Vlad Bercu

În data de 5 februarie 2020, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de Justiție a emis o încheiere prin care a restituit recursul împotriva unei încheiri a Curții de Apel Bălți, pe motivul că a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs [link].

În speță, este vorba de împuternicirea avocatului VS, în baza căreia reprezenta interesele întreprinderii M, dar care era semanată de SRL-ul CH.

Curtea a constat că avocatul VS a declarat recurs, fără a avea împuternicirea să depună cererea de recurs, circumstanță determinată de cadrul normativ aplicabil speţei şi practicile existente, deoarece reclamant/apelant, cât şi recurent în prezentul proces este întreprinderea M. Cererea de apel în numele și interesele ultimei a fost întocmită, semnată și depusă, la fel, de către avocatul VS în baza mandatului, care, însă, nu este semnat de către administratorul persoanei juridice M, ci de către administratorul unei alte persoane juridice, din nume propriu, în calitate de client al avocatului.

Suplimentar, este de menţionat faptul că SRL-ul CH, chiar și în situația în care acţionează în temeiul unui contract de mandat în numele întreprinderii M, în calitate de client în cadrul unui raport juridic, nu a fost în drept de a se prevala de statutul său în raport cu avocatul VS, cumulând atât calitatea de client, cât şi de executant în cadrul respectivului raport juridic. Din această perspectivă, prevederile din contractul de mandat şi din procură contravin prevederilor imperative ale legii, fiind lovite de nulitate absolută în temeiul art. 220 alin. (1) din Codul civil, deoarece dreptul de reprezentare procesuală poate săl aibă doar un reprezentant în procesul civil (art. 81 din Codul de procedură civilă).

Astfel, din moment ce SRL CH nu poate avea, de principiu, calitatea de reprezentant în procesul civil, transmiterea împuternicirilor de reprezentare unei alte persoane, semnarea și depunerea cererii de recurs de către aceasta din urmă contravine prevederilor art. 75, 81 din Codul de procedură civilă, căci, nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși, Colegiul calificând situația juridică descrisă mai sus ca semnarea cererii de recurs de către o persoană neîmputernicită de a o semna.

Reieşind din cele expuse, Colegiul a reiterat, realizarea dreptului de a ataca hotărârea/încheierea judecătorească în lipsa dreptului de a o contesta de către avocat în modul prescris de lege, reprezintă în esenţă o favorizare nejustificată a părții recurente, în frauda regulilor unui proces echitabil. În aşa mod, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat de întreprinderea M, prin intermediul avocatului VS, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi, urmează a fi restituit.