Vlad Bercu

Homo ius avocatus este o „rasă” unică în cadrul „speciei” Homo ius, care prezintă niște caracteristici inedite pentru observatorul imparțial și creează o dorință persistentă de a o analiza într-un mod cât se poate de empiric.

În primul rând, urmează să stabilim cadrul de diferențiere a lui homo avocatus față de alți reprezentanți ai speciei, homo judex, homo notarius, homo accusator etc. Diferențierea raselor se produce ca urmare a unor factori multipli, precum: influența mediului înconjurător; procesele evolutive – care afectează „diversitatea genetică”; consolidarea relațiilor la nivel de grup. Un aspect important pe baza căreia se face diferențierea o reprezintă și aspectul fizic și comportamental al reprezentanților anumitei rase de altele.

Acum că aveți o înțelegere minimă, însă suficientă privitor la criteriile care au fost luate în considerare pentru efectuarea studiului nostru, vă vom prezenta o sinteză, sau, mai bine zis, niște concluzii superficiale la care am ajuns și care ne permit să enunțăm teoria evoluției Justiniene.

1. Mediul preferabil pentru trai

Reprezentanții acestei rase își duc traiul într-un triunghi al Bermudelor, punctele cardinale ale acestui trinunghi fiind: locul desfășurării activitiății cognitive – numite oficii; zonele de conflict cu reprezentanții altor rase – de obicei, instanțele de judecată; precum și zonele de recreare – locul de abitație ale lui homo ius avocatus, restaurantele, sălile de fitness etc.

O caracteristică interesantă a acestei rase o reprezintă ierarhia inter-rasială. Putem să ne dăm seamă că un homo ius avocatus este pe o scară ierarhică superioară după cum își alege zona desfășurării activității cognitive. Astfel, cei mai de vază reprezentanți ai rasei își au oficiile undeva sub nori, și au dezvoltat un veritabil cult al Soarelui, deoarece pereții edificiilor în care ei își petrec 80% din timp sunt din sticlă. Deci, dacă ești mai aproape de Soare, și ai o panoramă mai mare (probabil este vorba de o inspirație din filmul „Regele Leu”, unde majestatea sa Mufasa își contempla teritoriile de pe vârful celei mai înalte stânci din prerie), atunci poți considera că ești un homo ius avocatus Alfa.

2. Aspectul fizic și comportamental

Pentru o perioadă lungă de timp, membrii acestei rase nu se prea delimitau de ceilalți reprezentanți ai speciei, toți purând un veșmânt numit –  costum, totuși, din nou, puteai să îți dai seamă de statutul social al unui homo ius avocatus după calitatea acesuia. Cei mai de vază aveau costume din fibre naturale (lână, mătase, cașmir etc.), ceilalți se bucurau și de costume confecționate din poliester. Astăzi, noua generație este mult mai frivolă în ce privește aspectul lor fizic, poată blugi, tricouri, adidași și creează o confuzie atât pentru confrații lor, cât și petru alte specii.

Un lucru însă a rămas neschimbat. În instanță toți se îmbracă ceremonial, într-un material negru, probabil pentru a evidenția sacralitate luptelor, iar homo ius judex, care provine pe linie directă de la Justinian (cel puțin pare-se că asta cred), stabilesc o relație directă dintre reprezentanții altor rase și religia comună – LEGEA. LEGEA este cea care decide cine a învins în cadrul luptelor sacre, LEGEA o decide prin conștiința lui homo ius judex. Acest subiect însă este foarte complex și care probabil va fi analizat într-o altă cercetare ce va avea ca obiect homo jus judex.

Un alt element ce privește aspectul fizic, este dorința nesănătoasă a lui avocatus de a își cumpăra lucruri care se clasifică ca obiecte de lux: ceasuri scumpe, telefoane de ultimul model, SUV-uri …, probabil la fel e vorba despre ierarhia în cadrul rasei.

Revenind la homo ius avocatus, urmează să menținăm că comportamentul marii majorități ai reprezentanților acestei rase are o trăsătură definitorie – patosul și sine încrederea excesivă. Acești indivizi nu acceptă posibilitatea unui raționament defect, tot ce zic aceștia este corect și nu se supune nici unei căi de atac. Nu de puține ori, putem vedea o asemenea scenă: doi avocatus se ceartă cu privire la un subiect de o importanță vitală (doar asemenea subiecte sunt tratate de homo jus avocatus) până când cei pe care-i reprezintă, de obicei un homo sappiens obișnuit, decid împăcarea și se refuză de ambii certăreți.

În ce privește intelectul, homo jus avocatus nu sclipește la acest nivel, probabil de aceea nu face parte dintr-o specie cu profil real, însă există și excepții, unii reprezentanți de seama, care de altfel se și diferențiază prin comportamen, fiind mult mai cu picioarele pe pământ, și au capacitatea de a-și accepta greșelile, dau dovadă de un raționament demn de apreciere. Aceștia reprezintă minoritatea în rândul avocatus, dar lasă o amprentă puternică în cadrul rasei, fără nevoia de a conduce ultimul Porsche, sau de a se comporta arogant față de un reprezentant mai tânăr al speciei.

3. Diversitatea de alte specii

Homo jus avocatus se laudă cu așa numita „libertate profesională”, cu independența profesională, muncind însă 14 ore pe zi pentru clientul său și sperând la un transfer bancar din partea acestuia la timp. Inima lor este una instabilă, mai ales când homo ius judex este în faza pronunțării hotărârii/sentinței de judecată, sau când primește un mail privitor la faptul că un contract conceput de acesta a fost contestat în instanță pe motiv de nulitate, sau invocandu-se rezoluțiunea. Totuși, în rest, homo jus avocatus este independent, se trezește când dorește, bine că toți sunt iubitori de ore mici, și se culcă când poftește, noroc că somnul nu îi este pe plac acestui individ.