Gabriel Cojocaru

A. Introducere

Un dezavantaj considerabil al arbitrajului era că părțile la convenția de arbitraj nu aveau posibilitatea de a cere de la instituția arbitrală aplicarea unor măsuri de asigurare până la constituirea tribunalului arbitral.  Astfel, părțile erau nevoite să recurgă la instanțele judecătorești pentru aplicarea acestor măsuri preventive, deși prin încheierea convenției arbitrale au renunțat la „serviciile” instanțelor statale.  Această situație era una controversată, deoarece odată ce părțile au lipsit instanțele judecătorești de competența de soluționare a unor litigii din varii motive, este irațional ca aceste instanțe să fie singurele organe abilitate la care părțile se pot adresa cu o cerere de aplicare a măsurilor de asigurare.  Astfel, în anul 1990, ICC, deși într-o formă mai primitivă, a creat instituția juridică a arbitrului de urgență prin adoptarea ICC Pre-arbitral Referee Rules 1990 [1].

B. Izvorul competenței arbitrului de urgență

Reieșind din faptul că în foarte puține jurisdicții este reglementată la nivel de lege tânăra instituție juridică a arbitrului de urgență (e.g., Singapore [2, art. 2; 3, art. 2], Hong Kong [4, art. 22A], Noua Zeelandă [5, art. 2]), reglementări privind această instituție juridică se conțin practic doar în reguli de arbitraj adoptate de instituții arbitrale (ICC [6, Anexa V], LCIA [7, art. 9B], SIAC [8, Anexa 1] etc.).  Respectiv, în majoritatea cazurilor, singurul izvor al împuternicirilor arbitrului de urgență sunt aceste reguli de arbitraj.  Astfel, aproape întotdeauna, competența arbitrului de urgență izvorăște din regulile de arbitraj, iar regulile de arbitraj, sunt alese prin contract de către părți.

Prin urmare, putem deduce că, spre deosebire de competențele tribunalului arbitral, care provin din contractul părților (i.e. convenția de arbitraj) și din lege, în situația arbitrului de urgență, competențele acestuia provin doar din contractul părților (cu excepția arbitrajelor guvernate de legile statelor ce au sancționat instituția juridică a arbitrului de urgență).  Respectiv, dacă pentru a explica statutul tribunalului arbitral (arbitrului), aplicabilă este teoria contractual-jurisdicțională [9, p. 305, para. 5.02], pentru a explica statutul arbitrului de urgență, aplicabilă ar fi teoria contractuală, deoarece practic nicio lege națională nu îi conferă careva competențe arbitrului de urgență, cu excepția regulilor de arbitraj, care sunt o extensie a contractului părților (părțile le dau aplicabilitate, le exclud aplicabilitatea în întregime sau în parte sau le creează prin contract).

C. Împuternicirile identice ale arbitrului de urgență și ale tribunalului arbitral

În continuare, recurgând la o incursiune în atributele jurisdicționale ale arbitrului de urgență, deducem că împuternicirile sale sunt similare cu cele ale unui arbitru în ceea ce privește împuternicirea de a decide asupra propriei competențe, conducerea procedurii arbitrale și dispunerea măsurilor de asigurare.

În art. 7 alin. 3 din ICDR International Arbitration Rules 2021 [10] este prevăzut expres că arbitrul de urgență trebuie să fie împuternicit cu competența tribunalului arbitral, inclusiv cu competența de a decide în privința propriei sale competențe.  Cu privire la problema de jurisdicție, în art. 23 din LCIA Arbitration Rules 2020 este prevăzută competența tribunalului arbitral de a decide asupra propriei sale jurisdicții, iar în art. 5 este stabilit că, în sensul regulilor, noțiunea de „arbitru de urgență” se include în noțiunea de „tribunal arbitral”.  Astfel, la fel ca și un tribunal arbitral, un arbitru de urgență LCIA are dreptul de a decide asupra jurisdicției sale. Similar, în para. 13 din Anexa 1 la SIAC Arbitration Rules 2025 este stabilit că un arbitru de urgență deține împuternicirile cu care este învestit un tribunal arbitral, inclusiv și competența de a decide asupra propriei jurisdicții.

Curios este că, conform LCIA Arbitration Rules 2020 (art. 9B alin. 9.8) și SIAC Arbitration Rules 2025 (para. 17, 18 Schedule 1), arbitrul de urgență este împuternicit să pronunțe atât hotărâri (eng. “awards”), cât și încheieri (eng. “orders”), pe când, conform ICC Arbitration Rules 2021, arbitrul de urgență este împuternicit să pronunțe acte de dispoziție sub forma unei încheieri (eng. “order”).

Jurisdicția unui arbitru de urgență se epuizează când este constituit tribunalul arbitral.  În art. 2 alin. 2 din Anexa V la ICC Arbitration Rules 2021 e prevăzut expres că niciun arbitru de urgență nu poate fi numit după ce cauza a fost deferită unui tribunal arbitral, iar arbitrul de urgență deja numit își epuizează atribuțiile în limitele de timp stabilite în regulile de arbitraj.  Similar, în art. 7 alin. 5 din ICDR International Arbitration Rules 2021 este prevăzut că arbitrul de urgență nu are putere dacă tribunalul arbitral este constituit.  La fel, în para. 14 din Anexa IV la HKIAC Arbitration Rules 2024 [11] și în para. 21 din Anexa 1 la SIAC Arbitration Rules 2025 este stabilit că arbitrul de urgență nu mai are putere jurisdicțională după ce a fost constituit tribunalul arbitral.  Respectiv, conchidem că jurisdicția arbitrului de urgență se epuizează odată cu constituirea tribunalului arbitral și cu deferirea cauzei tribunalului.

Astfel, reieșind din regulile de arbitraj instituționale la care am făcut referire supra, precum și din Arbitration Ordinance Cap. 609/2011 (Hong Kong), arbitrul de urgență, are două competențe esențiale: (i) competența de a decide asupra propriei jurisdicții; (ii) competența de a pronunța acte arbitrale de dispoziție (hotărâri sau încheieri) pentru a aplica măsuri de asigurare.  La fel, arbitrului de urgență îi este atribuită competența de a stabili și cuantifica costurile pentru procedura arbitrului de urgență.

D. Arbitrul de urgență: arbitru sau nu?

Pentru a oferi un răspuns la această întrebare, ab initio, concluzionăm că arbitrul de urgență deține doar o parte din statutul (drepturile, obligațiile și împuternicirile) tribunalului arbitral (arbitrului), indiferent de instrumentul de drept internațional sau național la care nu s-ar face referire.

Pentru început, arbitrul de urgență nu este un arbitru, deoarece nu soluționează litigiul în fond, iar această competență este o împuternicire sine qua non și exclusivă a tribunalului arbitral.  Chiar dacă unele legi naționale sau reguli de arbitraj îi gratifică arbitrului de urgență competența de a pronunța hotărâri, aceste hotărâri sunt nude de esența hotărârii arbitrale – soluționarea litigiului în fond.

Totuși, ținem să menționăm că arbitrul de urgență beneficiază de un spectru larg de competențe ale tribunalului arbitral (arbitrului), exempli gratia, competența de a pronunța decizii pentru aplicarea măsurilor de asigurare, competența de a decide asupra propriei jurisdicții, de a stabili și de a cuantifica costuri procedurale.  Respectiv, arbitrul de urgență nu poate nici să fie calificat ca un simplu ofițer de măsuri de asigurare în arbitrajul comercial internațional.

Conchidem că arbitrul de urgență are un statut via media între ofițer de măsuri de asigurare și arbitru. Mai degrabă ar trebui să fie apreciat ca un actor sui generis al arbitrajului comercial internațional.

E. Reconfirmarea răspunsului pentru situația din Republica Moldova

In concreto, referindu-ne la dreptul național al Republicii Moldova, răspunsul nu va fi unul diferit.  Instituția juridică a arbitrului de urgență nu este reglementată la rang de lege de legiuitorul din Republica Moldova.  Atare reglementări nu se conțin nici în Legea nr. 23/2008 cu privire la arbitraj [12] și nici în Legea nr. 24/2008 cu privire la arbitrajul comercial internațional [13].  La fel, Regulamentul cu privire la procedura de arbitraj intern CACI din 2020 [14] și Regulamentul cu privire la procedura de arbitraj comercial internațional CACI din 2020 [15] încă nu conțin reglementări cu privire la arbitrul de urgență.

Reglementări în materia arbitrului de urgență se conțin în Regulile de arbitraj CACIC din 2017 [16].  Astfel, deși această alegere a CACIC este una salutabilă, oarecum s-ar crea dilema privind admisibilitatea sau respingerea cererii de eliberare a titlului de executare silită a deciziei arbitrului de urgență de către instanța judecătorească.  Considerăm că instanțele judecătorești naționale trebuie să elibereze titlul de executare silită pentru decizia pronunțată de arbitrul de urgență în temeiul Regulilor de arbitraj CACIC din 2017, prin aplicarea art. 23 alin. (4) din Legea nr. 23/2008 și a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 24/2008, precum și a Cap. XLIV din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003 (pin metoda analogiei legii).

F. Concluzii și probleme științifico-practice identificate

Prin urmare, concluzionăm că arbitrul de urgență are un statut distinct în cadrul procedurii arbitrale.  Respectiv, arbitrul de urgență nu poate fi apreciat ca fiind un arbitru.  Chiar și în statele în care categoria juridică „arbitru de urgență” a fost asimilată la categoria juridică „tribunal arbitral” (Singapore, Noua Zeelandă etc.) arbitrul de urgență nu a primit statutul juridic al tribunalului arbitral in integrum, ci doar in parte.

La fel, constatăm problema calificării deciziei arbitrului de urgență (hotărâre arbitrală, încheiere arbitrală sau contract) și a posibilității implementării unui mecanism de executare silită în privința acesteia.  Probleme ce vor fi examinate și soluționate în alte articole, ce vor fi publicate pe parcursul acestui an.

Bibliografie

1. Pre-arbitral Referee Rules, adoptate la 01.09.1990, ICC, https://iccwbo.org/wp-content/uploads/sites/3/2016/11/1990-Rules-for-a-Pre-Arbitral-Referee-Procedure-ENGLISH.pdf, accesat la 28.01.2025.
2. Arbitration Act Cap. 10, adoptat la 01.01.2002, Singapore, https://sso.agc.gov.sg/Act/AA2001, accesat la 28.01.2025.
3. International Arbitration Act Cap. 143A, adoptat la 31.10.1994, Singapore, https://sso.agc.gov.sg/act/iaa1994, accesat la 28.01.2025.
4. Arbitration Ordinance Cap. 609, adoptată la 01.06.2011, modificată la 16.12.2022, Hong Kong, https://www.elegislation.gov.hk/hk/cap609?xpid=ID_1438403520790_001, accesat la 28.01.2025.
5. Arbitration Act No. 99, adoptată la 02.09.1996, Noua Zeelandă, https://www.legislation.govt.nz/act/public/1996/0099/latest/whole.html#dlm403277, accesat la 28.01.2025.
6. 2021 Arbitration Rules, adoptate la 01.01.2021, ICC, https://iccwbo.org/dispute-resolution/dispute-resolution-services/arbitration/rules-procedure/2021-arbitration-rules/, accesat la 28.01.2025.
7. LCIA Arbitration Rules 2020, adoptate la 01.10.2020, LCIA, https://www.lcia.org/Dispute_Resolution_Services/lcia-arbitration-rules-2020.aspx, accesat la 28.01.2025.
8. Arbitration Rules of the Singapore International Arbitration Centre SIAC Rules 7th Edition, adoptate la 01.01.2025, SIAC, https://siac.org.sg/wp-content/uploads/2024/06/SIAC-Rules-2025-English-1-Jan-2025.pdf, accesat la 01.2025.
9. BLACKABY, N., PARTASIDES, C. QC. Redfern and Hunter on International Arbitration. Sixth Edition, Oxford: Oxford University Press, 2015.
10. International Arbitration Rules, adoptate la 01.03.2021, ICDR, https://www.icdr.org/sites/default/files/document_repository/ICDR_Rules_1.pdf?utm_source=icdr-website&utm_medium=rules-page&utm_campaign=rules-intl-update-1mar, accesat la 28.01.2025.
11. 2024 HKIAC Administered Arbitration Rules, adoptatea la 01.06.2024, HKIAC, https://www.hkiac.org/sites/default/files/ck_filebrowser/2024%20HKIAC%20ADMINISTERED%20ARBITRATION%20RULES%20-%20English.pdf, accesat la 28.01.2025.
12. Legea nr. 23 din 22.02.2008 cu privire la arbitraj. Publicată în: Monitorul Oficial al
    Republicii Moldova Nr. 88-89 din 20.05.2008.
13. Legea nr. 24 din 22.02.2008 cu privire la arbitrajul comercial internațional. Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Nr. 88-89 din 20.05.2008.
14. Regulament cu privire la procedura de arbitraj comercial internațional, adoptat la 18.12.2020, CACI, https://arbitraj.chamber.md/arbitraj-international/regulament/, accesat la 28.01.2025.
15. Regulament cu privire la procedura de arbitraj intern, adoptat la 18.12.2020, CACI, https://arbitraj.chamber.md/arbitraj-intern/regulament/, accesat la 01.2025.
16. Regulile de procedură arbitrală, adoptate la 06.02.2017, CACIC, https://www.amcham.md/tc_userfiles/file/CACIC%20Arbitration%20Rules.pdf, accesat la 01.2025.