INTRODUCERE

Pentru început, privitor la taxa de stat, precum și acțiunile patrimoniale și cele nepatrimoniale, art. 83 CPC prevede:

“(1) Taxa de stat este o sumă de bani care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a cauzei civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar. 

(2) În acţiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcţie de caracterul şi valoarea acţiunii, iar în acţiunile nepatrimoniale şi în alte cazuri prevăzute de lege, în proporţii fixe, conform Legii taxei de stat nr.213/2023.”

Cu toate acestea, legiuitorul nu definește în mod expres care tipuri de acțiuni sunt patrimoniale și care sunt nepatrimoniale, lăsând această sarcină la aprecierea instanței de judecată, în funcție de pretențiile concrete formulate de reclamant. Deși art. 87 CPC poate constitui un reper orientativ indirect în acest sens, incertitudinea persistă, generând o practică judiciară neuniform. 

Prin urmare, urmează să facem o scurtă sinteză a modului de apreciere a acestui subiect în jurisprudența națională, precum și să redăm un șir de argumente de aplicabilitate practică în acțiunile justițiabililor.  

CARACTERUL PATRIMONIAL 

Decizia CSJ nr. 2r-668/18 din 8 august 2018

La 3 septembrie 2013, Nicolae Iftodi a formulat o acțiune împotriva Băncii Comerciale Române Chișinău SA, solicitând declararea nulității contractului de credit și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia. În primă instanță, taxa de stat a fost stabilită în cuantum de 100 de lei, acțiunea fiind calificată drept una cu caracter nepatrimonial.

Ulterior, în apel, instanța a recalificat acțiunea ca fiind patrimonială și a stabilit taxa de stat la suma de 11.700 de lei, raportată la valoarea contractului de credit contestat, respectiv 520.000 de lei. Împotriva încheierii de a nu da curs, Silvia Iftodi a declarat recurs, susținând că acțiunea în declararea nulității unui contract are caracter nepatrimonial, iar taxa de stat datorată ar fi trebuit să fie de 75 de lei.

CSJ a respins argumentul recurentei și a confirmat calificarea acțiunii ca fiind cu caracter patrimonial. În motivarea sa, instanța de recurs a reținut: 

“Instanţa de recurs mai notează că litigiul în cauză este unul patrimonial, prin urmare la depunerea apelului se impune achitarea taxei de stat (…).

Ca consecinţă, având în vedere că valoarea contractului de credit, legalitatea căreia se contestă în speţă, constituie 520000 de lei, este cert că instanţa de apel corect a constatat că cuantumul taxei de stat (…).

(…)

Or, faptul că Nicolae Iftodi a achitat în prima instanţă taxa de stat în mărime de 100 de lei, nu justifică exonerarea apelantei Silvia Iftodi de la achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel.”

Decizia CSJ nr. 2rc-556/16 din 09 iunie 2016

SRL „Azur” a formulat o acțiune împotriva SC APCO „Orizont” și SRL „Fineco Grup”, solicitând: declararea nulității parțiale a unui contract de vânzare-cumpărare privind o construcție nefinalizată, obligarea pârâtei de a elibera imobilul și de a reconstitui construcția, recunoașterea reclamantului ca proprietar al imobilului respectiv, cu modificarea corespunzătoare a datelor din Registrul bunurilor imobile.

Pe marginea caracterului acțiunii, CSJ s-a expus în următorul mod: 

“În cazul respectiv, obiectul acțiunii este: 

1) declararea parțial nulă a contractului (…); 

2) obligarea societății cu răspundere limitată ”Fineco Grup” de a elibera obiectul de pe (…) și a reconstitui construcția conform proiectului, cu transmiterea ulterioară a spațiului (…) societății cu răspundere limitată ”Azur”; 

3) recunoașterea societății cu răspundere limitată ”Azur” proprietar al construcției comerciale nefinisate (…), cu modificarea datelor din cadastrul bunurilor imobile.

Astfel, suntem în prezența cerințelor de natură patrimonială și nepatrimonială. Obiectul acțiunii patrimoniale este declararea parțial nulă a contractului nr. 260 din 09 februarie 2012, respectiv, taxa de stat va fi calculată din valoarea obiectului contractului respectiv.”

Decizia nr.2rc-112/16 din 3 februarie 2016

În cauza dată, SRL „Radu” a formulat o acțiune prin care a solicitat restituirea încăperilor unui imobil, ocupate abuziv de SRL „Margsim”, precum și anularea înscrierii din Registrul bunurilor imobile privind încăperile nelocative și înregistrarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestor încăperi, în baza contractului.

Privitor la pretențiile formulate de SRL „Radu”, CSJ a motivat: 

“Aşadar, pretenţiile societăţii cu răspundere limitată ,,Radu” cu privire la revendicarea bunurilor şi înregistrarea dreptului de proprietate sunt cu caracter patrimonial.”

Decizia CSJ nr. 2r-126/20 din 25 martie 2020

ÎCS „Easy Credit” SRL a acționat în judecată pe Andrei Zdibneac pentru recuperarea datoriei rezultate dintr-un contract de împrumut. În replică, Zdibneac Andrei a formulat acțiune reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului și repunerea părților în situația anterioară.

CSJ a respins recursul, confirmând că acțiunea reconvențională privind constatarea nulității contractului de împrumut are caracter patrimonial. Raționamentul este că în ipoteza admiterii acțiunii, efectele patrimoniale s-ar produce în mod incontestabil, iar valoarea acțiunii se determină prin raportare la valoarea obligațiilor stipulate în contractul contestat. Astfel, CSJ a motivat: 

“În acest context instanța de recurs precizează că, acțiunea reconvențională depusă de Zdibneac Andrei este supusă cu taxa de stat în mărime de 3% ca cerere patrimonială în urma eventualei recunoașterii nulității actului juridic contestat, încasarea se va produce în mod incontestabil. Valoarea acțiunii pentru pretenția privind recunoașterea nulității contractului constă în valoarea nemijlocită a obligațiilor impuse prin acest contract.”

Decizia CSJ nr. 2r-360/20 din 12 august 2020

Nina Talmazan a formulat o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a patru contracte de vânzare-cumpărare succesive privind același bun imobil, cu repunerea părților în situația anterioară. Prima instanță a admis acțiunea parțial. 

La depunerea apelului, instanța de apel a stabilit în sarcina apelanților o taxă de stat calculată din valoarea evaluată a bunurilor înstrăinate prin ultimul contract contestat. Aceștia au considerat că taxa de stat pentru depunerea cererii de apel constituie 75 % din taxa ce a fost stabilită de prima instanță și achitată de reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată.

CSJ a admis recursul și a redus taxa de stat. Deși instanța nu s-a pronunțat explicit asupra calificării acțiunii ca patrimoniale sau nepatrimoniale, din raționamentul aplicat rezultă implicit această calificare: CSJ apreciind capătul privind nulitatea contractelor drept patrimonial.

CARACTERUL NEPATRIMONIAL 

Decizia nr. 2r-474/18 din 13 iunie 2018

Gandraman Rodica a formulat o acțiune împotriva ÎM OM „MOLDCREDIT” SRL prin care a solicitat constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale din mai multe contracte de împrumut, precum și restituirea sumelor plătite nedatorat în baza acestora. Ulterior depunerii cererii, reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind restituirea sumelor.

Instanța de apel a calificat acțiunea ca nepatrimonială și a calculat taxa de stat în consecință. Împotriva acestei calificări, ÎM OM „MOLDCREDIT” SRL a declarat recurs, susținând că admiterea acțiunii ar produce efecte patrimoniale. 

CSJ a respins argumentul recurentului și a confirmat calificarea acțiunii ca nepatrimonială, instanța de recurs motivând:

“Or, la caz, Colegiul remarcă că reclamanta-intimată Gandraman Rodica, prin cererea din 03 iunie 2016 și-a concretizat pretențiile din acțiune, renunțând la solicitarea privind restituirea de către ÎM OM ”MOLDCREDIT” SRL a sumelor plătite nedatorat, susținând doar pretențiile ce țin de nulitatea unor clauzele contractuale, fără a solicita încasarea unor sume rezultate în urma declarării nulității acestor clauze contractuale. Iar instanța de fond a admis spre examinare și s-a expus exclusiv doar în privința pretențiilor cu caracter nepatrimonial și anume pretențiile privind declararea nulității clauzelor contractuale. 

Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanţa de apel corect a calculat cuantumul taxei de stat.”

Decizia nr. 2rc-742/17 din 20 decembrie 2017 

SA „Energoimpex” a intervenit în calitate de intervenient principal într-un litigiu între SRL „Arbug-Service” și SRL „Asgardan-Grup”, solicitând constatarea nulității contractului de antrepriză nr. PS-01 din 03 ianuarie 2012, fără a solicita și încasarea unor sume de bani. Taxa de stat a fost achitată în cuantum fix de 270 lei. Prima instanță a admis acțiunea. La depunerea apelului, Curtea de Apel Chișinău a calificat acțiunea drept patrimonială.

CSJ a admis recursurile și a casat încheierea instanței de apel, reținând că acțiunea în constatarea nulității contractului de antrepriză are caracter nepatrimonial:

“Corespunzător, instanţa de recurs reţine că, obiectul prezentului litigiu îl constituie declararea nulităţii contractului de antrepriză, iar instanţa de apel incorect a constatat că acesta are un caracter patrimonial, or, din conţinutul contractului nulitatea căruia se solicită nu rezultă valoarea acestuia.

Astfel, rezultă că, cerinţa privind constatarea nulităţii contractului de antrepriză nr. PS-01 din 03.01.2012, poartă un caracter nepatrimonial, deoarece nu stipulează o sumă contractuală, iar din acest motiv taxa de stat a fost achitată în mărime de 270 lei.”

Decizia nr.2rc-149/18 27 iunie 2018 

SRL „Promeditation” a formulat o acțiune împotriva SRL „Sandex-Tehno” și SRL „Corelprint” prin care a solicitat exclusiv constatarea nulității unui contract de locațiune, achitând la depunerea cererii taxa de stat în cuantum fix de 270 lei — calificare nepatrimonială acceptată în primă instanță. Prima instanță a admis acțiunea. La depunerea apelului, Curtea de Apel Chișinău a stabilit în sarcina apelantului SRL „Sandex-Tehno” o taxă de stat de 28.519 lei, fără a indica baza de calcul utilizată. Împotriva acestei încheieri a fost declarat recurs, solicitându-se stabilirea taxei la 202,50 lei, respectiv 75% din taxa achitată în primă instanță.

CSJ nu a tranșat explicit dacă acțiunea este patrimonială sau nepatrimonială, dar prin soluția adoptată a recunoscut dreptul instanțelor de fond de a califica astfel de acțiuni drept nepatrimoniale. CSJ a admis recursul și a casat parțial încheierea instanței de apel. Instanța a reținut că încheierea contestată este nemotivată, întrucât instanța de apel nu a indicat din ce pretenții și pe ce bază a calculat suma taxei de stat.

Decizia nr. 2r-1216/25 din 27 noiembrie 2025 

SRL „Promilton” a formulat o acțiune prin care a solicitat revocarea unui contract de vânzare-cumpărare și rectificarea Registrului bunurilor imobile prin radierea înregistrării provizorii a dreptului cumpărătorului asupra bunului imobil, ca urmare a neîndeplinirii condiției suspensive de plată a prețului. 

Instanța de apel a calificat pretenția privind rectificarea Registrului bunurilor imobile drept nepatrimonială. Raționamentul fiind următorul: 

“În speță Colegiul judiciar este chemat să dea răspuns problematicii dacă în această cauză pretenția privind rectificarea registrului bunurilor imobile prin radierea înregistrării provizorii a drepturilor cumpărătorului asupra bunului imobil are un caracter patrimonial, caz în care taxa de stat se determină prin raportare la valoarea dreptului real asupra bunului imobil sau unui drept de creanță, sau dacă pretenția dată are natura nepatrimonială, care privește exclusiv constatarea neîndeplinirii condiției suspensive care a determinat înscrierea provizorie, pentru care urmează a fi achitată taxă de stat prevăzută de lege pentru acțiunile nepatrimoniale.

(…)

Colegiul va puncta că în această cauză nu pot fi aplicate prevederile de la art. art. 87 alin. (1) lit. j²) din Codul de procedură civilă în sensul determinării valorii acțiunii civile, în condițiile în care reclamantul, proprietar al bunului imobil în discuție (titular al dreptului real principal), nu își dispută propriul drept prin înaintarea acțiunii în justiție, ci urmărește aducerea registrului de publicitate în concordanță cu situația juridică existentă după rezoluțiunea contractului, urmare a neîndeplinirii condiției suspensive și radierea înscrierii provizorii pe numele pârâtului.”

Acțiunile privind constatarea ineficienței — analogie cu acțiunile în nulitate 

Acțiunile privind constatarea ineficienței unui act juridic și cele privind constatarea nulității prezintă suficiente similitudini pentru a justifica un tratament juridic analog sub aspectul calificării patrimoniale sau nepatrimoniale.

Ambele categorii de acțiuni urmăresc constatarea anumitor circumstanțe cu valoare juridică — fie absența valabilității actului, fie lipsa eficacității acestuia. Este adevărat că între cele două există o distincție privind efectele, cu toate acestea, analogia rămâne justificată din următoarele considerente:

– În primul rând, obiectul direct al ambelor acțiuni este o chestiune de valabilitate sau eficacitate a unui act juridic, și nu realizarea unei prestații. 

– În al doilea rând, eventualele efecte patrimoniale sunt, în ambele cazuri, mediate și subsecvente — ele pot apărea ca urmare a admiterii acțiunii, însă nu constituie obiectul nemijlocit al cererii de chemare în judecată. 

– În al treilea rând, instanța este chemată să se pronunțe asupra unui raport juridic, nu să dispună direct o conduită concretă în sarcina pârâtului.

Prin urmare, acțiunile în constatarea ineficienței unui act juridic urmează, prin analogie, același regim de calificare ca și acțiunile în nulitate.

ARGUMENTE PRACTICE ÎN FAVOAREA CARACTERULUI NEPATRIMONIAL 

În vederea susținerii calificării ca nepatrimoniale a acțiunilor în constatarea nulității sau ineficienței unui act juridic, pot fi invocate următoarele argumente:

1. Natura declarativă a acțiunii. Acestea sunt, prin esența lor, nepatrimoniale, întrucât obiectul principal al cererii este constatarea lipsei de efecte sau a ineficacității unui act juridic, dar nu obținerea unei prestații pecuniare.
2. Absența unei pretenții evaluabile în bani. Caracterul patrimonial al unei acțiuni este condiționat de existența unei pretenții cuantificabile în bani. În lipsa acestei condiții, acțiunea urmează a fi calificată drept nepatrimonială. Eventualele efecte patrimoniale — cum ar fi restituirea prestațiilor — sunt indirecte și eventuale, precum și nu constituie obiectul nemijlocit al cererii.
3. Situația reclamantului-terț. Argumentul dobândește o forță sporită în ipoteza în care reclamantul nu este parte a actului juridic contestat. În această situație, patrimoniul său nu este susceptibil de a se majora în mod direct ca urmare a admiterii acțiunii, întrucât acesta nu valorifică un drept de creanță și nu pretinde la un bun determinat, ci acționează în calitate de terț interesat.
4. Criteriul obiectului imediat al acțiunii. Natura patrimonială sau nepatrimonială a unei acțiuni se determină după obiectul său imediat, nu după consecințele sale eventuale.