Analiza aprofundată a delicvenței juvenile în Republica Moldova, în ultimul deceniu, dezvăluie o tendință descendentă generală, un indicator ce necesită o interpretare nuanțată.

Dincolo de această scădere numerică, se conturează o modificare și a tipologiei infracțiunilor: distribuția geografică a delictelor suferă modificări notabile, iar natura actelor comise evoluează, semnalând o complexitate sporită a factorilor criminogeni.

În acest context dinamic, Secția siguranță minori din cadrul Direcției ordine publică își asumă un rol strategic esențial. Misiunea acesteia transcende simpla contabilizare a infracțiunilor, implicând o înțelegere profundă a acestor transformări calitative și cantitative. Această analiză fundamentează implementarea unor politici statale eficiente, menite să adreseze tendințele actuale ale delincvenței juvenile și să construiască un mediu sigur și favorabil dezvoltării armonioase a tinerii generații.

Despre aportul autorităților, Vă invităm să aflați în prezentul interviu realizat cu Aliona Dragomireţcaia, șef al Secției siguranță minori a Direcției ordine publică a Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției.

Aportul autorităților

În cadrul Direcției ordine publică, Secția siguranță minori reprezintă o subdiviziune strategică unică la nivel național, dedicată implementării  politicelor statului privind prevenirea criminalității juvenile și protecția copiilor. Această poziție singulară ne conferă responsabilitatea centrală de a modela un mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a tinerii generații.

Analiza tendințelor criminalității juvenile: o radiografie decenală și demografică

O analiză aprofundată a datelor statistice referitoare la infracționalitatea juvenilă în Republica Moldova pe parcursul ultimului deceniu (2015–2024) relevă o tendință descendentă constantă. Astfel, numărul infracțiunilor comise de minori a scăzut de la aproximativ 1000 în 2015 la circa 500 în 2024, marcând o reducere de 50%. Deși această diminuare semnificativă poate fi interpretată drept un semnal clar al eficienței măsurilor de prevenire și intervenție, ea trebuie analizată în raport cu dinamica demografică generală. În aceeași perioadă, populația totală a Republicii Moldova a scăzut cu 14,27%, iar cea a copiilor cu vârsta de până la 18 ani s-a diminuat cu 17,7%, ceea ce înseamnă că rata infracțiunilor juvenile a cunoscut o scădere mai accelerată decât declinul demografic. Această evoluție denotă un impact favorabil al politicilor de reducere a delincvenței juvenile.

De asemenea, se ține a lua în considerație: la începutul anului 2024, conform datelor Biroului Național de Statistică, în Republica Moldova locuiau 508,7 mii de copii cu vârste între 0 și 17 ani, ceea ce reprezintă 21% din populația totală cu reședință obișnuită. Contextul infracțional trebuie așadar interpretat în corelație cu structura pe vârste a populației, cu tendințele migraționale și cu nivelul natalității, pentru a contura un tablou complet și riguros.

Potrivit datelor furnizate de Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne, în anul 2023 au fost comise 21.442 de infracțiuni la nivel național, în scădere cu 10,2% față de anul precedent, când au fost înregistrate 23.889 de cazuri. În același an, copiii au fost implicați în 449 de infracțiuni, în comparație cu 941 în 2016, ceea ce reflectă o reducere de 52,29%. Este relevant că infracțiunile comise de minori sau cu participarea acestora au reprezentat doar 2,09% din totalul cazurilor raportate în 2023 – un procent care s-a menținut relativ constant în ultimii opt ani.

Distribuția infracționalității juvenile indică o concentrare majoritară în mediul urban, unde aproximativ 60% dintre copiii implicați provin anual. Surprinzător este faptul că jumătate dintre minorii care au comis infracțiuni provin din familii complete, cu ambii părinți prezenți, ceea ce contrazice, parțial, stereotipul conform căruia delincvența juvenilă este asociată strict cu lipsa sprijinului familial.

Se observă, totuși, o ușoară creștere a ponderii copiilor separați de părinți implicați în activități infracționale – de la 1,7% în 2016 la 2,3% în 2023. Totodată, anul 2023 a înregistrat cel mai mic număr de copii fără domiciliu implicați în infracțiuni, doar 9 cazuri, față de 56 în 2016. Sub aspect educațional, fiecare al doilea copil care a comis o infracțiune în anul 2023 deținea un anumit nivel de studii, în ușoară creștere față de 2016, când doar unul din trei copii avea acest statut. Doar 1,8% dintre copiii care au comis infracțiuni erau elevi în 2023, comparativ cu 3% în 2018, ceea ce sugerează o scădere a implicării elevilor în activități infracționale.

Un indicator pozitiv este reducerea considerabilă a proporției copiilor fără ocupație implicați în infracțiuni: în 2023, doar unul din patru copii nu era încadrat în muncă sau studii, comparativ cu unul din doi în 2016. De asemenea, rata recidivei în rândul minorilor a înregistrat o scădere notabilă – de la 87 de cazuri (6,3%) în 2017 la doar 12 cazuri (1,6%) în 2023.

Influența substanțelor interzise asupra comportamentului infracțional al minorilor a cunoscut și ea o descreștere considerabilă. În 2023, 62 de copii au comis infracțiuni aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, cu 55% mai puțini decât în 2020. Ponderea anuală a copiilor aflați sub influența alcoolului este de aproximativ unul din 22 în 2023, comparativ cu unul din 45 în 2016.

În ceea ce privește gravitatea infracțiunilor comise, aproximativ 16–18% dintre acestea au fost clasificate ca fiind grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, ceea ce echivalează cu faptul că una din șase infracțiuni comise de minori aparține acestui spectru. Totodată, infracțiunile mai puțin grave și ușoare au reprezentat 83,9% în 2023, în ușoară creștere față de 81,2% în 2022.

Un alt aspect pozitiv este scăderea semnificativă a numărului infracțiunilor comise în grup: de la 262 cazuri în 2016 la 70 în 2023. Această evoluție indică o reducere a fenomenului de complicitate și recrutare în rândul minorilor. În prezent, fiecare a zecea infracțiune este comisă de minori în grup, față de fiecare a cincea în 2016. Sub 6% dintre infracțiuni sunt comise de grupuri formate exclusiv din copii, iar sub 4% implică și adulți.

În privința tipologiei infracțiunilor, peste 80% au fost infracțiuni contra patrimoniului, în scădere la 74% în 2023. Infracțiunile contra securității publice reprezintă 8%, iar cele legate de domeniul transporturilor au înregistrat o creștere semnificativă, ajungând la 5,4% în 2023, față de doar 0,5% în perioada 2016–2018.

Distribuția regională a criminalității juvenile evidențiază un decalaj important. În 2023, peste 42% dintre infracțiunile comise de minori au fost înregistrate în municipiul Chișinău, în creștere față de 2016, când această zonă concentra doar 17% din cazuri. Practic, fiecare a doua infracțiune juvenilă este comisă în capitală, ceea ce reflectă o creștere cu 19,1% a ponderii criminalității juvenile urbane în ultimii opt ani.

În zona de nord a țării, s-a înregistrat o scădere semnificativă – de la fiecare a treia infracțiune în 2016 la doar una din patru în 2023, ceea ce reprezintă o reducere de 66,8% a criminalității juvenile. În regiunea centrală, infracționalitatea în rândul minorilor se menține relativ constantă.

O altă tendință relevantă este diferența dintre profilul autorilor și al victimelor: minorii din mediul urban sunt mai predispuși să comită infracțiuni, în timp ce copiii din mediul rural devin adesea victime. Această realitate sugerează necesitatea unor strategii de prevenire și protecție diferențiate, adaptate specificului fiecărui mediu.

În ceea ce privește natura infracțiunilor, asistăm la o schimbare calitativă. Dacă în urmă cu un deceniu furturile reprezentau principala categorie, astăzi observăm o prevalență a violenței fizice, psihologice, bullying-ului și a infracțiunilor în mediul online. Această transformare impune o actualizare urgentă a competențelor specialiștilor, prin programe de formare continuă axate pe identificarea timpurie și intervenția eficientă în aceste noi forme de manifestare a criminalității juvenile.

Cadru politic și strategic: fundația intervențiilor noastre

Programul Național de Protecție a Copilului 2021-2026 constituie un pilon strategic esențial, având ca obiectiv măsurabil îmbunătățirea indicatorilor cheie privind bunăstarea copilului (reducerea cazurilor de violență, creșterea accesului la servicii de suport). Acest Program oferă cadrul temporal și direcțiile strategice pentru toate intervențiile noastre.

Se ține a se evidenția: evoluția profilului infractorului minor, cu o scădere a vârstei medii la prima infracțiune de la 16-17 ani la 14 ani și o creștere a numărului de cazuri provenind din familii complete, indică o complexitate sporită a factorilor criminogeni. Aceste realități sugerează o nevoie acută de intervenții primare eficiente, care să țintească factorii de risc la nivel individual, familial și comunitar.

Având în vedere aceste aspecte, angajamentul nostru ferm, în concordanță cu tendințele internaționale și cele mai bune practici, este de a adopta o abordare reparatorie și corecțională, având ca obiectiv reintegrarea socială a copilului și evitând pe cât posibil măsurile punitive care pot avea efecte stigmatizante pe termen lung.

Modificările adoptate la 1 ianuarie 2024, care reformulează copilul în conflict cu legea drept copil aflat în situație de risc, reprezintă o schimbare de paradigmă fundamentală. Această modificare legislativă ne permite să implementăm intervenții timpurii și personalizate, cu scopul de a reduce recidiva. De a ne feri de catalogări precum infractor, pericol social și de a ne concentra pe recuperarea, reabilitarea și reintegrarea socială a acestor copii. Prin această abordare, punem accentul pe nevoile specifice ale fiecărui copil, pe înțelegerea cauzelor care au condus la comportamentul său și pe oferirea suportului psihologic, educațional și social necesar pentru a-și construi un viitor pozitiv.

Provocări sistemice: identificarea obstacolelor în calea eficienței

Neglijența părintească, alimentată adesea de presiunile socio-economice și lipsa de educație parentală, reprezintă o problemă fundamentală. Mulți părinți se confruntă cu dificultăți în a răspunde adecvat nevoilor emoționale ale copiilor, creând un teren fertil pentru apariția comportamentelor deviante. În acest context, importanța educației parentale devine evidentă, fiind un mecanism esențial de prevenție. Educarea părinților nu doar că le oferă instrumente practice pentru gestionarea propriilor temeri și pentru susținerea emoțională a copiilor, dar și consolidează capacitatea acestora de a recunoaște și interveni prompt în fața semnelor de disconfort emoțional.

Mecanismul prin care frustrările și negativitatea din mediul familial sunt internalizate și ulterior exteriorizate de către copii este bine documentat în literatura de specialitate. Incapacitatea copiilor de a verbaliza emoțiile negative duce frecvent la iritabilitate și comportamente explozive, subliniind astfel necesitatea implementării unor programe de alfabetizare emoțională, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Prin urmare, investiția în educația parentală reprezintă o strategie esențială pentru ruperea acestui cerc vicios, reducând riscul perpetuării comportamentelor deviante și contribuind la crearea unui mediu familial stabil și sănătos.

Inițiative strategice: programe cu impact

Programul de educare pentru socializarea juridică, implementat în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării, reprezintă o inițiativă pro-activă cu rezultate promițătoare. Extinderea acestuia de la 100 de instituții de învățământ în 2024 la 200 de instituții în 2026 (obiectiv măsurabil) va permite atingerea unui număr semnificativ mai mare de elevi din clasele a VIII-a și a XI-a, grupe de vârstă critice.

Modelul „tandem” profesor-polițist s-a dovedit eficient în furnizarea de informații relevante și credibile pentru copii privind fuga voluntară, discriminarea și violența. Sondajele periodice în rândul elevilor ne permit să adaptăm conținutul programului la nevoile și preocupările lor specifice.

Această inițiativă răspunde unei nevoi sistemice ignorate prea mult timp: absența unui dialog structurat între elevi și actorii instituționali ai statului în ceea ce privește raportarea la lege, autoritate și justiție socială. Într-un context marcat de creșterea fenomenului de bullying, a radicalizării online, programul creează o punte funcțională între tineri și stat, oferind nu doar cunoștințe, ci și repere de încredere.

Mai mult, intervenția în școală are un efect multiplicator – schimbă nu doar percepții, ci și comportamente, cu impact direct asupra mediului familial și comunitar. Într-o societate democratică, educația juridică timpurie nu mai este un lux sau o inițiativă opțională, ci o condiție de supraviețuire civică.

Copii din forme rezidențiale și provocările cu care se confruntă

Creșterea numărului de cazuri de fugă voluntară din formele rezidențiale și de asistență parentală (de la 500-700 la 2000 de cazuri anual, cu o tendință ascendentă în 2025) reprezintă o provocare majoră. Pentru a adresa această problemă, ne propunem să implementăm evaluări psihologice standardizate pentru toți copiii care intră în sistemul de protecție, cu scopul de a identifica riscurile de fugă și de a oferi suport adecvat.

Studiul aprofundat al copiilor străzii furnizează informații esențiale pentru a înțelege complexitatea factorilor care îi determină să aleagă acest mod de viață precar. Această înțelegere detaliată este crucială pentru elaborarea unor strategii eficiente de reintegrare socială și pentru prevenirea problemelor de sănătate mintală frecvent asociate cu această experiență. Un aspect semnificativ evidențiat de studiu este dificultatea minorilor de a se adapta la un regim de viață standardizat, preferând adesea libertatea, chiar și însoțită de riscurile inerente vieții pe stradă. Autorii subliniază cu fermitate faptul că o perioadă îndelungată petrecută într-un mediu cu riscuri multiple crește semnificativ vulnerabilitatea acestor copii în fața dezvoltării unor afecțiuni psihice.

Intervenția operativă: un răspuns prompt și specializat

Ajustarea legislativă din 1 ianuarie 2024 a consolidat abordarea noastră centrată pe protecția copilului. Protocolul de intervenție imediată la primirea unui apel, care include evaluarea situației, interviul de protecție al copilului (cu o listă de verificare standardizată pentru a asigura exhaustivitatea), prezența obligatorie a reprezentantului legal și a unui specialist (pedagog/psiholog), ne permite să identificăm rapid riscurile și să luăm măsurile necesare.

Emiterea ordinului de restricție imediat în cazurile de agresiune dovedește angajamentul nostru pentru protecția imediată a victimei. Colaborarea strânsă cu autoritatea tutelară, pe care o considerăm un partener esențial, asigură o abordare multidisciplinară și coordonată.

În cazul contravențiilor săvârșite de minori de 16 -17 ani, direcționarea sistematică către autoritatea tutelară locală pentru măsuri corecționale, cu evitarea pedepsei ca primă opțiune, reflectă filosofia noastră reparatorie. Recurgerea la măsuri de constrângere cu caracter educativ și programe probaționale se face doar în ultimă instanță, atunci când autoritatea tutelară și-a epuizat toate pârghiile. Această abordare stratificată are ca scop reducerea ratei de recidivă în rândul minorilor care au săvârșit contravenții.

Identificarea timpurie a problemelor asociate (abuz de substanțe, probleme de sănătate mintală) și direcționarea către programe specializate de tratament și suport demonstrează o abordare holistică a cazurilor.

Perspective internaționale

Analiza comparativă cu alte țări, precum Germania, unde poliția poate emite ordine de restricție și în privința copiilor agresori, evidențiază o limitare legislativă în Republica Moldova. Argumentăm necesitatea de a explora posibilitatea implementării unor măsuri similare, în concordanță cu Convenția de la Istanbul și Convenția privind drepturile copilului, pentru a proteja eficient victimele, chiar și în situațiile în care agresorul este minor.

Situația copiilor agresori reprezintă o dilemă complexă, aflată la intersecția dintre protecția victimelor și respectarea drepturilor copilului. Deși Convenția de la Istanbul impune statelor obligația de a proteja victima, iar Legea nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți (art. 8, lit. k) prevede posibilitatea separării copilului agresor de familie, prin plasarea acestuia într-un serviciu specializat, scopul final rămâne asigurarea interesului superior al copilului, în conformitate cu Convenția privind drepturile copilului.

Totuși, la nivel național, serviciile de specializare înaltă destinate copiilor agresori sunt insuficiente sau inadecvate. În multe cazuri, copilul continuă să manifeste comportamente agresive și în cadrul serviciului unde a fost plasat, iar personalul nu dispune de competențele sau resursele necesare pentru a gestiona eficient astfel de situații.

Această realitate evidențiază o lacună majoră în sistemul de protecție a copilului și subliniază necesitatea stringentă de a dezvolta servicii specializate de intervenție și reabilitare dedicate copiilor agresori. Aceste servicii trebuie să funcționeze complementar cu măsurile de protecție a victimelor, într-un cadru coerent, capabil să asigure, atât siguranța, cât și reabilitarea efectivă.

Experiența Danemarcei, cu instituții specializate de tip închis pentru copiii cu probleme comportamentale severe, oferă un model interesant. Deși Republica Moldova a renunțat la astfel de instituții, argumentăm necesitatea investiției în personal înalt calificat și bine instruit și în centre rezidențiale cu un regim specializat, care să ofere un mediu structurat, suport educațional și psihologic intensiv pentru acești copii. Reducerea semnificativă a criminalității juvenile în Danemarca atestă eficiența acestei abordări. Modelul similar din Haga (centru rezidențial cu suport integrat) subliniază importanța unei abordări holistice.

Obiective pentru 2025: proiecția acțiunilor viitoare

Pentru anul 2025, ne-am stabilit următoarele obiective:

• Implementarea unui plan interinstituțional care să includă activități concrete de prevenire a violenței în școală și a consumului de droguri cu implicarea instituțiilor de învățământ la nivel național și a unităților de poliție relevante, având ca rezultat o reducere a incidentelor.
• Extinderea orei opționale Educarea pentru socializare juridică în instituțiile de învățământ general cu acoperirea a mai multor clase de a VIII-a și a XI-a cu o creștere a nivelului de cunoștințe juridice în rândul elevilor participanți.
• Organizarea de sesiuni de instruire specializată pentru polițiști privind gestionarea situațiilor care implică copii, având ca rezultat o creștere a nivelului de competențe auto-evaluate de către participanți.