Articole
Comentariile sunt închise pentru De la vocație la echilibru, juriștii sunt actorii care întruchipează muchia legii și adevăratele principii ale statului de Drept

De la vocație la echilibru, juriștii sunt actorii care întruchipează muchia legii și adevăratele principii ale statului de Drept
24.10.2019 | Alina Lavric

Alina LAVRIC

 

„19 octombrie.
Numărul de care leg eu DREPTATEA.”

Stau rezemată, acum, de un gând frumos, de parc-aș trăi o telenovelă dintre acelea cu actori renumiți, undeva prin orașul filmelor franceze – Cannes. Mă visez o Themis cu sabia și balanța în mâni, iar dreptatea-mi e unica forță. Îmi imaginez cum o să devin omul puternic, care împarte dreptatea în stânga și în dreapta. Omul, filmul căruia a început cândva la Facultatea de Drept. Locul în care în aceeași zi, în propriile fantezii, am fost și procuror, și avocat și judecător. Viitorul meu era scris din clipa în care am pășit pragul facultății: mi-am promis că voi ajunge un justițiabil cu coloană vertebrală, integru și cu morală.

Așa sunt juriștii, cu-n volum gigant de experiență pe umărul drept și ambiție infinită – pe umărul stâng și, exact așa, suntem și noi, cei care ne cultivăm încă, care ne căutăm devenirea, care suntem, poate, jumătate din grandioasa jumătate a devenirii, iar ajunși la hotarul Dreptății și Nedreptății, cu un ochi peste umăr, revedem frânturi dintr-un trecut mare, iar cu celălalt scriem deja scenariul unui la fel de mare viitor.

Suntem actorii unui univers spre care privim cu demnitate, imaginându-ne fel de fel de scene din filme cu renume despre avocați, magistrați și jurisconsulți ai întregii omeniri. Tragem linie, facem proba adunării: unități cu unități, zeci cu zeci, norme cu norme, interpretări după interpretări și cam atât. Infinitul ne e atribuit în gândire, iar de mai departe nici nu poate fi vorba.

E ascunsă aici o lege universală: despre juriști, justiție și moralitate. Și știți care-i? E unică: „Juriștii sunt barometrul legalității și jucării în mâna societății, care îți cântăresc în praf de dinamită fiecare mișcare.”

Într-o corectă analiză, ei sunt cei care măsoară, cântăresc și făuresc verdictul, stabilesc diagnoza, chiar fără certificat medico-legal eliberat. Ajungem curând să percepem de câtă vocație, măiestrie și de cât echilibru e nevoie pentru astfel de acțiuni, pentru astfel de sacrificii, fapte și donații. Da, juriștii sunt Marii Donatori de Imparțialitate și Corectitudine în universul, în care numărăm pe degete valorile umane! Și, în adevăr, ceea ce-i formează cu adevărat nu este numai cunoștința mărginită a textului legii, dar îndeosebi, principiile generale și fundamentale, legile care guvernează totalitatea faptelor și cauzelor lor. Un jurist înzestrat cu valorile Dreptului e un cunoscător al Justului și Injustului, al Moralei din care cu timpul emană orice drept. În umbra fiecăruia stă o întreagă metafizică juridică, la urma urmei, pentru că nu sunt cunoscători doar ai Legilor, dar și ai Dreptului, luat acest cuvânt în sensul de știință a organismului social.

Cultivați din norme juridice și crescuți la căpătâiul muchiei legii, juriștii nu sunt nici pe departe un izvor nesecat de energie sau un râu de munte care se pierde, cu toată învolburarea lui, printre nedreptățile societății. Sunt, mai degrabă, actori, refugiați din templul cunoașterii, care știu că sensul existenței este perpetua încercare de a se reechilibra, în fond, naufragiul rămâne piatra lor de încercare. Și a noastră, a celorlalți, care suntem exact ca ei, care luptăm pentru atitudine și echitate.

Orice jurist, adeseori sau măcar odată-n zi, se confundă în mintea lui, cu dileme uriașe, cu blocaje și nedumeriri. Și atunci, doar cei mai curajoși vor înțelege să urce la principii, să recunoască și să perceapă cum pot ajusta realitatea la lege, în baza acelei reguli simple: „când dispozițiile legii sunt egale și contradictorii, interpretarea se face conform principiilor de drept clasic, iar acestea nu se vor schimba vreodată”.

Mereu am spus că indiferent unde ne duce realitatea, viața, lumea, mersul evoluției, progresul tehnic, mondializarea, să fim mereu deschiși pentru a redeschide capitolul originar al justiției. Doar astfel, cred eu, ne vom reașeza, ne putem recalibra interpretarea și critica, ne putem transforma experiențele în adevărate modele de urmat și ne putem păstra moralitatea, cultura și identitatea, diamante vechi adăpostite la ceas de izbândă de către dascălii noștri.

Istoria însăși, a diverselor instituții, dar și a apariției jurisconsulților, reprezintă o bună bază pentru a înțelege ce se petrece astăzi cu noi și lumea juridică în care trăim. Evoluţia societăţii umane a confirmat dictonul „ubi societas, ibi jus”. Iar, omul, ca fiinţă socială, trăieşte într-o colectivitate în care se formează anumite norme de conduită, care la început au fost mai simple, chiar rudimentare, dar care s-au format încă din antichitate în adevărate momente legislative și care continuă să progreseze.

Pentru că justiţia se bucură, sau ar trebui să se bucure, de deplină autonomie, este vital pentru binele general al societăţii, ca juriştii, în mod individual, dar şi în mod colectiv, să menţină un standard etic foarte înalt. Juriştii trebuie să învingă mari tentaţii a căror detectare e foarte complicată, de aceea importanţa rolului social al juriştilor îi obligă la respectarea unui set de valori indispensabile profilului moral al profesiunii îmbrățișate.

Îmi îngădui să destăinui câte ceva despre rolul extraordinar pe care profesiile juridice îl au în statul de drept. „A gusta” din succesul unei modificări legislative este marea vocație pe care o hrănim ani la rând. În acest sens, cred că este foarte importantă respectarea legilor, avem nevoie de un fel de „religie a legii”. A respecta legile ar trebui să devină o tradiție, iar juriștii ar trebui să fie clericii legilor, nu ai dreptății.

Ad usum, în societate, juriștii se trudesc pentru realizarea mai multor misiuni, aceștia devin ofiţeri ai sistemului legal și, totodată, cetăţeni cu responsabilităţi specifice faţă de calitatea justiţiei, luptând continuu pentru legea universală a omenirii, acea de a acționa în exterior, în așa fel, încât folosirea liberă a voinței proprii să fie compatibilă cu libertatea oricărui justițiabil. Juriștii întruchipează, în esență, vocația și echilibrul, jonglând cu norme și articole, veghind neosteniți la căpătâiul Legii – Dreptatea și Integritatea.

De la înălțimea vârstei mele, am mai zis și vreau să repet: misiunea noastră este una de vocație și ceea ce ne-a diferențiat întotdeauna și ne-a ținut în rândul elitelor a fost cultura juridică, recunoscută de întreaga societate și de acel „bona fide” înrădăcinat în sânge, iar, dacă este dublată de pasiune, inventivitate și de atitudine, dacă e triplată cu spiritul dreptății, UN JURIST VA TRIUMFA! Toți noi, juriștii în devenire, dar și cei formați din timp și experiențe, credem cu putere în vocație, pasiune, credem indispensabil în dialogul interior și meditația asupra originii și istoriei legilor lumii.

Ne dorim ținută și conștiință juridică, disciplină și verticalitate!

Suntem seduși de robe, de valoarea dreptății și spiritul justiției!

„Dreptul m-a ales să-i aparțin 4 ani,

eu l-am ales să-mi aparțină o viață întreagă.”

Articol scris cu ocazia Concursului de articole studențești organizat de către Asociația Studenților în Drept și Facultatea de Drept, USM cu prilejul aniversării „Zilei profesionale a Juristului” din 19 octombrie curent. Locul I.


Aflaţi mai mult despre ,



Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.