INTRODUCERE ÎN DREPTUL COMERȚULUI PUBLIC INTERNAȚIONAL

261

Tarife vamale, sancțiuni economice impuse unui stat de către alt stat, uniuni vamale, acorduri de liber schimb, măsuri antidumping – toate aceste subiecte pe care le auzim zilnic la știri, în timpul campaniilor electorale și în discursurile oficialilor nu sunt lăsate fără o reglementare juridică pe plan internațional. Acestea sunt reglementate de către ramura dreptului comerțului public internațional.[1] Sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (în continuare “OMC”) au fost adoptate o serie de tratate internaționale care prevăd normele juridice care urmează a fi aplicate asupra relațiilor de comerț internațional dintre Statele Membre OMC. Republica Moldova este membru cu drepturi depline a OMC din 26 iulie 2001,[2] respectiv este responsabilă pe plan internațional pentru respectarea obligațiilor asumate în cadrul OMC.

  1. Ce Reprezintă OMC?

OMC este o organizație internațională pentru liberalizarea comerțului între state. Aceasta este, de fapt, unica organizație internațională care are ca scop reglementarea la nivel global a relațiilor publice comerciale.[3] Din 29 iulie 2016, OMC are 164 de State Membre care împreună acoperă un volum de 95% din comerțul mondial, iar alte 25 de state își negociază accederea.

  1. Scurt Istoric al OMC

După cel de-al doilea Război Mondial, atenția comunității internaționale s-a îndreptat spre liberalizarea comerțului între state. În anul 1945 SUA a emis un document, rezultat al negocierilor duse cu Marea Britanie timp de 2 ani, intitulat “Propunere Pentru Extinderea Comerțului Mondial și Ocuparea Forței de Muncă”. Această propunere viza crearea unui Cod de Conduită pentru State în domeniul Comerțului Internațional și crearea unei organizații care să supravegheze implimentarea acestui cod.[4] Ca urmare a acestei propuneri alte 15 state au fost invitate să se alăture negocierilor pentru crearea unui acord comercial multilateral. Această inițiativă a fost preluată de către Consiliul Economic al Națiunilor Unite în anul 1946.[5] Ca rezultat al acestei preluări, pe parcursul anilor 1946-1947 au avut loc negocieri cu privire la crearea Organizației Internationale a Comerțului (în continuare “OIC”). Pe parcursul negocierilor pentru crearea OIC, au avut loc și negocieri privind scăderea tarifelor pe bază de concesii reciproce între state, rezultatele carora au fost fixate în textul Acordului General pentru Tarife Vamale și Comerț (în continuare “GATT”).[6][7] Astfel, înainte ca OIC să fie creată, GATT a fost deschis pentru semnare în anul 1947, iar ulterior a intrat în vigoare în 1948 printr-un protocol de aplicare provizorie.

Paradoxal, anume congresul american care a pus temelia acestei inițiative, într-un final a refuzat aprobarea Cartei OIC. Astfel, OIC nu a fost creată, însă statele au ajuns să utilizeze GATT, care inițial era prevăzut doar ca un acord interimar pentru a reglementa relațiile comerciale până la crearea OIC. Perioada interimară de câteva luni, care era prevăzută inițial pentru aplicarea GATT, s-a transformat într-o perioadă de căteva decenii. Treptat, GATT a devenit un instrument de o aplicabilitate globală, majoritatea statelor lumii aderând la acesta sau fiind în proces de aderare.[8] Pe parcursul existenței independente a GATT au avut loc mai multe runde de negocieri, inițial focusate pe reducerea tarifelor, iar ulterior adresând și alte subiecte, precum cel al măsurilor netarifare sau măsurilor antidumping. Ultima rundă de negocieri, denumită și Runda Uruguay a culminat cu crearea OMC în anul 1994. În anul 2001, de această dată în cadrul OMC,  a fost lansată o nouă rundă de negocieri, cunoscută drept Runda Doha.[9] Deși inițial era planificată finalizarea aceastei runde până în anul 2005, negocierile continuă până astăzi. Cu o durată de mai bine de 15 ani și fără a se încheia cu semnarea unui acord între Statele Membre asupra punctelor cheie stabilite inițial, Runda Doha pune sub semnul întrebării posibila încheiere a unor noi acorduri comerciale la nivel multilateral.[10]

Astfel, observăm că parcursul istoric al OMC nu a fost unul deloc ușor, de altfel cum nu este nici prezentul acesteia. Întrucât la baza semnării acordurilor comerciale internaționale stau interesele economice atât a statelor dezvoltate, cât și a celor în curs de dezvoltare și slab dezvoltate, care adesea sunt antagoniste, este dificil de a găsi un numitor comun și de a crea noi acorduri multilaterale. Cu toate acestea, OMC continuă să reglementeze relațiile comerciale ale Statelor sale Membre, fiind în continuare unica organizație internațională de aplicabilitate globală care reglementează relațiile comerciale dintre state.

  1. Care Este Obiectivul OMC?

Deși este o organizație internațională care are ca scop liberalizarea comerțului, acesta nu este obiectivul final al OMC. În pofida multor afirmații controverse, precum că ar promova liberalizarea comerțului cu orice preț, inclusiv în detrimentul protecției mediului sau protecției angajaților în câmpul muncii,[11] obiectivul major al OMC este creșterea nivelului de trai pe plan mondial. Aceasta își propune:

“[R]idicarea nivelului de trai, folosirii integrale a forţei de muncă şi a unui nivel ridicat şi în continuă creştere a venitului real şi al creşterii efective şi spre creşterea producţiei şi a comerţului cu bunuri şi servicii, permiţând în acelaşi timp utilizarea optimă a resurselor mondiale în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă, în vederea protejării şi prezervării mediului înconjurător şi, totodată, a întăririi mijloacelor de realizare a acesteia într-o manieră care să fie compatibilă cu necesităţile şi preocupările respective la diferite niveluri de dezvoltare economică”[12]

Acest obiectiv urmează a fi realizat prin intermediul aranjamentelor reciproc avantajoase îndreptate spre reducerea barierelor comerciale și eliminarea discriminării între relațiile comerciale ale Statelor Membre.[13] Astfel, observăm că liberalizarea comerțului nu reprezintă scopul, ci este mijlocul prin care obiectivul final urmează a fi atins. Ba mai mult, acest mijloc urmează să țină cont de preocupările globale ce țin de mediul înconjurător, dezvoltarea durabilă și nivelele de dezvoltare diferte a Statelor Membre OMC.

  1. Care sunt Funcțiile OMC?

Funcția primară a OMC este de ‘a servi drept cadru instituţional comun pentru desfăşurarea relaţiilor comerciale între Membrii săi în ceea ce priveşte aspectele legate de acordurile şi instrumentele juridice conexe înscrise în Anexele la prezentul Acord.’[14]

Funcțiile specifice ale OMC, conform Art. III din Acordul de la Marrakesh privind Constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (în continuare “Acordul OMC”) sunt:

1)         facilitarea implimentării și administrarea acordurilor comerciale;

2)         operarea în calitate de forum pentru negocieri între Statele Membre privind relațiilor lor comerciale;

3)         soluționarea disputelor comerciale între Statele Membre;

4)         administrarea Mecanismului de examinare a politicilor comerciale a Statelor Membre;

5)         cooperarea cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi instituţiile sale afiliate.

Deși nu este expres prevăzută de către Acordul OMC, cea de-a șasea funcție care poate fi menționată este oferirea asistenței tehnice țărilor în curs de dezvoltare.[15]

  1. Care Sunt Principiile care Stau la Baza OMC?

Acordurile OMC, în primul rând, reprezintă un set complex de reguli care reglementează comerțul cu bunuri și servicii și protecția proprietății intelectuale. Deși aceste reguli se referă la o gamă largă de aspecte, o serie de principii și reguli generale care definesc sistemul multilateral de comerț internațional pot fi detectate la baza acestora.

5.1 Principiile Nediscriminării

Principiul Națiunii celei mai Favorizate (în continuare “MFN”) și Principiul Tratamentlui Național (în continuare “NT”) sunt cele două principii care reflectă cerința nediscriminării în cadrul OMC. MFN interzice discriminarea produselor sau serviciilor similare și prestatorilor de servicii similari de origini străine diferite.[16] În alți termeni, Statul A nu are dreptul să ofere un tratament mai favorabil produselor originare din Statul B, decât tratamentul oferit produselor similare originare din Statul C. Astfel, dacă cea mai joasă taxă pe care statul A o aplică unui tip de produs care provine din statul B, va fi în valoare de 5%, de exemplu, această taxă trebuie să fie aplicată tuturor produselor ‘similare’ originare din toate Statelor Membre OMC.[17] Deși sunt anumite excepții în cazul cărora principiul în cauză poate fi încălcat, acesta totuși reprezintă pilonul de bază al sistemului de comerț multilateral.[18]

NT obligă Statele Membre să trateze produsele, serviciile și prestatorii de servicii străini în mod nu mai puțin favorabil decât produsele sau serviciile similare și prestatorii de servicii similari de origine națională. Astfel, dacă un produs similar a trecut vama și a intrat pe piața internă, acesta nu trebuie taxat, de exemplu, mai puțin favorabil decât un produs similar național.[19] Acest principiu are o aplicare generală asupra comerțului cu produse, în cazul comerțului cu servicii, însă, aplicarea acestuia are loc în limitele obligațiilor asumate de fiecare Stat Membru, în parte, în privința sectoarelor de servicii specifice. Astfel, fiecare stat Membru al OMC își asumă obligațiile sale specifice în Listele pentru Angajamente Specifice, pe care singur și le stabilește și pe care urmează ulterior să le respecte.[20]

5.2 Accesul pe Piață

Accesul pe piața altui stat este esențial în întreținerea relațiilor comerciale cu alt stat, de aceea o altă regulă generală este cea de a avea Acces pe Piață. Adesea accesul unor produse străine este restrâns sau, chiar, interzis pe piața internă a altui stat. Aceste restricții pot avea loc sub forma unor măsuri tarifare sau ne-tarifare.[21] În calitate de măsuri tarifare, cel mai des operează taxele vamale. OMC nu interzice impunerea taxelor vamale, însă reglementează aplicarea acestora. Astfel, Statele Membre sunt încurajate să negocieze reduceri reciproce a taxelor vamale. Drept măsuri ne-tarifare, adesea sunt impuse restricții cantitative. Cu excepția unor situații expres prevăzute în acordurile OMC, interzicerea sau impunerea de cote asupra importurilor sau exporturilor de produse este interzisă. În cazul comerțului cu servicii, acestă interdicție operează doar în sectoarele în privința căror Statele Membre și-au asumat, de sine stătător, angajamente cu privire la accesul pe piață.[22]

5.3 Comerțul Neloial

Dreptul OMC de asemenea reglementează unele aspecte alte Comerțului Neloial care țin de utilizarea de către Statele Membre a subvențiilor și a fenomenului de dumping. Dumping-ul  are loc atunci când:

[P]rodusele unei ţari sunt introduse în comerţul altei ţări la o valoare mai mică decât valoarea normală a produselor, […] dacă produce sau ameninţă cu prejudicii materiale importante o industrie stabilită pe teritoriul unei părţi contractante sau întârzie substanţial înfiinţarea unei industrii naţionale.[23]

Dumping-ul ca fenomen, în sine, nu este interzis, însă atunci când produce sau amenință cu prejudicii o industrie națională a altui Stat Membru, datorită concurenței care se stabileste cu produsele locale, Statul Membru în care produsul este exportat poate lua măsuri anti-dumping, în condițiile stabilite de OMC. În calitate de măsuri anti-dumping se utilizează impunerea unor tarife mai înalte asupra produselor importate[24] care au drept scop nivelarea diferenței artificiale dintre prețul produsului importat și cel al produsului național.

Un stat subvenționează o industrie atunci când oferă suport financiar unei industrii domestice, iar ca rezultat o industrie de pe o altă piață externă este, în mod specific, afectată.[25] Atunci când datorită subvențiilor, produsele importate pe o piață externă afectează interesele altor State Membre, Statul care oferă subvenții industriei naționale trebuie să înceteze subvenționarea sau să elimine efectele adverse. Dacă astfel de acțiuni nu sunt întreprinse statul afectat poate impune taxe, cunoscute sub termenul de “măsuri compensatorii”.[26]

5.4 Comerț și Alte Valori Sociale

După cum a fost menționat anterior, OMC nu are ca scop liberalizarea comerțului cu orice preț.[27] De aceea, restricționarea comerțului este permisă atunci când la bază acestor măsuri restricționiste stă dorința de a proteja astfel de valori sociale, precum mediul înconjurător, sănătatea publică, securitatea națională, siguranța economică, etc.[28] De asemenea, regulile OMC prevăd întreprinderea unor acțiuni îndreptate spre asigurarea dezvoltării statelor în curs de dezvoltare și slab dezvoltate și luarea în considerare a intereselor specifice ale acestora.[29]

5.5 Armonizarea Reglementărilor Naționale

Un alt grup de reguli ale OMC care merită o atenție separată sunt regulile îndreptate spre armonizarea reglementărilor naționale și sunt prevăzute de către Acordul privind Barierele Tehnice în Calea Comerțului[30] (în continuare “Acordul TBT”), Acordul privind Aplicarea Măsurilor Sanitare si Fitosanitare[31] (în continuare “Acordul SPS”), și de către Acordul privind Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuală legate de Comerț[32] (în continuare “Acordul TRIPS”). Acordul TBT stabilește reguli în privința reglementărilor tehnice, standardelor de conformitate și evaluării conformității produselor. Acordul SPS conține reguli cu privire la reglemntările tehnice ce țin în mod exclusiv de cerințele sanitare și fitosanitare și reglementează impunerea măsurilor sanitare și fitosanitare, care au ca scop protejarea sănătăţii sau vieţii oamenilor, animalelor sau protejarea plantelor.[33] Acordul TRIPS stabilește standarde minime pentru protecția proprietății intelectuale, ceea ce permite Statelor Membre să ofere o protecție mai avansată, însă nu și una mai redusă drepturilor de proprietate intelectuală.[34]

  1. Observații Finale

Acest articol și-a propus drept scop introducerea cititorului în lumea Dreptului Comerțului Public Internațional, în special familiarizarea cu OMC care reprezintă forumul principal de creare și aplicare a regulilor comerciale internaționale ce se aplică relațiilor comerciale ale Statelor Membre. OMC reprezintă o organizație care are un scop general de a ridica nivelul de trai mondial prin liberalizarea comerțului între state. Pentru realizarea acestui scop, OMC reglementează cele mai diverse aspecte ale comerțului internațional, precum comerțul cu produse sau cu servicii, protecția proprietății intelectuale, comerțul neloial, caracteristicile tehnice a produselor, în general, și sanitare/fitosanitare, în special, etc. În concluzie, activitatea OMC și regulile elaborate sub egida acesteia merită o deosebită atenție pentru o dezvoltare de succes a unui stat pe arena comercială mondială.

 


[1] Pentru a evita o eventuală confuzie dintre ramura Dreptului Comerțului Internațional, care reglementează raporturile juridice de comerț dintre subiecți de drept privat și Dreptului Comerțului Internațional, în calitate de sub-ramură a Dreptului Public Internațional, care reglementează raporturile juridice de comerț dintre state, urmează a fi utilizată noțiunea de “Dreptul Comerțului Public Internațional”.

[2] WTO, ‘Accessions: Republic of Moldova’ Disponibil aici

[3] WTO Center VCCI, ‘Introduction: The WTO in Brief’ Disponibil aici

[4] Makane Moïse Mbengue, ‘The Settlement of Trade Disputes: Is there a Monopoly for WTO?’ (2016) 15 The Law and Practice of International Courts and Tribunals 207, 209

[5] Simon Lester, Bryan Mercurio, Arwel Davies, Kara Leitner, World Trade Law: Text, Materials and Commentary (Hart Publishing 2008) 66

[6] Acordului General pentru Tarife Vamale și Comerț,  30 Octombrie 1947, 61 Stat. A-11, 55 U.N.T.S. 194

[7] Andreas F. Lowenfeld, International Economic Law (Oxford, 2002), 24

[8] Craig VanGrasstek, The History and Future of the World Trade Organization (World Trade Organization 2013), 11

[9] WTO, ‘The multilateral trading system—past, present and future’ Disponibil aici 

[10] Kimberly Amadeo, ‘What Is the Doha Round of Trade Talks? Why Did It Fail?’ (The Balance 27 Octombrie 2016) Disponibil aici

[11] Andrew T. Guzman, Joost H.B. Pauwelyn, International Trade Law (Aspen Publishers 2009) 80

[12] Acordul de la Marrakesh privind Constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, 15 aprilie 1994, 1867 U.N.T.S. 154, 33 I.L.M. 1165 (1994), Preambul, Disponibil aici

[13] Jan Wouters, Bart de Meester, The World Trade Organization: A Legal and Institutional Analysis  (Intersentia 2007) 19

[14] Acordul OMC, Art. II.1

[15] Peter van den Bossche, The Law and Policy of the World Trade Organization: Text, Cases, and Materials (2nd edn, Cambridge University Press 2008) 88

[16] Peter van den Bossche, Denise Prevost, Essentials of WTO Law (Cambridge University Press 2016) 13

[17] Bernard Hoekman, Aaditya Matto, Philip English, Development, Trade, and the WTO: A Handbook (The World Bank 2002) 42

[18] Ibid

[19] Peter van den Bossche (n 15) 38

[20] Ibid

[21] Van den Bossche, Prevost (n 16) 49

[22] Van den Bossche (n 15) 39

[23] Art. VI:1, GATT, Disponibil aici

[24] Lester et al. (n 5) 506

[25] Mitsuo Matsushita, Thomas J. Schoenbaum, Petros C Mavroidis, Michael Hahn, The World Trade Organization: Law, Practice, and Policy (3rd edn, Oxford University Press 2016) 299-300

[26] Van den Bossche (n 15) 40

[27] See supra (n 11)

[28] Hoekman et al. (n 17) 44

[29] Van den Bossche (n 15) 41

[30] Acordul privind Barierele Tehnice în Calea Comerțului, 15 Aprilie 1994, Anexa 1A la Acordul OMC, 1868 U.N.T.S. 120

[31] Acordul privind Aplicarea Măsurilor Sanitare si Fitosanitare, 15 Aprilie 1994, Anexa 1A la Acordul OMC. 1867 U.N.T.S. 493

[32] Acordul privind Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuală legate de Comerț, 15 Aprilie 1994, Anexa 1C la Acordul OMC, 1869 U.N.T.S. 29933 I.L.M. 1197

[33] Van den Bossche, Prevost (n 16) 194

[34] Andrew Mitchell, Tania Voon ‘Chapter 8: TRIPS’ in Daniel Bethlehem, Donald McRae, Rodney Neufeld, Isabelle van Damme (eds) The Oxford Handbook of International Trade Law (Oxford University Press 2009) 187