La 12 septembrie 2026 a intrat în vigoare Legea nr. 9 din 12 februarie 2026 privind medierea și statutul mediatorului, care a înlocuit Legea nr. 137/2015 cu privire la mediere și a adus o revizuire substanțială a cadrului juridic existent. Noua lege dezvoltă și clarifică mecanismele de mediere, reorganizează cadrul profesional al mediatorilor și introduce, pentru anumite categorii de litigii, obligația participării la cel puțin o ședință de mediere înainte de sesizarea instanței.

Reforma trebuie privită însă în continuitate cu reglementarea anterioară. Legea nr. 137/2015 conținea deja prevederi aliniate Directivei 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, însă, potrivit documentelor de fundamentare ale noii legi, transpunerea nu era integrală. Legea nr. 9/2026 urmărește, între altele, definitivarea acestui proces de armonizare.¹

O precizare este esențială încă de la început: nu toate mecanismele noii legi au devenit aplicabile la 12 septembrie 2026. Dispozițiile finale prevăd o intrare în vigoare etapizată pentru obligația participării la prima ședință de mediere.

I. 12 septembrie 2026 – începutul reformei, nu finalul tranziției

Art. 62 din Legea nr. 9/2026 stabilește regula generală potrivit căreia legea intră în vigoare la expirarea a șase luni de la data publicării. În aceeași zi se abrogă Legea nr. 137/2015. Pentru prima ședință obligatorie de mediere, legiuitorul a prevăzut însă termene distincte: regulile aplicabile litigiilor de familie și de muncă intră în vigoare la 12 martie 2027, iar cele referitoare la litigiile civile prevăzute de art. 55 alin. (2) – la 12 martie 2028, cu excepția litigiilor de insolvabilitate.

În materia insolvabilității, medierea prealabilă nu este o noutate a Legii nr. 9/2026. Începând cu 16 februarie 2025, Legea insolvabilității nr. 149/2012 prevede că un creditor poate depune cererea introductivă numai după epuizarea posibilităților de recuperare a creanței în procedură prealabilă, inclusiv prin mediere, iar la cerere se anexează înscrisurile care confirmă această etapă, inclusiv procesul-verbal de încetare a medierii.

Regimul tranzitoriu determină, așadar, o aplicare graduală a noilor mecanisme, astfel încât obligația participării la prima ședință de mediere nu devine aplicabilă simultan tuturor categoriilor de litigii.

II. De la caracterul voluntar al medierii la prima ședință obligatorie

Legea nr. 137/2015 a construit procesul de mediere, în esență, pe principiul participării benevole. Noua lege păstrează acest principiu, dar introduce o excepție procedurală importantă. Potrivit art. 4 și art. 44 alin. (3) din Legea nr. 9/2026, pentru categoriile expres prevăzute de lege părțile trebuie să desfășoare cel puțin o ședință de mediere înainte de adresarea în instanță. După această ședință, ele rămân libere să continue sau să înceteze medierea și să decidă dacă acceptă ori nu o soluție amiabilă.

Prin urmare, noutatea nu trebuie confundată cu o obligație de împăcare. Obligatorie este, în cazurile stabilite de lege, participarea la prima ședință, nu încheierea unei tranzacții. În acest context crește și importanța rolului activ al mediatorului: prima ședință nu ar trebui redusă la o formalitate, ci să creeze cadrul pentru un dialog real, pentru clarificarea intereselor și pentru evaluarea posibilității de continuare a negocierilor.

III. Litigiile civile vizate și excepțiile de la regulă

Art. 55 alin. (2) enumeră expres litigiile civile pentru care participarea la cel puțin o ședință de mediere constituie o condiție prealabilă sesizării instanței, dacă valoarea litigiului nu depășește 50 de salarii medii lunare pe economie, fără a se lua în calcul dobânzile, penalitățile și cheltuielile de judecată. Sunt vizate litigiile privind încasarea datoriilor, repararea prejudiciilor, partajarea proprietății, răspândirea informațiilor false și defăimătoare, executarea contractelor de împrumut, donație, arendă, locațiune, bancare, de leasing și de asigurare, precum și procedura de insolvabilitate.

Legea instituie și excepții. Pentru litigiile privind încasarea datoriilor și executarea contractelor enumerate de art. 55 alin. (2) lit. e), obligația nu se aplică atunci când partea care intenționează să inițieze procesul este o instituție bancară, un furnizor/prestator/operator de servicii comunale ori un furnizor/prestator/operator de servicii necomunale de energie electrică, gaze naturale sau comunicații electronice.

Aceste excepții trebuie citite și în contextul procesului de consultare a proiectului. Reprezentanți ai mediului de afaceri au propus exceptarea unor categorii de profesioniști, invocând existența unor mecanisme proprii de recuperare a creanțelor și riscul unor costuri administrative suplimentare. Forma adoptată a legii a preluat doar o parte dintre categoriile propuse în dezbateri.²

IV. Efectele urmărite asupra degrevarea instanțelor și costurilor pentru justițiabili

Introducerea primei ședințe obligatorii urmărește, între altele, ca o parte dintre conflictele care pot fi soluționate amiabil să nu mai ajungă la examinarea în fond de către instanțe. Documentele de fundamentare ale reformei leagă acest mecanism de degrevarea instanțelor și de redirecționarea resurselor judiciare către cauzele care necesită efectiv o soluție judecătorească.³

Acest efect trebuie privit ca un obiectiv, nu ca un rezultat garantat. Experiența fostei medieri judiciare obligatorii a fost modestă: Ministerul Justiției indica, la eliminarea mecanismului în 2022, că numai aproximativ 2,6% din circa 43.500 de proceduri se finalizaseră prin tranzacție. Noul model este însă diferit, fiind plasat înaintea sesizării instanței și desfășurat de un mediator profesionist.⁴

Nici argumentul potrivit căruia noua etapă va face, în mod inevitabil, accesul la justiție mai costisitor nu poate fi analizat izolat. Pentru ședința desfășurată înainte de instanță în categoriile prevăzute la art. 44 alin. (3) lit. a) și b) – litigii civile și de familie – art. 21 alin. (5) stabilește o remunerație egală cu o zecime din salariul minim lunar pe țară, achitată de partea care se adresează mediatorului; pentru anul 2026 aceasta reprezintă 630 lei. Dacă litigiul nu este soluționat prin mediere, suma constituie cheltuială de judecată.

În același timp, art. 46 alin. (2) prevede reducerea cu 25% a taxei de stat atunci când, înainte de sesizarea instanței, medierea se încheie fără tranzacție, cu soluționarea doar parțială a litigiului ori nu este inițiată din cauza neacceptării invitației de către una dintre părți. Reducerea de 25% exista și sub Legea nr. 137/2015 pentru medierea încercată fără tranzacție, iar noua lege extinde expres situațiile în care facilitatea operează. În funcție de valoarea acțiunii, această reducere poate compensa sau chiar depăși costul primei ședințe.

V. Litigiile de familie și de muncă

În materia familiei, art. 56 impune prima ședință de mediere pentru conflictele dintre soți, foști soți, alți membri de familie sau concubini privind, între altele, exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, domiciliul copiilor și întreținerea acestora ori a altor membri de familie. Desfacerea căsătoriei este exceptată, iar litigiile aferente cazurilor de violență în familie nu pot fi soluționate prin mediere. Atunci când sunt vizate interesele copilului, legea prevede garanții suplimentare, inclusiv prezentarea avizului autorității tutelare.

Art. 57 extinde prima ședință obligatorie și asupra unor litigii individuale și colective de muncă: restabilirea la locul de muncă, garanțiile salariale și despăgubirile legate de absența forțată, executarea obligațiilor din contractul individual de muncă, precum și conflictele privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea, încetarea sau anularea acestuia. Ambele regimuri devin aplicabile la 12 martie 2027.

VI. Tranzacția de mediere: executare și implicații practice pentru mediator

Legea nr. 137/2015 prevedea deja că tranzacția rezultată din mediere este obligatorie și se execută benevol în termen de 20 de zile, dacă părțile nu stabileau altfel. În cazul unei tranzacții extrajudiciare neexecutate benevol, aceasta putea fi confirmată de instanță, iar învestirea cu formulă executorie de către notar era permisă dacă tranzacția fusese încheiată între persoane juridice.

Legea nr. 9/2026 păstrează termenul de 20 de zile, dar extinde mecanismul învestirii notariale. Art. 52 permite părților, prin acord, să solicite învestirea tranzacției cu formulă executorie la notar. Pentru tranzacțiile care nu privesc transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, condiția este ca fiecare parte să fi fost reprezentată în mediere de avocat, iar tranzacția să fie semnată de mediator, de fiecare parte și de avocatul fiecăreia; persoanele juridice pot fi reprezentate de un angajat jurist, în baza procurii.

Această schimbare pune în evidență o chestiune practică importantă pentru mediator: verificarea atentă a identității, calității și întinderii împuternicirilor persoanelor care reprezintă părțile. Mai ales atunci când se urmărește o tranzacție susceptibilă de învestire cu formulă executorie, trebuie verificat dacă reprezentantul poate participa la mediere, negocia, accepta concesii, asuma obligații și semna tranzacția. În procesul civil, dreptul de a recurge la mediere și de a încheia tranzacții se numără, de altfel, printre împuternicirile care trebuie menționate expres în actul de reprezentare.

VII. Domeniul de aplicare este, în anumite privințe, mai restrâns

Noua lege nu înseamnă doar extinderea medierii. Art. 1 alin. (2) exclude din domeniul său de aplicare litigiile fiscale, vamale și administrative, precum și răspunderea statului pentru actele sau omisiunile autorităților publice comise în regim de putere publică. Soluția diferă de Legea nr. 137/2015, care conținea o reglementare distinctă privind medierea în litigiile de contencios administrativ.

VIII. Organizarea profesiei și perioada de tranziție instituțională

Legea nr. 9/2026 instituie Uniunea Mediatorilor, din care fac parte toți mediatorii din Republica Moldova. În termen de o lună de la intrarea în vigoare, Ministerul Justiției urmează să convoace Adunarea generală a mediatorilor, iar Consiliul Uniunii va avea trei luni de la constituire pentru aprobarea actelor necesare implementării legii. Consiliul de Mediere a notificat deja mediatorii cu privire la acest calendar.

Totodată, noua lege operează cu licența pentru desfășurarea activității de mediator. Dispozițiile tranzitorii prevăd expres că atestatele de mediator eliberate până la intrarea în vigoare a noii legi sunt echivalente cu licențele, asigurând continuitatea exercitării profesiei.

Primele luni de aplicare reprezintă, prin urmare, nu doar trecerea de la o lege la alta, ci și o perioadă de reorganizare instituțională și de formare a unei practici unitare în jurul noilor mecanisme.

Concluzii

Legea nr. 9/2026 schimbă semnificativ locul medierii în arhitectura soluționării litigiilor din Republica Moldova. Noul cadru păstrează libertatea părților asupra rezultatului medierii, dar introduce gradual, pentru anumite categorii, obligația de a încerca cel puțin o ședință înainte de adresarea în instanță.

Reforma nu trebuie evaluată doar prin prisma acestei obligații. Extinderea mecanismelor de executare a tranzacțiilor, facilitățile privind taxa de stat, noile reguli profesionale și reorganizarea instituțională pot consolida rolul medierii, dacă prima ședință va funcționa ca un spațiu real de negociere și nu ca o simplă formalitate procedurală.

Succesul noii legi va depinde, în cele din urmă, atât de calitatea normelor de punere în aplicare, cât și de practica mediatorilor, avocaților, instanțelor și a părților care vor utiliza acest mecanism.

Bibliografie

Studii și alte surse:

1. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Nota de fundamentare la proiectul Legii privind medierea și statutul mediatorului; Link: https://particip.gov.md/ro/document/stages/proiectul-de-lege-privind-medierea-si-statutul-mediatorului/14622.

2. AmCham Moldova, Scrisoarea nr. 62 din 16 iunie 2025, „Comentarii repetate la proiectul de lege privind medierea și statutul mediatorului”; Link: https://www.amcham.md/?go=news&n=4239&.

3. CHIFA, Felicia; GAVRILĂ, Constantin Adi. Oportunitatea instituirii obligativității examinării unor categorii de litigii în procedura medierii până la etapa adresării în instanța de judecată. Studiu comparat de bune practici. Mai 2023. Elaborat în cadrul Proiectului „Moldova – Medierea comercială și arbitraj (faza a IV-a)”.

4. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, „Medierea judiciară nu mai este obligatorie”, 14.04.2022; Link: https://justice.gov.md/ro/content/medierea-judiciara-nu-mai-este-obligatorie.

Acte normative:

 – Legea nr. 9 din 12 februarie 2026 privind medierea și statutul mediatorului, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2026, nr. 112–115.

 – Legea nr. 137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 224–233.

 – Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225 din 30 mai 2003, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 130–134, art. 415.

 – Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 193–197.

 – Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 306–309, art. 549.

 – Hotărârea Guvernului nr. 771 din 17 decembrie 2025 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe țară pentru anul 2026, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr. 620–622, art. 783.

Jurisprudență:

– Curtea Supremă de Justiție, Decizia din 16 ianuarie 2019, dosarul nr. 2r-14/19.