La 19 ianuarie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Pietriș S.A. și Nastas v. Republica Moldova (cererea nr. 45379/13).

Cererea vizează evenimente ce au avut loc în anul 2012. În cadrul unei emisiuni televizate la un post privat de televiziune, reclamanții au fost acuzați de comiterea unor pretinse fapte ilegale. La 30 iulie 2012 un material de presă cu un conținut identic a fost publicat pe pagina web a respectivului post de televiziune.

La 25 septembrie 2012 reclamanții au înaintat o acțiune în judecată, solicitând dezmințirea informației. Aceștia au achitat câte 100 de lei taxă de stat conform prevederilor legale în vigoare.

Instanța de fond nu a dat curs cererii și a obligat reclamanții să achite o taxă suplimentară în cuantum de 3% din valoarea acțiunii emițând o încheiere în acest sens. Încheierea a fost comunicată reclamanților în ultima zi a termenului acordat pentru înlăturarea pretinsului neajuns. În următoarea zi reclamanții au depus o cerere prin care au comunicat instanței că taxa de 3% nu urma să fie percepută. Or, reclamanții nu au solicitat compensații materiale. În pofida acestui fapt, instanța de fond a restituit cererea de chemare în judecată. La 5 decembrie 2012 Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamanților și a menținut încheierea de restituire.

În faţa Curţii reclamanții s-au plâns în baza Articolului 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), invocând încălcarea dreptului lor de acces la justiție din motivul restituirii neîntemeiate a cererii de chemare în judecată.

În cadrul examinării cauzei Agentul Guvernamental a depus o cerere de revizuire, solicitând remedierea pretinselor încălcări. La 28 martie 2018 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, a constatat încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil garantat de Articolul 6 § 1 din Convenție, a casat hotărârile instanțelor naționale și a transmis cauza spre examinare în prima instanță.

Inna Soțchi, Managing Partner Bivol Soțchi & Partners

Curtea a reiterat că o decizie sau o măsură favorabilă unui reclamant nu este, în principiu, suficientă pentru a-l priva de statutul său de „victimă” a încălcării unui drept prevăzut de Convenție. Curtea a constatat că, în timp ce poziția procedurală a reclamanților a fost restabilită, o mare parte din motivul continuării procedurii inițiale s-a pierdut. Asta pentru că informația (i.e. materialele defăimătoare, n.n.) este o „marfă perisabilă”. Prin refuzul examinării cererii de chemare în judecată, instanțele au lipsit reclamanții de posibilitatea de a dovedi că au fost defăimați și i-au împiedicat să obțină retragerea în timp util de către canalul de televiziune pârât a declarațiilor defăimătoare. Indiferent dacă acțiunea lor judecătorească a avut sau nu vreo șansă de succes, refuzul de a o examina a însemnat că nu ar putea solicita retragerea declarațiilor pretins defăimătoare imediat după evenimente.

Curtea a apreciat că constatarea încălcării articolului 6 § 1 de către instanțele naționale și restabilirea poziției procedurale a reclamanților nu sunt suficiente și nu oferă o reparare pentru încălcarea drepturilor lor, în absența unei hotărâri de despăgubire.

Respectiv, a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea le-a acordat reclamanților câte 1000 de euro pentru prejudiciul moral și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Reclamanții au fost reprezentați în fața instanțelor naționale și a Curții Europene de către Inna Soțchi, managing partener în cadrul Bivol Soțchi & Partners.

Textul hotărârii integrale poate fi găsită pe site-ul Curții accesând link-ul următor: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-207374