Av. Vlad Bercu

Astăzi, 26 februarie 2026, este, în mod oficial, una dintre acele rare zile pe care nici calendarul ortodox, nici organizațiile internaționale, nici actele normative locale nu au decis să o distingă prin vreo mențiune specială sau prin vreo semnificație aparte „cu roșu în calendar”.

Și totuși, această zi va rămâne în memoria juriștilor ca una deosebită, nu printr-o consacrare formală, ci pentru că s-a nimerit  ca aceasta să aducă în spațiul juridic moldovenesc un eveniment de rară însemnătate, odată cu apariția „Tratatului de Drept Procesual Civil. Partea Specială”, anunțat de colectivul de autori sub coordonarea doamnei conferențiar universitar, dr. Elena Belei, lucrare care a primit deja binecuvântarea „sf.” Gutenberg și este, de acum, accesibilă publicului larg.

Spre fericirea mea, doamna profesor m-a bucurat cu un exemplar propriu, fapt pentru care îi mulțumesc și îi sunt recunoscător că a considerat de cuviință să mi-l ofere în dar. O dată ridicat Tratatul de la Departamentul de Procedură Civilă din cadrul Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, am pierdut câteva ore răsfoind conținutul acestuia și aș dori să împart unele gânduri cu referire la această lucrare fundamentală.

Ab initio, pe teritoriul Republicii Moldova, un tratat consacrat în mod distinct părții speciale a dreptului procesual civil reprezintă, fără exagerare, un pionerat academic. Nova, sed non temere: nu o noutate de circumstanță, nu o încercare fragmentară, ci o construcție amplă, sistematică și matură, care, prin întinderea și densitatea sa, este destinată să devină o lucrare de birou pentru litigatorii autohtoni.

Pentru un jurist format în materia dreptului civil, lectura acestei lucrări este cu atât mai valoroasă cu cât ea arată, încă o dată, că ubi ius, ibi remedium, iar arhitectura remediilor procesuale nu poate fi tratată ca o anexă tehnică a dreptului substanțial. Dimpotrivă, tratatul demonstrează că procesul civil este locul unde dreptul material își găsește proba de foc, iar partea specială a procedurii este spațiul unde finețea construcțiilor civile întâlnește rigoarea mecanismelor judiciare. De aceea, meritul colectivului de autori este cu atât mai mare: au reușit să aducă ordine, claritate și metodă într-un domeniu care, prea des, a fost lăsat fie la nivel de practică empirică, fie la nivelul unor explicații dispersate.

Introducerea spune mult despre seriozitatea întreprinderii. Nu este vorba despre o simplă compilație, ci despre o publicație completă și complexă, alcătuită cu respectarea sporitei rigori academice, construită pe structura titlurilor II–V din Codul de procedură civilă, dar și în dialog cu Codul administrativ, Codul de executare, Legea insolvabilității, Legea medierii, reglementările privind arbitrajul intern și arbitrajul internațional. Mai mult, autorii declară expres că au utilizat cadrul normativ național în vigoare la 31.12.2025, practica judiciară națională și precedentele CEDO considerate relevante. Această precizare nu este una pur formală; ea trădează respect pentru cititor și pentru exigența științifică.

Amploarea cuprinsului confirmă aceeași impresie. Tratatul nu se oprește la temele clasice ale intentării procesului civil, pregătirii cauzei, dezbaterilor judiciare, actelor judecătorești, apelului, recursului ori revizuirii, ci merge mai departe, cu o remarcabilă vocație de exhaustivitate, spre executarea silită civilă, incidența standardelor CEDO asupra procesului civil, particularitățile unor categorii de cauze în ordine contencioasă, contenciosul administrativ, măsurile civile de protecție în cazurile de violență în familie, procedura specială, procedura în ordonanță, procedura insolvabilității, procedurile civile de control și, în fine, procesul civil cu elemente de extraneitate.

Pentru mine, unul dintre meritele speciale ale lucrării constă în aceea că aduce în lumină și supune analizei științifice proceduri care, până nu demult, circulau în practica noastră aproape ca un „secret al lui Polichinel”: cunoscute de un cerc restrâns, utilizate pe alocuri, dar rareori explicate cu rigoare și oferite comunității juridice într-o formă sistematizată și accesibilă. Aici aș menționa în mod special procedura de confirmare a tranzacției încheiate în scopul prevenirii unui proces civil și de eliberare a titlului executoriu al acesteia. Faptul că o asemenea materie este tratată distinct, cu locul ei firesc în economia părții speciale, este nu doar util, ci profund salutar. Tocmai aceste zone de frontieră dintre teorie și practică fac diferența dintre o monografie bună și o lucrare fundamentală.

Se cuvine, în mod aparte, subliniat rolul doamnei dr. Belei. Coordonarea unei asemenea lucrări presupune nu doar autoritate științifică, ci și disciplină intelectuală, răbdare metodologică și capacitatea rară de a transforma pluralitatea vocilor într-o construcție coerentă. În peisajul juridic autohton, doamna dr. Belei confirmă, încă o dată, statutul unui nume care inspiră seriozitate doctrinară și încredere profesională. Sub coordonarea sa, acest tratat poartă amprenta echilibrului dintre exigența universitară și utilitatea practică, combinație rară și cu atât mai prețioasă. Ars boni et aequi nu rămâne aici doar o formulă clasică, ci devine o disciplină a expunerii.

În concluzie, Tratat de Drept Procesual Civil. Partea specială este, în opinia mea, una dintre acele lucrări despre care se poate spune, fără emfază inutilă, că marchează un moment în evoluția doctrinei juridice din Republica Moldova. Este o carte de consultat, de studiat și, pentru mulți, de ținut la îndemână în activitatea curentă. Pentru litigator, ea oferă structură și instrumente; pentru civilist, confirmă că finețea dreptului substanțial nu poate fi desprinsă de anatomia procedurii; pentru student și auditorul INJ, oferă, în sfârșit, un fundament doctrinar amplu și coerent. Fiat iustitia cere nu doar judecători buni, ci și juriști bine formați, iar această lucrare servește exact acestui ideal.