Vasile Soltan

În speță, este vorba despre un litigiu între „Dredging and Maritime Management” SA (reclamant) și АО „ИНЖТРАНССТРОЙ” (pârât), survenit din cauza neexecutării corespunzătoare a obligațiilor contractuale. Contractul dintre părți conținea clauza compromisorie standard propusă de Camera Internațională de Comerț (eng: International Chamber of Commerce (ICC)), care prevede că „Toate disputele care decurg din sau în legătură cu prezentul contract vor fi soluționate pe baza Regulamentului de arbitraj al Camerei Internaționale de Comerț de către unul sau mai mulți arbitri numiți în conformitate cu Regulile menționate”.

Reclamantul a demarat procedura arbitrală prin intermediul Curții Internaționale de Arbitraj a ICC (locul arbitrajului fiind ales în Geneva, Elveția), pronunțându-se o hotărâre (15 septembrie, 2014) favorabilă acestuia, pârâtul fiind obligat la plata unei sume 3 600 000 euro + dobânzi. Atunci când reclamantul a solicitat recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale în Federația Rusă, prin Hotărârea Curții Arbitrale a orașului Moscova, menținută prin Hotărârea Curții Arbitrale a Regiunii Moscova, i s-a refuzat solicitarea. Reclamantul a atacat hotărârile respective la Curtea Supremă de Justiție a Federației Ruse, care,  prin Hotărârea din 28 Septembrie 2018 le-a menținut, refuzându-se recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale.

Motivele principale care au condus la aceste soluții sunt următoarele:

1. La data de 25.06.2013 a fost declanșată procedura insolvenței cu privire la pârât, acesta fiind plasat sub supraveghere. Termenul de depunere a creanțelor împotriva debitorului a expirat la data 20 iulie 2015. La data de 03.02.2016, compania „Dredging and Maritime Management” a prezentat Curții de Arbitraj a orașului Moscova, o cerere de admitere a creanței sale de 268.268.719 ruble la masa credală. Curțile de arbitraj din Moscova, precum și Instanța Supremă, au invocat ordinea publică drept temei a refuzului recunoașterii și executării hotărârii arbitrale. Mai exact, ordinea publică va fi încălcată prin faptul că recunoașterea și executatrea hotărârii arbitrale aduce atingere intereselor celorlalți creditori.
2. De asemenea, Curțile de arbitraj din Moscova și Instanța Supremă au invocat faptul că clauza compromisorie aleasă de părți nu respectă condițiile certitudinii și caracterului executoriu, deoarece nu permite determinarea voinței reale a părților cu privire la locul soluționării litigiului și instituția arbitrală internațională. Mai menționează Instanța că clauza compromisorie standard a ICC nu prevede o anumită curte arbitrală competentă, odată ce aceasta se referă doar la Regulile ICC, nu și la un tribunal anume. Prin urmare, Tribunalul care a acționat în conformitate cu Regulile ICC nu a fost competent să soluționeze litigiul respectiv.

Opinia autorului:

Concluzia Curților Arbitrale din Federația Rusă, precum și cea a Curții Supreme de Justiție că trimiterea la un set de norme instituționale nu indică o intenție clară a părților de a se referi la o anumită instituție sau instanță de arbitraj, este susceptibilă de unele critici. Am văzut deja că părțile au înțeles să se refere la Regulile Arbitrajului Camerei Internaționale de Comerț. Acest lucru implică, de asemenea, faptul că Curtea Internațională de Arbitraj a ICC va administra procedurile de arbitraj, va asista părțile și tribunalul arbitral. Or, în conformitate cu art. 1 din Regulile respective, Curtea Internațională de Arbitraj („Curtea”) a Camerei Internaționale de Comerț (ICC) este organismul independent de arbitraj al ICC. Curtea nu rezolvă ea însăși litigiile. Aceasta administrează soluționarea litigiilor de către tribunalele arbitrale, în conformitate cu Regulile de arbitraj ale ICC (“Regulile”). Curtea este singurul organism abilitat să administreze arbitrajul în conformitate cu aceste reguli, inclusiv să examineze și să aprobe hotărârile atbitrale adoptate în conformitate cu regulile. 

Prin urmare, este de la sine înțeles faptul că odată ce părțile au ales să refere la Regulile Arbitrajului Camerei Internaționale de Comerț, ele implicit au ales și Curtea Internațională de Arbitraj a ICC ca fiind competentă pentru administrarea arbitrajului dintre părți.