Jan Bergmann

Luiza Achiruș

• → The chairman of the Stuttgart Administrative Court; presiding judge of the 12th Chamber
• → The Senate Chairman at the Administrative Court of Baden-Württemberg; presiding judge of the 4th Senate (service law; asylum law) and the 15th Senate (staff representation law)
• → Appointed by the regional bishop as a member of the Ecclesiastical Administrative Court of the Evangelical Regional Church in Württemberg
• → President of the Court and Presiding Judge of the 1st Chamber 

PENTRU VERSIUNEA ÎN ROMÂNĂ ACCESAȚI LINKUL

During the Summer School dedicated to administrative law, I had the privilege of conducting a special interview with Professor Jan Bergmann, President of the Administrative Court of Stuttgart—a distinguished expert with extensive theoretical and practical experience in the field of administrative litigation. His clear vision of the rule of law, his reflections on the formation of future legal professionals, and his profound understanding of the relationship between the citizen and public authority make this dialogue a valuable read for both, legal practitioners and law students.

Luiza Achiruș: Professor Bergmann, what inspired you to pursue a career in law, and in particular, to dedicate yourself to administrative law?

Jan Bergmann: Since my student years, I have been fascinated by the way in which the state interacts with its citizens. I found administrative law to be the field that most directly reflects this relationship—it is the place where the theory of the rule of law meets people’s daily lives. I quickly understood that administrative law is not merely about technical rules; it is about protecting fundamental rights and ensuring a balance between public authority and individual freedom.

My main motivation was to contribute to the development of an administrative system that is both efficient and fair. In Germany, administrative law is a key instrument in ensuring the legality of state actions. Through my academic work and my role at the Administrative Court of Stuttgart, I came to appreciate the complexity and beauty of this field—not only technical, but deeply human and dynamic.

I also believe that in a European context, administrative law is playing an increasingly important role. The interaction between national and European law demands constant adaptation, presenting both intellectual challenges and the opportunity to build a better state for citizens.

Luiza Achiruș: How do you manage the inner conflict between the strict application of the law and an empathetic understanding of the individual before you?

Jan Bergmann: As a judge, on the one hand, you do feel compassion for claimants, but you cannot allow yourself to be governed by emotions. You must develop a certain professional distance that allows the law to be applied as intended—fairly and properly in most cases. The challenge is that the law does not always provide what a claimant truly needs for their particular case. In such instances, it is important to explain to the claimant what the law says, so they understand that it is not I who decides their case arbitrarily, but that the law applies in a way that may or may not be favorable to them. It is the law that grants or denies them justice—not  the judge personally.

One must explain the principle of separation of powers, the role of the judge, and the structure of justice. Justice can only be truly understood when there is good communication with citizens.

Luiza Achiruș: If you could completely reform legal education in Germany or in Europe, what elements would you eliminate, and what would you preserve at all costs?

Jan Bergmann: I would absolutely preserve the training in case-solving, as it exists in German or European legal education. A good jurist is one who can apply the law to each individual case. It is not about rote memorization of legal material, but rather about a deep understanding of the legislation so that it can be tailored and adapted precisely to the specifics of each case. And this skill must be trained again and again.

Additionally, I would introduce rhetorical and communication training into legal education. Rhetoric is generally not taught in schools, yet communication is a necessary skill—one that judges must master. Communication competence must be cultivated and practiced.

As for what I would eliminate from the legal training of professionals—probably nothing.

Luiza Achiruș: What are the most frequent challenges that transitioning states such as Moldova face in attempting to effectively implement modern administrative norms?

Jan Bergmann: The greatest challenges likely stem from historical institutional legacies in contrast to European institutional models. It is not necessarily a matter of rules or legal norms, but rather of administrative culture. If a country is steeped in a shallow administrative culture, then no matter how many administrative codes are implemented, nothing will change for citizens, because what will be missing is the spirit with which the administrative code will be applied.

A civil servant should perceive themselves and act as a genuine servant of the public interest and of the citizen. However, such an administrative culture cannot be established solely through legal regulations.

Luiza Achiruș: What lessons can the Republic of Moldova learn from Germany’s experience in administrative litigation and in protecting citizens’ rights vis-à-vis the state?

Jan Bergmann: This question is difficult for me to answer, as I do not have in-depth knowledge of Moldovan administrative law. If I were to rely strictly on the information available in the German media about the legal situation in Moldova, I would have to say that the biggest issue facing Moldova is corruption.

In Germany, one cannot buy a construction permit, a medical certificate, or a passing grade in school. This leads me to believe that a key factor in Germany’s administrative success is precisely the absence of corruption in public administration—in other words, a clean administration. There is an intrinsic link between public administration and a clean legal and judicial system.

Luiza Achiruș: Is there a book, an idea, or an encounter that profoundly influenced your legal thinking or worldview—or perhaps a life lesson that has stayed with you?

Jan Bergmann: The book of books—the Bible. In particular, the Sermon on the Mount conveys an essential call: to be a good person. I believe this is the most important quality a judge can possess—to remain profoundly human, even in the face of the cold letter of the law.

Luiza Achiruș: What does success mean to you, beyond titles and positions?

Jan Bergmann: To have managed to be a good person. And beyond that—to have managed to truly be a human being.

Luiza Achiruș: Thank you, Professor Bergmann, for your sincerity, clarity, and depth. In a time when students and young legal professionals are searching for authentic role models, this encounter has been more than just an interview—it is a moment for reflection on how we can build a living legal system, close to the people, and a profession guided not only by norms but also by values. I hope that your insights and reflections reach as many young jurists in Moldova as possible, for we need, now more than ever, examples that inspire through personal integrity.

I am sincerely grateful for the time you have given and for the openness with which you have answered these questions.

VERSIUNEA ROMÂNĂ

În cadrul Școlii de Vară dedicată dreptului administrativ, am avut ocazia, să realizez un interviu deosebit cu domnul profesor și președinte a Curții Administrative din Stuttgart, Jan Bergmann, un specialist cu vastă experiență teoretică și practică în domeniul contenciosului administrativ. Viziunea sa clară asupra funcționării statului de drept, reflecțiile despre formarea viitorilor juriști și înțelegerea profundă a relației dintre cetățean și autoritate publică fac din acest dialog o lectură valoroasă atât pentru profesioniștii dreptului, cât și pentru studenți.

Luiza Achiruș: Domnule profesor, ce v-a inspirat să urmați o carieră în drept și, în mod special, să vă dedicați dreptului administrativ ?

Jan Bergmann: Încă din anii studenției, am fost fascinat de modul în care statul interacționează cu cetățenii săi. Dreptul administrativ mi s-a părut a fi domeniul care reflectă cel mai direct această relație – este locul în care teoria statului de drept se întâlnește cu viața de zi cu zi a oamenilor. Am înțeles rapid că dreptul administrativ nu este doar despre norme tehnice, ci despre protejarea drepturilor fundamentale și despre echilibrul dintre autoritatea publică și libertatea individuală.

Motivația mea principală a fost să contribui la dezvoltarea unui sistem administrativ eficient, dar și echitabil. În Germania, dreptul administrativ este un instrument esențial pentru garantarea legalității acțiunilor statului. Apoi, prin activitatea academică și cea din cadrul Curții Administrative din Stuttgart, am descoperit complexitatea și frumusețea acestui domeniu – care nu este doar tehnic, ci profund uman și dinamic.

Cred, de asemenea, că într-un context european, dreptul administrativ are un rol tot mai important. Interacțiunea dintre dreptul național și dreptul european presupune o adaptare continuă, iar aceasta oferă multiple provocări intelectuale, dar și ocazia de a construi un stat mai bun pentru cetățeni.

Luiza Achiruș: Cum gestionați conflictul interior între aplicarea rece a legii și înțelegerea empatică a omului din fața dumneavoastră?

Jan Bergmann: Ca judecător, pe de o parte, sigur ai milă față de reclamanți, nu te poți lăsa condus și dictat de sentimente, trebuie să dezvolți o anumită distanță profesională care să ducă la aplicarea legii așa cum este ea gândită, așa cum este corect de cele mai multe ori. Problema este că legea nu oferă întotdeauna exact ce are nevoie reclamantul pentru speța sa. În această situație trebuie să-i explici reclamantului ce spune legea, astfel încât el trebuie să înțelegă că nu eu îi judec cazul ci este vorba de o aplicare a legii care îi este sau nu îi este favorabilă. Este legea care îi dă sau nu îi dă dreptate, nu eu. I se explică separarea puterilor în stat, i se explică rolul judecătorului, iar justiția se înțelege doar în măsura în care există o comunicare bună cu cetățenii.

Luiza Achiruș: Dacă ați putea reforma complet învățământul juridic german sau european, ce elemente ați elimina și ce ați păstra cu orice preț?

Jan Bergmann: Cu orice preț aș păstra în educația juridică germană sau europeană, pregătirea pentru rezolvarea spețelor, fiindcă un jurist bun este acela care poate să aplice legea pentru fiecare caz individual în parte. Deci nu este vorba de o învățare pe din afară a materiei juridice, ci este vorba de o înțelegere în detaliu a legislației, astfel încât să poți s-o croiești, s-o adaptezi exact la speța fiecăruia. Iar acest lucru trebuie antrenat, antrenat. În plus ce aș introduce în pregătirea juridică, ar fi antrenamentul retoric și comunicarea. Pentru că retorica de obicei nu se învață la școală, însă comunicarea este o materie care trebuie dobândită, cunoștințele de comunicare trebuie dobândite de către judecători și deci aceasta trebuie de exersat. Ce aș elimina din pregătirea juridică a profesioniștilor din drept, probabil nu aș elimina nimic.

Luiza Achiruș: Care sunt provocările cele mai frecvente pe care le întâmpină statele în tranziție, precum Moldova, atunci când încearcă să aplice eficient normele administrative moderne?

Jan Bergmann: Cele mai mari provocări sunt probabil elementele istorice trecute care caracterizează instituțiile proprii vizavi de instituțiile europene, deci nu este vorba neapărat de reguli, de legi, de norme ci este vorba de o cultură a administrației. Dacă o țară este impregnată de o cultură administrativă fără profunzime, atunci poate să fie implementat un cod administrativ cât oi vrea, pentru cetățean tot nu se va schimba nimic, pentru că ceea ce lipsește va fi spiritul cu care va fi aplicat codul administrativ. Funcționarul ar trebui să se perceapă și să se comporte ca un veritabil slujitor al interesului public și al cetățeanului, însă o astfel de cultură administrativă nu poate fi instaurată exclusiv prin reglementări juridice.

Luiza Achiruș: Ce lecții poate învăța Republica Moldova din experiența Germaniei în domeniul contenciosului administrativ și al protecției drepturilor cetățeanului în raport cu statul?

Jan Bergmann: La întrebarea aceasta este greu de răspuns pentru mine, pentru că nu am cunoștințe suficiente de drept administrativ moldovenesc, dacă ar fi să mă i-au strict după informațiile care apar în media germană cu privire la situația juridică din R. Moldova ar trebui să spun că problema cea mai mare pe care o aveți în R.Moldova este corupția. În Germania nu poți să cumperi o autorizație de construcție, nu poți să cumperi un certificat medical, nu poți să cumperi trecerea la un examen în școală. Ceea ce m-ar duce cu gândul că ceea ce a făcut ca Germania să aibă succesul administrativ, tocmai această lipsă a corupției în materie administrativă, respectiv o administrație curată. Legătura intrinsecă între administrație și un sistem juridic și judiciar curat.

Luiza Achiruș: Există o carte, o idee sau o întâlnire care v-a influențat profund gândirea juridică sau viziunea asupra lumii sau poate o lecție de viață care ați învățat-o?

Jan Bergmann: Cartea cărților – Biblia, în special Predica de pe Munte, transmite un îndemn esențial: să fii un om bun. Cred că aceasta este, înainte de orice, calitatea de care are nevoie un judecător – să rămână profund uman, chiar și în fața literei reci a legii.

Luiza Achiruș: Ce înseamnă pentru dumneavoastră succesul în afară de titluri și funcții?

Jan Bergmann: Să fi reușit să fiu un om bun. Și, mai mult decât atât, să fi reușit, să fiu un om.
Luiza Achiruș: Vă mulțumesc, domnule profesor Bergmann, pentru sinceritate, claritate și profunzime. Într-un context în care studenții și tinerii juriști caută repere reale, întâlnirea cu dumneavoastră este mai mult decât un interviu – este un punct de reflecție asupra modului în care putem construi un drept viu, apropiat de oameni, și o profesie ghidată nu doar de norme, ci și de valori. Sper ca ideile și reflecțiile dumneavoastră să ajungă la cât mai mulți tineri juriști din Moldova, pentru că avem nevoie, mai mult ca oricând, de modele care inspiră prin exemplu personal.

Vă sunt recunoscătoare pentru timpul acordat și pentru deschiderea cu care ați răspuns întrebărilor.