Curtea Supremă a confirmat că instanța poate examina excepția de tardivitate împreună cu fondul cauzei, atunci când aceasta privește doar o parte din pretențiile reclamantului, respectând principiul economiei procesuale. La caz, s-a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea unei sume acumulate ca datorie în perioada 2011 – 2019. Pârâta a invocat excepția de tardivitate pentru o parte din pretenții.
Printr-o încheiere protocolară, instanța de fond a dispus că „ținând cont că prin cerere se invocă tardivitatea parțială în privința unei sume, având în vedere că este necesar de a cerceta actele, fără a fi lezate drepturile participanților, instanța se va expune referitor la cererea privind excepția de tardivitate odată cu fondul cauzei.”
Prin hotărâre, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată și excepția de tardivitate. Curtea de Apel a casat hotărârea și a admis integral pretențiile reclamantei, menționând că „excepția de tardivitate poate fi invocată și efectiv soluționată doar în interiorul actelor îndeplinite de judecător în vederea pregătirii cauzei civile pentru dezbaterile judiciare”. În recurs, Curtea Supremă a casat decizia Curții de Apel și a menținut hotărârea instanței de fond.
Motivarea CSJ:
Excepția de tardivitate se aplică întregii acțiuni și trebuie soluționată prioritar, instanța oprind judecata dacă o admite sau continuând procesul dacă o respinge
„49. Textul art. 1861 alin. (3) din Codul de procedură civilă utilizează în mod expres termenul „acțiune” și nu „pretenție”, ceea ce indică asupra faptului că excepția de tardivitate vizează întreaga acțiune, în ansamblul său. Într-un asemenea caz, Codul de procedură civilă impune o soluționare prioritară a excepției, iar în 10 cazul admiterii acesteia, se emite o încheiere fără parcurgerea fondului – art. 1861 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În schimb, dacă excepția este respinsă instanța de judecată emite o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul și continuă examinarea cauzei – art. 1861 alin. (5) din Codul de procedură civilă.”
Totuși, în cazul în care tardivitatea este invocată doar pentru o parte a pretențiilor, și nu pentru întreaga acțiune, instanța trebuie să analizeze distinct această excepție, fără a aplica automat regulile privind inadmisibilitatea acțiunii
„50. Totuși, în speța de față de aflăm într-o situație atipică în raport cu conținutul art. 1861 din Codul de procedură civilă – cea a invocării tardivității parțiale, invocată doar în privința unei perioade pentru care se pretinde încasarea unei datorii. Într-o asemenea configurație, în care acțiunea în ansamblu nu este prescrisă, ci doar unele componente ale acesteia, abordarea impusă de art. 1861 CPC nu poate fi aplicată în mod automat, fără a ține cont de particularitățile cauzei.”
Când soluționarea excepției de tardivitate presupune analizarea probelor ce țin și de fondul cauzei, instanța trebuie să evite fie antepronunțarea asupra fondului, fie o soluționare formalistă și superficială
„52. În acest context, dacă instanța ar fi încercat să soluționeze excepția de tardivitate separat și anterior fondului, s-ar fi aflat într-o situație în care:
a. fie ar fi fost obligată să efectueze o cercetare completă a probelor în faza pregătitoare, cu riscul de a-și antepronunța poziția asupra unor aspecte esențiale ce țin și de fondul cauzei;
b. fie ar fi trebuit să se abțină de la o cercetare temeinică a probelor, ceea ce ar fi condus la o soluționare formalistă și superficială a excepției, cu posibile încălcări ale dreptului la un proces echitabil.”
Amânarea soluționării excepției de tardivitate până la deliberarea asupra fondului este justificată de necesitatea unei examinări unitare și eficiente a probelor
„54. Dilema dată procedurală justifică în mod obiectiv decizia instanței de fond de a amâna soluționarea excepției de tardivitate pentru momentul deliberării asupra fondului, mai ales că aceleași probe urmau a fi cercetate și în contextul analizării pretențiilor neafectate de prescripție. Această decizie nu a fost arbitrară, ci a fost dictată de necesitatea unei administrări unitare, eficiente și echilibrate a probatoriului (principiul eficienței procesuale), pentru a evita separarea analizei în două etape care ar fi putut duce la contradicții sau expuneri anticipate asupra fondului neprescris.”
Sursă:https://t.me/practicaCSJ