• Membru al Consiliului Superior al Magistraturii 
• Judecător, Judecătoria Chișinău 
• Președinte interimar al Judecătoriei Chișinău 
• Asistent judiciar, Curtea Supremă de Justiție 
• Avocat-stagiar, Uniunea Avocaților din Republica Moldova 
• Specialist în cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Direcția notariat și avocatură, ulterior Direcția elaborare a actelor normative 

Dezvoltarea unei justiții independente și echitabile presupune nu doar existența unui cadru normativ solid, ci și implicarea unor profesioniști care înțeleg responsabilitatea funcției pe care o exercită și importanța încrederii societății în actul de justiție.

Doamna Livia Mitrofan, judecătoare și membră a Consiliului Superior al Magistraturii, reprezintă un exemplu de evoluție profesională construită prin perseverență, pregătire continuă și asumarea unor responsabilități importante în sistemul judecătoresc. 

Dincolo de dimensiunea profesională, experiența sa oferă o perspectivă relevantă asupra rolului femeii în profesiile juridice. De-a lungul activității sale, s-a implicat și în promovarea protecției drepturilor femeilor, în special a victimelor violenței, subliniind importanța accesului efectiv la justiție și a protecției juridice a persoanelor vulnerabile.

În prezent, în calitate de membră a Consiliului Superior al Magistraturii, participă la procesele instituționale care vizează consolidarea independenței judecătorilor, integritatea sistemului și implementarea reformelor necesare parcursului european al Republicii Moldova.

1. Parcursul dumneavoastră profesional cuprinde experiențe în cadrul Ministerului Justiției, avocatură, Curtea Supremă de Justiție și, ulterior, magistratură. Ce v-a determinat să alegeți cariera de judecător?

Nu aș putea spune că am avut încă din copilărie visul de a deveni judecător. Dimpotrivă, îmi doream să devin chirurg. Am ajuns la Facultatea de Drept aproape din întâmplare, iar după absolvire încă nu eram pe deplin hotărâtă ce drum profesional să urmez.

Astfel, mi-am început cariera în calitate de specialist coordonator în cadrul Ministerului Justiției. La acel moment, nici măcar nu visam să devin judecător. Aveam impresia că această profesie presupune cunoștințe juridice temeinice, o experiență solidă și un caracter puternic, iar eu mă consideram încă prea tânără și nepregătită pentru o asemenea responsabilitate.

Ulterior, din dorința de a-mi testa cunoștințele și de a afla dacă sunt capabilă să fac față unei asemenea profesii, am decis să urmez cursurile Institutului Național al Justiției. Acolo a început, de fapt, dragostea mea pentru profesia de judecător. Până atunci, aveam senzația că nu mă regăsesc pe deplin în niciun alt domeniu.

Cred că am simțit această profesie ca pe o adevărată vocație deoarece, în fiecare cauză concretă, ai posibilitatea de a influența în mod decisiv destinul unui om, prin aplicarea legii, având libertatea și independența de a adopta o soluție fără ca cineva să îți dicteze sau să îți influențeze decizia.

Evident, această posibilitate de a schimba viața unui om implică și o responsabilitate enormă. În momentul în care pronunți o hotărâre, trebuie să îți asumi pe deplin consecințele acesteia și să trăiești cu decizia pe care ai luat-o. În această profesie nu poți transfera responsabilitatea asupra altcuiva și nici nu poți da vina pe altcineva pentru propriile decizii. Tu ești cel care decide și tot tu ești cel care răspunde pentru soluția pronunțată.

Tocmai de aceea, cred că schimbarea trebuie să înceapă de la fiecare dintre noi, iar în profesia de judecător această schimbare începe cu propria persoană, cu integritatea, responsabilitatea și curajul de a face întotdeauna ceea ce este corect.

2. Ce înseamnă pentru dumneavoastră „dreptatea”, dincolo de coduri, proceduri și articole de lege? Care sunt valorile fundamentale care vă ghidează în luarea deciziilor?

Dreptatea este o noțiune filosofică, dar, în același timp, una profundă, care nu poate fi redusă doar la aplicarea unor norme juridice. Pentru mine, dreptatea înseamnă restabilirea unui drept încălcat, repararea unui prejudiciu, sancționarea celui vinovat și, nu în ultimul rând, oferirea certitudinii justițiabilului că toate acestea s-au realizat în cadrul unei proceduri echitabile, în care a fost ascultat și a avut posibilitatea reală de a-și susține și apăra poziția.

În sens mai larg, dreptatea reprezintă restabilirea echilibrului social, atât de necesar pentru buna funcționare a societății. Cred că oamenii nu au nevoie doar de o soluție juridică, ci și de certitudinea că au fost ascultați, că argumentele lor au fost analizate și că decizia adoptată este rezultatul unei examinări obiective și imparțiale.

În exercitarea profesiei de judecător, valorile fundamentale care mă ghidează sunt independența, imparțialitatea, integritatea, buna-credință și respectul față de drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Constituția Republicii Moldova și standardele Curții Europene a Drepturilor Omului reprezintă repere esențiale în activitatea mea, iar legea trebuie să fie întotdeauna punctul de plecare și limita în adoptarea unei soluții.

Uneori, adoptarea unei decizii nu este deloc simplă, mai ales atunci când comportamentul sau valorile uneia dintre părți sunt contrare propriilor mele convingeri. În asemenea situații poate apărea un conflict interior între valorile personale și obligația profesională de a rămâne imparțială. Consider că tocmai aici se manifestă adevărata maturitate profesională a unui judecător: în capacitatea de a-și depăși propriile convingeri, de a nu judeca prin prisma simpatiilor sau antipatiilor personale și de a analiza fiecare cauză exclusiv prin prisma legii și a probelor administrate.

Pentru mine, este esențial să nu uit niciodată că, în spatele fiecărui dosar, există oameni, destine, familii și vieți care pot fi schimbate printr-o hotărâre judecătorească. Această conștientizare îmi amintește permanent de responsabilitatea enormă pe care o presupune profesia de judecător.

Cred cu tărie că fiecare persoană are dreptul la justiție și la protecția drepturilor sale, indiferent de statutul social, origine, convingeri sau orice alte circumstanțe personale. În fața legii, toți trebuie să fie egali, iar nimeni nu trebuie să beneficieze de un tratament preferențial sau să fie dezavantajat din cauza identității ori a poziției sale sociale.

În cele din urmă, pentru mine, dreptatea înseamnă să ai curajul să aplici legea cu aceeași măsură față de toți, să rămâi independent în deciziile tale, să îți asumi responsabilitatea pentru fiecare hotărâre și să poți privi, la finalul zilei, cu conștiința împăcată, spre ceea ce ai decis. Cred că un judecător nu trebuie să urmărească să fie pe placul cuiva, ci să aibă convingerea că a făcut ceea ce este corect, în limitele legii.

3. Ați exercitat interimatul funcției de președinte al Judecătoriei Chișinău. Care au fost cele mai dificile provocări întâlnite în această funcție și ce ați învățat despre leadershipul instituțional?

În funcția de președinte interimar al Judecătoriei Chișinău am avut, probabil, cele mai mari provocări profesionale, mai ales dacă luăm în considerare dimensiunea instituției: 716 angajați în statele de personal, dintre care 156 de judecători, și cinci sedii care trebuiau administrate în mod echitabil și eficient.

În primul rând, aș vrea să menționez că nu am privit niciodată o funcție de conducere ca pe o formă de putere sau de autoritate, ci ca pe o oportunitate de a schimba ceva în instituția pe care o conduci. Judecătoria Chișinău se confrunta cu numeroase probleme, pe care le cunoșteam foarte bine, deoarece eram judecător în cadrul acestei instanțe.

Spre exemplu, au existat perioade în care nu aveam hârtie, nu aveam ață pentru dosare, nu aveam suficienți angajați, iar la aproape toate solicitările răspunsul era același: „Nu sunt bani!”. În timp, am înțeles că orice instituție publică dispune de un minimum de resurse, iar ceea ce contează cu adevărat este modul în care acestea sunt gestionate și capacitatea conducătorului de a-și asuma responsabilitatea pentru procesele instituționale.

Din această perspectivă, atunci când un conducător se plânge permanent că nu are resurse, că nu are oameni și că nu are posibilități, înțeleg că problema nu ține neapărat de resurse, ci, mai degrabă, de capacitatea managerială. Un conducător care nu știe să gestioneze ceea ce are la dispoziție riscă să ducă instituția în regres, fără să lase nimic valoros în urma sa.

Atunci când accepți o funcție de conducere, trebuie să știi unde vii, ce ai de făcut și încotro vrei să mergi, ținând cont de realitățile și problemele existente în instituție înainte de preluarea mandatului.

În calitate de președinte interimar, am avut numeroase provocări. În primul rând, mi-am propus să ordonez procesele instituționale la nivel central. Astfel, am modificat statele de personal ale judecătoriei, pentru ca structura acestora să corespundă mai bine necesităților și provocărilor instituționale. Am elaborat 46 de regulamente și am întocmit noi fișe de post, iar în decurs de trei luni, angajații au fost încadrați conform noilor fișe de post. Acest proces a fost necesar pentru a eficientiza activitatea, a clarifica responsabilitățile și a stabili obiective concrete pentru fiecare funcție.

O altă problemă majoră era lipsa grefierilor și a asistenților judiciari. La momentul preluării funcției de președinte, existau 27 de complete de judecată fără grefier și 23 de complete fără asistent judiciar. În decurs de un an, am reușit să ocupăm toate funcțiile vacante de grefier și asistent judiciar, prin elaborarea și implementarea unei strategii de atragere a cadrelor noi.

Ulterior, am intervenit și asupra politicii instituționale de salarizare, urmărind asigurarea unei remunerări obiective și echitabile între diferitele categorii de funcții. În acest scop, au fost adoptate mai multe regulamente care să reglementeze aceste aspecte.

Am acordat o atenție deosebită și condițiilor de muncă. Am inițiat lucrările de reparație la sediul Ciocana, am realizat anumite lucrări la sediul Botanica și am renovat coridorul de la etajul al doilea al sediului Centru, toate acestea în limita resurselor financiare disponibile.

O altă problemă importantă a Judecătoriei Chișinău era lipsa tehnicii de calcul. Eu, în calitate de judecător, utilizam încă un calculator donat de USAID în anul 2018, iar grefierii și asistenții judiciari lucrau cu echipamente învechite, care nu mai făceau față cerințelor activității cotidiene.

Astfel, într-un singur an, am reușit să procurăm 126 de calculatoare, 126 de imprimante multifuncționale cu scanere, cinci scanere performante pentru cancelarii, reportofoane și aparate de aer condiționat. Am considerat că asigurarea unor condiții tehnice adecvate nu reprezintă un lux, ci o necesitate pentru buna desfășurare a actului de justiție.

De asemenea, am reușit să creăm birouri destinate avocaților în sediile judecătoriei, pentru a le oferi condiții adecvate de lucru și pentru a facilita desfășurarea activităților profesionale.

Au existat provocări în toate domeniile, însă cele mai mari au fost reorganizarea Judecătoriei Chișinău și crearea completelor de judecată specializate. Aceste procese au generat presiune publică și numeroase atacuri în spațiul public. Cu toate acestea, sunt o persoană hotărâtă și rareori cedez în fața provocărilor. Dimpotrivă, acestea mă motivează să merg înainte și să găsesc soluții.

O altă provocare importantă a fost construirea unui dialog cu fiecare angajat al judecătoriei, indiferent de sediul în care activa, precum și identificarea și soluționarea problemelor cu care se confruntau angajații, astfel încât să le putem oferi condiții de muncă adecvate.

Aici aș vrea să fac o mărturisire. La început, știam că sunt criticată, că oamenii discutau despre mine și despre deciziile mele. Cu toate acestea, nu am acordat prea multă atenție acestor lucruri. Pur și simplu, mi-am continuat activitatea și mi-am exercitat atribuțiile cu diligență și bună-credință, având convingerea că este important să las ceva valoros în urma mea în această instituție.

Un moment care m-a surprins și m-a emoționat profund a fost acela în care am fost detașată la Consiliul Superior al Magistraturii. Am primit foarte multe mesaje din partea angajaților, prin care își exprimau regretul pentru plecarea mea din funcția de președinte interimar. Au fost atât de multe mesaje, încât nici mie nu-mi venea să cred.

Atunci am înțeles un lucru foarte important: până la urmă, faptele sunt cele care ne caracterizează și lasă urme, nu bârfele, intrigile sau opiniile răuvoitoare ale unora. Oamenii, chiar dacă nu își exprimă întotdeauna deschis opiniile, observă, analizează și fac diferența. Iar atunci când vine momentul, își exprimă aprecierea și îți oferă susținerea.

4. Considerați că femeile au o abordare diferită în conducerea instituțiilor juridice și ce calități le ajută să exceleze în funcțiile de conducere din sistemul judiciar?

Nu aș vrea să discriminez pe nimeni, dar cred că da, există anumite particularități. Consider că un factor important îl reprezintă buna-credință, competențele profesionale și, nu în ultimul rând, munca pe care o depui.

Eu eram genul de femeie care nu știa exact ce farfurii are acasă, dar știa tot ce se află în Judecătoria Chișinău: câte încăperi sunt, ce bunuri există, unde se află acestea și care este situația lor.

Spre exemplu, am constatat că, din anul 2017, nu mai fusese efectuată o inventariere reală și completă a bunurilor Judecătoriei Chișinău, iar arhiva nu fusese prelucrată de ani de zile. Or, fără o evidență clară a bunurilor, nu poți cunoaște cu exactitate de ce ai nevoie și nici nu poți justifica achiziționarea unor bunuri noi atât timp cât nu ai scos din evidență și nu ai casat bunurile care nu mai sunt utilizabile.

Mai mult, din cauza neprelucrării arhivei, ajunseserăm în situația în care nu mai aveam spațiu disponibil pentru depozitarea dosarelor noi. Astfel, am inițiat și am realizat un amplu proces de inventariere și de evidență a bunurilor judecătoriei, stabilind situația reală a acestora, inclusiv circulația, existența sau inexistența lor. Totodată, cu sprijinul grupului de lucru, numai la sediul Centru au fost prelucrate aproximativ 230.000 de dosare, ceea ce ne-a permis să eliberăm și să valorificăm spațiul necesar pentru arhiva nouă.

De asemenea, am inițiat procesul de schimbare a ferestrelor la sediul Centru, precum și procedura de proiectare și confecționare a mobilierului pentru sălile de ședință din același sediu.

În ceea ce privește prezența femeilor în funcțiile de conducere, la momentul actual, în sistemul judecătoresc, 54% dintre judecători sunt femei, iar numărul femeilor care exercită funcții de președinte este în creștere.

Am observat că femeile au, uneori, abordări și metode de conducere diferite, care pot aduce o perspectivă valoroasă în managementul instituțional. Important este ca femeile să aibă curajul să candideze pentru asemenea funcții, să aibă mai multă încredere în propriile capacități și să nu se lase descurajate de prejudecățile unei societăți care, în continuare, păstrează anumite mentalități patriarhale.

5. Ați vorbit public despre existența unei culturi a fricii în sistemul judecătoresc și despre reticența unor magistrați de a-și exprima opiniile. Considerați că această mentalitate a fost depășită sau continuă să reprezinte o vulnerabilitate pentru independența judecătorilor?

Nu cred că putem spune că această mentalitate a fost pe deplin depășită. Dimpotrivă, consider că reticența unor magistrați de a-și exprima opiniile public continuă să reprezinte o vulnerabilitate a sistemului judecătoresc, chiar dacă în ultima perioadă observăm o deschidere mai mare spre comunicare.

Vă dau un exemplu concret. În luna noiembrie, am participat la organizarea unui concurs pentru accederea în funcția de judecător. În cadrul concursului au fost adresate mai multe întrebări referitoare la etica profesională și la comunicarea judecătorilor cu societatea. M-a surprins faptul că majoritatea candidaților erau de părere că nu este potrivit ca un judecător să se expună public și că, dacă ar avea de ales, ar prefera să nu comunice deloc cu societatea.

Această abordare m-a pus pe gânduri, deoarece demonstrează că reticența față de comunicarea publică este încă prezentă în interiorul sistemului și că anumite mentalități continuă să fie transmise chiar și noilor generații de magistrați.

Nu aș putea afirma categoric că există o cultură a fricii, deoarece frica este un sentiment subiectiv și nu poate fi generalizat. Totuși, consider că există o anumită rezervă și reticență în exprimarea publică, determinate atât de specificul profesiei, cât și de mentalitățile formate de-a lungul timpului în sistemul judecătoresc.

Pe de altă parte, observ că, în ultima perioadă, tot mai mulți judecători aleg să vorbească deschis despre problemele existente în sistem, să își exprime opiniile și să participe la dezbaterile publice. Consider că aceasta este o evoluție pozitivă, care trebuie încurajată.

Din punctul meu de vedere, independența judecătorului nu presupune doar libertatea de a adopta o hotărâre fără presiuni sau influențe externe, ci și curajul de a-și exprima opiniile profesionale, de a semnala problemele sistemului și de a-și asuma public propriile poziții, cu respectarea obligațiilor deontologice și a limitelor impuse de lege.

Cred că este mult mai curajos și mai onest să îți exprimi personal opiniile, să îți asumi ceea ce spui și să îți susții poziția în mod deschis, decât să transmiți mesaje prin intermediul unor persoane interpuse sau al unor voci anonime.

Nu cred că un judecător trebuie să fie izolat de societate sau să considere că tăcerea este întotdeauna o dovadă de profesionalism. Dimpotrivă, cred că un magistrat poate și trebuie să contribuie la dezbaterile despre funcționarea justiției, fără a compromite independența, imparțialitatea și demnitatea funcției pe care o exercită.

În concluzie, consider că această mentalitate nu a fost încă depășită, dar schimbarea ei depinde și de fiecare dintre noi. Independența nu înseamnă doar să nu accepți să fii influențat, ci și să ai curajul să vorbești atunci când consideri că este necesar.

6. În anul 2025 ați relatat despre amenințările și intimidările la care ați fost supusă în legătură cu activitatea profesională. În ce măsură asemenea experiențe afectează libertatea magistratului de a lua decizii independente și ce mecanisme instituționale ar trebui consolidate pentru protejarea judecătorilor?

Nu cred că există ceva care ar trebui să limiteze libertatea unui magistrat în adoptarea deciziilor și în aplicarea legii. Singura limită trebuie să fie legea însăși. Amenințările reprezintă un risc asociat acestei funcții, iar atunci când alegem să exercităm o asemenea profesie, trebuie să fim conștienți de aceste riscuri și să ni le asumăm. Totuși, acest lucru nu înseamnă că trebuie să acceptăm amenințările ca pe ceva firesc sau inevitabil.

În ceea ce privește mecanismele instituționale de protecție, ca urmare a mai multor atacuri îndreptate împotriva judecătorilor, am elaborat și am înaintat Parlamentului Republicii Moldova un proiect de lege privind modificarea Codului contravențional și a Codului penal, în vederea consolidării protecției judecătorilor împotriva atacurilor publice și a denigrării.

Proiectul a fost aprobat, iar în prezent legislația prevede o componență de infracțiune distinctă referitoare la ultragierea judecătorilor.

De asemenea, am susținut alocarea resurselor financiare necesare instanțelor judecătorești pentru procurarea scanerelor destinate asigurării unui acces securizat în sediile acestora. Totodată, am fost unul dintre promotorii Regulamentului privind accesul persoanelor în sediile instanțelor judecătorești, document aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.

7. În prezent, în calitate de membră a Consiliului Superior al Magistraturii, aveți o viziune diferită asupra problemelor sistemului judecătoresc. Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai importante trei provocări pe care CSM trebuie să le soluționeze în perioada următoare?

Consider că, în prezent, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se concentreze asupra a trei provocări majore: consolidarea resurselor umane, asigurarea unor garanții profesionale și salariale adecvate pentru judecători și creșterea eficienței sistemului judecătoresc.

– Prima provocare este completarea funcțiilor vacante și consolidarea resurselor umane din instanțele judecătorești.

Consider că aceasta este una dintre cele mai urgente probleme ale sistemului. În special, curțile de apel se confruntă cu un deficit considerabil de judecători și cu un volum enorm de activitate, ceea ce afectează atât durata examinării cauzelor, cât și capacitatea instanțelor de a face față responsabilităților.

În acest context, trebuie să ne concentrăm asupra organizării concursurilor pentru ocuparea funcțiilor vacante din instanțele de fond, iar ulterior să asigurăm completarea efectivă a funcțiilor vacante din curțile de apel. Este important să avem o strategie coerentă de recrutare și promovare, astfel încât ocuparea funcțiilor vacante într-o instanță să nu genereze un deficit și mai mare în alta.

Sistemul judecătoresc are nevoie de oameni competenți, integri și bine pregătiți, iar atragerea acestora trebuie să reprezinte o prioritate reală.

– A doua provocare este asigurarea unor garanții salariale și profesionale corespunzătoare responsabilității funcției de judecător.

O problemă importantă este nivelul redus de salarizare a judecătorilor din instanțele de fond, în special a celor care nu sunt subiecți ai procesului de evaluare externă (vetting) și care nu vor trece printr-o asemenea procedură în viitorul apropiat.

Nu putem vorbi despre atractivitatea funcției de judecător și despre atragerea celor mai buni profesioniști în sistem fără să asigurăm garanții salariale corespunzătoare complexității, responsabilității și importanței acestei funcții.

În acest sens, în calitate de membră a grupului de lucru responsabil de examinarea politicii de salarizare, mi-am expus în repetate rânduri poziția, atât prin avizele formulate și intervențiile din cadrul ședințelor grupului de lucru, cât și în cadrul emisiunilor televizate.

Din informațiile apărute în spațiul public, am înțeles că nivelul clasei de salarizare pentru judecătorii din prima instanță a fost modificat, însă nu cunosc, la acest moment, cu câte clase a fost majorat.

– A treia provocare este consolidarea eficienței și a capacității instituționale a sistemului judecătoresc.

Nu este suficient să avem judecători numiți în funcție, ci trebuie să le oferim și condițiile necesare pentru a-și desfășura activitatea în mod eficient. Mă refer la infrastructură, personal auxiliar suficient, echipamente tehnice, digitalizarea proceselor judiciare și organizarea eficientă a activității instanțelor.

În același timp, trebuie să continuăm implementarea reformelor, să consolidăm specializarea judecătorilor și să îmbunătățim comunicarea sistemului judecătoresc cu societatea. Într-o perioadă în care Republica Moldova avansează pe calea integrării europene, eficiența justiției trebuie demonstrată prin rezultate concrete, prin hotărâri pronunțate într-un termen rezonabil și printr-o calitate ridicată a actului de justiție.

În concluzie, cred că principala misiune a Consiliului Superior al Magistraturii este să consolideze sistemul judecătoresc și să creeze condițiile necesare pentru ca judecătorii să își poată exercita profesia în mod independent, eficient și responsabil.

Putem adopta regulamente, modifica legi și iniția reforme, însă, în absența unor oameni suficienți, bine pregătiți și motivați, toate aceste eforturi riscă să nu producă rezultatele așteptate. De aceea, eu cred că investiția în oameni trebuie să rămână prioritatea noastră fundamentală.

8. În contextul integrării justiției noastre în modelul european, care considerați că sunt cele mai importante schimbări pe care sistemul judecătoresc trebuie să le realizeze pentru a corespunde standardelor europene privind independența, eficiența și calitatea actului de justiție?

În calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, sunt implicată și în procesul de raportare privind integrarea europeană. Deși nu sunt membru de bază responsabil al grupului responsabil de acest domeniu, particip la acest proces, care este unul complex și presupune o muncă substanțială a întregului Consiliul Superior al Magistraturii.

Avem mai multe documente de politici publice în baza cărora raportăm, însă, în principal, în această perioadă, contribuim la monitorizarea și raportarea acțiunilor prevăzute în Foaia de parcurs, Planul de creștere, precum și în cadrul Capitolului 23 – Justiție și drepturi fundamentale și Capitolului 24 – Justiție, libertate și securitate.

În cadrul acestor documente de politici publice avem mai multe angajamente și obligații, printre care constituirea completelor specializate în examinarea cauzelor de corupție, ocuparea funcțiilor vacante din cadrul Curții Supreme de Justiție, al curților de apel și al instanțelor de fond.

De asemenea, raportăm cu privire la eficiența sistemului judecătoresc, în special în ceea ce privește rata de soluționare și durata examinării cauzelor de contencios administrativ, a dosarelor de corupție și a cauzelor civile. Comisia Europeană analizează cu foarte mare atenție acești indicatori, deoarece aceștia permit evaluarea eficienței reale a sistemului judecătoresc.

Aș vrea să menționez că ca urmare mai multor acțiuni întreprinse de către Consiliul Superior al Magistraturii, dar și a președintelor instanței de judecată, la nivelul primei instanțe, nu ne  confruntăm la moment cu probleme majore în ceea ce privește rata de soluționare a cauzelor de contencios administrativ, a dosarelor de corupție de mare amploare și a cauzelor civile. Acest aspect este reflectat inclusiv în ultimul raport al Comisiei Europene, care constată progrese, dar și existența unor dificultăți persistente.

Astfel, în raport se menționează că eficiența sistemului judecătoresc s-a îmbunătățit doar parțial. Unele cauze administrative și civile sunt soluționate mai rapid, însă durata examinării cauzelor penale și administrative în apel rămâne ridicată. Totodată, durata soluționării cauzelor civile și comerciale s-a îmbunătățit în prima instanță, dar s-a înrăutățit în cea de-a doua instanță.

Un rezultat important îl reprezintă îmbunătățirea considerabilă, în anul 2025, a ratei de soluționare și a duratei examinării cauzelor de contencios administrativ în prima instanță. Astfel, rata de soluționare a crescut la 148%, comparativ cu 101% în anul 2024, iar durata medie de examinare a scăzut la 209 zile, față de 476 de zile în anul precedent.

Un alt obiectiv important pe care trebuie să îl realizăm până la sfârșitul anului 2027 este asigurarea examinării în format electronic (e-dosar) a cel puțin 15% din totalul cauzelor examinate în instanțele judecătorești.

În acest sens, împreună cu un alt membru al Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul platformei de lucru a Ministerului Justiției, am contribuit la elaborarea modificărilor legislative necesare pentru implementarea mecanismului e-dosar. Este vorba despre modificări la Codul de procedură civilă, Codul administrativ, Legea insolvabilității și Codul contravențional, care să permită examinarea cauzelor prin intermediul dosarului electronic.

Totodată, am contribuit la dezvoltarea mecanismului de examinare a cauzelor prin videoconferință. În prezent, ne aflăm în etapa elaborării modificărilor la Instrucțiunea privind ținerea lucrărilor de secretariat și a listei categoriilor de dosare care urmează să fie examinate exclusiv prin intermediul sistemului e-dosar.

O altă activitate importantă este raportarea privind procesul de evaluare extraordinară a judecătorilor. În ultimul său raport, Comisia Europeană a menționat că Republica Moldova a înregistrat progrese importante în reforma sectorului justiției. Totodată, raportul evidențiază că evaluarea extraordinară a integrității (vetting) pentru toți judecătorii în funcție care ocupă funcții de conducere a fost finalizată, în timp ce evaluarea candidaților și a procurorilor a continuat.

De asemenea, Comisia Europeană a subliniat importanța activității colegiilor pentru selecția și evaluarea judecătorilor și procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și necesitatea finalizării proceselor de evaluare a integrității și a numirii judecătorilor și candidaților, în special pentru Curtea Supremă de Justiție și completele specializate anticorupție.

Aș mai vrea să menționez că, în procesul de implementare a condiționalităților Uniunii Europene, Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat și a aprobat numeroase regulamente și acte normative necesare pentru funcționarea și consolidarea sistemului judecătoresc. Mă refer aici la întregul set de regulamente adoptate în vederea realizării angajamentelor asumate de Republica Moldova în procesul de integrare europeană.

Consider că toate aceste activități demonstrează că integrarea europeană nu înseamnă doar asumarea unor angajamente la nivel declarativ, ci presupune muncă instituțională concretă, modificări legislative, elaborarea unor mecanisme funcționale și, mai ales, rezultate măsurabile în activitatea sistemului judecătoresc.

9. Care este principiul profesional la care nu ați renunța niciodată, indiferent de presiunile sau circumstanțele în care v-ați afla?

În general, ca om, nu sunt dispusă să fac compromisuri, mai ales atunci când sunt în joc valorile fundamentale ale sistemului judecătoresc și respectarea drepturilor omului.

M-am convins, în timp, că atunci când construiești ceva cu bună-credință, cu responsabilitate și cu intenția sinceră de a produce efecte pozitive, rezultatele vor apărea, indiferent de ceea ce vor spune sau vor crede ceilalți.

10. Ce ați transmite tinerelor studente la drept și femeilor care își doresc o carieră în magistratură, dar care se confruntă cu îndoieli, prejudecăți sau dificultăți?

Le-aș transmite, în primul rând, să aibă încredere în ele însele și în propriile forțe, să îndrăznească să viseze și să își urmeze visurile, indiferent de obstacolele pe care le-ar putea întâlni.

Le-aș spune că drumul unui profesionist, indiferent de domeniul în care activează, nu este niciodată lipsit de provocări. Provocările sunt, de multe ori, pe măsura măreției visurilor. Cu cât schimbările pe care ți le propui sunt mai mari și viziunile tale sunt mai diferite, cu atât mai mari vor fi și provocările. Însă, până la urmă, așa cum am menționat și anterior, faptele sunt cele care fac diferența.

Cred că, pentru a construi o carieră solidă, sunt necesare două calități esențiale: munca asiduă și continuă, precum și rezistența în fața dificultăților. Nu este suficient să fii competent și să ai ambiții; trebuie să ai perseverența de a merge înainte chiar și atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum ți-ai dorit.

Și, nu în ultimul rând, le-aș spune că, în această epocă a globalizării, în care există tendința de a ne raporta permanent la anumite modele, standarde și direcții impuse de societate, adevărata provocare este să rămâi fidelă propriilor valori și principii, indiferent de circumstanțe, de funcțiile pe care le ocupi sau de oamenii care te înconjoară.

Așadar, le-aș îndemna să fie curajoase, muncitoare, perseverente și, mai ales, să nu renunțe niciodată la propriile valori. Să nu permită prejudecăților sau îndoielilor celor din jur să le limiteze aspirațiile. Pentru că, în cele din urmă, nu funcția pe care o ocupi te definește, ci ceea ce construiești și ceea ce lași în urma ta.

11. În societate există unele opinii că nu există rezultate vizibile în justiție. Cum se vede însă această evoluție din interior, din perspectiva omului care activează în sistem din 2017? Ce a evoluat cu adevărat în acești ani, ce rezultate concrete se văd astăzi și în ce măsură au crescut profesionalismul și responsabilitatea magistraților?

Cred că, într-o societate democratică, opiniile vor fi întotdeauna împărțite, iar criticile sunt inevitabile. Important este ca acestea să fie constructive, să urmărească îmbunătățirea lucrurilor și producerea unor schimbări pozitive, nu distrugerea a tot ceea ce s-a construit până acum.

Activez în sistemul judecătoresc din anul 2017 și pot spune că, în această perioadă, am fost martora unor transformări importante. Desigur, mai avem mult de muncă, iar rezultatele reformelor nu sunt întotdeauna vizibile imediat, însă consider că ar fi incorect să nu recunoaștem schimbările care s-au produs.

În primul rând, sistemul judecătoresc s-a întinerit. Au venit foarte mulți oameni noi, iar acest lucru reprezintă o oportunitate de a aduce o nouă perspectivă, energie și abordări diferite în activitatea instanțelor. Spre exemplu, la penultimul concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a propus 51 de candidați pentru numirea în funcția de judecător, iar la ultimul concurs au fost propuși alți 39 de candidați. Aceste cifre demonstrează că sistemul se reînnoiește și că există un proces activ de atragere a unor noi profesioniști în magistratură.

S-au produs schimbări importante și la nivelul Curții Supreme de Justiție: avem o nouă componență, judecători noi, proceduri și reguli noi de funcționare. De asemenea, s-a schimbat componența curților de apel, iar aceste transformări contribuie la redefinirea sistemului judecătoresc.

Un alt progres pe care îl consider foarte important este evoluția comunicării dintre sistemul judecătoresc și societate. Judecătorii au devenit mai deschiși, iar instanțele comunică mai activ despre propria activitate, despre hotărârile adoptate și despre provocările cu care se confruntă. 

Consider că această deschidere este esențială pentru consolidarea încrederii publicului în justiție.

În ceea ce privește profesionalismul și responsabilitatea magistraților, cred că procesele de evaluare, noile mecanisme de selecție și exigențele mai ridicate impuse la accederea în funcție au contribuit la consolidarea responsabilității profesionale. Desigur, aceste procese trebuie să continue, iar rezultatele lor trebuie evaluate inclusiv prin prisma calității actului de justiție.

Nu aș vrea să transmit ideea că toate problemele au fost soluționate sau că rezultatele reformelor sunt deja pe deplin vizibile. Dimpotrivă, cred că adevăratele rezultate ale acestor transformări se vor vedea în timp, prin calitatea hotărârilor judecătorești, prin durata rezonabilă de examinare a cauzelor, prin profesionalismul judecătorilor și, mai ales, prin creșterea încrederii oamenilor în justiție.

Cred că este important să avem suficientă luciditate pentru a recunoaște problemele existente, dar și suficientă corectitudine pentru a recunoaște progresele realizate. Justiția nu se transformă peste noapte, iar schimbările instituționale au nevoie de timp pentru a produce efecte reale în societate.

12. Dacă ar fi să le transmiteți acum un mesaj direct, ce le spuneți colegilor magistrați care duc zilnic greul din instanțe pentru a-și păstra credința în profesie, dar și cetățenilor care așteaptă o justiție echitabilă?

În primul rând, cunosc foarte bine efortul pe care îl depun colegii mei judecători pentru a face față provocărilor zilnice din sistemul judecătoresc. Mă gândesc în special la colegii de la curțile de apel, care se confruntă cu un volum enorm de muncă, dar și la judecătorii din prima instanță, ale căror responsabilități sunt considerabile, în condițiile unor garanții salariale care nu reflectă întotdeauna complexitatea și responsabilitatea funcției pe care o exercită.

Aș vrea să le transmit, înainte de toate, un sincer mulțumesc pentru munca depusă, pentru dedicație și pentru responsabilitatea cu care își exercită profesia. În această perioadă importantă pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, eficiența sistemului judecătoresc se bazează, în mare parte, pe profesionalismul și devotamentul judecătorilor care își îndeplinesc atribuțiile cu diligență, chiar și atunci când condițiile de muncă sunt dificile.

Totodată, i-aș îndemna pe colegii mei să aibă mai mult curaj și să participe activ la concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii pentru ocuparea funcțiilor vacante din cadrul curților de apel și al completelor specializate anticorupție. Sistemul are nevoie de oameni competenți, integri și curajoși, iar implicarea fiecăruia poate contribui la consolidarea justiției.

Cetățenilor le-aș transmite să aibă mai multă încredere în sistemul judecătoresc, să manifeste răbdare și să se informeze din surse oficiale și credibile.

Aș vrea să le amintesc un lucru important: atunci când examinează o cauză, judecătorul ascultă ambele părți, analizează argumentele și probele fiecăreia și abia ulterior adoptă o soluție. Cred că același principiu ar trebui să se regăsească și în modul în care societatea apreciază activitatea justiției. Înainte de a formula o concluzie sau o critică publică, este important să fie ascultate toate perspectivele și să existe o înțelegere cât mai completă a situației.

Nu solicit nimănui să renunțe la dreptul de a critica justiția. Dimpotrivă, critica este necesară într-o societate democratică. Însă cred că aceasta trebuie să fie obiectivă, fundamentată și echilibrată.

În cele din urmă, le-aș transmite atât colegilor mei, cât și cetățenilor că justiția este o responsabilitate comună. Judecătorii trebuie să continue să își exercite profesia cu integritate, independență și curaj, iar societatea trebuie să ofere spațiul necesar pentru ca aceștia să își poată îndeplini misiunea fără presiuni și prejudecăți. Încrederea în justiție se construiește prin fapte, zi de zi, de către fiecare dintre noi.

Vă mulțumim pentr acest interviu.

Interviu realizat de Luiza Achiruș.