Popa Tudor         

Veaceslav Botnari

De cele mai multe ori agresorii încalcă aceste măsuri iar organele competente de supravegherea și asigurarea executării măsurilor nu intervin de urgență în vederea responsabilizării și obligării agresorului de a le executa măsurile civile ce i-au fost impuse, prin urmare victima fiind supusă în continuare riscului de aplicare a violenței ba chiar fiind un risc mult mai mare deoarece agresorul încearcă să se răzbune pe victimă.

Totuși în vederea eficienței aplicării măsurilor de protecție, trebuie să se recurgă la mecanisme sigure și eficiente pentru a interveni prompt și responsabil pentru a proteja victimele violenței în familie dar și pentru a stopa evoluția acestui fenomen vicios.

În situația în care suntem în prezența unei ordonanțe de protecție emise de către instanța de judecată, apare problema, cum de fapt se execută ordonanța propriu-zisă.

Codul de procedură civilă la art.278⁷, alin.(4), prevede că, ”Instanța remite de îndată ordonanța de protecție poliției, organului de probațiune și altor instituții sau persoane care, conform legii, sunt responsabile de implementarea măsurilor de protecție spre executare imediată.„^[1]

Prin urmare, instanța după ce a emis ordonanța de protecție, trimite o copie a ordonanței către organul de poliție din raza unde domiciliază agresorul, iar în situația în care victima este minor, copia de pe ordonanța de protecție se remite și către organul de asistență socială pentru ca ulterior să fie pusă spre executare iar în caz de necesitate să intervină în vederea asigurării executării ordonanței de protecție de către agresor.

Asigurarea executării ordonanței de protecție în cazurile de violență în familie se face de către inspectoratul de poliție, autoritatea tutelară, APL-ul, executorul judecătoresc din raza unde domiciliază agresorul.

Totuși este de menționat că rolul activ în vederea asigurării executării ordonanței de protecție de către agresor îl are organul de poliție, iar în situația în care victima este minor, de comun acord cu organul de asistență socială.

Implicarea organului de poliție și al organului de asistență socială în vederea asigurării executării măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie este prevăzut expres în Legea nr. 45 din 01 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului prin care „poliția are atribuția de a asigura protecţia victimelor violenţei în familie şi supraveghează executarea măsurilor de protecţie în conformitate cu legislaţia”^[2] și Legea asistenţei sociale nr. 547 din 25.12.2003 prin care „Persoanele afectate de violenţă în familie care nu au posibilitate prin propriile capacităţi şi competenţe să prevină şi să depăşească situaţiile de dificultate beneficiază de asistență social”.[3]

Modul de executare a ordonanței de protecție, este reglementat de Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie[4], Ordinul nr. 22 al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei^[5], Ordinul nr. 275^[6] al Ministerului Sănătății, etc.

În situația în care părțile nu s-au prezentat în ședința de judecată, copia care a fost trimisă de către instanța de judecată organului de poliție, se multiplică și se înmânează părților contra semnătură, care se aplică pe procesul-verbal privind înmânarea actelor de procedură, fapt confirmativ ce atestă că părțile au fost înștiințate despre ordonanța de protecție și măsurile aplicate. ^[7]

În situația în care de către instanța de judecată a fost aplicată măsura de protecție sub formă de părăsire a locuinței, organul de poliție întreprinde toate acțiunile de rigoare pentru a obliga agresorul să predea cheile de la locuință sau alte bunuri care ar oferi accesul agresorului la locuință.

Agresorului i se asigură dreptul de a lua cu sine doar bunuri strict necesare cum ar fi haine, produse alimentare, de igienă, etc.

De cele mai multe ori agresorii manifestă dezacord și refuză să execute benevol măsura de protecție sub formă de părăsire a locuinței aplicată de către instanța de judecată. Prin urmare dacă agresorul opune rezistență, organul de poliție este în drept să aplice forța fizică pentru a asigura executarea măsurii de protecție.

Totuși chiar și dacă față de victimă se aplica măsură de protecție sub formă de părăsire a locuinței de către agresor, asta nu oferea siguranță maximă că măsura aplicată o să fie respectată iar agresorul putea să se apropie de victimă în orice moment. Prin urmare începând cu 3 ianuarie 2021 conform comunicatului Inspectoratului Național de Probațiune, atât agresorii, cât şi victimele sunt obligate să poarte dispozitive de monitorizare.

Dispozitivul de monitorizare este format din două componente de bază, unul pentru agresor care este dotat cu GPS, şi altul pentru victime, fără GPS.

În momentul în care agresorul se apropie de victimă încălcând distanța care a fost prevăzută în ordonanța de protecție, dispozitivul cu care a fost dotat victima, o semnalează despre acest fapt.La fel victima este înștiințată printr-un mesaj că este în pericol.

Dispozitivul electronic este fixat pe piciorul agresorului și locația acestuia este monitorizată de către organul de probațiune. Deplasarea agresorului poate fi identificată pe hartă, astfel cunoscându-se locația acestuia, iar în momentul în care agresorul se apropie de victimă la o distanță mai mică de 200 de metri, victima prin intermediul telefonului mobil primește o notificare de tip ,,Atenție! Agresorul se apropie”, prin care este înștiințată despre pericolul iminent.

În asemenea situații, victima cunoscând faptul că agresorul se află în imediată apropiere de aceasta, trebuie să-și schimbe locația, ulterior va fi contactată de către Direcția de monitorizare electronică care îi va comunica acest fapt. Concomitent, agresorul prin intermediul dispozitivului de monitorizare electronică o să primească un semnal sonor prin care va fi înștiințat despre obligația de a se îndepărta în direcție opusă față de victimă, deoarece de cele mai multe ori se poate întâmpla ca victima și agresorul să se afle în același magazin, același transport, pur întâmplător, însă indiferent de situație agresorul fiind obligat să se îndepărteze de victimă părăsind acea locație.

În cazul în care agresorul nu se conformează obligației de a se îndepărta imediat de victimă, este sunat și preîntâmpinat să se îndepărteze în mod urgent, iar dacă nu răspunde la apel, v-a fi informat Inspectoratul de Poliție pentru a se deplasa de urgență la fața locului pentru a-l îndepărta pe agresor.

În multe din cazuri agresorii nefiind de acord dotării cu dispozitivul de monitorizare electronică, îl deteriorează, cu speranța că nu o să mai fie identificat. În asemenea situații agresorul este obligat să achite paguba produsă.

În momentul în care agresorul încearcă să deterioreze dispozitivul electronic, Centrul de Monitorizare este înștiințat, iar Consilierul de Probațiune urmează să se deplaseze către agresor pentru a verifica cauza declanșării semnalului sonor în vederea luării măsurilor de rigoare. Dacă se constată cu certitudine că agresorul ar fi încercat să-l deterioreze, atunci consilierul înlocuiește dispozitivul cu unul funcțional, evaluează prejudiciul adus ca urmare a tentativei de deteriorare, după care agresorul este obligat să achite costul reparației.

În situația în care victima din neatenție pierde dispozitivul, atunci ea este obligată să achite costul dispozitivului.

Uneori apar probleme de aplicare a obligației de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanţă ce ar asigura securitatea victimei, excluzând și orice contact vizual cu ea sau cu copiii acesteia, deoarece în ipoteza în care mama ar fi agresorul iar fiica, victimă, ar fi dificil de aplicat această limitare din perspectiva faptului că mama are obligația părintească de a participa la educarea și îngrijirea copiilor săi minori. Totodată este de menționat că face imposibilă sau dificil de executat măsura de protecție sub formă de obligația de a sta departe de locul aflării victimei la o distanță anumită dacă pe lângă aceasta nu s-a dispus părăsirea temporară a  locuinţei comune ori de a sta departe de locuinţa victimei.

Respectiv, agresorul nefiind limitat de a locui în locuința comună, are drept consecință imposibilitatea executării obligația de a sta departe de locul aflării victimei la o distanță anumită, ceea ce ar putea duce la o continuitate a violenței în familie. Totodată ar fi logic de a aplica cumulativ măsura de a sta departe de locul aflării victimei cu alte măsuri, de ex. Părăsirea domiciliului.

Prin urmare ar fi cazul ca copilul să fie luat de la părinte și plasat în grija autorităților.

Totuși organul de poliție prin intermediul ofițerilor de sector trebuie să verifice nivelul de respectare a ordonanței de protecție de către agresor pentru perioada aplicată, prin vizite inopinate în intervalul orelor 06.00 -22.00 la domiciliul agresorului sau victimei.

Victima violenței în familie este în drept ca de fiecare dată când agresorul încalcă măsurile stabilite prin ordonanța de protecție să înștiințeze organul de poliție, în vederea intervenirii de urgență și asigurării respectării măsurilor aplicate, indiferent dacă dispozitivul de monitorizare electronică a dat semnal Centrului de Monitorizare despre apropierea agresorului de victimă.

Efectuarea vizitelor din parte ofițerului de sector, se consemnează într-un proces-verbal care ulterior se anexează la materialele cauzei.

Organul de poliție dacă consideră oportun și eficient, în vederea executării ordonanței de protecție, poate stabili un program pentru agresor, în baza căruia urmează să se prezinte la sectorul de poliție pentru a face careva declarații ce ar confirma respectarea sau nerespectarea măsurilor de protecție stabilite în ordonanța de protecție.

În situația în care organul de poliție constată nerespectarea de către agresor a măsurilor de protecție stabilite de către instanța de judecată în ordonanța de protecție, este în drept să intenteze o cauză penală conform art. 320¹ Cod penal.

Conform art.320¹ Cod Penal ,,Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de instanţa de judecată în ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 160 la 200 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.”

Totodată conform Instrucțiunii Metodice privind Intervenția Organelor Afacerilor Interne în Prevenirea și Combaterea Cazurilor de Violență în Familie „În cazul încălcării ordonanței de protecție organul de poliție este în drept să aplice măsurile procesual penale de constrângere, în conformitate cu prevederile art. 165, alin (2), pct. 2 Codul de procedură penală, care stabilește posibilitatea reținerii învinuitului, inculpatului care încalcă ordonanța de protecție în cazul violenței în familie, și prevederile art. 185, alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia bănuitul, învinuitul, inculpatul care a încălcat ordonanța de protecție în cazul violenței în familie poate fi arestat preventiv”.^[8]

În concluzie, locul aplicării măsurilor de protecție își manifestă importanța prin ceea că doar astfel putem decide care măsuri de protecție urmează a fi aplicate, de către care organ abilitat dar și pentru a acționa de urgență fără a stabili în a cărei competență este cauza fără a cunoaște locul.

Locul este esențial și la momentul executării măsurilor deoarece astfel se poate stabili cu exactitate măsurile de restricție față de agresor, precum ar fi interdicția de a se apropia de victimă, de a părăsi domiciliul, etc.

Totodată este de precizat rolul activ al organelor competente să aplice și să monitorizeze executarea ordonanței de protecție. Trebuie de făcut referire la importanța organelor de poliție, procuratura, instanța de judecată, organul de asistență socială, care fără de ele nu ar fi posibilă protejarea victimei prin ceea că nu ar exista un temei de aplicare și executare a măsurilor civile de protecție, ele având scopul de a soluționa eficient cazurile de violență în familie.

Aplicarea măsurilor trebuie să se facă în așa mod încât victima să fie protejată cu adevărat și să nu fie expusă în continuare riscului violenței în familie, iar dispozitivele de monitorizare electronica la moment sunt cea mai bună soluție de protecție a victimei și de monitorizare a respectării măsurilor de protecție de către agresor.

______________________________________________________________________________________________________________________________________

Referințe:

[1] Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. Nr. 225 din 30.05.2003. Republicat în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.06.2013, nr. 130-134, art. 278^7.

[2] Legea cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului. Nr. 320 din 27 decembrie 2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.03.2013, nr. 42-47.

[3] Legea nr. 547 din 25-12-2003 asistenţei sociale Publicat : 12-03-2004 în Monitorul Oficial Nr. 42-44 art. 249.

[4] Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie. Nr. 45 din 01 martie 2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.03.2008, nr. 55-56, art.2.

[5] Instrucțiunea privind intervenția secțiilor/direcțiilor asistență socială și protecția familiei în cazurile de violență în familie, aprobată prin Ordinul Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova nr. 22 din 09 februarie 2012. În: Compilație de acte normative în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, Chișinău, 2013.

[6] Instrucțiunea privind intervenția instituțiilor medicale în cazurile de violență în familie, aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătății al Republicii Moldova nr. 155 din 24 februarie 2012. În: Compilație de acte normative în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, Chișinău, 2013.

[7] Cazacov Vl. ș.a. Ghid practic privind intervenția eficientă a poliției în cazurile de violență în familie, Chișinău: Bons Offices, 2015, p. 46.

[8]  Instrucțiunea metodică privind intervenția organelor afacerilor interne în prevenirea și combaterea cazurilor de violență în familie, aprobată prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 275 din 14 august 2012.