Tatiana Balan

Tatiana Balan: Mulțumesc, stimată doamnă judecătoare Mariana Stratan, pentru atenția acordată cititorilor JMD. Proiectul ,,Women in law JMD” este despre cele care luptă întru triumful justiției, despre calea lor spre succes și nu doar.

Mariana Stratan: Vă mulțumesc și eu pentru oportunitate.

Tatiana Balan: Dacă v-ați descrie printr-un cuvânt/îmbinare de cuvinte/ aforism care ar fi și de ce ?

Mariana Stratan:  Mă simt ca un val neîmblânzit al mării, mereu în mișcare și încăpățânat în drumul său.

Tatiana Balan: D. Mariana, relatați-ne despre copilăria, tinerețea d-voastră și de unde se trag rădăcinile dragostei față de justiție?

Mariana Stratan: Sunt născută și mi-am petrecut o copilărie frumoasă în satul Nișcani, raionul Călărași. Vin dintr-o familie simplă de oameni muncitori și așa cum este soarta multor familii din țara noastră, am crescut și eu cu o jumătate de mamă, care a fost impusă de situația financiară de a pleca la muncă peste hotare, unde a muncit, sacrificându-se pentru familie timp de 24 de ani. Mama a plecat la muncă în Italia, lăsându-mă un adolescent de 17 ani în grija tatălui și a bunicii, cărora le sunt recunoscătoare pentru răbdarea cu care m-au crescut. Nici părinții mei, și nimeni din rudele mele nu au avut nicio tangență cu profesiile juridice. Decizia de a urma Facultatea de Drept a fost una personală, luată în urma unei alegeri între a deveni medic veterinar, din dragoste pentru animale, sau jurist, pentru dorința de a purta o uniformă în exercitarea unei profesii. Pe atunci nici nu visam la profesia de judecător. Asta a venit mult mai târziu. 

Tatiana Balan: Cariera d-voastră profesională este vastă. Ați fost juristă într-o companie, apoi avocată și, ulterior, judecătoare. Cum au fost începuturile în domeniul profesării dreptului și, comparativ, ce v-a determinat să schimbați funcțiile deținute ?

Mariana Stratan: Cariera mea vastă și bogată cu multe experiențe, atât plăcute, cât și mai puțin plăcute, cu multe așteptări, provocări dar și dezamăgiri, o consider doar cea de judecător. Jurist am activat încă de pe băncile universității, acumulând astfel primele experiențe practice. Deși, de la început îmi părea foarte atractivă cariera de avocat, nu am activat de fapt nici o zi în aceasta funcție. Încă în perioada când făceam stagierea în avocatură, am înțeles că nu pot accepta ca cineva să hotărască pentru mine. Am obținut licența de avocat mai mult din încăpățânarea de a demonstra că totul este posibil, fără „pile”, rude în domeniu, doar cu perseverență și efort personal. Probabil am să vă dezamăgesc, spunându-vă că nici funcția de judecător nu a fost un vis din copilărie, ci, mai degrabă, un refugiu dintr-o situație tragică personală. Nu am avut mari speranțe că voi reuși la examenele de admitere la Institutul Național al Justiției. A fost o provocare pentru mine și sunt mândră că fac parte din a doua promoție a Institutului Național al Justiției, unica promoție care a avut ca audienți-judecători doar doamne. Am avut norocul de a-mi face studiile alături de colegele mele puternice, la fel de încăpățânate și dornice de a fi inițiatoare în procesul de schimbare în lumea justiției, precum mi-o doream și eu. Am fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Ungheni în anul 2011, unde activez până în prezent.

Tatiana Balan: A fi judecător nu e o profesie, ci este o vocație. Cunoaștem ori cel puțin bănuim cât de complexă e munca de magistrat. Pentru d-voastră, totuși, cine e judecătorul în societate ?

Mariana Stratan: Într-adevăr, munca de judecător este una complexă  și care îți solicită implicare nu doar în orele de muncă. Regretabil, însă concepțiile mele despre cine ar trebui să fie judecătorul și cum este perceput el de societatea noastră sunt radical diferite.

Judecătorul ar trebui să fie, mai întâi de toate, omul de încredere al societății, gardianul dreptății și echității, un paznic al valorilor fundamentale ale unei comunități civilizate. În esență, judecătorul este un far în întunericul conflictelor și al incertitudinilor legale, călăuzindu-ne către principii de justiție și respect față de lege. Într-o societate corect construită, cu principii democratice, el devine un simbol al credibilității sistemului judiciar, un pilon al statului de drept și un apărător al valorilor democratice.

Din păcate, lupta destructivă a celorlalte două puteri, legislativă și executivă, împotriva puterii judecătorești, în special, prin intermediul mass-media, a dus la o distorsionare a percepției publice asupra rolului judecătorului în societate. În această confruntare, judecătorul este deseori privit  ca un simplu funcționar, executor al dorințelor politice, dar și ca un servitor al intereselor partizane sau ale fiecărui justițiabil, fără a ține cont de prevederile legale. Se uită adesea că justiția se înfăptuiește nu în numele societății, ci în numele legii.

Această percepție eronată subminează autoritatea și integritatea sistemului judiciar, transformând judecătorul dintr-un gardian al justiției într-o figură contestată și marginalizată. În loc să fie recunoscut pentru rolul său esențial în menținerea echilibrului și a statului de drept, judecătorul este adesea învinovățit și difamat pentru deciziile sale, chiar și atunci când acestea sunt fundamentate pe lege și principii juridice solide.

Această percepție distorsionată alimentează disprețul și neîncrederea în sistemul judiciar, slăbindu-i astfel legitimitatea și eficacitatea în ochii publicului. Este regretabil că, în această atmosferă de contestare și adversitate, judecătorul este adesea perceput ca un adversar al poporului, în loc să fie văzut ca un apărător al drepturilor și libertăților individuale.

Pe parcursul întregii mele cariere, am fost martor la schimbări constante în sistemul judiciar. Personal, am susținut ideea reformelor profunde în acest sistem și am exprimat adesea dezamăgirea mea că trebuie să suport consecințele „păcatelor” altor colegi. Cu toate acestea, reformele la care mulți dintre noi am sperat s-au transformat într-o luptă pentru putere și control asupra sistemului judiciar. Recentele evenimente din domeniul justiției indică faptul că anume judecătorii profesioniști, integri și imparțiali sunt expuși la presiuni și atacuri, cu scopul ca aceștia să-și aplece fruntea în fața presiunilor politice.

 Respectiv, consider că acel „bine judiciar” pe care l-am așteptat de-a lungul timpului a distorsionat de fapt conceptul de judecător. Legile reformatoare ale sistemului judecătoresc au devenit mecanisme ale abuzului de putere, periculos pentru întreaga societate, nu numai pentru judecători. Reformatorii sistemului judiciar au ales o cale care, în realitate, pare a fi un drum spre nicăieri, care, inevitabil, va conduce la destabilizarea echilibrului puterilor în stat. Pe termen scurt, această alegere poate afecta grav ordinea și funcționalitatea sistemului judiciar, iar pe termen lung, ar putea duce la pierderea încrederii atât din partea cetățenilor proprii, cât și a comunității internaționale.

În final, este vital să se revină la valorile și principiile fundamentale ale statului de drept și să se depună eforturi pentru reconstruirea unui sistem judiciar solid și credibil. Numai prin restaurarea verticalității și a imparțialității în justiție putem să ne asigurăm că statul rămâne un garant al drepturilor și libertăților cetățenilor săi, și că rămânem parteneri respectați în comunitatea internațională.

Tatiana Balan: Prima perioadă în mantia de judecător, primele dosare ce impresii v-au creat și cu ce dificultăți v-ați confruntat ?

Mariana Stratan: Fiind din primele promoții ale Institutului Național al Justiției, în perioada în care a fost exclusă limita de 30 de ani ca o condiție pentru a accede în funcția de judecător, am fost acceptați cu greu atât de către unii colegi magistrați, cât și de către justițiabili, ca fiind prea tineri. Pe parcursul timpului, consider că au fost spulberate aceste stereotipuri. Or, tinerii au multe de învățat, dar nu „au ce uita”. Orice profesie își pune amprenta pe caracter și modul de gândire. Astfel, venind din profesia de avocat, ești predispus spre partea apărării și invers, venind din profesia de procuror – spre partea acuzării. Iar noi am venit neutri și instruiți pentru a fi judecători. Am găsit un sistem judecătoresc conservator și extrem de reticent la schimbări.

Tatiana Balan: Se tot discută în societate despre etica unui judecător, despre faptul că un magistrat nu e doar de la ora 8.00 până la 17.00, ci și după. Judecătorii sunt priviți ca fiind persoane mai deosebite, în virtutea funcției lor. Cât de complicat e să fii mereu un etalon al verticalității și integrității în ochii societății ? Totodată, considerați că se impun restricții, obligații exagerate față de conduita judecătorilor la noi, în R. Moldova ?

Mariana Stratan: Adesea privesc cu invidie albă persoanele din alte profesii care își termină ziua de lucru și, venind acasă, își trăiesc viața. Noi, judecătorii, pe lângă faptul că fizic suntem la birou adesea mult peste programul de lucru, angajamentele noastre nu se opresc la ușa biroului. Cauzele pe care le avem spre examinare continuă să ne preocupe și în timpul liber, evident afectând astfel și viața personală. Noi trăim această profesie și suntem interconectați permanent cu ea.

Această provocare este cu atât mai presantă pentru judecătorii care sunt și părinți sau parteneri. Trecerea rapidă de la rolul de judecător la cel de părinte sau partener poate fi solicitantă și necesită o gestionare atentă a timpului și a priorităților. Sprijinul și înțelegerea din partea familiei sunt esențiale în acest context, oferindu-le judecătorilor un suport necesar pentru a face față presiunilor profesionale.

Pe de altă parte, o problemă esențială este volumul de lucru exagerat care vine în detrimentul calității actului de justiție. De exemplu, în anul 2023, am emis peste o mie de hotărâri judecătorești, ceea ce arată o medie de aproximativ 4-5 hotărâri pe zi. Însă emiterea hotărârii este doar o parte din activitatea unui judecător, deoarece soluționarea unei cauze implică o mulțime de acțiuni pe care justițiabilii nu le văd.

Acest volum exagerat de muncă poate avea un impact semnificativ asupra judecătorilor și poate pune presiune asupra calității actului de justiție. Este evident că munca unui judecător depășește adesea limitele orelor de program, iar această încărcătură suplimentară poate afecta și echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Ar fi bine ca fiecare cetățean să-și pună întrebarea dacă își dorește ca dosarul lui să fie examinat de un judecător extenuat, afectat de critici nejustificate și care nu are decât câteva minute la dispoziție pentru a-i studia cauza.

Prin urmare, în ciuda dedicării și profesionalismului judecătorilor, este esențial să se ia în considerare și necesitatea unei gestionări eficiente a volumului de muncă, astfel încât să se asigure atât calitatea actului de justiție, cât și bunăstarea personală a celor implicați în acest proces.

Ca și multe alte profesii (profesor, preot, medic, etc.) judecătorul are obligația atât legală, cât și morală de a avea un anumit comportament. Însă nu consider că este complicat de a avea un comportament corect, care este format încă până a accede în funcție. În linii generale, judecătorul este un om obișnuit, care nu se deosebește esențial de orice cetățean onest. Da, principiile legale, cât și etice îi impun unele restricții în exprimarea opiniilor sale, însă aceasta nu trebuie privit ca o obligație exagerată, dar, mai degrabă, ca un echilibru, puterea judecătorească fiind o balanță a societății. Astfel, consider că a fi un etalon al verticalității și integrității este mai mult o onoare, decât o povară pe umerii judecătorului.

Tatiana Balan: În ultima vreme, tot mai mulți judecători încep activ să publice, comenteze diverse probleme, fenomene sociale pe rețelele de socializare, la emisiuni. Magistrații ies din umbră și demonstrează că nu sunt parte a unei ,,caste”, ci sunt la fel de sensibilizați de tot ce se întâmplă în comunitate. D-voastră ce părere aveți despre creșterea vizibilității judecătorilor în mass-media ?

Mariana Stratan: În mare parte, acțiunile magistraților în mass-media nu sunt întreprinse din dorința de a-și etala ego-ul sau de a deveni celebrități televizate, ci sunt, mai degrabă, o reacție la presiunile și influențele din ce în ce mai mari la care sunt supuși.

Tot mai des se vorbește despre necesitatea autopurificării sistemului judecătoresc. Însă magistrații au obligația de rezervă. Ei nu sunt în drept să critice acțiunile sau hotărârile unui coleg. Judecătorii nu au mecanisme pentru a autocurăța sistemul judecătoresc. Judecătorii devin activi pentru a ajuta societatea să înțeleagă realitățile din interiorul sistemului judiciar și să poată face diferența între ceea ce este cu adevărat criticabil și informația intenționat distorsionată. Critica obiectivă poate ajuta judecătorii să-și revizuiască acțiunile, dar este important să fie diferențiate acțiunile individuale în loc să fie generalizate.

Eu cred că cei care pot ajuta judecătorii onești să se apere sunt tot cei care ne critică – societatea.

Dar atâta timp cât vom fi puși toți pe același cântar, fără a fi diferențiate acțiunile fiecăruia în parte, societatea nici nu poate spera la o emancipare a sistemului judiciar. Ori separăm „fructele stricate” de cele bune, ori riscăm în timp scurt să rămână în sistemul judiciar doar cei care profită de această profesie. Cu regret, constat, în ultima perioadă, o creștere a oportuniștilor din sistemul judecătoresc care, în schimbul unor „fărâmituri” de ordin personal, sunt gata să renunțe la puterea judecătorească consfințită de Constituția Republicii Moldova, pentru păstrarea căreia suntem obligați toți magistrații, acționând ca un tot întreg.

Tatiana Balan: Să schimbăm un pic tema discuției. În timpul liber, ce iubiți să faceți și ce vă pasionează în mod special ?

Mariana Stratan: Recunosc că timpul meu liber este limitat, având în vedere că îmbin viața profesională cu cea de soție și mamă a doi copii. Cu toate acestea, îmi fac mereu timp să citesc copiilor povești înainte de culcare, un moment pe care îl prețuiesc enorm. Lectura este una dintre pasiunile mele, iar atunci când ajung la finalul unei cărți, mă cuprinde adesea un sentiment de nostalgie. Îmi place să fiu activă și să practic sportul ori de câte ori am ocazia. Ador să fac plimbări cu bicicleta împreună cu familia, fiind momente de relaxare și bucurie pentru noi. De asemenea, am o mare pasiune pentru animale și încerc să le ofer un cămin celor abandonate. Ultima pisică pe care am găsit-o cu jumătate de an în urmă, aproape fără suflare, fără un ochi și cu codița frântă în mai multe locuri, am adus-o la viață, iar zilele trecute m-a bucurat, aducând pe lume doi puiuți drăgălași.  

Tatiana Balan: Dacă ar exista posibilitatea să vă reîntoarceți în timp, ați schimba din alegerile profesionale ceva ori ați proceda la fel ?

Mariana Stratan: Chiar dacă m-am întrebat adesea dacă nu ar fi fost mai bine să urmez profesia de medic veterinar, simt că în adâncul meu sunt un luptător și că nu aș schimba nimic în privința alegerii mele. Eu nu sunt genul de persoană care caută calea ușoară. Poate că existența mea este destinată acestui domeniu, iar eu sunt necesară aici. Păstrez încrederea în fortificarea sistemului judiciar și cred că destinul meu este să fiu o piesă în această structură.

Tatiana Balan: Spre sfârșit, un gând inspirațional adresat cititorilor JMD.

Mariana Stratan: Urmați-vă visele și trăiți în asentiment cu principiile voastre !

Tatiana Balan: Mulțumiri, d. Stratan, pentru experiența de viață împărtășită și vă dorim succese în continuare !