Liviana Frunză

Introducere

1. Principiul separabilității convenției arbitrale de contractul principal este un garant al aplicării procedurii arbitrale pentru soluționarea disputelor, în pofida existenței temeiurilor de nulitate a contractului principal (în care se regăsește convenția arbitrală). Deși acest principiu este unul aplicat în majoritatea cazurilor, acesta are și anumite limitări sau excepții.

Limitări în cazul de fraudare a semnării contractului principal (și implicit a clauzei arbitrale)

2. Cauza India Household and Healthcare v. LG Household and Healthcare este considerat o excepție de unii practicieni, unde Curtea Supremă din India a stabilit că principiul separabilității ar putea să nu fie aplicat în cazul în care întregul contract a fost semnat prin fraudă sau alte acțiuni care contravin ordinii publice.[i] În cazul de față, pârâtul (LG Household and Healthcare Ltd) susține că, contractul de licență și memorandumul de înțelegere, care a precedat contractul de licență au fost semnate în urma unui act de corupție (reprezentatul reclamantului a corupt reprezentantul pârâtului), comisă de persoanele desemnate de a negocia aceste acte dintre India Household and Healthcare Ltd și LG Household and Healthcare Ltd.[ii]

3. Cu toate acestea, este important de menționat că practica general adoptată este de a separa convenția arbitrală de contractul principal chiar și în cazurile de fraudă care afectează validitatea contractului principal. Astfel, putem considera că frauda (care afectează contractul principal) nu poate fi considerată automat un temei pentru stabilirea invalidității convenției arbitrale, decât dacă aceasta afectează direct convenția arbitrală (ex: realizarea unui act de corupție pentru încheierea atât a contractului principal cât și a convenției de arbitraj). Această abordare a fost aplicată și în cazul Fiona Trust & Holding Corp v Privalov.[iii]

Limitări în cazul viciului de consimțământ sau a lipsei capacității juridice.

4. Existența unui viciu de consimțământ sau lipsa capacității juridice a uneia dintre părți poate afecta validitatea existența convenției arbitrale.[iv] În același timp, diferențierea invalidității contractului de inexistența acestuia „este o zonă gri în arbitrajul comercial internațional”.[v]

 5. Deși mulți doctrinari consideră că principiul separabilității este general aplicabil, Stephen J. Ware consideră că acest principiu ar putea afecta înfăptuirea justiției în cazuri extreme.

„Injustiția doctrinei separabilității este evidențiată de cazul ipotetic al unei persoane care semnează un acord de arbitraj cu o armă la tâmplă. În cazul în care o cerere de arbitraj este depusă împotriva acestei persoane și aceasta solicită instanței să suspende arbitrajul pe motiv că „încheierea acordului de arbitraj … este … în discuție, doctrina separabilității impune instanței să respingă cererea și să oblige părțile să soluționeze litigiul prin procedura arbitrală.”[vi]

6. O interpretare similară a fost oferită în cazul Elf Aquitaine Iran v. National Iranian Oil Co., unde arbitrul unic a indicat că, “separabilitatea unei clauze de arbitraj nu operează într-un contract nul.”[vii]

7. Totuși, și în cazul unui contract nul din cauza unui viciu de consimțământ, sau lipsa de capacitate juridică a uneia dintre părți, principiul separabilității convenției arbitrale de contractul principal se aplică, așa cum semnătura aplicată „cu pistolul la tâmplă” indică lipsa de consimțământ a părții atât privind contractul principal, cât și convenția arbitrală. Un alt exemplu ar fi cazul în care partea care se opune procedurii arbitrale din motivul falsificării semnăturii acestuia. Acest viciu de consimțământ afectează atât contractul principal, cât și convenția arbitrală (deși inclusă ca parte a contractului principal). De asemenea, semnarea contractului, care conține și convenția arbitrală de către o persoană care nu a fost împuternicită să facă acest lucru afectează atât contractul principal, cât și convenția arbitrală.[viii]

Limitări în cazul intenției diferite de scopul contractului – realizarea unei tranzacții fictive.

8. Principiul separabilității convenției arbitrale totuși pare să fie limitat atunci când este vorba de un contract care are la bază o tranzacție fictivă. Un exemplu relevant ar fi Decizia Curții de Apel din Singapore în cauza Founder Group (Hong Kong) Ltd (în lichidare) împotriva Singapore JHC Co Pte Ltd [2023], unde este vorba de contestarea unei cereri de lichidare a JHC din motivul că aceasta ar fi avut o datorie de peste 47 milioane de dolari. JHC a încercat să oprească acest proces, argumentând că această sumă nu ar putea fi datorată, așa cum obligația de plată nu a fost niciodată destinată a fi executată, ori tranzacția ar fi fost una fictivă, deci datoria nu ar fi existat. În același timp, JHC a argumentat că litigiul privind răspunderea sa ar trebui să fie soluționat în procedură arbitrală, potrivit prevederilor contractului.

9. Curtea de Apel din Singapore a aplicat testul stabilit prin Decizia AnAn Group (Singapore) Pte Ltd v VTB Bank (Public Joint Stock Co) [2020], care conține următoarele criterii:

– între părți a existat o convenție arbitrală care, prima facie, părea să fie valabilă;
– litigiul ridicat de pârât părea, prima facie, unul arbitrabil;
– pârâtul nu a abuzat de procedura judiciară prin intentarea acțiunii pentru a soluționa litigiul.

10. Curtea de Apel din Singapore a considerat că cel de-al 3-lea criteriu nu ar fi respectat, așa cum JHC, pe de o parte, invocă nulitatea contractului, pentru a evita procedura de lichidare și în același timp, invocă convenția arbitrală parte a aceluiași contract. Totuși, Curtea a susținut că dacă partea adversă ar fi inițiat procedura arbitrală, iar JHC ar fi venit cu aceleași argumente, aceasta s-ar fi putut pronunțat diferit. Curtea a refuzat să se expună mai departe.[ix]

11. Deci și în acest caz, deși pare că principiul separabilității convenției arbitrale pare să aibă limitări, contează ordinea de prezentare a argumentelor și sursa acestora. În circumstanțele în care aceeași parte invocă atât nulitatea contractului, cât și inițierea procedurii arbitrale în temeiul aceluiași contract, Curtea s-a văzut nevoită să dispună continuarea procedurii de lichidare și să considere inclusiv convenția arbitrală nulă, din cauza intenției părților diferită de scopul contractului.

12. Argumentele Curții:

„JHC nu a putut și nu a oferit o explicație cu privire la modul în care convenția arbitrală a supraviețuit totuși în cazul său, și nici nu a prezentat circumstanțele în care au fost încheiate contractele, din care s-ar putea deduce că părțile au intenționat să-și asume obligațiile conform convenției arbitrale, dar nu și obligația de plată. Prin urmare, argumentul JHC a fost complet nefondat.”

„[…]un abuz de procedură poate apărea atunci când debitorul adoptă o poziție inconsecventă în aceeași procedură sau în proceduri conexe, în absența unui motiv clar și convingător pentru a face acest lucru.”[x]

Concluzii

13. Dacă intenția părților diferită de scopul contractului, acest lucru ar putea atrage nulitatea convenției arbitrale la pachet cu contractul principal, în ciuda principiului separabilității convenției arbitrale.

14. Principiul separabilității este unul cu o aplicare foarte largă și aproape absolută. Totuși, existența excepțiilor demonstrează că această regulă nu este absolută, iar un concurs de anumite circumstanțe poate crea precedente care să dea de gândit teoreticienilor și practicienilor.

[i] https://www.acmlegal.org/blog/doctrine-of-separability-in-arbitration/#5_Are_there_any_limitations_or_exceptions_to_the_doctrine_of_separability_in_Arbitration;
[ii] https://indiankanoon.org/doc/1838851;
[iii]  https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1311070;
[iv] Gary B. Born, International Commercial Arbitration, 2nd edition;
[v] https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3041357;
[vi] https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1018526;
[vii] https://www.trans-lex.org/261100/_/ad-hoc-award-of-january-14-1982-elf-aquitaine-iran-v-national-iranian-oil-company-yca-1986-at-97-102-et-seq/, para. 17;
[viii] https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1311070;
[ix] https://www.twobirds.com/en/disputes-plus/shared/insights/2024/singapore/revisiting-the-doctrine-of-separability;
[x] https://www.elitigation.sg/gd/s/2023_SGCA_40, para. 60.