Joi, 29 octombrie 2020, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 25 privind controlul constituționalității articolului 12 alineatele (7) și (8) din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995 (sesizarea nr. 69a/2020).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei s-a aflat sesizarea depusă de către dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorul sesizării i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea articolului 12 alineatele (7) și (8) din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995.

Autorul sesizării a susținut că prevederile articolului 12 alin. (7) din Lege sunt imprevizibile și pot genera aplicarea abuzivă a acestora de către Consiliul Suprem de Securitate. De asemenea, autorul a menționat că, în baza prevederilor contestate, Consiliul Suprem de Securitate, căruia îi lipsește statutul constituțional, a devenit un organ de coordonare și de constrângere, plasat deasupra tuturor puterilor de stat. 

Analiza Curții

Curtea a analizat sesizarea prin prisma articolului 28, coroborat cu articolele 1 alin. (3), 23 alin. (2) și 54 alin. (2) din Constituție.

Curtea a observat că prevederile legale contestate instituie obligația furnizării a două tipuri de informații:

a) orice date şi informații, inclusiv cele care constituie secret de stat, bancar sau comercial, care vizează securitatea națională, apărarea şi ordinea publică;
b) alte informații.

Pentru a vedea dacă prevederile contestate respectă standardele Constituției, Curtea le-a examinat sub două aspecte:

1) Cu privire la respectarea exigențelor calității legii

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolul 23 alin. (2) din Constituție implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile, previzibile și care oferă garanții împotriva abuzurilor.

Cu privire la respectarea cerinței accesibilității legii, Curtea a observat că prevederile articolului 12 alin. (7) din Legea securității statului corespund acestui criteriu, deoarece Legea securității statului este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Cu privire la condiția previzibilității, Curtea a reținut că articolul menționat supra stabilește obligația autorităților și a persoanelor juridice publice autonome de a prezenta orice date sau orice informații solicitate de Consiliu, inclusiv informațiile a căror furnizare este restricționată, i.e. constituie secret de stat, bancar sau comercial, care vizează securitatea națională, apărarea şi ordinea publică.

Sub acest aspect, Curtea a observat că definirea și condițiile de furnizare a informațiilor care constituie secret de stat, secret bancar sau comercial își găsesc detalierea în alte acte normative, i.e. Legea nr. 245 din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat, Legea nr. 202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor.

Curtea a observat că textul ,,precum și alte informații” din articolul 12 alin. (7) din Legea securității statului constituie o sursă de incertitudine juridică, din cauza caracterului său foarte general, fără limite clare (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 15 din 22 mai 2018, § 68; HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, § 141).

Curtea a stabilit că textul ,,precum și alte informații” nu asigură identificarea domeniilor pentru care mai pot fi solicitate informații, în situația în care aceeași normă stabilește că autoritățile sunt obligate să furnizeze orice date şi informații, inclusiv datele și informațiile care constituie secret de stat, bancar sau comercial, care vizează securitatea națională, apărarea şi ordinea publică.

Prin urmare, Curtea a reținut că textul ,,precum și alte informații” din articolul 12 alin. (7) din Legea securității statului nu îndeplinește exigențele calității legii și contravine articolului 23 alin. (2) din Constituție.

2) Cu privire la caracterul justificat al obligației de a furniza orice alte date şi informații, inclusiv cele care constituie secret de stat, bancar sau comercial, care vizează securitatea națională, apărarea şi ordinea publică

Curtea a subliniat că Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ care analizează activitatea ministerelor şi a altor autorități administrative centrale în domeniul asigurării securității naționale şi prezintă recomandări Președintelui Republicii Moldova în probleme de politică externă şi internă a statului (articolul 12 alin. (1) din Legea securității statului).

Sub acest aspect, Curtea a reținut că securitatea statului este parte integrantă a securității naționale și reprezintă protecția suveranității, independenței şi integrității teritoriale a țării ș.a. (articolul 1 alin. (1) din aceeași Lege).

De asemenea, Curtea a evidențiat că, conform articolului 77 alin. (2) din Constituție, Președintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranității, independenței naționale, al unității şi integrității teritoriale a țării. Potrivit articolului 87 alin. (4) din Constituție, Președintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securității naționale şi a ordinii publice, în limitele şi în condițiile legii.

Așadar, Curtea a constatat că prezentarea informațiilor de către autorități și persoane juridice publice autonome urmărește formularea unor recomandări de către Consiliul Suprem de Securitate în domeniul politicii interne și externe a statului și, prin urmare, asigurarea securității statului. Aceasta sarcină a Consiliului poate fi justificată prin mai multe scopuri legitime prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție: asigurarea securității naționale, asigurarea integrității teritoriale, asigurarea bunăstării economice a țării, asigurarea ordinii publice, protejarea drepturilor, libertăților și demnității altor persoane.

Mai mult, Curtea a subliniat că nu poate verifica, potrivit competențelor sale, caracterul proporțional al modului de aplicare a prevederilor contestate, adică proporționalitatea ingerinței la modul concret. Această atribuție le revine instanțelor de drept comun, care pot fi solicitate în vederea efectuării unui control judecătoresc potrivit prevederilor relevante ale Codului administrativ referitoare la principiul și testul proporționalității (a se vedea articolele 29 și 225) și din Legea securității statului (articolul 7 alin. (6)). Curtea se limitează doar la a constata existența acestor garanții procedurale și a caracterului lor suficient.

Curtea a evidențiat că dacă informațiile solicitate într-un anumit caz de către Consiliul Suprem de Securitate urmăresc scopul asigurării securității statului sau dacă solicitarea acestor informații încalcă dreptul la respectarea vieții private al unei persoane, garantat de articolul 28 din Constituție, pentru că solicitarea excede scopului legitim, reprezintă o problemă care poate fi supusă controlului judecătoresc de drept comun, în funcție de circumstanțele factuale și juridice ale fiecărui caz.

Curtea a stabilit că, pentru a se respecta principiile constituționale, autoritățile publice și persoanele juridice publice autonome, atunci când primesc solicitări de la Consiliul Suprem de Securitate privind furnizarea unor informații, trebuie să evalueze, în funcție de circumstanțele factuale și juridice ale fiecărui caz, dacă informațiile solicitate sunt destinate pentru realizarea scopurilor legitime ale legii și dacă nu există o ingerință disproporționată în dreptul la respectarea vieții private al persoanei.

De asemenea, Curtea a observat că Consiliul Suprem de Securitate poate solicita furnizarea informațiilor și de la autoritățile publice de rang constituțional (i.e., care sunt prevăzute expres în Constituție și care au un rol fundamental pentru ordinea juridică constituțională). Curtea a stabilit că autoritățile publice de rang constituțional pot furniza informațiile solicitate în măsura în care această acțiune nu aduce atingere statutului şi autonomiei lor prevăzute de Constituție.

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis parțial sesizarea nr. 69a/2020 privind controlul constituționalității articolului 12 alineatele (7) și (8) din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995, depusă de către dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Curtea a declarat neconstituțional textul ,,precum și alte informații” din articolul 12 alin. (7) din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.