altor cauze de încetare, precum demisia, ridicarea mandatului sau decesul președintele Curţii Constituţionale, în termen de cel mult 3 zile de la data constatării vacanţei funcţiei, sesizează autoritatea care a desemnat judecătorul, solicitând demararea procedurii de desemnare a unui nou judecător. Autoritatea competentă va numi judecătorul în termen de 45 de zile de la data sesizării.
IV. Incompatibilităţi și restricții în exercitarea funcției
Conform prevederilor Legii CC, în cazul în care candidatul la funcția de judecător al Curţii Constituţionale este membru al unui partid sau al unei alte organizații politice, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a-şi suspenda activitatea în partid sau în altă organizație politică. Noutatea proiectului constă în faptul că judecătorul Curții Constituționale nu doar nu va avea dreptul să desfășoare activitate politică, dar deloc nu va putea rămâne membru al vreunui partid politic.
În analiza sa, profesorul Tudorel Toader ține să accentueze că garantarea independenței Curților Constituționale, implicit a judecătorilor care le compun, constituie condiția fundamentală a îndeplinirii rolului acestora, subsumat asigurării supremației constituției. Doctrina a subliniat în acest sens că independenţa judecătorului constituțional derivă din calitatea inerentă justiţiei constituţionale – aceea de a se supune numai Constituţiei şi legii sale organice.
Orice formă de dependenţă faţă de orice autoritate publică sau act normativ emis de către acesta, altul decât Legea fundamentală, nu numai că ar fi incompatibilă cu scopul Curţii Constituţionale – garantarea supremaţiei Constituţiei – dar ar face pur şi simplu imposibilă îndeplinirea atribuţiilor de către judecătorul constituţional.
Independența judecătorilor Curții Constituționale fiind esențială nu doar pentru buna funcționare a justiției constituționale ci și, în ultimă instanță, a statului de drept, preocuparea pentru înlăturarea oricăror influențe sau suspiciuni legate de exercitarea unor astfel de influențe asupra activității jurisdicționale a instanțelor constituționale apare ca fiind justificată.
Din considerentele elucidate, judecătorul Curții Constituționale nu trebuie doar să suspende activitatea politică, dar trebuie să renunțe la aceasta pentru a dezrădăcina afilierea sa politică și a exclude orice influență a factorului politic.
V. Instituirea testului de admisibilitate a sesizărilor
Pentru a modera procesul jurisdicțional și a ușura sarcina Curții, noua lege introduce un test clar de admisibilitate a sesizărilor, care va împiedica supraîncărcarea Instanței Constituționale cu cauze lipsite de relevanță (sau, uneori, sens). În plus, se consolidează autonomia forului constituțional prin posibilitatea adoptării unor regulamente interne care vor stabili mai amănunțit procedurile jurisdicționale, termenele de examinare și modalitățile de a gestiona drepturile procesuale ale părților. Pornind de la recomandările autorilor Studiului „Consolidarea rolului Curții Constituționale” și de la jurisprudența națională, legea consacră astfel puterea normativă a Curții asupra propriei funcționări, conferindu-i discreție și libertate de adaptare.
Totuși, o serie de critici au fost formulate de unii experți și reprezentanți ai societății civile. Președintele Asociației Obștești ”Institutul Justiției Constituționale”, doctor în drept, Valeriu Kuciuk, a susținut că unificarea într-un singur act a regulilor de drept material și procedural ar putea fi contrară separației dintre cele două categorii, principiul pe care se fundamentează tradițional dreptul constituțional. Acesta a semnalat și lipsa unor principii fundamentale de loialitate constituțională și a unor mecanisme de vetting, care, în opinia sa, ar consolida încrederea publică în justiția constituțională. Președintele Asociației a accentuat că, prin renunțarea la detalii exprese privind eventualele încălcări ale jurământului sau alte forme de neconformitate, textul legii ar putea fi incomplet.
VI. Impactul noii reglementări
Prin comasarea și ajustarea izvoarelor constituționale, legislatorului, a întreprins un demers major în efortul de a conferi Curții un cadru normativ mai clar, coerent și previzibil. Sub aspect practic, reforma răspunde unui obiectiv strategic al Republicii Moldova de a-și alinia legislația la principii moderne de guvernanță și stat de drept, facilitând totodată accesul la jurisdicția constituțională și protecția drepturilor fundamentale. Noul cadru legal oferă premisele necesare pentru o justiție constituțională, ce ar răspunde exigențelor unei societăți democratice, capabilă de a-și menține independența, apărând necontenit supremația Constituției.
