Dr. hab. Alexandru Arseni

„Salvarea unei rase, a unei națiuni sau a unei clase trebuie să vină dinăuntrul său”

(Respectably Quoted …)

Pornind de la acest adevăr incontestabil, confirmat de practica mondială, stăruim și noi, cetățenii Republicii Moldova, români de origine, să identificăm o soluție naturală, logic argumentată și științific fundamentată și, în același timp, legală și legitimă pentru reîntregirea noastră în cetățenia română, cetățenia neamului și a Țării – România.

Doctrina constituțională definește cetățenia ca fiind „acea calitate a persoanei fizice, ce exprimă legătura politico-juridică permanentă, nelimitată în timp și spațiu dintre această persoană fizică și statul respectiv, atribuind plenitudinea de drepturi și obligații reciproce stabilite de Constituție și legi”.

1. Procedura dobândirii și pierderii cetățeniei.

În fond, cetățenia se dobândește fie de drept, fie ca efect al unui act juridic.

Iar cetățenia „de drept” are la bază două principii unanim recunoscute: a) dreptul sângelui (jus sanguinus) și b) dreptul locului (jus soli).

Ambele principii se încadrează în modalitatea dobândirii cetățeniei prin naștere. Astfel în baza principiului (jus sanguinus) copii ai cărora ambii sau unul dintre părinți posedă, la momentul nașterii copiilor, cetățenia statului respectiv, dobândește cetățenia acelui stat. De menționat că în cazul dat locul nașterii nu influențează asupra cetățeniei, deoarece calitatea părinților se păstrează în timp și spațiu.

Pierderea cetățeniei se materializează doar pe două căi: a) renunțare; b) retragere.

a) Renunțarea are un act unilateral benevol a cetățeanului de a renunța la cetățenia sa și de a dobândi cetățenia altui stat.

b) Retragerea este un act unilateral care emană de la stat, ca suveran de a-i retrage, pe temeiuri legale persoanei cetățenia pe care a dobândit-o ca efect al unui act juridic, prin naturalizare.

Și într-un caz și în altul persoana, pe cale legală, își poate redobândi cetățenia.

2. Lipsirea ilegală de cetățenie și modalitatea de reintegrare.

Problema care se pune în cazul cetățenilor români și urmașii lor, care după ocuparea la 28 iunie 1940 și reocuparea la 27 august 1944 a Basarabiei, nici nu au renunțat la cetățenie și cărora statul român nu le-a retras cetățenia.

Aceste persoane și urmașii lor, inclusiv și cei deportați au fost lipsiți abuziv și ilegal de calitatea naturală de cetățeni români și ceilalți cetățeni ai foste Uniuni Sovietice comuniste. Or, art.15 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stabilește că „Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetățenia sa și nici de dreptul de a-și schimba cetățenia”.

Totodată, Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul ab initio și ab integrum, inclusiv de statele guvernele căror l-au semnat la 23 august 1939. Rezultă, deci, că statele afectate de acest Pact trebuie să revină în starea juridică de până la semnarea și punerea lui în acțiune (28 iunie 1940).

În același timp, Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 21 noiembrie 1990, ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova (respectiv și a României) la 10 septembrie 1991 stabilește principiul unității naționale, implicit a celei române, în calitate de garant al păcii în Europa națiunilor unite. Iar Rezoluția Adunării Parlamentare din 19 septembrie 2019 stipulează clar că în urma Pactului Ribbentrop-Molotov s-a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial, iar Uniunea Sovietică comunistă în iunie 1940 a ocupat, apoi a anexat teritorii românești, pe care nu le-a întors niciodată.

3. Starea de fapt și de drept a urmașilor cetățeni români

Două aspecte ale problemei, care în complexitatea lor asigură legalitatea și legitimitatea reintegrării urmașilor cetățeni români, lipsiți în mod abuziv de cetățenia naturală prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Primo. În spiritul principiilor universale, unanim recunoscute ce stau la baza dobândirii cetățeniei, noi, urmașii cetățenilor români, lipsiți în mod abuziv de cetățenie, am dobândit cetățenia română prin faptul nașterii, al dreptului de sânge. De la această calitate noi nu ne-am dezis prin renunțare, și nici statul român nu ne-a retras-o. deci, de facto, suntem cetățeni români, dar nu avem acte doveditoare pe care statul român este obligat să ni le perfecteze.

Secundo. Urmașii cetățenilor români, inclusiv cei reveniți din exil, deportări, lipsiți în mod abuziv de cetățenie, locuim legal și obișnuit pe teritoriul Națiunii Române, actualmente Republica Moldova, am dobândit cetățenia și în baza principiului locului (jus soli), cu toate consecințele legale și legitime.

4. Soluția legală și legitimă de lichidare a consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov pentru națiunea română pe dimensiunea cetățeniei este recunoașterea ca metodă legală de reintegrare în cetățenia română calitate naturală, legală și legitimă pentru toți urmașii cetățenilor români cu acte în regulă de până la 28 iunie 1940.

Propunere. De a completa Legea cetățeniei române cu un nou alineat la art.10 cu următorul conținut: „Sunt recunoscuți cetățenii români, de drept, urmașii cetățenilor români care până la 28 iunie 1940 au deținut legal această calitate, și actualmente locuiesc în mod legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova”.

La dispoziții finale și tranzitorii a legii de suplinit cu următorul articol „Guvernul va asigura perfectarea și eliberarea documentelor doveditoare a cetățeniei”.