Curtea de Apel Chișinău a declarat inadmisibilă cererea privind executarea ordonanței provizorii, argumentând că ordonanța provizorie și-a consumat efectele juridice în scopul căreia a fost emisă, fiind expirat termenul de adresare cu acțiune în instanța de judecată, respectiv, nu mai reprezintă un act executoriu, în privința căruia instanța ar putea dispune executarea, în sensul art. 215 Cod Administrativ. Instanţa a interpretat dispoziţia respectivă în sensul valabilităţii ordonanţei provizorii doar pînă la înaintarea acțiunii în instanță, urmând ca partea reclamantă să întreprindă măsurile corespunzătoare, în cadrul dosarului în proces de examinare, cu înaintarea solicitării de asigurare a acțiunii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat neîntemeiată concluzia Curţii de Apel Chişinău privitoare la caracterul neexecutoriu al ordonanţei provizorii şi al valabilităţii acesteia doar pînă la înaintarea acțiunii în instanță, urmând ca partea reclamantă să întreprindă măsurile corespunzătoare, în cadrul dosarului în proces de examinare, cu înaintarea solicitării de asigurare a acțiunii.

Potrivit CSJ, concluzia instanţei de executare vine în contradicţie cu spiritul instituţiei de ordonanţă provizorie în sensul oferirii unei protecţii efective şi urgente a drepturilor creditorului, dar şi cu dispoziţiile încheierii executarea căreia se solicită, ce interzic expres efectuarea acţiunilor stipulate „până la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti”, avându-se în vedere hotărîrea judecătorească adoptată în cauza de contencios administrativ intentată ulterior, în termenul de 30 de zile de la notificarea încheierii.

În aceste condiţii, impunerea în sarcina reclamanţilor de întreprindere a unor măsuri repetate de asigurare a acţiunii este contrară principiului eficienţei şi legalităţii procedurii administrative, fiind lipsită de temei şi raţionament juridic.