Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. Vitalie Stati

În viziunea lui E. Muradov, „în funcție de modul de circumstanțiere a calității subiectului special în dispoziția incriminatoare, pot fi deosebite următoarele tipuri de infracțiuni economice: 1) infracţiunile economice ai căror subiecţi nu au semne speciale; 2) infracţiunile economice ai căror subiecţi au semne speciale direct indi­cate în textul legii penale; 3) infracţiunile econo­mice ai căror subiecţi au semne speciale care nu sunt indicate direct în textul legii penale, dar care decurg din acesta” [1]. Din punctul de vedere a lui S. Prodan, în contextul legii penale a Republicii Moldova, infracţiunile, prevăzute la art. 250 CP RM, trebuie raportate la cel de-al treilea tip [2, p. 221].

Din dispoziția art. 250 CP RM rezultă interdicția de a transporta, a păstra sau a comercializa mărfurile supuse accizelor: fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit (alin. (1) și lit. b) alin. (2)); cu marcarea lor cu alte timbre decât cele de modelul stabilit (lit. a) alin. (2)). Astfel, destinatarilor acestor norme penale le revine obligaţia de a marca mărfurile supuse accizelor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit. Considerăm că o asemenea obligație îi revine nu oricărei persoane fizice sau juridice care îndeplinește condițiile cerute de art. 21 CP RM. Deci, ipoteza de la care pornim este că subiectul infracţiunilor, prevăzute la art. 250 CP RM, are semne speciale care nu sunt indicate direct în textul articolului în cauză, dar care decurg din acesta.

În practica judiciară a Republicii Moldova este promovată ipoteza, potrivit căreia subiectul infracţiunilor, prevăzute la art. 250 CP RM, nu posedă semne speciale. Cu alte cuvinte, se susține ideea că subiect al acestor infracțiuni poate fi oricare: 1) persoană fizică responsabilă care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoană juridică (cu excepţia autorităţii publice).

În continuare, prezentăm astfel de spețe cu titlu de exemple:

– Ș.V. a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute la lit. b) alin. (2) art. 250 CP RM. În fapt, pe parcursul lunii septembrie 2016, fară a fi înregistrat în calitate de subiect care desfăşoară activitate de întreprinzător, a obținut, de la uzina de producere a alcoolului etilic ce aparţine întrepinderii „G.-G.” S.R.L., alcool etilic în cantitate de aproximativ 30960 litri. Acest alcool etilic nu era marcat cu timbru de acciz. La 26.05.2016, întreaga cantitate de alcool etilic a fost încărcată într-o semiremorcă de tip cisternă și transportată de către L.N. spre mun. Chişinău. În timpul transportării, pe traseul Cimişlia-Hânceşti, polițiștii au oprit automobilul condus de către L.N. Ulterior, s-a stabilit că lichidul, transportat de către acesta, reprezenta alcool etilic cu concentraţia de 96 % (22280 litri) și cu concentraţia de 96,1 % (8680 litri). În acest mod, bugetului public i-au fost cauzate daune în proporţii mari [3];
– G.S. a fost condamnat conform lit. b) alin. (2) art. 250 CP RM. În fapt, în perioada noiembrie 2013 – martie 2014, în lipsa unei licențe sau autorizații, a procurat de la o persoană neidentificată 3345 litri de alcool etilic care nu era marcat cu timbru de acciz de modelul stabilit. Alcoolul etilic procurat a fost ascuns în câteva garaje de pe str. Uzinelor și de pe str. Industrială din mun. Chișinău. La 19.03.2014, aproximativ la ora 12.10, în timpul transportării cantității respective de alcool etilic, automobilul, condus de G.P., a fost oprit de către poliție. Prin fapta săvârșită, G.P. a cauzat un prejudiciu în mărime de 229507,11 lei [4];
– V.A. a fost condamnat în baza lit. a) alin. (2) art. 250 CP RM. În fapt, într-o perioadă nestabilită de timp, dar până la 14.07.2016, în lipsa unei licențe, împreună cu V.V., aceasta a procurat alcool etilic și accesorii pentru ambalarea alcoolului etilic. Apoi, cu atragerea unor persoane necunoscute, în câteva locuințe din comuna Nicolaevca, raionul Fălești, V.A. a produs băuturi alcoolice, utilizând alte timbre de acciz decât cele de modelul stabilit. Ulterior, acele băuturi au fost transportate și comercializate. Prin aceasta, au fost cauzate daune în mărime de 184700 lei [5];
– C.V. a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute la lit. b) alin. (2) art. 250 CP RM. În fapt, în prima jumătate a anului 2016, împreună cu persoane neidentificate, acesta a păstrat în garajul său alcool etilic cu concentrația de 96,1 % în cantitate de 4700 litri, fără ca acesta să fie marcat cu timbre de control sau timbre de acciz de model stabilit. La 31.05.2016 această cantitate de alcool etilic a fost descoperită și ridicată de polițiști. În rezultatul faptei comise a fost cauzat un prejudiciu în mărime de 365049 lei [6];
– Ș.A. şi R.I. au fost condamnați în baza lit. b) alin. (2) art. 250 CP RM. În fapt, la 21.07.2013, în lipsa unei licenţe sau autorizaţii, aceștia au fost angajați de către persoane neidentificate să transporte alcool etilic din mun. Chişinău spre raionul Ocniţa. În aceeaşi zi, în apropierea mun. Bălţi, în două semiremorci de tip cisternă au fost încărcate 22000 și, respectiv, 30000 de litri de alcool etilic, fără marcarea acestuia cu timbre de acciz de modelul stabilit. În aceeaşi zi, în raionul Râșcani, aproximativ la orele 21.35, în timpul transportării cantității de 22000 de litri de alcool etilic, automobilul, condus de Ș.A., a fost oprit de către polițiști. În aceleași împrejurări, în timpul transportării cantității de 30000 de litri de alcool etilic, automobilul, condus de R.I., a fost oprit de către polițiști. Prin aceasta, Ș.A. a cauzat un prejudiciu în mărime de 1540000 lei. La rândul său, R.I. a cauzat un prejudiciu în mărime de 2100000 lei [7].

Considerăm că, în spețele sus-menționate, lipsește subiectul infracţiunilor prevăzute la art. 250 CP RM. Drept urmare, art. 250 CP RM nu trebuia reținut la calificare. În cele ce urmează, vom prezenta argumente în susținerea acestor afirmații.

Caracterizând subiectul infracţiunilor prevăzute la art. 250 CP RM, este necesar de menționat că acesta îndeplinește, întâi de toate, condițiile stabilite în art. 21 CP RM: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

În plus, subiectul infracţiunilor, prevăzute la art. 250 CP RM, trebuie să aibă calitatea specială de persoană obligată, conform legii, să procure şi să utilizeze timbre de control sau timbre de acciz, în vederea marcării cu ele a mărfurilor sale. În context, este de precizat că nu toate mărfurile supuse accizelor, ci doar unele dintre ele (de exemplu, anumite produse alcoolice şi produse din tutun) sunt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. În linii generale, aceeaşi situaţie se atestă în privinţa marcării unor mărfuri supuse accizelor cu timbru de control.

Susținem că dispoziția art. 250 CP RM este o normă incompletă de referire, care se întregește cu ajutorul unor norme complinitoare cu caracter extrapenal (mai cu seamă, a unor norme cu caracter fiscal). Pe ce ne bazăm atunci când facem această afirmație?

În primul rând, ne fundamentăm opinia pe anumite puncte de vedere exprimate în literatura de specialitate.

De exemplu, M.A. Kaufman opinează: „Caracterul de referire al dispoziției penale poate fi diferit. În unele cazuri, în textul dispoziției penale este direct menționat actul normativ a cărui încălcare constituie condiția necesară pentru aplicarea răspunderii penale. […] În alte cazuri, în pofida lipsei în textul legii penale a referirii directe la actele normative ale altor ramuri de drept, sensul normei penale nu poate fi înțeles fără a face referire la astfel de acte normative” [8, p. 49-50]. La rândul său, V.A. Șcepelkov prezintă următoarele argumente: „Dacă într-o dispoziție penală descriptivă conținutul unui element constitutiv al infracțiunii este determinat chiar de denominarea unui astfel de element, atunci într-o dispoziție incompletă de referire acest conținut este determinat pe calea raportării la o altă normă. Or, conținutul detaliat al respectivului element constitutiv al infracțiunii (partea descriptivă) se află în alte norme. […] Însăși raportarea la o altă normă este indicată fie în mod explicit (aceasta se face prin indicarea directă în textul Codului penal a denumirii unui act normativ al unei alte ramuri de drept), fie prin indicarea necesității de a se referi la un astfel de act (de exemplu, prin utilizarea cuvintelor precum „ilegal”, „nelegitim” etc.), fie implicit (inductiv)” [8, p. 298]. De asemenea, A.V. Naumov afirmă: „Trebuie remarcat faptul că, pe lângă referirea „clasică” (deschisă) la o normă extrapenală (care presupune că legiuitorul, atunci când concepe o normă de drept penal, menționează direct încălcarea unui act normativ al unei alte ramuri de drept în calitate de condiție de aplicare a răspunderii penale), există și referirea implicită la o normă extrapenală. În acest ultim caz, deși în textul legii penale nu există nicio referire directă la reglementările dintr-o altă ramură de drept, această referire se prezumă. Este cazul când interdicția penală este completată de o interdicție extrapenală. Ca urmare, nu este posibilă stabilirea „pragului” inferior al interdicției penale fără a se stabili „pragul” superior al interdicției extrapenale” [9]. După N.I. Pikurov, „în funcție de gradul de concretizare, în teoria dreptului penal sunt deosebite trei tipuri de dispoziții incomplete de referire: 1) în unele, legiuitorul indică cu exactitate regulile speciale încălcate de făptuitor; 2) în alte dispoziții legiuitorul desemnează regulile speciale, încălcate de făptuitor, printr-o formulare generală, fără a le specifica; 3) în celelalte dispoziții legiuitorul nu se referă explicit la încălcarea unor astfel de reguli, însă o asemenea referire este deductibilă” [10, p. 155].

În art. 250 CP RM interdicția penală este completată de o interdicție extrapenală. În acest articol lipsește referirea directă la actele normative ale altor ramuri ale dreptului. Cu toate acestea, nu este cu putință de înțeles sensul art. 250 CP RM fără a face referire la asemenea acte normative. Așa cum afirmă cu drept cuvânt V.A. Șcepelkov, „în cazul interpretării sistemice apare problema distingerii caracteristicilor unei dispoziții incomplete de referire. În această ipoteză, regula interpretării este următoarea: dacă într-un act normativ al unei alte ramuri de drept se formulează o definiție a noțiunii utilizate în legea penală, atunci această noțiune trebuie interpretată în conformitate cu definiția în cauză” [8, p. 322].[1]

În dispoziția art. 250 CP RM sunt utilizate expres noțiuni ale căror conținut este stabilit în legislația fiscală: „acciz”; „mărfuri supuse accizelor”; „timbre de control”; „timbre de acciz”. În sensul acestui articol, noțiunile în cauză poat avea doar conținutul pe care îl dobândesc în actele normative cu caracter fiscal. Modificarea acestor acte normative condiționează modificarea conținutului art. 250 CP RM. De exemplu, modificarea listei de mărfuri, supuse accizelor (specificate în anexele la Titlul IV „Accizele” din Codul fiscal), are ca efect modificarea conținutului obiectului material al infracțiunilor prevăzute de acest articol. Ideea, pe care o promovăm, este că art. 250 CP RM a recepționat nu doar terminologia caracteristică legislației fiscale, dar și conținutul juridic al respectivilor noțiuni utilizate în legislația fiscală, precum și efectele juridice pe care le implică aplicarea normelor care conțin astfel de noțiuni. Această concluzie o confirmă regula stabilită la lit. c) alin. (1) art. 54 al Legii nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative [11] (în continuare – Legii nr. 100/2017): „Textul proiectului actului normativ se elaborează în limba română, cu respectarea următoarelor reguli: […] c) terminologia utilizată este constantă, uniformă și corespunde celei utilizate în alte acte normative […]”. Afirmația, care decurge din această regulă, se referă la toate fără excepție elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art. 250 CP RM.

Dacă e să continuăm firul logic, consemnăm că, de exemplu, art. 262 din Codul fiscal este o normă complementară cu art. 250 CP RM. Dacă cele comise nu implică producerea daunelor prevăzute în art. 250 CP RM, poate fi aplicat art. 262 din Codul fiscal. Potrivit acestui din urmă articol, „lipsa „Timbrelor de acciz” la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor „Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile se sancţionează cu amendă de la 25000 la 35000 de lei, în cazul în care contribuabilul (subl. ns.) comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără „Timbre de acciz” sau cu „Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile”.” Observăm că în această normă, complementară cu art. 250 CP RM, subiectul faptei este desemnat prin noțiunea „contribuabil”. În corespundere cu pct. 2) art. 5 din Codul fiscal, contribuabil (subiect al impunerii) se consideră „persoana care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective […]”.

Interpretarea sistemică a art. 250 CP RM și a art. 262 din Codul fiscal, privită prin prisma lit. c) alin. (1) art. 54 al Legii nr.100/2017, ne conduce spre concluzia că persoana, care nu posedă calitatea de contribuabil, nu poate fi subiect al faptei prevăzute la art. 262 din Codul fiscal. Implicit, aceasta înseamnă că și subiectul infracțiunilor, prevăzute la art. 250 CP RM, trebuie să aibă calitatea de contribuabil.

Unii ar putea menționa că acest argument este indirect și, de aceea, insuficient. De aceea, continuând raționamentul nostru, consemnăm că, în acord cu pct. 2) art. 5 din Codul fiscal, obligația contribuabilului (subiectului impunerii) de a calcula şi/sau a achita la buget orice impozite (inclusiv accizele) trebuie să fie stabilită de legislaţia fiscală. În același timp, conform art. 1 al Legii nr. 1100 din 30.06.2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice [12] (în continuare – Legii nr. 1100/2000), timbru de acciz este „imprimatul pe hârtie specială, de o dimensiune stabilită, cu inscripţii şi semne distinctive speciale, emis de stat şi aplicat pe ambalajul de consum pentru confirmarea plăţii accizelor (subl. ns.) pentru producţia alcoolică comercializată”. Interpretând sistemic aceste două norme, deducem că aplicarea pe marfa accizabilă a timbrului de acciz confirmă că cel, care l-a aplicat, a achitat accizul pentru marfa respectivă la bugetul public național. Cu alte cuvinte, timbrul de acciz trebuie aplicat doar de către cel căruia, conform legislaţiei fiscale, îi revine obligația de a achita accizul la bugetul public național. Per a contrario, în lipsa obligației (prevăzute de legislaţia fiscală) de a achita accizul la bugetul public național, nu putem vorbi despre obligația de aplicare a timbrului de control sau a timbrului de acciz pe o marfă accizabilă.

O astfel de obligație poate apărea doar în cadrul unui raport juridic, adică în condițiile în care, în general, făptuitorul acţionează în „câmpul legalităţii”. Ilegalitatea conduitei acestuia este determinată de încălcarea regulilor privind circuitul mărfurilor supuse accizelor. La concret, deși făptuitorului îi revin anumite obligații privind marcarea mărfurilor supuse accizelor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit, acesta nu le execută în modul stabilit de lege.

Pentru a ne convinge de aceasta, menționăm că obiectul juridic special al infracțiunilor prevăzute la art. 250 CP RM îl constituie:

– relaţiile sociale cu privire la circuitul legal al mărfurilor supuse accizelor, apărate împotriva transportării, păstrării sau comercializării mărfurilor supuse accizelor fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 250 CP RM);
– relaţiile sociale cu privire la circuitul legal al mărfurilor supuse accizelor, apărate împotriva transportării, păstrării sau comercializării mărfurilor supuse accizelor, marcate cu alte timbre decât cele de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari (în cazul infracțiunii prevăzute la lit. a) alin. (2) art. 250 CP RM);
– relaţiile sociale cu privire la circuitul legal al mărfurilor supuse accizelor, apărate împotriva transportării, păstrării sau comercializării mărfurilor supuse accizelor fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii deosebit de mari (în cazul infracțiunii prevăzute la lit. b) alin. (2) art. 250 CP RM).

Ar fi absurd să afirmăm că art. 250 CP RM apără relaţiile sociale cu privire la circuitul ilegal al mărfurilor supuse accizelor, în cadrul cărora făptuitorul nu are calitatea de contribuabil. În acest plan, este util să reproducem punctul de vedere exprimat de V.D. Filimonov: „Efectul condiționator al obiectului juridic special asupra caracterului infracțiunii este determinat de faptul că de conținutul și structura relațiilor sociale, cărora li se aduce atingere, depinde care anume faptă poate aduce atingere acestor relații sociale. […] Impactul conținutului juridic al obiectului juridic special asupra componenței de infracțiune este exercitat, în cele mai multe cazuri, prin interacționarea conținuturilor lor sociale. […] Însă, există și cazuri când transgresarea conținutului social al relațiilor sociale se realizează printr-o transgresare preliminară asupra unor raporturi juridice. O asemenea stare de lucruri are ca efect, în special, conceperea de către legiuitor a componențelor de infracțiuni bazate pe dispoziții incomplete de referire” [13, p. 174]. Având în vedere aceste argumente, conchidem că transgresarea conținutului social al relațiilor sociale, apărate de art. 250 CP RM, se realizează printr-o transgresare preliminară asupra unor raporturi juridice în care făptuitorul are statutul de contribuabil.

În continuarea demersului de argumentare, opinăm că, în conformitate cu art. 120 din Codul fiscal, „subiecţi ai impunerii sunt: a) antrepozitarul autorizat care produce şi/sau prelucrează mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova; b) persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse accizelor”. Rezultă că, pentru a fi subiect al impunerii în accepțiunea art. 120 din Codul fiscal, situația premisă trebuie să constea, după caz, în:

1) producerea şi/sau prelucrarea de către respectivul subiect al impunerii a mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova[2];

2) importarea de către respectivul subiect al impunerii a mărfurilor supuse accizelor.

În lipsa oricăreia dintre aceste situații premise, nu se poate vorbi despre subiectul impunerii în accepțiunea art. 120 CP RM, și, implicit, despre despre obligația de aplicare a timbrului de acciz pe o astfel de marfă.

Din interpretarea art. 120 din Codul fiscal rezultă o altă concluzie nu mai puțin importantă: obligația de aplicare a timbrului de acciz pe mărfurile accizabile o poate avea doar persoana fizică sau juridică ce desfășoară activitate de întreprinzător. În alți termeni, o asemenea obligație îi poate reveni exclusiv unui agent economic. Potrivit pct. 13) art. 5 din Codul fiscal, agent economic este „orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător”. Conform pct. 16) din același articol, activitate de întreprinzător, afacere (business) se consideră „orice activitate conform legislaţiei (subl. ns.), cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit”.

Rezultă că obligația de aplicare a timbrului de acciz pe marfurile accizabile nu o poate avea acea persoană care practică ilegal activitatea de întreprinzător. Pe cale de consecință, nu este posibil ca persoana, care desfășoară ilegal activitatea de întreprinzător, să săvârșească una dintre infracțiunile prevăzute la art. 250 CP RM.

Cu această ocazie, accentuăm că, în toate spețele exemplificate mai sus, subiectul infrac­ţiunii desfășura activitatea de întreprinzător în condiții de ilegalitate.

În următorul exemplu din practica judiciară, subiectul infracțiunii desfășoară legal activitatea de întreprinzător: C.O. a fost condamnat conform lit. a) alin. (2) art. 250 CP RM. În fapt, acesta avea calitatea de reprezentant legal al fondatorilor întreprinderii ,,B.” S.R.L. La 04.12.2013, aproximativ la ora 20.00, C.O. se afla împreună cu o persoană neidentificată în mun. Comrat. În aceste circumstanțe, C.O. a primit 49000 de timbre false. Ulterior, C.O. a aplicat 1242 de timbre de acciz false pe sticlele de vodcă păstrate în depozitul ce aparţinea întreprinderii ,,B.” S.R.L. La 05.12.2013, în timpul efectuării unei percheziții în secţia de producere a băuturilor alcoolice, ce aparţinea întreprinderii ,,B.” S.R.L., polițiștii au descoperit și au ridicat acele sticle de vodcă. În rezultatul faptei săvârșite, la bugetul naţional nu au fost achitate accize în sumă de 17388 lei [14]. Apar dubii doar în legătură cu prezența în cazul lui C.O. a obligației de a procura şi a utiliza timbrele de acciz, în vederea marcării cu ele a băuturilor alcoolice produse de întreprinderea pe care acesta o reprezenta. Doar în cazul în care lui C.O. i-a revenit o astfel de obligație, este întemeiată condamnarea acestuia în baza lit. a) alin. (2) art. 250 CP RM.

Dar revenind la firul logic al argumentării noastre, nu putem face abstracție de următoarele prevederi din art. 123 al Codului fiscal: „[…] Modul de procurare şi de utilizare a „Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern” (alin. (5)); „[…] Modul şi termenele de procurare, utilizare şi de circulaţie a timbrelor de acciz se stabileşte de Guvern” (alin. (5¹)). Prima dintre aceste prevederi se referă la produsele alcoolice pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. Cea de-a doua dintre aceste prevederi se referă la produsele din tutun pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz.

Ce prevăd hotărârile de Guvern consemnate în alin. (5) și (5¹) art. 123 din Codul fiscal?

În Hotărârea Guvernului nr. 1427 din 18.12.2007 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de procurare şi aplicare a timbrelor de acciz pe articolele din tutun [15], la pct. 12 se stabilește: „Responsabilitatea marcării articolelor din tutun în scopul comercializării revine agenţilor economici producători autohtoni, importatorilor, precum şi agenţilor economici care procură (primesc) articolele din tutun pasibile marcării de la agenţii economici ai Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar în procesul de fabricaţie”. De asemenea, în Hotărârea Guvernului nr. 411 din 06.05.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vânzarea timbrelor de control şi marcarea cu ele a băuturilor alcoolice, berii şi articolelor din tutun [16], la pct. 6 se stabilește: „Responsabilitatea marcării mărfurilor cu timbre de control revine agentului economic producător sau importator de aceste mărfuri. Pentru procurarea timbrelor de control producătorii autohtoni trebuie să deţină licenţe de fabricaţie, iar importatorii licenţa de import şi – contractul de comerţ exterior, în conformitate cu care se efectuează importul mărfurilor”.

Prevederi asemănătoare cu cele din hotărârile de Guvern, reproduse mai sus, găsim în alte acte normative: „Importul producţiei alcoolice în ambalaj de consum se permite doar după marcarea prealabilă a acesteia cu timbre de acciz” (alin. (1) art. 25 al Legii nr. 1100/2000); „Importul şi comercializarea angro a produselor din tutun se efectuează numai după aplicarea de către producătorul lor a timbrului de acciz direct pe pachet. […]” (alin. (3) art. 32 al Legii nr. 278 din 14.12.2007 privind controlul tutunului [17]); „Responsabilitatea marcării mărfurilor în scopul comercializării revine agenţilor economici producători interni, importatorilor, precum şi agenţilor economici care procură (primesc) mărfuri pasibile marcării de la agenţii economici ai Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar în procesul de fabricaţie” (pct. 2.9 al Regulamentului Ministerului Finanțelor nr. 06/2001 din 19.03.2001 privind instituirea sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară (indigene) şi din import pasibile accizelor [18]).

Din toate aceste prevederi, coroborate cu dispozițiile alin. (5) și (5¹) art. 123 din Codul fiscal, reiese cu claritate că obligația de aplicare a timbrului de control sau a timbrului de acciz pe mărfurile accizabile nu o poate avea decât cel care, în condiții de legalitate, este sau reprezintă, după caz: 1) un agent economic autohton care produce mărfurile pasibile marcării cu timbre de control sau timbre de acciz; 2) un importator care procură (primește) mărfurile pasibile marcării cu timbre de control sau timbre de acciz; 3) un agent economic care procură (primește) mărfurile pasibile marcării cu timbre de control sau timbre de acciz de la agenţii economici ai Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar în procesul de fabricaţie.

Care este soluția de calificare, conformă cu principiul legalității, ce se impune în cazul când persoana – care nu posedă calitatea specială a subiectului infracțiunii, ce decurge din art. 250 CP RM – transportă, păstrează sau comercializează mărfurile supuse accizelor fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari sau daune în proporții deosebit de mari?

În cazul analizat, nu poate fi aplicat alin. (1) sau lit. b) alin. (2) art. 250 CP RM. După intrarea în vigoare a Legii nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative [19] (în continuare – Legii nr. 179/2018), soluția de calificare, ce se impune, este lit. a) alin. (1) sau lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 179/2018, soluția de calificare, ce se impunea, era alin. (1) și (4) art. 263 din Codul contravențional.

Argumentând, consemnăm că Nomenclatorul actelor permisive, eliberate de către autorităţile emitente persoanelor fizice şi persoanelor juridice pentru practicarea activităţii de întreprinzător (anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător [20]), prevede, în Capitolul I „Actele permisive care fac parte din categoria licențelor”, inter alia: „Licenţă pentru importul şi păstrarea alcoolului etilic; importul, păstrarea şi comercializarea angro a producţiei alcoolice şi/sau a berii importate” (pct. 2); „Licenţă pentru fabricarea alcoolului etilic, a berii și a producţiei alcoolice, cu excepţia vinului, produselor obținute pe bază de must și a produselor vitivinicole aromatizate în sensul Legii viei și vinului nr. 57/2006, și/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a berii și a producţiei alcoolice, cu excepţia vinului, produselor obținute pe bază de must și a produselor vitivinicole aromatizate în sensul Legii viei și vinului nr. 57/2006, produse de producătorii autohtoni” (pct. 3); „Licenţă pentru importul produselor din tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului; fabricarea produselor din tutun şi/sau comercializarea angro a produselor din tutun şi a tutunului fermentat” (pct. 4).

Care este soluția de calificare, conformă cu principiul legalității, ce se impune în cazul când persoana – care nu posedă calitatea specială a subiectului infracțiunii, ce decurge din art. 250 CP RM – transportă, păstrează sau comercializează mărfurile supuse accizelor, marcate cu alte timbre decât cele de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari?

În cazul analizat, nu poate fi aplicată lit. a) alin. (2) art. 250 CP RM. Soluția de calificare, ce se impune, este art. 361 CP RM.

Argumentând, menționăm că Hotărârea Guvernului nr. 1100 din 25.10.2005 cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al blanchetelor de strictă evidenţă şi al timbrelor de acciz” [21], la lit. d) pct. 9, în calitate de documente nepersonalizate, prevede, printre altele, timbrele de acciz și alte asemenea documente. În opinia lui A. Reșetnicov [22], la care ne raliem, la alte asemenea documente, pot fi raportate, timbrele de control în sensul art. 250 CP RM. Fiind emise de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, timbrele de control și timbrele de acciz reprezintă documente oficiale în accepțiunea art. 361 CP RM.

În concluzie, autorul (coautorul) infracţiunilor, prevăzute la art. 250 CP RM, trebuie să aibă calitatea specială de persoană obligată, conform legii, să procure şi să utilizeze timbre de control sau timbre de acciz, în vederea marcării cu ele a mărfurilor sale. Persoana, care nu are această calitate, poate avea doar rolul de organizator, instigator sau complice la una dintre infracţiunile prevăzute la art. 250 CP RM.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире // Журнал. – Переяслав, 2020, Вып. 10, ч. 7, p. 7-17.

[1] În această ordine de idei, este de precizat că, în general, definițiile noțiunilor utilizate în legea penală, formulate în cadrul inor acte normative de factură extrapenală, pot fi relevante doar în lipsa unor definiții ale acestor noțiuni, formulate în cadrul legii penale (de exemplu, în Capitolul XIII al părții speciale a Codului penal). Totuși, în particular vorbind, în legea penală nu sunt definite noțiunile utilizate în art. 250 CP RM.
[2] În context, precizăm că, alin. (1) art. 126 din Codul fiscal prevede: „Persoanele juridice şi persoanele fizice care preconizează să se ocupe sau care se ocupă cu prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor supuse accizelor sunt obligate să primească certificatul de acciz de modelul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, până a începe desfăşurarea activităţii în cauză”. Așadar, în lipsa certificatului de acciz, producerea şi/sau prelucrarea mărfurilor, supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova, nu poate genera obligația de de aplicare a timbrului de acciz pe mărfurile accizabile.

BIBLIOGRAFIE:

1. Мурадов Э. Признаки специального субъекта как критерий классификации преступлений в сфере экономи­ческой деятельности. În: Уголовное право, 2003, № 4, p. 51-52.
2. Prodan S. Răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare. Chişinău: CEP USM, 2011. 294 p.
3. Sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 02.09.2020. Dosarul nr. 1-2836/2019. Disponibil: https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/fa1e325e-bd5c-43f6-b5a9-795742bb7a9a
4. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08.05.2015. Dosarul nr. 1r-338/2014. Disponibil: https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/f96d2b19-6d0f-e511-b888-005056a5d154
5. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26.09.2018. Dosarul nr. 1r-103/2018. Disponibil: https://cab.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/d20f1914-14d2-e811-80d8-0050568b4d5b
6. Decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28.12.2018. Dosarul nr. 05-1r-1037-11092018. Disponibil: https://cach.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/31888802-123f-e911-80da-0050568b4d5b
7. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 08.06.2016. Doasrul nr. 1re-97/2016. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=6661
8. Энциклопедия уголовного права. Т. 2. Уголовный закон. Санкт-Петербург: Издание профессора Малинина, 2005. 846 p.
9. Наумов А.В. Нормы других отраслей права как источник уголовного права. În: Законность, 2002, № 7, p. 38-43.
10. Пикуров Н.И. Уголовное право в системе межотраслевых связей / Под ред. А.В. Наумова. Волгоград: Волгоградский Юридический Институт, 1998. 221 p.
11. Legea nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 7-17.
12. Legea nr. 1100 din 30.06.2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 130-132.
13. Филимонов В.Д. Норма уголовного права. Санкт-Петербург: Издательство Р. Асланова «Юридический центр Пресс», 2004. 281 p.
14. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19.12.2018. Doasrul nr. 1ra-1979/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=12684
15. Hotărârea Guvernului nr. 1427 din 18.12.2007 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de procurare şi aplicare a timbrelor de acciz pe articolele din tutun. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 203-206.
16. Hotărârea Guvernului nr. 411 din 06.05.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vânzarea timbrelor de control şi marcarea cu ele a băuturilor alcoolice, berii şi articolelor din tutun. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 35-36.
17. Legea nr. 278 din 14.12.2007 privind controlul tutunului. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 47-48.
18. Regulamentul Ministerului Finanțelor nr. 06/2001 din 19.03.2001 privind instituirea sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară (indigene) şi din import pasibile accizelor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 44-45.
19. Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 309-320.
20. Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 170-175.
21. Hotărârea Guvernului nr. 1100 din 25.10.2005 cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al blanchetelor de strictă evidenţă şi al timbrelor de acciz”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 145-147.
22. Reșetnicov A. Delimitarea noțiunii de document de unele noțiuni asemănătoare: aspecte teoretice. În: Revista Națională de Drept, 2008, nr. 7, p. 20-26.