Alexandru Zubco 

Șef al Direcției prevenirea torturii din cadrul Oficiului Avocatului Poporului

Tortura și relele tratamente nu sunt fenomene arhivate în istoria omenirii, ci realități dureroase cu puternică aversiune față de Demnitatea Umană, prezente și astăzi în forme ,,modernizate” de manifestare, cu repercusiuni grave asupra dezvoltării prodigioase a societății.

Despre întinderea fenomenului torturii și-a relelor tratamente ținem a Vă informa prin prezentul Interviu, astfel Juridice a avut ocazia inedită de a discuta cu reprezentanții Oficiului Avocatului Poporului – monitori veritabili ai modului în care sunt respectate și protejate Drepturile Omului.

– Fenomenul torturii la etapa contemporană: premise, dimensiune, actori implicați

Tortura, astfel cum este definită de Convenția împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, drept act prin intermediul căruia se provoacă unei persoane, cu intenție, durere sau suferință puternică fizică ori psihică, de către un agent al autorității publice (la instigarea sau cu consimțământul tacit al acestuia), în vederea obținerii informațiilor, mărturisirilor, cu ținta intimidării sau a pedepsirii acestuia, nu se regăsește, la o frecvență înaltă, pe câmp practic, în forma clasic recunoscută. Racordându-ne la Raportul privind activitatea Procuraturii Republicii Moldova, atestăm indicatori de descreștere a fenomenului torturii: în anul 2019 au fost înregistrate 13 sesizări de semnalare a elementelor de tortură; în anul 2020 au fost înregistrate 12 sesizări de semnalare a elementelor de tortură. Se arată alăturat: în anul 2019 a fost pornită urmărirea penală în vederea colectării probelor necesare stabilirii existenţei infracţiunii prevăzute la alin. (3) art. 166¹ Cod penal al Republicii Moldova în 8 dintre cazuri, iar în anul 2020, doar într-un singur caz.

Cu toate acestea, într-o postură suficient de sugestivă în privința stărilor de fapt, se remarcă: fenomenul tratamentelor inumane sau degradante, sancționat prin prisma alin. (1) art. 166¹ Cod penal al Republicii Moldova, se extinde profund nociv în accepțiunea Drepturilor Omului și a Libertăților sale fundamentale. Locațiile privative de libertate (a nu se referi strict la izolatoarele de detenție preventivă sau la instituțiile penitenciare, ci și la organismele care asigură desfășurarea tratamentelor medicale forțate), înregistrează omisiuni crase în partea ce ține de asigurarea condițiilor optime de trai; organizarea serviciilor medicale de efect; disponibilizarea aranjamentelor necesare acomodării persoanelor suferinde din urma unei dizabilități fizice; distribuirea meselor alimentare suficient calitativ și cantitativ a servi funcțiilor vitale ale organismului.

Mai mult, rata persoanelor încarcerate care suferă din urma bolilor incurabile, asociată cu lipsa unor servicii medicale apte de a întreține starea de bine a sănătății, dar și-a stopa evoluția afecțiunii demonstrează întinderea tratamentelor degradante, alimentată pe fundalul inactivării politicilor penale asiguratorii/sancționatorii alternative privării de libertate.

Cu titlu probant, se arată: în anul 2019 a fost pornită urmărirea penală în vederea colectării probelor necesare stabilirii existenței infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 166¹ Cod penal al Republicii Moldova în 51 dintre cazuri, iar în anul 2020, în 42 dintre cazuri – timp în care, sesizări de semnalare a unor tratamente improprii respectării demnității umane, se ridică, anual, la 800 de incidente (situație de criză în anul 2019).

Deși fenomenul torturii și-a relelor tratamente persistă, cu regret, în Republica Moldova, fapt reflectat în mod repetitiv în Rapoartele anuale ale Avocatului Poporului, de monitorizare a modului în care se asigură și se protejează Drepturile Omului, făcând posibilă, astfel, atestarea unei vulnerabilități sistemice, cu rădăcini profunde, amenajate de lipsa fondurilor necesare dotării instituțiilor cu strictul necesar, dar și de pasivitatea dezvoltării angajabilității în serviciile desfășurate în condiții dificile, asociate cu varietate de riscuri – acțiuni configuratorii absentează sau germinează într-o măsura contradictorie cu așteptările sociale.

– Instrumente aflate la îndemâna Avocatului Poporului, Oficiului Avocatului Poporului în vederea prevenirii fenomenului torturii și-a relelor tratamente

Atât Legea cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman), cât și Regulamentul de organizare și de funcționare a Oficiului Avocatului Poporului oferă variate instrumente capabile de a redresa stări de fapt: inițierea investigațiilor în privința modului în care s-a permis încălcarea Drepturilor Omului; inițierea propunerilor de modificare a legislației care nu trece testul calității în accepțiunea asigurării respectării Drepturilor Omului; dezvoltarea campaniilor de informare în privința Drepturilor și a Libertăților deținute și-a modului în care acestea pot fi protejate: prezintă prioritarele activități cu impact ale Avocatului Poporului, dar și-a corpului său de muncă.

În partea ce privește prevenirea torturii, Oficiul Avocatului Poporului demarează vizite inopinate, ne-anunțate în instituțiile privative de libertate, cu scopul de a monitoriza organizarea proceselor interne, de a atesta focarele încălcării Drepturilor Omului; cu ținta de a cumula materie pentru formularea unor recomandări apte de a schimba stări de fapt, de a asista autoritățile publice să-și perfecționeze practicile, să depășească vulnerabilități ridicate de Apărătorii Drepturilor Omului.

Se arată: instrumentul de monitorizare la fața locului mobilizează reprezentanții autorităților publice să adopte conduite conforme standardelor respectării demnității umane, astfel încât, exponenții puterii sunt conștienți de posibilitatea prezenței oricânde a unor monitori, în putere de a semnala, cu ecou, existența unor probleme intern-admise.

Cu toate acestea, deși instrumentul de vizită pare a fi înrudit cu un mecanism de control, conceptul acestuia se apropie mai mult de existența unui parteneriat de asistență dintre Apărătorii Drepturilor Omului și Autoritățile Publice, ultimele fiind beneficiarele unor recomandări, sugestii văzute a fi de îmbunătățire a calității serviciilor publice prestate.

Adițional, componenta prevenirii torturii, desfășurată de Oficiul Avocatului Poporului, este susținută prin activități informative, de instruire a angajaților instituțiilor privative de libertate, de campanii de asumare a obligației publice privind ne-admiterea aplicării instrumentelor de denigrare și de suprimare a Drepturilor și a Libertăților Omului – Campania ,,Eu nu aplic 166¹” identifică mobilizatorie social angajații organelor Poliției și a Instituțiilor penitenciare în cursul desfășurării obligațiilor profesionale.

Un alt instrument uzat în mod util de Avocatul Poporului în vederea prevenirii torturii se identifică în formele de raportare – speciale, tematice, anuale, alternative – prin intermediul acestora se distribuie publicului, organizațiilor internaționale: ostilitățile, impedimentele pe care le întâmpină autoritățile publice în desfășurarea activităților profesionale, care pot tulbura sau afecta integritatea Drepturilor și a Libertăților de care dispune, necondiționat, individul.

Suplimentar, măsura provizorie, instrumentul de atenționare a autorității publice-autor al încălcării Drepturilor Omului să înceteze conduita deviată, prezintă o altă modalitate de intervenție eficientă, capabilă a repune, în termen util, persoana a cărei facultăți/posibilități legitime au fost desconsiderate de reprezentanții puterii.

– Cazuri de rezonanță gestionate de Avocatul Poporului, implicația activă în prevenirea torturii, a relelor tratamente și-a derivatelor acestora

Printre cele mai răsunătoare cauze instrumentate de Oficiul Avocatului Poporului și examinate sub prisma respectării Drepturilor Omului se enumeră: Cauza Brăguță – raportul de investigație a însumat cronologic perioada aflării tânărului în custodia statului, acțiunile/măsurile la care a fost supus, alarmând inexistența unor proceduri operaționale și-a unor instrumente comunicative care au permis ne-tratarea corespunzătoare a unei persoane care invita la abordări suplimentar-precaute. Tragedia care a rezultat, decesul tânărului, a resetat modul de gândire al organelor de coerciție și-a modului în care ar trebui aranjate și asistate instituțiile privative de libertate. Drept rezultat, către anul 2022, putem discuta despre renovarea a cincisprezece izolatoare de detenție preventivă din cadrul Inspectoratelor de Poliție, despre adoptarea unor proceduri operaționale care definesc limpede acțiunile care urmează a fi materializate, sub garanția respectării Drepturilor Omului, pe perioada escortării, aflării în detenție, acordării asistenței medicale, documentării leziunilor depistate pe corpul persoanelor reținute.

Cauza Cosovan – raportul de investigație a reprezentat eșecul autorităților publice în acordarea asistenței medicale corespunzătoare unei persoane care suferea din cauza unei afecțiuni grave, cuplate condițiilor materiale de detenție la care a fost supusă, ultimele fiind de natura a alimenta declinul stării sale de sănătate.

Mai mult, s-a atestat problema ostilității eliberării din arest preventiv pe motivul contractării unei boli profund agresive, la etape ultimative, când starea persoanei era vizibil afectată, s-a recurs, întârziat, la o acțiune pur umană, la care s-a invitat a se recurge din momentele sesizării stării precare a sănătății.

Cauza Petic – raportul de investigație a însumat totalitatea defectelor materiale pe care le prezintă instituțiile privative de libertate, fiind o oglindă a stărilor de fapt precum: fenomenul suprapopulației în spațiile de detenție; uzura profundă a mobilierului disponibilizat deținuților; lipsa sistemului de ventilație; absența iluminării naturale/artificiale; ne-funcționarea blocurilor sanitare.

Cauza returnării ilegale a profesorilor turci – raportul de investigație a însumat nivelul de implicație a fiecărei autorități responsabile pentru încălcarea crasă a Drepturilor Omului. Adițional, efortul muncii conjugate a rezultat propuneri de garanții predestinate protecției străinilor, sugestii care au fost luate în vizor de Ministerul Afacerilor Interne și intenționate a fi implementate pentru cuprinsul 2022-2025.

– Problema specializării fenomenului torturii: provocări pentru Apărătorii de Drepturi

Metodele clasice de consumare ale actului de tortură, cum ar fi: forma palestiniană, apelarea la șocuri electrice – decad din uz, fiind întrebuințate tot mai mult metodele puțin probabile a fi documentate: tortura psihologică, privarea de beneficierea de anumite utilități. Pe plan secund, se recurg la agresiuni fizice, cele din urmă, fiind plasate sub riscul, developării, angajării răspunderii.

– Viziuni în privința escaladării fenomenului torturii

Republica Moldova adună o experiență mult prea bogată în partea ce ține de încălcarea prevederii art. 3 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale – însușindu-ne lecțiile, urmează a ne remodela conduitele, a porni alerte timpurii ori de câte ori un Drept sau o Libertate se află în pericolul vătămării.