Mihai Triboi
Articolul 6 § 1. Dreptul la un proces echitabil.
Imposibilitatea persoanei de a se adresa în judecată pe motiv de lipsire de capacitate de exercițiu fără acordarea unor garanții corespunzătoare – încălcare.
Reclamantul a început o procedură de desfacere a căsătoriei pentru evacuarea a soției din apartamentul său. Curțile naționale nu au examinat cererea acestuia pe motiv că acesta a fost declarat incapabil, iar conform dreptului național al statului pârâtului, lipsirea de capacitatea de exercițiu decade persoana din dreptul de a se adresa în instanță.
Tutorele, care este fiul său, a refuzat să ia în considerație interesele reclamantului și nu a susținut desfacerea căsătoriei, cu toate că conform dreptului național acesta era obligat să țină la interesele persoanei aflate sub ocrotirea acestuia. Mai mult ca atât, fiul reclamantului se află în relații de conflict cu acesta.
Prin urmare, instanțele naționale trebuia să considere relația conflictuală dintre fiul-tutore cu tatăl său ca un conflict de interese. Instanțele naționale trebuia să examineze dacă retragerea cererii de divorț de către fiul reclamantului este în interesele acestuia sau dacă are vreo justificare rezonabilă. Instanța internă nu a reușit să efectueze controlul și supravegherea necesară atunci când a decis să accepte cererea de retragere a divorțului, prin urmare, refuzul de divorț a fost nejustificat.
Nikolyan – Armenia/Arménie, 74438/14
Articolul 6 § 1. Dreptul la un proces echitabil.
Presupusa lipsă de imparțialitate a judecătorului instanței de al doilea grad pe motiv că examinează același caz examinat de către soția sa – judecător din prima instanță – nici o încălcare.
Reclamantul a depus o cerere de recuzare împotriva unui judecător de la instanța supremă pe motiv că cazul său a fost examinat de către soția, judecător la o instanță de alt grad. Conform dreptului național, cererea de recuzare a fost examinată de către un complet de judecată din care face parte și judecătorul recuzat.
Curtea consideră că nu este nici o încălcare, din motiv că decizia privind respingerea cererii de recuzare judecătorului nu implica o evaluare a litigiului de drept, respingându-l ca nefondat, dar fusese limitat la întrebarea dacă judecătorii implicați în această decizie fusese părtinitori sau nu.
Ulterior, în cazul în care decizia a fost făcută în defavoarea solicitantului, acesta avea alte remedii subsecvente de control a corpului judecătoresc pe motiv de imparțialitate. Curtea mai menționează că Curtea de Apel a oferit suficiente argumente ca răspuns la pretențiile de imparțialitate a reclamantului. Astfel, nu au existat îndoieli în mod obiectiv cu privire la imparțialitatea Curții de Apel.
Pastörs – Germany/Allemagne, 55225/14
Articolul 6 § 2. Prezumția de nevinovăție.
Publicarea materialelor audio de la intercepție înainte de arest în vederea manipulării opiniei publice – încălcare.
După obținerea de către organele de urmărire penală a mandatului de interceptare a apelurilor telefonice, o înregistrare unei conversații telefonice între reclamant și o persoană la fel bănuită a fost furnizată către un canal de televiziune și difuzată la data de 25 iulie 2006.
Curtea a statuat că înregistrările telefonice realizate de către organul de urmărire penală au fost difuzate timp de 4 zile, având intenția clară de a condamna reclamantul. Evenimentele ulterioare după difuzare indică faptul că situația reclamantului a fost substanțial afectată. Acțiunile organului de urmărire penală au creat suspiciuni de vinovăție în faptele incriminate.
La fel, Curtea menționează că au fost depistate 2 versiuni ale aceeași înregistrări. Astfel, înregistrarea difuzată poate fi pusă la îndoială sub aspectul veridicității.
Difuzarea înregistrării nu poate fi justificată prin interesul public, or evenimentele subsecvente au contribuit la crearea percepției de vinovăție a reclamantului, înainte ca aceasta să fie legal stabilită de către o instanță de judecată.
Batiashvili – Georgia/Géorgie, 8284/07
Articolul 1 Protocolul 1. Posesia netulburată.
Neexecutarea hotărârii definitive de a întoarce posesia asupra terenului, inclusiv și asupra părții din teren pe care a fost construită o biserică – încălcare.
În perioada războiului Bosnian din 1992-95, reclamanții au fost nevoiți să plece din țara, lăsând terenul din proprietatea acestora fără supraveghere. În 1997 o parte din teren a fost expropriat pentru construcția unei biserici. În 1999, o comisie specială a anulat actul de expropriere și orice restricții asupra terenurilor din proprietatea privată cauzate de evenimentele care au început din 1992.
Reclamanții și-au redobândit posesia asupra terenului, cu excepția părții pe care a fost construită biserica.
Drept urmare, Curtea a considerat că statul avea obligația pozitivă de a asigura reclamanții cu posesia efectivă netulburată. Prin simpla declarare a redobândirii dreptului nu este suficientă. Statul trebuia să întreprindă acțiuni concrete pentru a remedia și a asigura executarea deciziilor comisiei menționate.
Orlović and Others/et autres – Bosnia and Herzegovina/Bosnie-Herzégovine, 16332/18
© Aceast rezumat a fost realizat de către Mihai Triboi în baza sintezei lunare a Curții Europene și aparține Juridice Moldova. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea și realizarea acestui rezumat a fost efecutată de către Juridice Moldova”.