Desfășurarea JustLead Forum Justiția vorbește cu cetățeanul, la Chișinău, în cuprinsul 14-16 octombrie 2022, a prezentat o oportunitate pentru membrii echipei JURIDICE MOLDOVA să participe la o adevărată revelație referitoare la calitățile care fondează un jurist și la valorile care ar trebui să-i animeze activitatea.

Prilejul a oferit și posibilitatea de dialogare cu unul dintre experții invitați la Chișinău.  Prezentăm, în acest articol, rezumatul discuției purtate: despre instrumentele menținerii integrității în sectorul public; despre dezvoltarea culturii de refuz al corupției.

Indicele de Percepție a Corupției, clasament publicat anual de Transparency International, prin intermediul căruia se măsoară nivelul perceput de corupție dintr-o țară, stabilit prin evaluări ale unor experți și prin sondaje de opinie, pare să reflecte o îmbunătățire a percepțiilor din România și din Republica Moldova[1].

Cu toate acestea, pentru a se realiza un salt calitativ, pentru a se ajunge la media europeană, este necesară proiectarea unor noi instrumente apte de a stăvili fenomenul corupției, care nu mai așteaptă consumări de fapt, ci acționează în prevenție, prin control administrativ și cercetare a izvoarelor ilegalității.

România și Republica Moldova și-au centrat eforturile asupra mecanismelor de combatere a corupției, fără de a da prea mare importanță cauzelor care stau la rădăcina fenomenului. Astfel, ambele țări au consumat resurse importante pentru a tratata simptomele, în loc sa vină cu o abordare strategică, inovatoare.

Codru VRABIE

Prevenirea și combaterea corupției

În calitate de exponent al societății civile, am participat la 4 consultări (din cele 5 existente, din 2001 încoace), care vizau Strategiile Naționale Anticorupție urmate a fi implementate în România – prilej de oferire a oportunității de analiză profundă a fenomenului.

Discutând despre instrumentarul capabil a stăvili corupția, constatăm dificultăți, de altfel, mecanismele de control și de sancționare prezent active, reacționează post factum, după săvârșirea actelor de corupție, omițând a analiza factorii determinanți, omițând a eradica fenomenul.

Prin urmare, lupta împotriva corupției, sub o asemenea strategie, produce condamnări impasibile de a descuraja și a de a pune capăt flagelului, fiind atestabil faptul: aranjamentele care facilitează extinderea corupției sunt omniprezente, atrag în plasa nocivității noi actori.

Grăitoare pentru această poziție devin incidentele petrecute în Râmnicu Vâlcea acum câțiva ani,  în interiorul cărora, 3 primari, consecutiv, au fost urmăriți și sancționați penal pentru comiterea aceluiași tip de infracțiuni.

Exemplul ține a demonstra: soluțiile combative nu produc efectele scontate, mecanismele care direcționează, forțează individul să comită acte de corupție, rămân intact-funcționale, odată ce autoritățile publice nu le ating și nici nu le examinează ca potențial pericol.

Personal, analizez componentele de prevenire a fenomenului corupției ca metode apte de a redresa stări de fapt.

Expunând, cronologic, instrumentarul în putere de a elimina practicile corupționale, menționez: pe prim-plan este necesară observarea evenimentelor avute loc până la culminarea actului de corupție, urmată de analiza acțiunilor avute loc în cursul săvârșirii actului de corupție (activând, în acest context, mecanismele de control administrativ), iar ca fază de ultim-interes, este necesară cercetarea consecințelor post sancționare.

În prezent, în România, preponderente sunt instrumentele de combatere a fenomenului corupției, parchetul anticorupție, instanțele de judecată, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, fiind figurile cheie în gestionarea problematicii, contrar expectațiilor ce vizează întărirea capacității de prevenire.

Consider oportună și vădit avantajoasă promovarea instrumentarului preventiv, care poate fi realizabilă, inclusiv, prin crearea mecanismelor de protecție pentru avertizorii de integritate, care dincolo de funcția centrală – prevenirea corupției –  își extind aria de influență prin identificarea și-a multitudinilor problematici de management cu care se confruntă autoritățile publice.

Fiind antrenat în redactarea primei legi care veghea protejarea avertizorilor de integritate în anul 2004, în prezent, sunt profund dezamăgit de starea reglementării supusă unor configurări, care, inclusiv, pe fundalul criticilor aduse, a fost reîntoarsă în Comisia juridică a Parlamentului pentru amendare, astfel încât, raportarea cazurilor de corupție să poată fi realizată în mod anonim. O asemenea întorsătură a fost posibilă și datorită observațiilor Comisiei Europene.

De altfel, lipsa asigurării unei protecții efective avertizorilor de integritate, ne-ar priva de posibilitatea atestării mijloacelor și-a cauzelor care facilitează apariția fenomenului corupției, fiind recunoscut aportul acestora în indicarea părților vulnerabile ale legii care permit sau încurajează săvârșirea actelor de corupție.

Mai mult, avertizorii de integritate sunt o sursă veridică de informare în privința aranjamentelor instituționale care eșuează să-și onoreze misiunile.

Concomitent asigurării protecției avertizorilor de integritate, măsură care ar propulsa activitatea acestora, un alt instrument capabil a stăvili fenomenul corupției, se arată drept controlul administrativ ca parte integrantă a prevenției.

În ultimele Strategii Naționale Anticorupție ale României se indică – incidentele de integritate (înțelese ca infracțiuni de corupție, conflicte de interese ne-soluționate) sunt eșecurile management-ului de instituție, în interiorul cărora, căpeteniile autorităților publice nu au îngrijit de mecanismele aflate în subordine în măsură ca acestea să se dezvolte armonios în spiritul legalității.

Rezonând cu acest percept, am propus în România crearea unui sistem de asigurare împotriva eșecului de management.

Pentru a oferi claritate, exemplific abstract: fiind șef de instituție, solicit serviciile unui asigurator împotriva riscurilor de management pentru ca acesta să desfășoare un audit operațional care va rezulta un raport de reflectare a stărilor de fapt și-a recomandărilor apte de a modela situațiile curente.

De asemenea, în baza raportului de audit, asiguratorul va calcula și prima de asigurare. Fiind conștient de faptul că prima de asigurare nu ar putea fi achitată din mijloacele instituției, aș miza pe asistența unui mecanism statal care în primul an va acoperi prima de asigurare în proporție de 75%, în al doilea an, în proporție de 65%, în al treilea an, în proporție de 50% și așa mai departe.

Un asemenea mecanism de control administrativ inovativ se arată profund util, întrucât pe măsura trecerii anilor, a evaluării riscurilor de eșec și-a propunerii remediilor de depășire, în calitate de șef de instituție, aș uza de profesionalismul asiguratorului pentru a repara sistemele defectuoase.

Astfel, după câteva ture de implementări a sugestiilor formulate post raport de audit, pe măsura conjugării eforturilor, aș minimaliza riscurile manageriale, iar în lanț, aș beneficia de scăderea valorii primei de asigurare, date fiind reușitele înregistrate.

Cu titlu de concluzie: contopirea eforturilor avertizorilor de integritate cu abnegația asiguratorilor împotriva eșecului managerial s-ar îngemăna în măsură a lipsi de câmp de activitate procuraturile specializate în materia combaterii corupției.

Destinație pe care ținem să o atingem, altfel, riscăm să investim mult prea mult în instrumentarul urmăririi penale și-al judecării faptelor, care chiar dacă se soldează cu o confiscare a bunurilor, sacrificiile înalt depuse, nu vor putea fi echivalate/saturate prin câștigul obținut.

Mai mult, componenta de combatere (partidă pierdută) creează prezumția existenței constante a unui șir de infracțiuni care urmează a fi sancționat, contrar componentei de prevenție, care acționează înspre suprimarea oricăror izvoare de coruptibilitate, prevenind reapariția fenomenului.

Instituții specializate în combaterea corupției – atingerea indicatorului de efectivitate?

Sistemul de justiție urmează să cântărească prin aceeași oca incidentele care aduc atingere valorilor protejate prin legi penale.

Altfel, riscăm să le creăm percepția membrilor comunității: pentru anumite probleme sociale sunt alocate anume resurse și instrumente.

Surplus, manevrarea cu ocale diferite nu livrează produsele așteptate (testat practic), dimpotrivă, asistă la izolarea fenomenelor sociale, iar pe fundalul acestor discrepanțe, avocații presupușilor infractori își îmbogățesc arsenalul de apărare, uzând de imperfecțiunea cadrului legal și instituțional, sesizând, inclusiv Curtea Constituțională pentru a se expune cu privire la existența unui tratament diferențiat.

Consolidarea integrității în sectorul public

Instrumentul educației devine unica oportunitate de provocare a unui comportament adeziv corectitudinii, care trebuie să se folosească de curiozitatea umană de a afla și nu de obligativitatea de serviciu de a urma un curs.

Pentru a oferi eficacitate programelor de instruire, se insistă asupra conceperii acestora cu referință la necesitățile și la aspirațiile beneficiarilor.

De asemenea, programele de instruire urmează să se centreze pe corecția vulnerabilităților beneficiarilor.

Un program viabil de instruire ajută individul să nu mai greșească.

Numai pe măsura dezvoltării unui set de instruiri apt de a capta interes și apt de a introduce modificări în practici, vom consolida integritatea în sectorul public, întreținut și promovat de funcționari etalon, pentru care legalitatea, certitudinea și buna-credință prezintă reguli ordinare de interacțiune.

Adițional, digitalizarea anumitor proceduri ar spori integritatea în sectorul public prin inserarea unor bariere care nu ar permite manevrarea subiectivă pentru a se favoriza un caz personal.

Mai mult, digitalizarea procedurilor instituțiilor publice ar lovi în factorii care facilitează dezvoltarea fenomenului corupției: poziția de monopol; puterea de a lua decizie în mod discreționar, arbitrar; opacitatea.

Dezvoltarea culturii avertizorilor de integritate

Șefii de instituții urmează a fi pregătiți de recepționarea informațiilor care indică asupra unor neregularități, urmează să-și manifeste voința de a îndrepta lucrurile – acest fapt poate fi realizat doar prin selecția și promovarea unor căpetenii de instituții devotate misiunilor încredințate.

Personalul unei instituții urmează a fi asigurat de faptul că semnalarea unei defectuozități va fi tratată prin solemnitate și încredere.

Este recunoscut faptul: ființa umană este atașată Adevărului, Binelui și Frumosului, valori pentru care este pregătită să lupte ori de câte ori Aventura Vieții o invită să o facă!

Reflecții: schimbarea paradigmei în lupta împotriva corupției, echivalentă cu centrarea eforturilor spre prevenirea fenomenului, ar însemna și pentru Republica Moldova o provocare.

Cu toate acestea, similar gestionării unei boli, anticiparea consecințelor bolii justiției (corupția), ar reduce amploarea consecințelor pe care le poartă: amenințările la adresa stabilității și siguranței comunității, la adresa instituțiilor și valorilor democratice, la adresa valorilor etice și de justiție, rezultând, astfel, o compromitere a dezvoltării durabile și a statului de drept.

Prevalarea componentei de prevenție nu ar însemna și instaurarea unei impunități, ci dimpotrivă, datorită ne-permiterii izbucnirii unor relații anti-sociale, s-ar goli agenda de activități a organelor cu putere coercitivă.

Mai mult, Republica Moldova dezvoltă instrumentarul prevenției în lupta împotriva corupției, interesul pentru protecția avertizorilor de integritate prezentând o oportunitate unică pentru atestarea neregularităților de natură sistemică în cadrul autorităților publice.

[1] https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10166275262255654&set=pb.637115653.-2207520000.&type=3