Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. Vitalie Stati

Calificarea corectă a infracțiunilor permite distingerea unei infracțiuni de faptele care nu au un caracter penal. De asemenea, calificarea corectă a infracțiunilor este o condiție indispensabilă pentru aplicarea unei pedepse echitabile, legale şi individualizate. Cauzele calificării incorecte a infracțiunilor sunt de ordin obiectiv (prezența în legea penală a unui număr mare de noțiuni estimative; lipsa de claritate a unor formulări din textul legii penale, etc.) și subiectiv (percepția și interpretarea neuniformă a normelor penale de către cei abilitați cu aplicarea legii penale). Întrucât erorile sunt inerente în oricare activitate umană, erorile de calificare a infracțiunilor nu pot fi excluse cu totul. Însă, este posibilă reducerea la minimum a numărului unor astfel de erori. Studiul de față urmărește anume acest scop. La concret, ne propunem să analizăm cele mai des atestate erori legate de interpretarea și aplicarea art. 236 CP RM.

Astfel într-o speță, s-a stabilit săvârșirea de către J.A. doar a fabricării semnelor bănești false, nu și a punerii în circulație a acestora. Drept urmare, apărătorul a solicitat achitarea acestuia [1]. O astfel de solicitare nu poate fi considerată întemeiată. Caracterizând componențele de infracțiuni alternative, S. Copețchi și I. Hadîrcă vorbesc despre „componențele care includ în conținutul lor două sau mai multe fapte prejudiciabile […] care însă au un caracter alternativ. Pentru a fi în prezența unei atare infracțiuni, este necesar și suficient să fi fost […] comisă doar una din totalitatea acțiunilor/inacțiunilor alternative descrise de dispoziția normei de incriminare […]” [2, p. 70-71]. O opinie asemănătoare exprimă de M.A. Liubavina: „Pentru calificarea corectă a infracțiunilor cu tipuri alternative de acțiuni, este esențial să înțelegem că o astfel de structură a componenței de infracțiune presupune nu un concurs de infracțiuni, ci o singură infracțiune, a cărei comitere este posibilă prin îndeplinirea fie a uneia dintre acțiunile enumerate, fie a două sau a mai multor dintre acestea. Din aceasta reiese: întrucât latura obiectivă a infracțiunii include mai multe tipuri de acțiuni, săvârșirea oricăreia dintre acțiunile enumerate formează o infracțiune consumată” [3]. A.M. Orazdurdâev are un punct de vedere similar: „Componențele de infracțiuni cu acțiuni alternative sunt cele mai frecvente componențe din legea penală. În cazul acestora latura obiectivă a infracțiunii cuprinde mai multe acțiuni (inacțiuni) prejudiciabile, comiterea fiecăreia dintre acestea formând componența consumată a respectivei infracțiuni” [4].

Într-adevăr, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 236 CP RM, acțiunea prejudiciabilă se înfăţişează prin intermediul celor două moda­lităţi normative cu caracter alternativ: 1) fabricare; 2) punere în circulaţie. Folosirea în art. 236 CP RM a conjuncției „sau” între cuvântul „fabricare” și sintagma „punerea în circulaţie” nu lasă loc pentru alte interpretări. Această conjuncție denotă că, pentru aplicarea art. 236 CP RM, este suficientă prezența în cele săvârșite a oricăreia dintre cele două modalități normative ale acțiunii prejudiciabile prevăzute de articolul în cauză. O astfel de situație se deosebește de altele, în care: 1) acțiunile (inacțiunile) componente ale faptei prejudiciabile sunt săvârșite în paralel (de exemplu, în cazul infracțiunii prevăzute la art. 241¹ CP RM, acţiunea de practicare a activităţii financiare este săvârșită în paralel cu inacţiunea de omisiune de înregistrare şi/sau obţinere a autorizării (licenței) în modul prevăzut de legislaţie); 2) acțiunile (inacțiunile) componente ale faptei prejudiciabile sunt săvârșite în mod succesiv (de exemplu, în cazul infracțiunii prevăzute la art. 238 CP RM, acţiunea de prezentare a unor informaţii false este urmată de acţiunea fie de obţinere a unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, fie de majorare a sumei acestora, fie de obţinere a unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase). În concluzie, persoana are calitatea de subiect al infracţiunilor prevăzute la art.236 CP RM în oricare din următoarele trei ipoteze: 1) persoana doar a fabricat semnele băneşti sau titlurile de valoare false; 2) persoana nu a fabricat semnele băneşti sau titlurile de valoare false, dar, în virtutea circumstanţelor – intenţionat, din imprudenţă sau fără vinovăţie – a devenit posesorul unor asemenea semne băneşti sau titluri de valoare, şi, con­ştien­tizând falsitatea lor, le-a pus în circulaţie; 3) persoana a fabricat şi a pus în circulaţie semnele băneşti sau titlurile de valoare false.

În altă ordine de idei, calitatea fabricării semnelor bănești sau a titlurilor de valoare false reprezintă un factor de care poate depinde prezența sau lipsa temeiului de reținere la calificare a art. 236 CP RM. Îndoieli legate de prezența acestui temei apar în speța în care J.A. a fost condamnat conform alin. (5) art. 42 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. Apărătorul acestuia a declarat recurs în anulare, în care se menționa, inter alia: „Banii erau de o calitate foarte proastă, cu textul: „Acest țesut este foarte sensibil pentru toți câinii, publici şi privați”. Există suspiciuni, că în afară de persoanele infiltrate, nimeni altcineva nu i-a cumpărat” [1]. Aceleași dubii apar într-o altă speță, în care C.A. și C.V. au fost condamnați în baza art. 27 și alin. (1) art. 236 CP RM. La 22.11.2014, C.V. a obţinut de la C.A. şi a deţinut asupra sa o bancnotă falsă cu valoarea nominală de 100 de dolari SUA. Această bancnotă falsă a fost dobândită anterior de către C.A. într-un mod necunoscut organului de urmărire penală. Apoi C.V. s-a deplasat la o piaţă din or. Nisporeni, unde, pentru a obține în schimb lei moldovenești, a transmis acei 100 de dolari SUA falși lui G.M., iar ulterior lui R.P. În urma verificării vizuale, lui G.M., iar apoi lui R.P., le-au apărut suspiciuni privind autenticitatea bancnotei prezentate. G.M. și R.P. i-au comunicat lui C.V. despre aceasta şi i-au restituit acei 100 de dolari SUA falși. Ulterior, la 26.11.2014, C.A. a luat aceeași bancnotă falsă cu valoarea nominală de 100 de dolari SUA și s-a prezentat la ghişeul filialei unei bănci comerciale din or. Nisporeni, unde a transmis bancnota falsă operatorului pentru schimb. În rezultatul verificării cu ajutorul unui echipament special, controlorul casier superior şi şefa depozitului bănesc ai respectivei filiale au relevat că bancnota prezentată este falsă. Drept urmare, a fost solicitată intervenția poliţiei. Pentru a ascunde urmele infracţiunii, C.A. a rupt bancnota în bucăţi şi astfel, din cauze independente de voinţa făptuitorului, acţiunea de punere în circulaţie a bancnotei false cu valoarea nominală de 100 de dolari SUA nu şi-a produs efectul [5].

Pentru calificarea faptei în baza art. 236 CP RM, este important ca semnele băneşti sau titlurile de valoare false să aibă capacitatea de a oferi o anumită credibilitate, adică să poată fi apreciate, la primul contact, în calitate de semne băneşti sau tit­luri de valoare autentice, deci să prezinte o asemănare considerabilă. Prin „asemănare considerabilă” se înţelege prezenţa în semnele băneşti sau în titlu­rile de valoare false a caracteristicilor principale, similare cu ale semnelor băneşti sau ale titlurilor de valoare autentice, caracteristici stabilite la exami­narea vizuală sau la investigarea criminalistică specială, care face posibilă per­ceperea de către persoană a semnelor băneşti sau a titlurilor de valoare false în calitate de semne băneşti sau de titluri de valoare autentice. Cu această ocazie, amintim că principalele caracteristici ale semnelor băneşti sau ale titlurilor de valoare (dimensiuni, culoare, dispunerea elementelor de siguranţă etc.) sunt stabilite de prevederile actelor normative ce vizează punerea în circulaţie a numitelor entităţi.

Fabricarea nu poate fi calificată conform art. 236 CP RM atunci când imitarea este de proastă calitate (deci, nu se atestă o asemă­nare considerabilă cu semnele băneşti sau cu titlurile de valoare autentice). Într-un asemenea caz, produsul infracţiunii este total necorespunzător, nu are aptitudinea de a circula și, în consecință, nu poate prezenta un pericol social pentru economia naţională. În cazurile de această natură, cele comise se califică drept pregătire de una dintre faptele prevăzute la art. 186, 190 sau 196 CP RM ori la art. 105 sau 106 din Codul contravenţional. În context, comportă interes poziția pe care o exprimă D.I. Starcenko și S.A. Kreacikov: „La evaluarea calității unui fals, trebuie să se țină seama de criteriul obiectiv și cel subiectiv. Criteriul obiectiv se referă la calitatea fabricării în sine și la condițiile în care se comite punerea în circulație. Criteriul subiectiv ține de atitudinea psihică a făptuitorului față de calitatea fabricării și perspectivele de punere în circulație. În afară de poziția făptuitorului, conținutul laturii subiective este influențat, de asemenea, de circumstanțele de fapt ce caracterizează prezența și gradul de concretizare a intenției infracționale. Aceste criterii sunt egale ca valoare, iar luarea lor în considerare este obligatorie pentru calificarea corectă a infracțiunii. Cu toate acestea, cei abilitați cu aplicarea legii penale adesea acordă predilecție criteriului obiectiv de evaluare, considerând prestabilită intenția de fabricare sau punere în circulație a semnelor bănești ori a titlurilor de valoare false. O astfel de abordare obiectivizată poate fi considerată întemeiată doar în cazul folosirii unui fals absolut grosolan, care nu poate fi perceput decât ca un fals cert. În acest caz, nu există într-adevăr niciun temei pentru a se vorbi despre fabricarea sau punerea în circulație a semnelor bănești ori a titlurilor de valoare false” [6]. Rezultă că art. 236 CP RM poate fi aplicat cu condiția că, la momentul săvârșirii infracțiunii, făptuitorul: 1) îşi dădea seama de prezenţa în semnele băneşti sau în titlu­rile de valoare false a caracteristicilor principale, similare cu ale semnelor băneşti sau ale titlurilor de valoare autentice; 2) a prevăzut și a dorit prezența unor asemenea caracteristici în semnele băneşti sau în titlu­rile de valoare false pe care le-a fabricat ori le-a pus în circulație.

În aceeași ordine de idei, trebuie luat în considerare și alt aspect. Or, în trecut subiecții infracțiunilor, prevăzute la art. 236 CP RM, încercau să fabrice semnele băneşti sau titlu­rile de valoare în așa mod încât o persoană să nu poată stabili imediat că acestea sunt false. Astăzi, semnele băneşti sau titlu­rile de valoare sunt fabricate nu atât pentru a fi transmise unei persoane, cât mai ales pentru a fi introduse într-un bancomat sau într-un automat comercial. În acest plan, I.S. Zveaghin remarcă just: „Numărarea manuală a semnelor bănești a fost înlocuită de echipamente de înaltă tehnologie care verifică, numără și sortează semnele bănești. Numărul de terminale și de bancomate proiectate pentru primirea și eliberarea de numerar crește exponențial în fiecare an. Dezvoltarea tehnologiilor moderne pentru procesarea numerarului a dus la o schimbare a banilor înșiși: elementele de siguranță ale semnelor bănești au început să includă caracteristici accesibile doar aparatelor electronice sau electromecanice. Cu toate acestea, falsificatorii au învățat să imite calitativ nu doar elementele de siguranță vizuale ale semnelor bănești, ci și cele percepute de astfel de aparate. […] Așa fiind, prin „semne bănești false” trebuie de înțeles semnele bănești în care sunt reproduse o serie de elemente de siguranță vizuale și (sau) accesibile doar aparatelor electronice ori electromecanice, astfel încât aceste semne bănești să fie percepute ca fiind autentice la examinarea lor vizuală sau în rezultatul folosirii mijloacelor tehnice și (sau) a dispozitivelor destinate pentru procesarea numerarului” [7]. Suntem de acord cu această definiție adaptată noilor realități sociale.

Întrebarea este: care trebuie să fie soluția de calificare în cazul în care semnele bănești false nu corespund definiției formulate de I.S. Zveaghin, lipsindu-le asemă­narea considerabilă cu semnele băneşti sau cu titlurile de valoare autentice?

Înainte de a răspunde la această întrebare, este util să-i cităm pe L.M. Prozumentov și A.V. Arhipov: „În termenii cei mai generali, operațiunea de depunere a mijloacelor bănești într-un bancomat arată astfel: după plasarea unei bancnote într-un acceptor de bancnote, valoarea nominală a acesteia este citită de bancomat. După aceasta datele cu privire la depunerea mijloacelor bănești în numerar sunt recepționate automat de către bancă, unde sunt introduse automat informațiile privind alimentarea contului bancar al clientului și depunerea bancnotei corespunzătoare la casieria băncii. Dacă, în locul unei bancnote autentice, ca în exemplul de mai sus, în bancomat este introdusă o bancnotă de proastă calitate, atunci banca crește din contul său mărimea sumei mijloacelor bănești fără numerar ale făptuitorului, obținând în schimb o bancnotă falsă fără nicio valoare. Astfel, băncii îi este cauzat un prejudiciu real. Rezultă că, în acest caz, este săvârșită sustragerea de mijloace bănești fără numerar care aparțin băncii” [8]. Accentuăm că, în contextul dreptului penal al Republicii Moldova, banii fără numerar sunt lipsiți de materialitate și, prin urmare, nu pot reprezenta obiectul material al sustragerii (inclusiv al escrocheriei). În afară de aceasta, în cazul analizat, din cauza lipsei înșelăciunii, nu sunt aplicabile nici art. 190 și 196 CP RM, nici art. 105 (în ipoteza de sustragere în proporţii mici prin escrocherie) și 106 din Codul contravențional. Introducerea în bancomat (sau în automatul comercial) a unei bancnote false nu presupune înșelăciune. Poate fi înșelată o persoană, nu un bancomat (sau un automat comercial). Până la lichidarea acestei lacune a legii penale și a legii contravenționale, răspunderea pentru o asemenea faptă nu poate fi aplicată.

În alt registru, vom analiza problema delimitării pregătirii de una dintre infracțiunile prevăzute la art. 236 CP RM de tentativa la una dintre aceste infracțiuni.

După A. Șavga, pregătirea de infracțiune „nu face parte din latura obiectivă a infracțiunii [și] implică o anterioritate în timp față de actul de executare și o diferență de loc”. [Tentativa de infracțiune are o sferă de cuprindere] de la ultimul act de executare și până la actul care precede întreruprerea desfășurării acțiunii sau neizbutirea executării” [9, p. 11, 14]. Într-o altă lucrare, aceeași autoare consemnează: „Actul de pregătire, deși nu este un act material, este mai puțin decât un act de executare. El nu poate să constituie un început de executare a infracțiunii proiectate, căci în cazul acesta este vorba de o tentativă, care este o formă mai avansată a materializării. Actul de pregătire trebuie să fie de așa natură, încât prin el să nu se înceapă actul de executare prevăzut în actul constitutiv al infracțiunii proiectate; acesta nu numai că nu trebuie să lezeze obiectul infracțiunii proiectate, ci nici chiar să nu-l pună în pericol nemijlocit, căci altfel va reprezenta un caz de tentativă” [10, p. 276]. O opinie similară este exprimată de A.S. Radcenko și A.A. Knâșov: „În cazul unei tentative, făptuitorul începe executarea laturii obiective a infracțiunii consumate, în timp ce latura obiectivă a pregătirii nu constituie latura obiectivă a infracțiunii consumate” [11].

Diferențele dintre cele două etape ale activității infracționale nu au fost luate în considerare la calificarea faptei comise de către B.I. în următoarea speță: B.I. a fost condamnat conform art. 27, 42 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. C.V. a fost condamnat în baza art. 42 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. Într-o zi din septembrie 2013, C.V. se afla în mun. Chișinău, în apropiere de intersecţia dintre bd. Decebal și str. Trandafirilor. În aceste circumstanțe, C.V. le-a transmis lui C.R. şi S.I. suma de 2000 de euro falși în schimbul a 500 de euro autentici. Ulterior, într-o altă zi din septembrie 2013, C.R. se afla într-un bar din or. Anenii Noi. În aceste condiții el a transmis 1300 de euro falși din suma totală de 2000 de euro falşi, primită de la C.V., lui S.O. Alți 500 de euro falşi au fost transmiși de către C.R. lui G.S.. Scopul era ca S.O. și G.S. să pună acești bani falși în circulaţie. La 26.09.2013, aproximativ la ora 20.30, S.O. se afla în apropierea cinematografului „Flacăra” de pe str. Ion Creangă, mun. Chişinău. În aceste împrejurări, el a procurat de la G.V. două telefoane mobile, achitându-i suma de 1050 euro falși. La 25.12.2013, aproximativ ora 16.00, C.V., fiind posesorul sumei de 15000 de euro falşi, pe care i-a obţinut în circumstanţe şi de la persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, s-a întâlnit la o benzinărie din str. Calea Ieşilor, mun. Chişinău, cu B.I., căruia trebuia să-i transmită această sumă de bani. Ulterior, B.I. ar fi trebuit să-i transmită 10000 de euro falşi lui S.I., iar 5000 de euro falși să-i pună în circulaţie personal. Însă, B.I. și S.I. au fost reţinuţi de poliţie [12]. În momentul reținerii sale, B.I. nu începuse executarea punerii în circulație a semnelor bănești false pe care le avea în posesie. În raport cu infracţiunile prevăzute la art. 236 CP RM (în moda­li­tatea de punere în circulaţie), trebuie privite ca forme ale pregătirii păstrarea, procurarea, transportarea sau expedierea semnelor băneşti sau a titlurilor de valoare false (în scopul punerii în circulaţie). Deoarece niciuna din aceste acţiuni nu presupune începerea executării punerii în circulaţie, optăm pentru soluţia de pregătire de infracţiune (nu pentru tentativă de infracţiune). În concluzie, B.I. ar fi trebuit să fie condamnat în baza art. 26 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM.

În contrast, într-o altă speță s-a efectuat corect delimitarea pregătirii de una dintre infracțiunile prevăzute la art. 236 CP RM de tentativa la una dintre aceste infracțiuni. Astfel, P.S. a fost condamnat conform art. 26 și alin. (1) art. 236 CP RM. Avănd scopul punerii în circulație a semnelor bănești false, într-o zi din mai 2014, acesta a obținut de la o persoană necunoscută o bancnotă de 20 de euro falsă. Apoi P.S. a pus-o într-un plic împreună cu o sumă de lei moldovenești autentici. Ulterior, la 19.05.2014, aproximativ la ora 11.00, P.S. conducea un microbuz în or. Lormanje, Republica Slovenia. În aceste condiții, microbuzul în cauză a fost oprit de către poliție. În urma controlului efectuat, polițiștii au descoperit și au ridicat de la P.S. bancnota nominalizată falsă [13]. Observăm că, în această speță, făptuitorul transporta o bancnotă falsă. În cazul în care scopul acestuia s-a exprimat în punerea în circulație a bancnotei în cauză, este întemeiată reținerea la calificare a art. 26 și alin. (1) art. 236 CP RM.

Un alt aspect, referitor la penultima speță reprodusă mai sus, ține de prezența în soluția de calificare a art. 42 CP RM, fără a fi specificat vreun alineat al acestuia. Întrucât B.I. se pregătea să acționeze ca autor al infracțiunii, nu este clară această referire la art. 42 CP RM. Din punctul de vedere a lui S. Copețchi și I. Hadîrcă, „alegația către norma de la art. 42 CP RM (normă care definește fiecare participant la infracțiune și stabilește esența rolului acestuia) se face în strictă dependență de tipul participantului la infracțiune. Astfel, acțiunile organizatorului trebuie calificate atât potrivit normei care incriminează fapta infracţională comisă, cât şi conform normei de la alin. (3) art. 42 CP RM. […] Acţiunile instigatorului trebuie încadrate conform normei care incriminează fapta infracţională comisă şi potrivit normei de la alin. (4) art. 42 CP RM. Acţiunile/inacţiunile complicelui trebuie încadrate potrivit normei care incriminează fapta infracţională comisă şi potrivit normei de la alin. (5) art. 42 CP RM. În contrast, comportamentul autorului trebuie calificat doar potrivit normei concrete ce sancţionează fapta prejudiciabilă comisă, fără a fi necesară trimiterea către norma de la alin. (2) art. 42 CP RM. Invocarea suplimentară a normei de la alin. (2) art. 42 CP RM nu ar face mai completă calificarea, ci, din contra, mai anevoioasă; or, este clar de la sine că, la adoptarea normei din partea specială CP RM, legiuitorul descrie comportamentul autorului” [14]. Considerăm că alin. (2) art. 42 CP RM ar trebui completat cu o propoziție care ar avea următorul conținut: „Autorul răspunde pentru infracțiunea săvârșită în baza articolului din partea specială a prezentului cod, fără referire la prezentul alineat”. Or, fapta autorului sau a coautorului conține toate elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de norma corespunzătoare din partea specială a Codului penal. Din aceste considerente lipsește necesitatea invocării alin. (2) art. 42 CP RM. Sub acest aspect, au dreptate A.F. Ananiin și G.P. Novosilov care explică de ce fapta autorului infracțiunii nu necesită invocarea art. 33 din Codul penal al Federației Ruse (care este corespondent cu art. 42 CP RM): „Referirea la acest articol nu este necesară, deoarece autor este persoana care săvârșește acțiunea (inacțiunea) cuprinsă în întregime de dispoziția articolului corespunzător din partea specială din Codul penal al Federației Ruse, imputată persoanei în cauză. Participanții la o infracțiune, care nu sunt autori (coautori), comit acțiunea (inacțiunea) care se află în afara sferei unei astfel de dispoziții, ceea ce fundamentează necesitatea concretizării caracterului participării unei persoane la o infracțiune comună, pe calea referirii la art. 33 din Codul penal al Federației Ruse. Este important de menționat că, spre deosebire de alți participanți, autorul infracțiunii există în orice infracțiune comisă în participație” [15].

În altă privință, este necesar să examinăm problema cumulării calității de (co)autor și a calității de complice la una dintre infracțiunile prevăzute la art. 236 CP RM.

A.M. Zațepin menționează: „În alin. 3 art. 34 din Codul penal al Federației Ruse se stabilește că „răspunderea penală a […] complicelui intră sub incidența articolului care prevede pedeapsa pentru infracțiunea comisă, cu referire la art. 33 din prezentul cod, cu excepția cazurilor în care acesta era în același timp coautor al infracțiunii”. Cu alte cuvinte, dacă o persoană posedă calitatea atât de autor, cât și de complice, atunci cele săvârșite se califică doar conform articolului care prevede pedeapsa pentru infracțiunea comisă. Dacă însă această persoană posedă exclusiv calitatea de complice, atunci cele săvârșite se califică cu referire obligatorie la art. 33 din Codul penal al Federației Ruse” [16]. Ipoteza similară este analizată de către S. Copețchi și I. Hadîrcă: „Este posibil ca autorul să îndeplinească suplimentar un alt rol juridic sau chiar mai multe. Nu este exclusă ipoteza în care autorul să cumuleze şi rolul juridic de instigator, complice sau chiar de organizator. În astfel de situații la calificare se va reţine doar norma din partea specială a Codului penal care incriminează fapta infracţională concretă ce a fost comisă, fără invocarea uneia din normele de la art. 42 CP RM. De exemplu, dacă făptuitorul a jucat rolul de organizator şi autor la infracţiunea de răpire a unei persoane, la calificare se va reţine doar art. 164 CP RM. O altă soluţie de calificare ar fi incorectă. Ar fi incorectă invocarea normei de la alin. (2) şi (3) art. 42 CP RM, avându-se în vedere că norma de la alin. (2) art. 42 CP RM în niciun caz nu poate fi reţinută la calificare din considerentele reliefate supra. Incorectă este şi invocarea doar a normei de la alin. (3) art. 42 CP RM; or, reţinerea la calificare a respectivei norme ar duce la eronata concluzie că făptuitorul a îndeplinit doar rolul juridic de organizator. Prin urmare, conchidem că în situaţii de acest gen calificarea trebuie făcută doar în conformitate cu norma din partea specială a Codului penal, urmând ca în partea motivatoare a actului procedural emis să se specifice că făptuitorul, pe lângă rolul juridic de autor, a îndeplinit şi rolul de organizator, respectiv, de instigator sau complice” [14]. Unul dintre coautorii prezentului studiu a exprimat o poziție asemănătoare: „Fapta (co)autorului infracțiunii este acel „amalgam” sui generis în care se dizolvă activitatea organizatorului, a instigatorului și a complicelui. (Co)autorul infracțiunii, care cumulează calitatea de organizator, instigator sau complice la o infracţiune, nu trebuie să răspundă atât în calitate de (co)autor al infracțiunii, cât și ca organizator, instigator sau complice la o infracţiune. Odată ce infracțiunea este una singură, prestația acestei persoane nu poate fi divizată în două fapte: executarea propriu-zisă a laturii obiective a infracțiunii și contribuția la executarea laturii obiective a infracțiunii. O astfel de divizare nu ar corespunde intenției respectivei persoane de a comite o singură infracțiune. În plus, această divizare ar fi ineptă, întrucât ar presupune sancționarea (co)autorului pentru că acesta a organizat săvârșirea propriei infracțiuni, s-a autoinstigat sau a contribuit prin a se ajuta la săvârșirea propriei infracțiuni” [17].

Având în vedere aceste viziuni doctrinare, suscită rezerve următoarea speță: J.A. a fost condamnat conform alin. (5) art. 42 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. La indicația lui R.V., două persoane – J.A. și P.I. – au asamblat şi au confecționat utilajul pentru fabricarea semnelor bănești false. Ulterior, în toamna lui 2008, la indicația lui R.V., aceleași două persoane, împreună cu P.I., au confecționat 20000 de bancnote cu nominalul de 100 dolari SUA false. O parte din bancnotele confecționate i-au fost transmise lui R.V. pentru a fi puse în circulație, iar restul bancnotelor false au fost transportate şi depozitate la vila lui P.I. Ulterior, în vara lui 2009, la indicația lui R.V., J.A., C.I. şi P.I. au relansat confecționarea de bancnote false. Această activitate infracțională a fost curmată la 21.07.2009, când R.V., J.A., C.I. şi P.I. au fost reținuți în flagrant. În rezultatul percheziției la vila lui P.I. au fost descoperite şi ridicate 22 de bancnote de 100 dolari SUA în stare fabricată și alte 11069 bancnote cu nominalul de 10 dolari SUA false aflate în proces de fabricare [1]. Din speță se poate vedea că J.A. nu doar a asamblat şi a confecționat utilajul pentru fabricarea semnelor bănești false, dar a și luat parte la fabricarea de semne bănești false. Din aceste considerente, nu este clar de ce J.A. a fost condamnat nu în baza lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM, dar în baza alin. (5) art. 42 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. Cei care doar păstrează, procură, transportă sau expediază[1] semne băneşti sau titluri de valoare false (alţii decât cei care le vor pune în circulaţie, precum şi alţii decât cei care le-au fabricat) pot îndep­lini rolul de complici la una dintre infracțiunile prevăzute la art. 236 CP RM. J.A. a îndeplinit nu doar rolul de complice, dar și rolul de coautor. În context, suntem de acord cu D.A. Bezborodov care accentuează: „Condiția negativă, pe care trebuie s-o îndeplinească complicitatea, constă în neparticiparea complicelui la executarea laturii obiective a infracțiunii săvârșite în participație” [18, p. 53]. În ultima speță reprodusă mai sus, în cazul lui J.A., această condiție negativă lipsește.

[1] În cazul expedierii (privite drept complicitate la punerea în circulaţie a semnelor băneşti sau a titlurilor de valoare false), nu se are în vedere ipoteza de expediere poştală sau altă expediere care presupune înstrăinarea către o altă persoană, deci, punerea în circulaţie. Se are în vedere ipoteza când persoana îşi expediază sieşi semnele băneşti sau titlurile de valoare false, la o altă adresă decât cea de la care le expediază. Aceasta pentru ca, la adresa de destinaţie, falsurile să fie transmise per­soa­nei care le va pune în circulaţie.

Următoarea problemă, pe care o vom aborda, se exprimă în aplicarea superfluă a art. 190 CP RM. Astfel, într-o speță, C.D. a fost condamnat în baza alin. (1) art. 190 și alin. (1) art. 236 CP RM. La 24.05.2017, în jurul orei 16.00, acesta a procurat de la M.M. o motocicletă contra sumei de 1850 de euro falși [19]. În această speță este de prisos invocarea alin. (1) art. 190 CP RM. În general, între art. 190 sau 196 CP RM ori art. 105 sau 106 din Codul contravenţional, pe de o parte, şi art. 236 CP RM, pe de altă parte, se atestă o relaţie de concurenţă. De aceea, trecerea în posesia făptuitorului a bunurilor aparținând victimei, în rezultatul punerii în circulaţie a semnelor băneşti sau a titlurilor de valoare false, este cuprinsă de oricare dintre com­ponenţele de infracţiuni prevăzute la art. 236 CP RM şi nu necesită o califi­care suplimentară conform art. 190 CP RM sau art. 105 din Codul contravenţional. În mod similar, consumul serviciilor prestate de către victimă, în rezultatul punerii în circulaţie a semnelor băneşti sau a titlurilor de valoare false, nu necesită calificare supli­mentară potrivit art. 196 CP RM sau art. 106 din Codul contravenţional. În context, prezintă interes următoarea speță: M.S. a fost achitat de comiterea infracțiunilor prevăzute la alin. (2) art. 195 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM, pe motiv că faptele lui nu întrunesc elementele acestor infracţiuni. La 29.12.2004, acesta s-a înțeles cu I.G. şi I.V. că va procura de la ei 77270 kg de grâu cu preţul de 1,5 lei pentru 1 kg. La 30.12.2004, M.S. a transmis 9500 dolari SUA falşi lui I.R., pentru ca acesta să transmită acești bani lui I.G. şi I.V. în schimbul grâului procurat. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat condamnarea lui M.S. conform învinuirii formulate. Prin decizia instanței de apel, a fost încetat procesul penal în privinţa lui M.S. în baza alin. (2) art. 195 CP RM. Instanţa de apel a menţionat că această normă urmează a fi exclusă din învinuirea lui M.S., deoarece săvârşirea punerii în circulaţie a banilor falşi nu atrage încadrarea juridică a faptei în concurs cu infracţiunea de dobândire ilicită a bunurilor prin înşelăciune. Or, punerea în circulaţie a banilor falşi constituie o formă specială a escrocheriei şi, în acest caz, devine aplicabilă regula de concurenţă dintre norma specială şi norma generală, prevăzută la art. 116 CP RM [20].

În ceea ce privește latura subiectivă, este de menționat că intenția directă, nu intenția indirectă, caracterizează vinovăția manifestată la săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 236 CP RM. În această privință, provoacă nedumerire formularea utilizată în următoarea speță: R.G. a fost condamnat conform alin. (1) art. 236 CP RM. La 29.03.2018, acesta se afla în mun. Chişinău, la o stație de transport public. Urmărind scopul punerii în circulaţie a semnelor băneşti emise de organul autorizat al unei uniuni monetare de stat străine, false, utilizate pentru efectuarea plăților, dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile şi admițând în mod conștient survenirea acestora, R.G. i-a transmis lui C.L., contra 80 de euro autentici, o bancnotă falsă cu valoarea nominală de 200 de euro [21]. Infracțiunile, prevăzute la art. 236 CP RM, sunt infracțiuni formale, nu materiale. În modalitatea de fabricare, infracţiunile în cauză se consideră consumate din momentul contrafacerii sau alterării chiar şi a unui singur exemplar al semnelor băneşti sau al titlurilor de valoare false, indiferent dacă făptuitorul a reuşit sau nu să le pună în circulaţie. În modalitatea de punere în circulaţie, infracţiunile, prevăzute la art. 236 CP RM, se consideră consumate din momentul transmiterii chiar şi a unui singur exemplar de semne băneşti sau de titluri de valoare false. În art. 236 CP RM nu sunt specificate urmările prejudiciabile. De aceea improvizația din speța, reprodusă mai sus, nu corespunde literei legii. În viziunea lui Iu.M. Tkacevski, pe care o sprijinim, „la săvârşirea infracţiunilor, în cazul cărora legiuitorul le fixează momentul de consumare în momentul comiterii acţiunii sau inacţiunii, intenţia indirectă nu este posibilă” [22, p. 313]. Pe marginea acestei opinii, I. Hadîrcă remarcă just: „Într-adevăr, cum poate făptuitorul să admită conştient că săvârşeşte o acţiune (inacţiune) prejudiciabilă? Odată ce el o săvârşeşte, rezultă în mod inevitabil că o şi doreşte. O altă concluzie ar intra în contradicţie cu regulile logicii” [23, p. 218].

Vizavi de următoarea speță, apar dubii privind consumarea infracțiunii și prezența grupului criminal organizat: L.V. și I.O. au fost condamnați în baza lit. b) și c) alin. (2) art. 236 CP RM. La 05.03.2016, aproximativ ora 13.30, I.O. se afla într-un apartament. Acționând în cadrul grupului criminal organizat, înțelegându-se în prealabil şi distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, acesta i-a vândut lui C.L. 1500 de euro falși contra sumei de 575 euro autentici. La 01.04.2016, aproximativ la ora 16.15, I.O. se afla într-un apartament. Acționând în cadrul grupului criminal organizat, înțelegându-se în prealabil şi distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, acesta i-a vândut lui C.L. 500 de euro falși contra sumei de 200 de euro autentici. În aceeași zi, aproximativ la ora 21.35, acesta se afla împreună cu L.V. în mun. Chișinău. Acționând în cadrul grupului criminal organizat, înțelegându-se în prealabil şi distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautori, aceștia au încercat să-i vândă lui C.L. 8000 de euro falși contra sumei de 2500 de euro autentici. Însă, cei doi făptuitori au fost reținuți în flagrant delict de poliție. A fost descoperit şi ridicat rucsacul lui L.V., în care se afla suma de 12270 de euro falși [24]. Dacă L.V. și I.O. formau într-adevăr un grup criminal organizat, iar toate cele săvârșite de ei aveau la bază aceeași intenție infracțională, atunci L.V. și I.O. ar fi trebuit să fie condamnați în baza art. 27 și lit. b) și c) alin. (2) art. 236 CP RM. Or, potrivit alin. (2) art. 30 CP RM, „infracţiunea prelungită se consumă din momentul săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni infracţionale”. Dacă însă toate cele săvârșite de L.V. și I.O. aveau la bază intenții infracționale diferite, atunci L.V. și I.O. ar fi trebuit să răspundă pentru un concurs de infracțiuni. Totuși, ei au fost condamnați pentru o singură infracțiune, în baza lit. b) și c) alin. (2) art. 236 CP RM.

Îndoieli privind prezența grupului criminal organizat apar și în următoarea speță: G.A. a fost condamnat conform art. 27, alin. (2) art. 42, art. 46 și lit. b), c) alin. (2) art. 236 CP RM. La 17.06.2015, acesta, împreună cu S.C. şi O.C., au întocmit un plan privind punerea în circulaţie a bancnotelor cu valoarea nominală de 50 de euro false, în posesia cărora făptuitorii au intrat în circumstanţe nestabilite de organul de urmărire penală. La 01.03.2016, în scopul realizării acestui plan, G.A. a primit de la S.C. şi O.C. 200 de bancnote cu valoarea nominală de 50 de euro false, pe care le-a transmis agentului sub acoperire. La 21.03.2016, în scopul realizării aceluiași plan, G.A. a primit de la S.C. şi O.C. 388 de bancnote cu valoarea nominală de 50 de euro false, pe care le-a transmis agentului sub acoperire [25]. În primul rând, indiferent de rolul executat la comiterea infracţiunii, toţi membrii grupului criminal organizat răspund în calitate de coautori. De aceea, la calificarea celor comise de ei conform lit. b) alin. (2) art. 236 CP RM nu este necesară referirea la art. 42 CP RM. În al doilea rând, după cum reiese din art. 46 CP RM, trăsăturile grupului criminal organizat sunt: 1) să fie alcătuit din două sau mai multe persoane; 2) să constituie o reuniune stabilă; 3) să fie organizat în prealabil; 4) să aibă scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni. În acest fel, grupul criminal organizat se deosebeşte de un simplu grup, format din cel puţin doi coautori, prin stabilitate şi unitate. Ca trăsătură specifică a grupului criminal organizat, stabilitatea presupune durata şi persistenţa legăturilor între participanţi, aceştia conştientizând faptul că sunt încadraţi în reuniunea respectivă în vederea săvârşirii infracţiunilor (profesionalismul). O altă trăsătură a grupului criminal organizat este unitatea membrilor, caracterizată prin existenţa organizatorului şi a conducătorului, ceilalţi fiind subordonaţi indicaţiilor acestora în vederea săvârşirii planificate şi dirijate a unei sau a mai multor infracţiuni. De asemenea, grupul criminal organizat reprezintă o reuniune stabilă, deoarece îndeplineşte următoarele condiţii: acţionează în baza unui plan; fluctuaţia în cadrul grupului este nesemnificativă; disciplina riguroasă în cadrul grupului; specializarea în săvârşirea unei anumite infracţiuni (sau a unor anumite infracţiuni); repartizarea constantă a rolurilor între membrii grupului, etc.

În ultima speță reprodusă mai sus, doar pluralitatea de făptuitori și existența unui plan nu sunt suficiente pentru a confirma prezența grupului criminal organizat. Nu s-au stabilit alte caracteristici indispensabile acestei forme de participație: durata şi persistenţa legăturilor între participanţi; profesionalismul acestora; existenţa organizatorului şi a conducătorului grupului; subordonarea altui membru al grupului indicaţiilor organizatorului şi conducătorului grupului în vederea săvârşirii planificate şi dirijate a unei sau a mai multor infracţiuni; fluctuaţia în cadrul grupului este nesemnificativă; disciplina riguroasă în cadrul grupului; specializarea în săvârşirea unei anumite infracţiuni (sau a unor anumite infracţiuni); repartizarea constantă a rolurilor între membrii grupului, etc. Din această cauză, considerăm supraestimată reținerea la calificare a lit. b) alin. (2) art. 236 CP RM. În context, prezentăm o speță în care lit. b) alin. (2) art. 236 CP RM lipsește din soluția de calificare: T.D., V.G. şi O.F. au fost condamnaţi în baza art. 44 și lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. Aceștia au întocmit un plan privind punerea în circulaţie a dolarilor SUA falși. Conform planului respectiv, T.D. i-a atras la săvârşirea infracţiunii pe E.I. şi alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, care în perioada 23.09.2010 – 29.10.2010, au asigurat confecţionarea şi transportarea pe teritoriul Republicii Moldova din Republica Bulgaria a dolarilor SUA falşi, în scopul punerii acestora în circulaţie. Potrivit aceluiași plan, V.G. şi O.F. urmau să identifice şi să racoleze persoane prin intermediul cărora dolarii SUA falși trebuiau să fie puşi în circulaţie. La mijlocul lui septembrie 2010, V.G. i-a propus lui D.S. să pună în circulaţie a dolari SUA falşi. Acţionând sub controlul organului de urmărire penală, D.S. a acceptat propunerea în cauză. În perioada 23.09.2010 – 29.10.2010, D.S. a achiziţionat de la V.G. şi O.F. în tranșe: 25 de bancnote false cu valoarea nominală de 100 de dolari SUA contra sumei de 1125 dolari SUA autentici; 100 de bancnote false cu valoarea nominală de 100 de dolari SUA contra sumei de 4000 dolari SUA autentici; 89 de bancnote false cu valoarea nominală de 100 de dolari SUA contra sumei de 3600 dolari SUA autentici. La 29.10.2010, V.G. și O.F. i-au aruncat în automobilul lui D.S. patru pachete în care erau 39700 dolari SUA falşi, pentru ca acesta să-i pună în circulație [26]. Absolut întemeiat, în această speță, s-a considerat că pluralitatea de făptuitori și existența unui plan nu sunt suficiente pentru a confirma prezența grupului criminal organizat.

Încheiem analiza noastră cu examinarea infracţiunii prevăzute la lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. În ipoteza acestei infracţiuni, valoa­rea semnelor băneşti sau a titlurilor de valoare false, care constituie obiectul mate­rial (produsul) infracţiunii, trebuie să depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Din această perspectivă, atrage atenția următoarea speță: P.V. şi C.I. au fost condamnați în baza alin. (1) art. 236 CP RM. În februarie 2015, C.I. a aflat că cunoștința sa din România, P.S., cunoaște persoane care fabrică pe teritoriul Republicii Italiene semne bănești false. La 10.03.2015, C.I. a achiziționat de la P.S. 5000 de euro falși contra sumei de 1000 de euro autentici. La 11.03.2015, F.O. a achiziționat de la C.I. 5000 de euro falşi contra sumei de 1500 euro autentici. În februarie 2015, P.V. a aflat că cunoștința sa din România, P.S., cunoaște persoane care fabrică pe teritoriul Republicii Italiene semne bănești false. La 10.03.2015, P.V. a achiziționat de la P.S. 5000 de euro falși contra sumei de 750 de euro autentici. La 11.03.2015, B.A. a achiziţionat de la P.V. 5000 de euro falşi contra sumei de 1500 de euro autentici. Sentinţa a fost atacată cu apel de către procuror care a solicitat ca C.I. să fie condamnat conform lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. În motivarea apelului, procurorul a invocat că P.V. şi C.I. au avut intenția unică de punere în circulație a semnelor bănești false. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău apelul procurorului a fost admis. Drept urmare, P.V. şi C.I. au fost condamnați conform lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM. Instanța de apel a constatat că P.V. şi C.I. au acționat împreună, în coautorat, acțiunile lor au fost coordonate. Fiind audiat în ședința de judecată a instanței de fond, F.O. a declarat că a procurat de la C.I. 5000 de euro falși contra sumei de 1500 de euro autentici. În momentul procurării banilor falşi era prezent B.A. care a procurat euro falși de la P.V. De asemenea, B.A. a declarat că, în timp ce cumpăra bani falşi de la P.V., C.I. era împreună cu P.V. [27]

Într-adevăr, nu trebuie neglijată prevederea de la alin. (1) art. 30 CP RM: „Se consideră infracţiune prelungită fapta săvârşită cu intenţie unică (subl. ns.), caracterizată prin două sau mai multe acţiuni infracţionale identice, comise cu un singur scop alcătuind în ansamblu o infracţiune”. Cu toate acestea, nu demonstrează prezența intenției unice faptul că „în momentul procurării banilor falşi era prezent B.A. care a procurat euro falși de la P.V.”, precum și faptul că „B.A. a declarat că, în timp ce cumpăra bani falşi de la P.V., C.I. era împreună cu P.V.”. Întrucât procurorul și instanța de apel au pretins că P.V. şi C.I. au avut calitatea de coautori la aceeași infracțiune, prevederea de la alin. (1) art. 30 CP RM trebuia coroborată cu cea de la art. 41 CP RM: „Se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni intenţionate”. Or, așa cum afirmă cu drept cuvânt M. Grama, A. Șavga, S. Botnaru și D. Martin, „sunt posibile cazurile când două persoane de facto atentează la unul și același obiect, însă acțiunile lor nu vor fi calificate ca săvârșite în comun și ei nu vor fi considerați participanți” [28, p. 49-50]. În lipsa cooperării cu intenţie a lui P.V. şi C.I. la săvârşirea infracțiunii prevăzute la lit. c) alin. (2) art. 236 CP RM, reținerea la calificare a acestei norme trebuie considerată eronată. Faptul că P.V. şi C.I. au cooperat fiecare în parte cu P.S. nu înseamnă în mod automat că P.V. şi C.I. au cooperat intenționat unul cu celălalt, că au depus eforturi comune întru realizarea aceluaiși scop, că și-au intercondiționat prestațiile la săvârșirea infracțiunii comune. În concluzie, dacă P.V. şi C.I. au acționat de sine stătător, fără a coopera intenționat unul cu celălalt, atunci rezultă că fiecare dintre ei a comis infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 236 CP RM. În aceste condiții, este întemeiată soluția instanței de fond, nu a instanței de apel.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире // Журнал. Переяслав, Украина, 2020, Вып. 9, ч. 3, p. 64-78.

Referințe bibliografice:

1. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.05.2020. Dosarul nr. 4-1re-69/2020. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_plen_penal.php?id=2070
2. Copețchi S., Hadîrcă I. Calificarea infracțiunilor. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015. 352 p.
3. Любавина М.А. Квалификация преступлений с альтернативными видами действий на примере статей 228, 228 УК РФ. În: Вестник Академии Генеральной прокуратуры Российской Федерации, 2016, № 5, p. 73-78.
4. Ораздурдыев А.М. Классификация единичных составов преступлений в зависимости от количества элементов и признаков состава в законе. În: Вестник Волжского университета им. В.Н. Татищева, 2018, Ч. 2, № 4, p. 188-204.
5. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15.03.2018. Dosarul nr. 4-1re-68/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_plen_penal.php?id=1523
6. Старченко Д.И., Крячков С.А. К вопросу о разграничении фальшивомонетничества и мошенничества. În: Аллея науки, 2017, Т. 2, № 15, p. 482-485.
7. Звягин И.С. Критерии разграничения фальшивомонетничества и мошенничества при криминальном обороте поддельных денежных билетов. În: Вестник Воронежского института МВД России, 2015, № 5, p. 104-109.
8. Прозументов Л.М., Архипов А.В. Квалификация сбыта поддельных банкнот посредством банкоматов. În: Уголовное право, 2016, № 2, p. 79-83.
9. Șavga A. Formele infracțiunii intenționate după fazele ei de desfășurare: autoreferat al tezei de doctor în drept. Chișinău, 2002. 22 p.
10. Grama M., Botnaru S., Șavga A. et al. Drept penal: partea generală. Vol. I. Chișinău: Tipografia Centrală, 2012. 328 p.
11. Радченко А.С., Кнышов А.А. Отличие покушения на преступление от приготовления к преступлению. În: Экономика, управление и право: инновационное решение проблем. Сборник статей IX Международной научно-практической конференции, 2017, p. 155-157.
12. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05.11.2019. Dosarul nr. 4-1re-139/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_plen_penal.php?id=1922
13. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18.02.2020. Dosarul nr. 1a-2193/2019. Disponibil: https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/616aa19b-34da-45f4-8e42-1f7ee83a4a84
14. Copețchi S., Hadîrcă I. Calificarea acțiunilor/inacțiunilor participanților la infracțiune. În: Revista Națională de Drept, 2015, 12, р. 35-44.
15. Ананьин А.Ф., Новоселов Г.П. Алгоритм квалификации деяния в качестве преступления, совершенного в соучастии. În: Российское право: образование, практика, наука, 2018, № 6, p. 37-44.
16. Зацепин А.М. Дополнительная квалификация пособничества преступлению. În: Гуманитарные, социально-экономические и общественные науки, 2015, № 9, p. 113-115.
17. Brînza S. Aspecte controversate ale răspunderii participanților la omor. În: Актуальные научные исследования в современном мире. Журнал. Переяслав, 2019, Вып. 11, ч. 5. p. 62-71.
18. Безбородов Д.А. Виды соучастников преступления. Санкт-Петербург: Санкт-Петербургский юридический институт (филиал) Академии Генеральной прокуратуры Российской Федерации, 2013. 64 p.
19. Decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08.08.2019. Dosarul nr. 1-18001946-05-1a-28052019. Disponibil: https://cach.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/72190e8a-e670-4519-9b6a-62a1a17c7e4c
20. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16.02.2017. Dosarul nr. 4-1re-7/2017. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_plen_penal.php?id=1234
21. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 29.07.2020. Dosarul nr. 1ra-1485/2020. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=16487
22. Курс уголовного права. Часть Общая. Том 1 / Под ред. Н.Ф. Кузнецовой, И.М. Тяжковой. Москва: Зерцало, 1999. 592 p.
23. Hadîrcă I. Răspunderea pentru infracțiunile săvârșite în sfera circulației substanțelor narcotice, psihotrope, a analoagelor și precursorilor acestora. Chişinău: CEP USM, 2008. 281 p.
24. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2018. Dosarul nr. 1ra-1108/2018. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=12163
25. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27.03.2019. Dosarul nr. 1ra-508/2019. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=13289
26. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.02.2015. Dosarul nr. 4-1re-35/2015. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_plen_penal.php?id=660
27. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12.05.2020. Dosarul nr. 1ra-168/2020. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=15958
28. Grama M., Șavga A., Botnaru S., Martin D. Drept penal: partea generală. Vol 2. Chișinău: Tipografia Centrală, 2016. 336 p.