Luni, 14 aprilie 2025, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile legale care permiteau Adunării Populare a UTA Găgăuzia să participe în procesul de numire a procurorului-șef și a altor procurori din cadrul Procuraturii locale. Este vorba despre articolul 21 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, precum și articolele 25 alin. (3) și 26 din Legea cu privire la Procuratură.

Hotărârea vine în urma sesizării depuse de Procurorul General Ion Munteanu, care a invocat că normele contestate contravin mai multor prevederi constituționale, în special celor care consacră principiul autonomiei Procuraturii (art. 124), rolul exclusiv al Consiliului Superior al Procurorilor (art. 125¹) și caracterul unitar al statului (art. 111).

Argumentele invocate de sesizant

Acesta a accentuat că normele contestate permit Adunării Populare a Găgăuziei, o autoritate politică locală, să participe la procedura de numire a procurorului-șef și a procurorilor ierarhic inferiori ai Procuraturii UTA Găgăuzia. Autorul sesizării consideră că acest fapt contravine Capitolului IX din Constituție, care plasează Procuratura în cadrul autorității judecătorești.

Este invocată o discriminare între autoritățile publice locale, întrucât doar Adunarea Populară a Găgăuziei deține această competență. De asemenea, se menționează că norma are un caracter discriminatoriu etnic, în defavoarea altor etnii din Republica Moldova care nu beneficiază de o astfel de influență în cadrul Procuraturii (art. 16 din Constituție);

Autorul face trimitere la art. 124 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia Procuratura este o instituție publică autonomă. Numirea procurorilor trebuie realizată exclusiv de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor (CSP), conform art. 125 alin. (3);

Se subliniază că CSP este garantul independenței și imparțialității procurorilor, iar numirea în funcție constituie o competență exclusivă a acestuia, conform art. 125¹ alin. (1) și (3). Participarea unei autorități locale în această procedură ar submina acest rol constituțional.

Argumentelor autorităților și instituțiilor care au prezentat opinii în cauza privind controlul constituționalității numirii procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia

Parlamentul a invocat articolul 111 alin. (1) din Constituție, susținând că UTA Găgăuzia beneficiază de autonomie locală, iar selectarea procurorului-șef se face printr-un concurs public, în baza regulilor stabilite de CSP. A subliniat că Adunarea Populară nu are un rol decizional final, din moment ce Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) poate respinge candidatura;

Guvernul a recunoscut statutul de instituție independentă al Procuraturii și că aceasta face parte din autoritatea judecătorească (art. 124 alin. 1). A menționat că Găgăuzia are doar autonomie în probleme politice, economice și culturale, nu și în domeniul justiției. A criticat implicarea Adunării Populare, susținând că aceasta nu deține expertiză profesională în evaluarea candidaților. A argumentat că procedura actuală limitează atribuțiile CSP, deoarece Consiliul nu poate organiza propriul concurs și nici nu poate selecta din mai mulți candidați. A invocat principiul statului unitar (art. 1 alin. 1 din Constituție), afirmând că atribuirea competenței Adunării Populare contravine acestuia;

Consiliul Superior al Procurorilor a susținut că Adunarea Populară exercită o influență decizională directă, ceea ce contravine prevederilor constituționale privind numirea procurorilor (art. 125 și 125¹). A atras atenția asupra riscului de politizare a funcției de procuror-șef, în lipsa unei evaluări bazate pe merit. A afirmat că rolul CSP este redus la unul formal, fiind obligat să accepte sau respingă candidatul propus, fără a avea posibilitatea reală de a selecta candidatul optim. A menționat că procedura actuală blochează funcționarea normală a Procuraturii Găgăuzia – postul de procuror-șef fiind vacant de ani întregi din cauza eșuării concursurilor organizate de Adunare. A subliniat că numirea procurorilor este o prerogativă exclusivă a autorităților naționale, iar justiția nu face parte din competențele administrației locale;

Institutul de Reforme Penale a afirmat că art. 125 din Constituție nu prevede niciun mecanism alternativ pentru numirea procurorilor ierarhici inferiori în afara propunerii CSP și deciziei Procurorului General. A arătat că, deși legea permite respingerea unei candidaturi, Adunarea Populară poate impune același candidat cu votul a 2/3 din membri, limitând și mai mult CSP. A considerat că activitatea procurorului nu are legătură cu autonomia politică, economică și culturală a Găgăuziei, iar influența Adunării în acest proces vulnerabilizează independența procurorilor. Concluzionând că doar prin autonomie reală (nu teoretică) se poate garanta rolul constituțional al Procuraturii.

Poziția Curții – Articolul 124 alin. (1) din Constituție

Curtea a reținut că, potrivit Constituției, Procuratura este o instituție publică autonomă, parte a autorității judecătorești, iar numirea procurorilor este exclusiv în competența Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor (CSP). Acest aranjament instituțional urmărește excluderea oricărei influențe politice din partea puterii legislative, executive sau a autorităților locale asupra activității procurorilor.

Chiar dacă aparent Adunarea Populară a Găgăuziei are un rol limitat (organizarea concursului și propunerea candidatului), Curtea a constatat că acest rol rămâne esențial și este exercitat în mod autonom de o autoritate politică locală, ceea ce subminează independența instituțională a Procuraturii. Deși CSP poate respinge un candidat, procedura prevede posibilitatea repropunerii aceluiași candidat, ceea ce restrânge libertatea de decizie a CSP și încalcă principiul separării autorităților politice de cele judiciare.

Poziția Curții – Articolele 125 alin. (3) și 125¹ alin. (1) și (3) din Constituție

Curtea a reamintit că, potrivit Constituției, numirea procurorilor se face de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, garantul independenței și imparțialității acestora, având competență exclusivă în procesul de selecție (art. 125 alin. (3) și art. 125¹ alin. (1) și (3)).

Chiar dacă în forma actuală a legii CSP ia decizia finală, Curtea a constatat că acesta este limitat în mod nejustificat prin faptul că CSP nu poate organiza propriul concurs pentru funcția de procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia și este constrâns să examineze doar candidații propuși de Adunarea Populară, fără posibilitatea de a selecta dintr-o listă proprie.

Curtea a subliniat că această limitare afectează mandatul constituțional al CSP, transformându-l într-un actor formal, lipsit de autonomie decizională. În plus, posibilitatea Adunării de a repropuce același candidat respins, combinată cu lipsa unei durate maxime a interimatului, poate duce la blocaje instituționale și la prelungirea artificială a vacanței funcției, fapt ce slăbește autoritatea CSP și compromite buna funcționare a sistemului procuraturii.

Poziția Curții – Articolul 111 alin. (1) din Constituție

Curtea a reafirmat că Republica Moldova este un stat unitar și indivizibil (art. 1 alin. (1) din Constituție), iar autonomia Găgăuziei, deși are un caracter special, este strict limitată de Constituție. Astfel, conform articolului 111 alin. (1), Găgăuzia are competențe doar în probleme politice, economice și culturale, nu și în materie de justiție.

Curtea a subliniat că Procuratura este o instituție autonomă parte a autorității judecătorești (art. 124), și că aceasta nu poate fi supusă influenței autorităților locale sau politice. În acest context, Curtea a constatat că implicarea Adunării Populare a Găgăuziei în procedura de numire a procurorului-șef reprezintă o ingerință într-o competență rezervată exclusiv autorităților naționale, adică Consiliului Superior al Procurorilor și Procurorului General.

Totodată, s-a remarcat că Procuratura UTA Găgăuzia face parte dintr-un sistem unitar, nu este o instituție separată, iar procurorii săi au statut național, conform Legii cu privire la Procuratură.

Astfel, normele care atribuie Adunării Populare competențe în numirea procurorilor depășesc cadrul stabilit de articolul 111 alin. (1) și contravin principiului statului unitar și separației competențelor.

Prin urmare, decizia Curții Constituționale trasează o linie clară între autonomia locală și competențele instituțiilor de rang constituțional, reafirmând principiul separației puterilor și al statului unitar. Prin această hotărâre, Curtea a confirmat că autoritățile reprezentative locale, chiar și în cadrul unei autonomii speciale precum cea a Găgăuziei, nu pot interveni în mecanismele constituționale de numire a procurorilor. Astfel, se consolidează rolul exclusiv al Consiliului Superior al Procurorilor în garantarea independenței și imparțialității sistemului procuraturii, asigurând totodată că influențele politice locale nu pot afecta buna funcționare a justiției la nivel național.