Elina Jidobina practică avocatura din 2021, cu specializare pe drept corporativ și sportiv, proprietate intelectuală, dreptul muncii și protecția consumatorilor. A fost lector universitar, iar astăzi își construiește propria practică de avocatură. Curioasă în privința tehnologiei și atentă la omul din spatele dosarului, folosește inteligența artificială în munca de zi cu zi, păstrând pentru sine întrebările dificile și judecata finală. În timpul liber, colecționează figurine Funko și încearcă să facă internetul ceva mai agreabil, contribuind cu propriul simț estetic.
1. Dacă ne-am întâlni la o cafea și, în primele cinci minute, n-am vorbi despre drept, despre ce v-ar plăcea să povestim?
Mi-ar plăcea să vorbim despre felul în care inteligența artificială schimbă lumea în care trăim, nu doar tehnologic, ci modul în care percepem informația, și chiar natura informației în sine. Am impresia că mintea noastră petrece tot mai mult timp online decât offline, iar la un moment dat granița dintre ele devine atât de fină încât viața de zi cu zi începe să semene mai mult cu filmul Matrix decât cu realitatea pe care o cunoșteam. Și chiar dacă nu ne-am limita strict la drept, influența AI asupra muncii intelectuale este, cred, aproape imposibil de ignorat. Cu fiecare zi apar specialiști noi, care se formează deja în cu totul alte condiții decât cele în care m-am format eu, și sunt foarte curioasă să văd ce va urma.
2. Acum vă construiți propria practică de avocatură. Ce ați vrea să poată spune un client despre felul în care lucrați, dincolo de „mi-a rezolvat problema”?
Dreptul nu este o materie simplă, și nici relația dintre avocat și client nu este una simplă. Nu vreau să fiu pentru client doar persoana care oferă un rezultat, ci cineva căreia poate să îi încredințeze cu adevărat problema lui, și, în același timp, cineva de la care să aibă certitudinea unei prestații făcute cu bună credință. Un avocat bun nu se limitează la a cunoaște dosarul, trebuie să îl simtă pe om, să înțeleagă ce este cu adevărat important pentru el, să vadă deopotrivă latura exterioară a problemei, faptele, actele, termenele, și latura ei interioară, grijile și speranțele din spatele ei. Asta înseamnă, uneori, și curajul de a-i spune că rezultatul pe care și l-a imaginat inițial nu este posibil. Dar cred cu adevărat că drumul parcurs împreună cu clientul, felul în care el îl trăiește și îl va ține minte, este la fel de important ca rezultatul în sine.
3. Să intrăm puțin în atelierul avocatului: ce loc are astăzi inteligența artificială în munca dumneavoastră? Ne puteți descrie o sarcină concretă pentru care o folosiți sau pentru care ați decis că preferați să lucrați fără ea?
Cred că încă nu ne dăm seama pe deplin, dar omenirea se află în fața unei revoluții comparabile cu apariția electricității, iar dreptul, la rândul lui, se va schimba ireversibil. Astăzi inteligența artificială este un ajutor real în munca mea, dar ceea ce am înțeles în ultimii ani este că trebuie neapărat să înveți cum să lucrezi cu ea. O educi ca pe un student, și cu timpul poate prelua toată partea tehnică pentru care, altădată, angajai oameni.
Pentru mine, AI este principalul administrator al timpului meu. Îmi caută literatura de specialitate și practica judiciară, extrage esența din volume mari de informație fără substanță reală, mă ajută să găsesc lacunele din propriile idei sau concluzii, și îmi editează documentele. Nici nu vreau să mă gândesc câte ore se duceau pe asta înainte. Căutarea practicii judiciare putea dura de la câteva zile la o săptămână și putea să nu ducă nicăieri. Acum, când intru într-un subiect nou pentru mine, AI mă poate îndrepta direct către toate sursele pe care trebuie să le studiez. Lucrez și foarte mult cu contracte complexe, atât analiză cât și redactare, și aici AI simplifică enorm munca, găsind rapid discrepanțele dintre norme și introducând formulările necesare pe baza ideilor mele.
Ce nu îi voi încredința niciodată este analiza juridică propriu zisă, fără ca eu să fi studiat deja problema sau dosarul. Fantazează mult și poate oferi informații false, de aceea trebuie îndrumată constant, astfel încât să mă ajute să îmi dezvolt propriile idei și să aduc claritate informației, nu să gândească ea în locul meu. În fond, gândirea logică a avocatului rămâne fundamentul întregului proces, AI doar îi dă forma de care juristul are nevoie în lucru.
4. Ce vi se pare mai greu de controlat în relația unui avocat cu AI-ul: greșelile instrumentului sau încrederea pe care ajunge să i-o acorde? Unde ați trasa, în propria practică, limita delegării?
Cred că adevăratul risc nu sunt greșelile instrumentului în sine, ele sunt inevitabile, ci încrederea pe care ajungi să i-o acorzi. De aceea AI trebuie să îndeplinească sarcini simple, pas cu pas, cu o detaliere maximă a cerinței, altfel îți scapă de sub control și începe să producă un fel de suprarealism. Asta trebuie să ții minte tot timpul cât lucrezi cu ea, altfel îți complici singur munca.
Și, desigur, niciodată să nu ai încredere deplină în AI. Orice text generat trebuie verificat, iar conținutul inclus comparat cu sursă. Cred că mulți juriști s-au confruntat cu situația în care le-a indicat numere greșite de articole, sau varianta deja depășită a unui articol, modificată sau abrogată de legiuitor, și, uneori, chiar practică judiciară care nu există. Acolo trasez și eu limita delegării: sarcini mărunte, bine definite, dar verificarea finală a rezultatului rămâne mereu a mea.
5. Să presupunem că un client vine cu o analiză generată de AI și spune: „Răspunsul îl am deja, vreau doar să mi-l confirmați”. Cum i-ați explica ce anume mai trebuie să facă avocatul înainte ca acel răspuns să poată deveni o decizie?
I-aș explica, mai întâi, că niciun avocat nu confirmă o informație fără să cunoască detaliile cazului, și că, probabil, chiar și după o povestire amănunțită, voi avea încă multe întrebări de clarificat. Dracul se ascunde în detalii, iar dreptul se joacă exact acolo.
Apoi i-aș spune că, chiar dacă folosim amândoi AI ca să ajungem la un răspuns, folosim de fapt două instrumente complet diferite. AI-ul meu este ca un student pe care îl formez și îl controlez eu, pas cu pas, el nu se limitează la a citi normele legii, ci învață să gândească pe principiile fundamentale ale dreptului și pe structura logicii juridice. AI-ul lui este, de regulă, instrumentul unui om obișnuit, care primește o întrebare și răspunde la ea, fără să fie sigur măcar că întrebarea a fost formulată corect de la început.
6. După tot ce ne-ați descris, cum vedeți practica de avocatură peste zece ani? Ce credeți că AI va prelua complet, și ce rămâne, în opinia dumneavoastră, ireductibil uman în munca unui avocat?
Cred că munca avocatului va deveni mult mai creativă. Am senzația că accentul se va deplasa tot mai mult către prevenirea problemelor, și nu către soluționarea lor după ce au apărut deja, și poate că, odată cu asta, și societatea va deveni mai educată și mai conștientă din punct de vedere juridic. AI va putea prelua, treptat, toată partea tehnică, de la rezolvarea unor dispute mici, până la sarcini mult mai complexe, care altădată cereau ore sau zile întregi de muncă umană.
7. Aveți o colecție de figurine Funko. Alegeți un personaj din colecție care vă fascinează. Ce vă atrage la el?
Mult timp, în copilărie, așteptam cu nerăbdare să se termine orele la școală ca să pot alerga acasă și să reușesc la noul episod din X-Files, care începea la ora 16.00. Agenții Dana Scully și Fox Mulder, care investigau crime cu fenomene paranormale, au fost și au rămas idolii mei, și cred că au avut un rol enorm în formarea mea și în alegerea profesiei. FBI nu există la noi, așa că atunci am ales avocatura, haha.
Dintre cei doi, personajul care mă fascinează este Fox Mulder. El crede dincolo de dovezi, urmează instinctul și convingerea personală chiar și atunci când realitatea nu îi oferă nimic concret. Chiar dacă profesia m-a învățat să gândesc altfel, pe bază de probe și fapte verificabile, și rațional nu pot fi mereu de acord cu felul lui de a merge după instinct, cred că, în fond, sunt și eu puțin ca el, și exact de asta îl admir.
8. Avocatura presupune să vă susțineți convingător poziția, dar și să recunoașteți când trebuie regândită. Ce convingere despre profesie v-a schimbat practica de până acum, și ce anume v-a făcut să o reconsiderați?
Eram convinsă, la început, că un avocat trebuie neapărat să îi aducă clientului rezultatul dorit, și că, pentru asta, trebuie să te întreci pe tine însuți de fiecare dată. Acum văd lucrurile cu totul altfel. Avocatul este un specialist care are cunoștințele și posibilitatea să încerce să te ajute să ieși dintr-o situație în care ai ajuns, fie din împrejurări, fie din propriile decizii. Nu este un vrăjitor și nici un părinte. Este ghidul tău pe un drum pe care, singur, nu l-ai putea parcurge. Dar ca să ajungeți împreună la destinație, trebuie să se alinieze și mulți alți factori, nu doar priceperea și efortul lui.
Acum privesc munca mea exact așa. Am văzut destule situații în care rezultatul final s-a schimbat din cauza unor decizii ale clientului însuși, sau din cauza felului în care au acționat instituțiile statului sau alți profesioniști implicați în dosar, lucruri care nu au ținut niciodată de calitatea muncii mele. Toate acestea m-au convins, cu timpul, că așa stau de fapt lucrurile în această profesie.
Elina, vă mulțumim pentru timpul și interesul acordat acestui interviu. Vă urăm mult succes.
