Mihai Triboi

Oricine ar analiza practica judiciară a instanțelor supreme din Statele Unite ale Americii și din Republica Moldova, ar observa că acestea se deosebesc considerabil după profunzimea analizei problemelor din fiecare case. Tehnica și stilistica juridică permite ca fiecare decizie a instanței supreme din SUA să fie copertată și citită ca un manual de drept.

Care ar fi problema? De ce calitatea actului de justiție în Moldova este într-un contrast negativ evident în comparație cu cel din alte state occidentale, în speță SUA?

Refuz să cred că problema constă în pregătirea judecătorilor. Cu experiența acumulată în sistemul judecătoresc și cu background-ul teoretic bun, cu siguranță fiecare judecător de la Curtea Supremă ar fi în stare să scrie ceva asemănător cu deciziile colegilor din SUA.

Un alt motiv discutat de mai mult timp în mediul juridic autohton este supraîncărcarea CSJ-ului cu dosare. Deseori auzim că mesele Curții Supreme de Justiție din Moldova sunt pline cu dosare pendinte, pe când judecătorii din SUA au prea mult timp liber. Încerc în cele ce urmează să verific acest fapt cu ajutorul datelor statistice publice. Menționez că obiect al studiului vor fi doar dosarele civile și comerciale.

Situația în Republica Moldova

Conform raportului anual de activitate al Curții Supreme de Justiție, în cursul anului 2018, pe rolul Curţii s-au aflat un număr total de 10944 de cauze, dintre care 7731 (71%) de cauze civile, comerciale şi de contencios administrativ. În Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ activează 16 judecători. În mediu, se raportează 483 de cauze la fiecare judecător.

Situația în Statele Unite ale Americii

Conform datelor oficiale, Curtea Supremă din Statele Unite ale Americii examinează pe an 80 de dosare cu participarea părților și în jur de 100 fără ședințe plenare. În total, se primesc în jur de 180 de dosare pe an. Fiecărui judecător îi revine personal câte 20 dosare pe an.

Renumitul judecător american Richard Posner a comentat într-un interviu că numărul dosarelor aflate la instanța supremă este prea mic:

“Also, because I’m a compulsive writer, I like to write. […] If you sit with eight other people [like the Supreme Court] you only get one-ninth of the cases to write. I’m not interested in that. Now the Supreme Court justices write very, very few majority opinions. Last year they saw 74 cases. Divide that by nine and that’s a little more than eight opinions a year. That’s ridiculous! I write around 90 opinions a year.” [1]

Sigur că trebuie luate în considerație și deosebirile dintre sistemele juridice și tradițiile de drept. Însă, oricum cifrele sunt mari chiar și în comparație cu alte instanțe superioare europene. În Danemarca, Curtea Supremă a examinat pentru anul 2017 în jur de 115 cauze civile fără ședințe plenare și 74 de cauze cu participarea părților.

Cum credeți, influențează numărul mare de dosare asupra calității actului de justiție? Este necesar ca și CSJ-ul să treacă la sistemul Cherry Picking de admisibilitate și să analizeze mai profund fiecare dosar?

[1] Disponibil aici.
Datele statistice ale Curții Supreme de Justiție din Republica Moldova: aici.
Datele statistice ale Curții Supreme de Justiție din Statele Unite ale Americii: aici.
Datele statistice ale Curții Supreme de Justiție din Danemarca: aici.

Mihai Triboi