Dr. Vitalie Stati

Prin Legea nr. 49 din 30.03.2017 pentru completarea unor acte legislative (în continuare – Legea nr. 49/2017), în denumirea și în dispoziția articolului art. 251 CP RM, după textul „gajate,” a fost introdus textul „înghețate,”. Drept urmare, din momentul intrării în vigoare a legii în cauză – 19.05.2017 – obiectul material sau imaterial al infracţiunii prevăzute la art. 251 CP RM îl reprezintă nu doar bunurile gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate, ci și bunurile înghețate[1].

[1] Este de menționat că o astfel de modificare a listei categoriilor de bunuri, care constituie obiectul material sau imaterial al infracţiunii specificate la art. 251 CP RM, nu este prima. Astfel, prin Legea nr. 277 din 18.12.2008 pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova, din denumirea şi dispoziţia art. 251 CP RM a fost exclus textul „gajate,”. Prin Legea nr. 173 din 25.07.2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în titlul şi în dispoziţia 251 CP RM, textul „Însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor, sechestrate sau confiscate” a fost substituit cu textul „Însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate”.

Inițial, în proiectul, care a stat la baza adoptării Legii nr. 49/2017 [1], nu a fost preconizată modificarea art. 251 CP RM. Cu toate acestea, în proiectul în cauză a fost propusă completarea Codului de procedură penală cu art. 229 „Indisponibilizarea bunurilor infracționale” cu următorul conținut: „Bunurile infracționale identificate pot fi indisponibilizate prin încheierea instanței de judecată de punere sub sechestru sau, după caz, prin ordinul Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale de înghețare (sublinierea ne apaține – n.a.), emis în condițiile Legii nr. din … cu privire la Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale”. Ulterior, în procesul de examinare a respectivului proiect în lectura a doua, deputatul A. Zagorodnîi a propus ca titlul și dispoziția art. 251 CP RM, după textul „gajate,” să fie completat cu textul „înghețate,” [2]. Această propunere a fost acceptată.

În context, consemnăm că conceptul „înghețare” a fost sugerat pentru prima dată în Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22.07.2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor [3]. Potrivit lit. (c) art. 2 al acestei decizii-cadru, „ordin de înghețare” înseamnă „orice măsură luată de o autoritate judiciară competentă a statului emitent pentru a împiedica în mod provizoriu orice operație de distrugere, transformare, deplasare, transfer sau înstrăinare a unui bun care poate face obiectul unei confiscări sau a unui element de probă”. Ulterior, conceptul „înghețare” a fost preluat de Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 03.04.2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană [4] (în continuare – Directiva 2014/42/UE). În conformitate cu alin. 5 art. 2 al acestei directive, „înghețare” înseamnă „interzicerea temporară a transferului, distrugerii, transformării, înstrăinării, deplasării bunurilor sau asumarea temporară a custodiei sau controlului asupra bunurilor”.

În mod regretabil, în legislație nu este definită noțiunea de bunuri înghețate. Stabilirea conținutului acestei noțiuni se poate face doar prin interpretarea sistemică a normelor extrapenale de referință care vin să complinească textul „înghețate,” din dispoziția art. 251 CP RM.

În primul rând, astfel de norme de referință pot fi identificate în art. 229³ din Codul de procedură penală: „Bunurile infracționale identificate se indisponibilizează, după caz, prin încheierea instanței de judecată de punere sub sechestru sau prin ordinul de înghețare emis în condițiile Legii nr. 48/2017 cu privire la Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale”.

În al doilea rând, norme extrapenale de referință, care vin să complinească textul „înghețate,” din dispoziția art. 251 CP RM, găsim în Legea nr. 48 din  30.03.2017 privind Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale (în continuare – Legea nr. 48/2017):

– „Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale are următoarele drepturi: […] să decidă îngheţarea bunurilor infracţionale identificate, în conformitate cu prevederile alin. (2) art. 10” (lit. b) alin. (1) art. 6);

– „Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale asigură indisponibilizarea bunurilor infracţionale identificate prin: […] emiterea ordinului de îngheţare” (lit. b) alin. (1) art. 10);

– „Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale emite ordinul de îngheţare a bunurilor infracţionale pe un termen de până la 15 zile, în baza solicitării în scris a autorităților competente străine. Îngheţarea bunurilor în baza ordinului emis de Agenţie nu împiedică punerea sub sechestru în cadrul procesului penal” (alin. (2) art. 10);

– „Ordinul de îngheţare conţine: a) informaţia cu privire la proprietarul, posesorul sau beneficiarul efectiv al bunurilor infracţionale; b) încadrarea juridică a infracţiunii care se bănuieşte că a generat bunurile infracţionale; c) bunurile infracţionale care urmează a fi îngheţate şi dovezile aferente acestor bunuri; d) motivele care justifică necesitatea îngheţării bunurilor infracţionale; e) după caz, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept public şi privat cărora li se interzice să participe, sub orice formă, în operaţiuni şi tranzacţii cu bunurile infracţionale indicate, precum şi să faciliteze mutarea, transportul sau tranzitarea bunurilor infracţionale” (alin. (3) art. 10);

– „În baza ordinului de îngheţare emis de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, proprietarii, posesorii şi beneficiarii efectivi ai bunurilor infracţionale, alte persoane fizice şi persoane juridice de drept public şi privat implicate în operaţiunile şi tranzacţiile al căror obiect sunt bunurile infracţionale pot fi obligate de a suspenda orice operaţiuni şi tranzacţii cu privire la bunurile respective sau participarea, sub orice formă, la acestea” (alin. (4) art. 10);

– „Ordinul de înghețare emis de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale se comunică persoanelor vizate în ordin imediat, dar nu mai târziu de 3 zile din momentul emiterii, în scris, prin notă telefonică sau telegrafică ori prin mijloace electronice” (alin. (5) art. 10);

– „Ordinul de înghețare emis de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ fără respectarea procedurii prealabile” (alin. (6) art. 10);

– „Încălcarea ordinului de îngheţare comunicat de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale atrage răspundere penală, conform art. 251 din Codul penal” (alin. (7) art. 10).

Din analiza acestor prevederi putem deduce că acțiunea procesuală de înghețare vizează bunurile infracționale. Din alin. (2) art. 229² al Codului de procedură penală și alin. (2) art. 2 al Legii nr. 48/2017, aflăm că, în mod concret, se au în vedere acele bunuri care derivă din săvârșirea fie a infracțiunilor prevăzute la art. 141, 144, 158, 164, 165, 165¹, 166¹, 167, 168, 181², 206, 217¹, 217³, 218, 220, 239-240, 242¹-244, 248, 249, 259, 260, 260²-260⁴, 260⁶, 279, 283, 284, 324-329, 330¹, 330², 332-335¹ sau 352¹ CP RM, fie a infracţiunilor comise cu folosirea situaţiei de serviciu prevăzute la art. 190 sau 191 CP RM.

În corespundere cu alin. 2 art. 2 al Directivei 2014/42/UE, „bunuri” înseamnă „bunuri de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum și actele sau instrumentele juridice care dovedesc un titlu sau un drept asupra acestor bunuri”. În acest fel, Directiva 2014/42/UE prevede o definiție extinsă a noțiunii de bunuri care pot face obiectul înghețării.

De asemenea, rezultă că înghețarea bunurilor infracționale constituie una dintre cele două forme ale indisponibilizării bunurilor infracționale. Cealaltă formă a indisponibilizării bunurilor infracționale o reprezintă punerea sub sechestru, prin încheierea instanței de judecată, a bunurilor infracționale. (În aceste condiții, pune în gardă sinonimia sintagmelor „bunuri infracționale indisponibilizate” și „bunuri infracționale sechestrate”, care se admite în denumirea Capitolului III din proiectul Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea, administrarea şi valorificarea bunurilor infracţionale (sechestrate) [5]. O asemenea sinonimie vine în contradicție cu concepția promovată la art. 10 al Legii nr. 48/2017 și la art. 229³ din Codul de procedură penală. Potrivit acestei concepții, nu oricare bun infracțional sechestrat este un bun infracțional indisponibilizat).

În acord cu art. 229¹ al Codului de procedură penală, indisponibilizarea bunurilor infracționale constituie una dintre etapele procesului de recuperare a bunurilor infracţionale. Astfel, acest proces se desfăşoară în următoarele etape: 1) urmărirea bunurilor infracţionale şi acumularea probelor; 2) indisponibilizarea bunurilor infracţionale; 3) confiscarea bunurilor infracţionale şi repararea prejudiciilor; 4) restituirea (întoarcerea) bunurilor infracţionale.

Despre locul, pe care-l ocupă înghețarea bunurilor infracționale în  procesul de recuperare a acestor bunuri, ne vorbesc următoarele prevederi din preambulul Directivei 2014/42/UE: „Confiscarea conduce la deposedarea definitivă de bunuri. Totuși, conservarea bunurilor poate fi o condiție preliminară pentru confiscare și prezintă importanță pentru executarea unei hotărâri de confiscare. Bunurile sunt conservate prin intermediul înghețării. […] Întrucât bunurile sunt deseori conservate în scopul confiscării, înghețarea și confiscarea sunt strâns legate. […] Având în vedere limitarea dreptului de proprietate prin ordinele de înghețare, astfel de măsuri provizorii nu ar trebui menținute mai mult decât este necesar pentru a asigura disponibilitatea bunurilor în vederea unei posibile confiscări ulterioare”.

În concluzie, bunuri înghețate sunt bunurile care îndeplinesc următoarele condiții:

1) derivă din infracțiunile specificate la alin. (2) art. 229² al Codului de procedură penală și alin. (2) art. 2 al Legii nr. 48/2017;

2) constituie obiectul măsurii procesuale de înghețare prevăzute de lit. b) alin. (1) art. 6 și art. 10 ale Legii nr. 48/2017, precum și de art. 229³ din Codul de procedură penală;

3) se află sub interdicția temporară de efectuare a operaţiunilor şi tranzacţiilor, stabilită prin ordinul de îngheţare emis de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale.

Atenționăm că dispoziția alin. (7) art. 10 al Legii nr. 48/2017 condiționează interpretarea extensivă defavorabilă a art. 251 CP RM. În corespundere cu această normă, „încălcarea ordinului de îngheţare comunicat de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale atrage răspundere penală, conform art. 251 din Codul penal”. În realitate, art. 251 CP RM se aplică nu pentru oricare încălcare a ordinului de îngheţare, comunicat de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, ci doar pentru însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor înghețate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvârşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor.

Articolul 11 al Legii nr. 48/2017 stabilește, printre altele: „[…] administrarea […] bunurilor infracționale, indisponibilizate în baza activității desfășurate de către Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale, se asigură de către aceasta în condițiile Codului de procedură penală şi ale regulamentului aprobat de către Guvern” (alin. (1)); „Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracţionale poate contracta persoane fizice şi juridice, de drept public şi privat, specializarea cărora va asigura cea mai eficientă realizare a atribuţiilor de evaluare şi administrare a bunurilor infracţionale indisponibilizate. […]” (alin. (3)). Rezultă că – în ipoteza de însuşire, înstrăinare în cazurile nepermise de lege, tăinuire a bunurilor înghețate ori utilizare a lor în alte scopuri – subiect al infracțiunii prevăzute la art. 251 CP RM este, după caz: 1) funcționarul din cadrul Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale, căruia i-au fost încredinţate bunurile înghețate sau care era obligat, conform legii, să asigure integritatea lor; 2) persoana fizică sau persoana juridică, de drept public sau de drept privat, contractată de către Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale, căreia i-au fost încredinţate bunurile înghețate sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире. Сборник научных трудов. Переяслав-Хмельницкий, 2018, Вып. 5, ч. 10, p. 22-27.

Referințe bibliografice:

1. Proiectul de Lege privind modificarea și compeltarea unor acte legislative (Codul penal – art. 111; Legea cu privire la Centrul Național Anticorupție – art. 4, 10; ș.a.). Disponibil: parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/3494/language/ro-RO/Default.aspx
2. Raportul Comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului Republicii Moldova la proiectul de Lege privind modificarea completarea unor acte legislative (nr. 443 din 28.11.2016) (lectura II). Disponibil: parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/3494/language/ro-RO/Default.aspx
3. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22.07.2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32003F0577&from=RO
4. Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 03.04.2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0042&from=RO
5. Proiectul Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea, administrarea şi valorificarea bunurilor infracţionale (sechestrate). Disponibil: https://www.cna.md/public/files/proiect_valorif_arbi/Pr.HGRe