Articole

Analiza conceptului de ,,interes public’’, prin prisma legislației din Republica Moldova
16.10.2020 | Nicolae Pascaru

Nicolae Pascaru

Nicolae Pascaru

În condiţiile situației actuale, marcată de criza provocată de virusul COVID-19 la nivel mondial, când anumite drepturi ale omului au fost limitate și uneori chiar și încălcate, la nivelul tuturor statelor în care a fost instaurată starea de urgență, o cercetare consacrată conceptului de „interes public”, prin prisma legislației din RM, reprezintă un subiect actual. Importanța înțelegerii corecte a noțiunii/conceptului de interes public, rezidă din faptul că anume interesul public servește drept unul dintre principalele argumente/justificări pentru emiterea unor decizii de către unele autorități publice menite să influențeze în unele cazuri întreaga societate.

Scopul acestui articol, este de a identifica cadrul legal în care este utilizat conceptul de interes public, și în ce sens legiuitorul din RM operează cu noțiunea de interes public.

Ca punct de pornire pentru analiza conceptului de interes public în legislația națională, adică din RM, servesc prevederile legii supreme din RM și anume Constituția RM[1], unde sintagma de interes public o identificăm în două articole constituținale și anume în art.34 alin. (1) și art. 127 alin. (4).

Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) din Constituție, persoanei îi este garantat dreptul de a avea acces la orice informaţie de interes public. Analizând prevederile constituționale, putem menționa faptul că în redacția textului constituțional sintagma de interes public, este redată general, iar acest fapt poate permite diverse interpretări extensive, uneori defavorabile în raport cu ceea ce legiuitorul a avut în vedere prin norma contituțională, sau chiar în unele cazuri unii pot face și diferite abuzuri. În acest sens, pentru a evita asemenea situații, prevederile articolului constituțional prenotat, trebuie analizate prin prisma Legii privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11.05.2000 (în vigoare 28.07.2000)[2], (în continuare – Legea nr.982/2000). Analizând prevederile Legii nr.982/2000, putem deduce că legiuitorul nu definește expres ce reprezintă o informație de interes public, și ce categorie de informație poate fi atribuită la categoria de informație de interes public.

De asemenea, în Legea nr.982/2000, legiuitorul nu operează cu noțiunea de informații de interes public, ci cu cea de informație oficială. În acest sens, potrivit Legii nr.982/2000, prin informaţii oficiale se subânțeleg informații aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. Totodată, furnizorul de informaţii[3], în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public.

Dacă legiuitorul nu definește expres în textul legii ce reprezintă o informație de interes public, atunci în literatura de specialitate, unii autori definesc informaţiile de interes public ca fiind: ,,orice date sursa cărora sunt instituţiile publice. La ele se referă: instituţii ale administraţiei de stat, naţionale, locale, instituţii cu vocaţie naţională, autorităţile naţionale ş.a. sau chiar instituţii de drept privat, dacă acestea folosesc în activitatea lor resurse publice (bugete, proiecte, personal, resurse materiale ş.a.). Caracterul public al informaţiilor de interes public evidenţiază faptul că aceste informaţii trebuie să fie accesibile opiniei publice.[4]

De asemenea, cu titlu de drept comparat, putem menționa că în România de exemplu, legiuitorul definește în textul legii expres că prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației[5].

Reieșind din cele prenotate, rezultă că interesul public în cazul accesului la informație de interes public, se referă la dreptul oricărei persoane, de a fi informată prompt, corect și clar asupra măsurilor preconizate și mai ales asupra măsurilor luate de autorităţile publice, la accesul liber la sursele de informare publică, posibilitatea persoanei de a recepţiona direct și în bune condiţii emisiunile radiofonice și televizate, obligaţia autorităţilor publice de a crea condiţiile materiale și juridice necesare pentru difuzarea liberă și amplă a informaţiei de orice natură[6].

Cu referire la art. 127 alin. (4) din Constituție, putem menționa faptul că sintagma de interes public este coroborată cu bunurile din domeniul public al statului. Interesul public în acest caz fiind înțeles ca interesul întregii comunităţi în legătură cu anumite bunuri. Astfel, dacă bunurile, prin natura lor servesc utilităţii sau interesului public, ele vor alcătui obiectul dreptului de proprietate publică, pentru care legiuitorul a instituit un regim juridic diferit de cel al dreptului de proprietate privată. Prin bunuri de utilitate sau interes public se înţeleg acele bunuri care, prin natura lor, sunt destinate a fi folosite de membrii societăţii[7].

Aferent prevederilor constituționale prenotate, sintagma de interes public o putem identifica într-o multitudine de legi organice (legi speciale, Coduri), în unele din legi interesul public, fiind chiar definit.

În acest sens, potrivit art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010[8] (în continuare – Legea nr. 64/2010), interesul public, este definit de legiuitor ca: ,,interes al societăţii (şi nu simpla curiozitate a indivizilor) faţă de evenimentele ce ţin de exercitarea puterii publice într-un stat democratic sau faţă de alte probleme care, în mod normal, trezesc interesul societăţii sau al unei părţi a ei”. De asemenea, potrivit art. 4 și art. 6 din Legea nr. 64/2010, orice persoană are libertatea de a primi informaţii de interes public prin intermediul mass-mediei, iar mass-media la rândul său are sarcina de a informa publicul asupra problemelor de interes public şi de a efectua, în conformitate cu responsabilităţile sale, investigaţii jurnalistice în probleme de interes public. Totodată, pentru identificarea problemelor/chestiunilor de interes public, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în una dintre deciziile sale[9], dar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe decizi[10], definirea a ceea ce poate constitui un subiect de interes public va depinde de circumstanțele fiecărui caz, or, interesul public se referă la chestiuni care afectează publicul într-o asemenea măsură, încât acesta să manifeste un interes în mod legitim, care îi atrage atenția sau care îl privește într-o măsură semnificativă, în special pentru că afectează bunăstarea cetățenilor sau viața comunității. Acesta este și cazul chestiunilor apte să dea naștere unor controverse considerabile, care privesc o problemă socială importantă sau care implică o problemă cu privire la care publicul ar avea un interes să fie informat.

O altă definiție identificată în prevederile legale naționale a interesului public o putem regăsi în art. 18 din Codul administrativ[11].

Astfel, în sensul Codului administrativ, legiuitorul prevede că interesul public vizează ordinea de drept, democraţia, garantarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor, precum şi obligaţiile acestora, satisfacerea necesităţilor sociale, realizarea competenţelor autorităţilor publice, funcţionarea lor legală şi în bune condiţii. Din cele relatate, putem deduce că interesul public se alfă într-o legătură indisolubilă cu prevederile Constituționale privind ordinea de drept, democracția, etc. Totodată, în sensul prevederilor din Codul administrativ, rezultă că anume interesul public reprezintă expresia unei nevoi sociale ce vizează întreaga comunitate, iar autoritatea publică, în sensul Codului administrativ, trebuie să acționeze în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public, or, interesul public, așa cum putem deduce din Codul administrativ, implică garantarea și respectarea de către autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, garantate prin Constituție și tratatele internaționale la care R. Moldova este parte.

Astfel, așa cum menționează unii autori în literatura de specialitate, ,,interesul public poate face și obiectul unui act normativ prin care se împuternicește prin lege ca o anumită autoritatea publică să soluționeze o anumită problemă de interes personal sau public sau să înainteze diferite propuneri pentru realizarea unor acţiuni de interes public.’’[12].

O altă lege în conținutul căreia identificăm sintagma de interes public este Legea cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public nr. 1384-XV din 11.10.2002 (În continuare – Legea nr. 1384/2002) [13].

În sensul legii prenotate, interesul public este coroborat cu rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interesul public. Totodată, rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în condițiile Legii nr.1384/2002, reprezintă niște măsuri excepţionale, prin care în condiţiile legii autorităţile administraţiei publice împuternicite prin lege, obligă instituţiile publice, agenţii economici, precum şi cetăţenii la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, precum și obligă anumite categorii de cetăţeni pentru îndeplinirea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în interes public şi de apărare a ţării.

Astfel, în sensul Legii nr.1384/2002, interesul public în situații excepționale, reprezintă unul dintre temeiurile de bază pentru rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în sensul legii prenotate.

În concluzie, în lumina celor relatate supra, putem deduce mai multe concluzii de rigoare asupra conceptului de interes public după cum urmează:

  1. Cadrul legal al RM conține reglementările în care identificăm sintagma de „interes public”, în unele dintre reglementări legiuitorul chiar și definește expres ce reprezintă interesul public.
  2. Totodată, în pofida reglementărilor prenotate, cadrul legal național încă conține destul de multe incertitudini în partea ce ține de intepretarea uniformă și unanimă, a ceea ce reprezintă interes public.
  3. Legislația în care identificăm sintagma de interes public se referă mai mult la legislația din domeniul dreptului public, or, interesul public așa cum am putut deduce din prevederile legale analizate, se referă la interesul general al întregii comunități.
  4. Aferent conceptului de interes public, legiuitorul operează și cu alte noțiuni care sunt în coroborare cu interesul public, și anume informație de interes public, sau bunuri folosite în interes public.
  5. Legiuitorul din RM spre deosebire le cel din România nu definește expres în textul legii ce reprezintă o informația de interes public, iar acest lucru poate genera anumite interpretări extensive, uneori chiar și abuzive.
  6. Interesul public servește unul dintre principalele argumente atunci când este vorba despre emiterea unor decizii de către unele autorități publice în vederea reglementării anumitor situații de criză sau mai complicate cum a fost în cazul instaurării stării de urgență provocată de virusul COVID-19.

[1] Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (în vigoare 27.08.1994) Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78 art.140 din 29.03.2016 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1 din 12.08.1994.
[2] Monitorul Oficial al R.Moldova nr.88-90 art.664 din 28.07.2000.
[3] În art. 6 alin. (2) din Legea nr.982/2000, sunt enumerați care sunt furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile legi.
[4] Olesea MOISEEV. VALOAREA INFORMAŢIEI PUBLICE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII EXISTENȚEI ȘI COMPETENȚEI SOCIALE. Revista STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE , 2018, nr.8(118). Seria științe sociale, p.171-175.
[5] Art. 2 din Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 663 din 23 octombrie 2001.
[6] Hotărârea Curții Constituționale nr. 1 din 11.01.2000 (Monitorul Oficial nr. 8-9/3 din 20.01.2000).
[7] http://www.constcourt.md/public/files/file/informatie_utila/Comentariu_Constitutie.pdf (accesat la data de 10.06.2020) pag. 471.
[8] (în vigoare 09.10.2010) Monitorul Oficial nr.117-118 art.355 din 09.07.2010.
[9] HOTĂRÎRE Nr. 29 din 12-12-2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 16 alin. (9) din Legea nr. 180 din 26 iulie 2018 privind declararea voluntară şi stimularea fiscal (accesul la informațiile privind declararea voluntară a bunurilor) (sesizarea nr. 106g/2019). Pct. 162.
[10] Cauzele Couderc și Hachette FilipacchiAssociés v. Franța [MC], 10 noiembrie 2015, §§ 97 și 103, Cauza Roşiianu v. România, 24 iunie 2014, § 61, Társaság a Szabadságjogokért v. Ungaria, 14 aprilie 2009, § 36; ÖsterreichischeVereinigung zur Erhaltung, StärkungundSchaffungeineswirtschaftlichgesunden land- undforstwirtschaftlichenGrundbesitzes v. Austria, 28 noiembrie 2013, § 35; Youth Initiative for HumanRights v. Serbia, 25 iunie 2013, § 20; și Guseva v. Bulgaria, 17 februarie 2015, § 41.
[11] Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116 din 19.07.2018 (în vigoare 01.04.2019) Monitorul Oficial al R. Moldova nr.309-320 art.466 din 17.08.2018.
[12] Art. 9 din din Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116 din 19.07.2018.
[13] Monitorul Oficial al R.Moldova nr.178-181 art.1352 din 27.12.2002.


Referințe bibliografice:

  1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (în vigoare 27.08.1994) Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78 art.140 din 29.03.2016 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1 din 12.08.1994.
  2. Legii privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11.05.2000 (în vigoare 28.07.2000) Monitorul Oficial al R.Moldova nr.88-90 art.664 din 28.07.2000.
  3. Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010 (în vigoare 09.10.2010) Monitorul Oficial nr.117-118 art.355 din 09.07.2010.
  4. Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116 din 07.2018 (în vigoare 01.04.2019) Monitorul Oficial al R. Moldova nr.309-320 art.466 din 17.08.2018.
  5. Legea cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public nr. 1384-XV din 10.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.178-181 art.1352 din 27.12.2002.
  6. Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public Publicată în MONITORUL OFICIAL al României nr. 663 din 23 octombrie 2001.
  7. Olesea MOISEEV. VALOAREA INFORMAŢIEI PUBLICE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII EXISTENȚEI ȘI COMPETENȚEI SOCIALE. Revista STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE , 2018, nr.8(118). Seria științe sociale.
  8. Hotărârea Curții Constituționale nr. 1 din 11.01.2000 (Monitorul Oficial nr. 8-9/3 din 20.01.2000)http://www.constcourt.md/public/files/file/informatie_utila/Comentariu_Constitutie.pdf (accesat la data de 10.06.2020).
  9. HOTĂRÎREA CC Nr. 29 din 12-12-2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 16 alin. (9) din Legea nr. 180 din 26 iulie 2018 privind declararea voluntară şi stimularea fiscal (accesul la informațiile privind declararea voluntară a bunurilor) (sesizarea nr. 106g/2019).
  10. Cauzele CEDO Couderc și Hachette FilipacchiAssociés v. Franța [MC], 10 noiembrie 2015, §§ 97 și 103, Cauza Roşiianu v. România, 24 iunie 2014, § 61, Társaság a Szabadságjogokért v. Ungaria, 14 aprilie 2009, § 36; ÖsterreichischeVereinigung zur Erhaltung, StärkungundSchaffungeineswirtschaftlichgesunden land- undforstwirtschaftlichenGrundbesitzes v. Austria, 28 noiembrie 2013, § 35; Youth Initiative for HumanRights v. Serbia, 25 iunie 2013, § 20; și Guseva v. Bulgaria, 17 februarie 2015, § 41.


Aflaţi mai mult despre , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.