Zhang v. Ucraina – 6970/15
Hotărârea din 13.11.2018 [Secția a IV-a]
Articolul 6. Proceduri penale. Articolul 6-1. Proces echitabil
Condamnare pentru un omor bazată pe declarațiile contradictorii ale martorilor acuzării făcute în cadrul procedurilor în care au fost excluse toate probele martorilor apărării: încălcare
În fapt – Reclamantul, un student chinez care își făcea studiile în domeniul economiei, era la un picnic cu un grup de aproximativ 15 studenți chinezi, atunci când s-a avut loc o altercație cu un grup de patru bărbați ucraineni. Unul dintre bărbații ucraineni a fost înjunghiat în spate cu un băț metalic pentru frigărui și a murit la spital peste câteva zile mai târziu. Reclamantul a fost condamnat pentru omor.
În drept – Articolul 6 § 1: Probele-cheie pe care se bazase condamnarea reclamantului au fost declarațiile contradictorii ale prietenilor victimei. În obiecțiile sale, apărarea a pus în mod repetat problema incoerențelor și a contradicțiilor pe parcursul procedurilor. Mai mult, tribunalele naționale au recunoscut ele însele existența unor deficiențe grave, dispunând prin hotărârile lor trimiterea repetată a cauzei pentru reluarea anchetei penale. Totuși, nu s-au întreprins eforturi pentru a analiza aceste probleme. Astfel, în hotărârea prin care reclamantul a fost condamnat pentru omor, tribunalul național a reținut doar că nu are îndoieli cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei și a considerat că declarațiile martorilor sunt „consecvente și coroborate cu alte probe”. Tribunalele superioare au aprobat această abordare, fără alte comentarii. Cu alte cuvinte, deși deficiențele necontestate ale declarațiilor martorilor pretindeau o evaluare din ce în ce mai atentă din partea tribunalelor naționale, acestea au ales, fără nicio explicație, să nu pună la îndoială credibilitatea probelor, dincolo de obligația interpretării oricărui dubiu în favoarea acuzatului.
În afară de declarațiile contradictorii ale martorilor acuzării, nu au existat probe materiale sau de altă natură împotriva reclamantului. Mai mult, au existat numeroase declarații de martori ale studenților chinezi în apărarea sa, iar unul dintre ei a declarat chiar, la un moment dat, că l-a lovit accidental pe unul dintre ucraineni. În timp ce ancheta se afla în desfășurare, toți acei studenți au părăsit teritoriul Ucrainei. Nu a fost pusă niciodată problema stabilirii locului lor, fie cu scopul de a-i cita în Ucraina, fie pentru a organiza audierile lor de la distanță.
În 2012, în Ucraina a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală („CPP”). Până atunci, procedurile penale împotriva reclamantului erau pendinte timp de trei ani și jumătate, cu mai multe reprize de anchetă penală, care urmăreau să remedieze numeroasele erori și deficiențe. Noul CPP prevedea că tribunalele judecătorești se puteau baza doar pe declarațiile date chiar în cadrul ședinței de judecată, nu și pe cele date anterior în fața ofițerului de urmărire penală sau a procurorului. Noile prevederi urmăreau încetarea fenomenului maltratărilor întâlnit în cadrul anchetelor polițienești din Ucraina, în special pentru obținerea mărturiilor, fenomen considerat adesea de către Curte ca fiind o normalitate în acest stat în cazul suspecților unei infracțiuni, la etapele preliminare ale anchetei. Totodată, CPP din 2012 preciza faptul că admisibilitatea probelor trebuia stabilită în baza CPP în vigoare la data la care aceste dovezi au fost obținute. În cazul reclamantului, nu s-a contestat faptul că toate declarațiile martorilor apărării au fost obținute atunci când CPP din 1960 era încă în vigoare.
Deși noile prevederi legale urmăreau consolidarea drepturilor persoanei învinuite, în cazul reclamantului, tribunalele judecătorești naționale le-au interpretat ca motive de excludere a tuturor declarațiilor martorilor apărării, pentru că nu au fost obținute în fața instanței. În consecință, acuzarea a avut la dispoziție toți martorii, în timp ce reclamantul a rămas fără martori pe ale căror declarații să se bazeze în apărarea sa. Așadar, acesta a fost dezavantajat substanțial vis-à-vis de partea acuzării.
În aceste circumstanțe, chiar dacă prevederile CPP din 1960 sau ale CPP din 2012 trebuiau aplicate în cazul reclamantului, tribunalele naționale au interpretat și au aplicat dispozițiile de procedură penală în contextul aprecierii admisibilității probelor de o manieră incompatibilă cu obligațiile statului în baza Convenției.
În fine, tribunalele naționale de la toate cele trei niveluri de jurisdicție nu au dat nicio apreciere ideilor pertinente și importante precise ale reclamantului cu privire la erorile grave ale probelor martorilor acuzării și la nelegalitatea și arbitrariul pretinse ale excluderii tuturor probelor martorilor apărării din dosar.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 7,500 EUR pentru prejudiciul moral; capătul de cerere privind prejudiciul material – respins.
Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova.