Drept penal şi contravenţional

Armonizarea Codului penal cu legea privind piața de capital: efectele adoptării Legii nr. 225/2017
02.11.2020 | Vitalie Stati

Vitalie Stati

Dr. Vitalie Stati

La 29.12.2017 a intrat în vigoare Legea nr. 225 din 15.12.2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în continuare – Legea nr. 225/2017). Prin această lege, au fost operate, printre altele, anumite amendamente în unele norme din Capitolul X „Infracțiuni economice” din partea specială a Codului penal. Din nota informativă la proiectul care a stat la baza adoptării Legii nr. 225/2017 [1], aflăm că scopul operării amendamentelor în cauză este cel de ajustare a normelor penale la prevederile Legii nr. 171 din 11.07.2012 privind piaţa de capital (în continuare – Legii nr. 171/2012). În cele ce urmează vom supune examinării amendamentele operate în Capitolul X din partea specială a Codului penal prin Legea nr. 225/2017:

1) în alin. (1) art. 2411 CP RM, textul „şi fără autorizare, în modul prevăzut de legislaţie” a fost substituit cu textul „şi/sau fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari”.

În legătură cu această substituire, se impun următoarele observații:

Primo: termenul „licențiere” trebuie privit ca o explicare, nu ca un sinonim al termenului „autorizare”. Această concluzie rezultă din lit. a) alin. (1) art. 41 al Legii nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. Potrivit acestei norme, licență este „actul permisiv care învestește titularul cu drept de a desfășura un anumit gen de activitate, integral sau parțial, asupra căruia se răsfrâng criteriile de licențiere stabilite de prezenta lege”. Așadar, licențierea este unul dintre tipurule autorizării. Potrivit pct. 21 din anexa nr. 1 la această lege, licenţa pentru activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut este emisă de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

În vederea practicării activităţii financiare este necesară autorizarea exprimată în licențiere. Nu este necesară autorizarea care ar implica obținerea unei autorizații sau a unui certificat. O situație similară s-a atestat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017: în corespundere cu pct. 36) alin. (1) art. 8 al Legii nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (abrogate prin Legea nr. 185 din 21.09.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative), activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut se supunea reglementării prin licenţiere de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Sub acest aspect, completarea dispoziției alin. (1) art. 2411 CP RM cu formularea „(licențiere)” nici nu a redus sfera de aplicare a acestui articol, nici nu a lărgit-o.

Secundo: substituirea conjuncției „și” prin formularea „și/sau” denotă că art. 2411 CP RM se aplică, după caz, pentru: 1) practicarea activităţii financiare fără înregistrare, în modul prevăzut de legislaţie; 2) practicarea activităţii financiare fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie; 3) practicarea activităţii financiare fără înregistrare şi fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, art. 2411 CP RM se aplica doar în ipoteza nr. 3) sus-menționată.

Substituirea analizată se prezintă ca oportună, deoarece, de exemplu, organizațiile de creditare nebancară (fostele organizații de microfinanțare) necesită înregistrare, nu și licențiere.

Tertio: considerăm nocivă și neinspirată completarea dispoziției alin. (1) art. 2411 CP RM cu sintagma „dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari”. Mecanismul de comitere a infracţiunilor prevăzute la art. 2411 CP RM nu presupune producerea unor urmări prejudiciabile. În consecinţă, specificarea în art. 2411 CP RM a daunelor în proporţii mari sau a daunelor în proporţii deosebit de mari trebuie catalogată ca eroare tehnico-legislativă. Această eroare are ca efect imposibilatea aplicării art. 2411 CP RM.

Până la o eventuală reparare a acestei erori – în cazul în care cel care practică activitatea financiară fără înregistrare, în modul prevăzut de legislaţie, sustrage de la deponenţi mijloacele financiare depuse, iar daunele cauzate se cifrează în proporţii mari sau deosebit de mari – răspunderea se va aplica în baza art. 241 CP RM sau alin. (1) art. 263 din Codul contravențional și alin. (4) sau (5) art. 190 CP RM. În cazul în care cel care practică activitatea financiară fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie, sustrage de la deponenţi mijloacele financiare depuse, iar daunele cauzate se cifrează în proporţii mari sau deosebit de mari, răspunderea se va aplica în baza alin. (4) art. 263 din Codul contravențional și alin. (4) sau (5) art. 190 CP RM. În fine, în cazul în care cel care practică activitatea financiară fără înregistrare şi fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie, sustrage de la deponenţi mijloacele financiare depuse, iar daunele cauzate se cifrează în proporţii mari sau deosebit de mari, răspunderea se va aplica în baza art. 241 CP RM sau alin. (1) art. 263 din Codul contravențional, alin. (4) art. 263 din Codul contravențional și alin. (4) sau (5) art. 190 CP RM;

2) în art. 245 CP RM, în denumirea şi în dispoziția alineatului (1), textul „titlurilor de valoare” a fost substituit cu textul „instrumentelor financiare”; în art. 2453 CP RM, în dispoziția alineatelor (1) şi (2), textul „valori mobiliare” a fost substituit cu textul „instrumente financiare”.

Substituirea în cauză are ca efect lărgirea semnificativă a sferei de aplicare a art. 245 și 2453 CP RM. Aceasta întrucât valorile mobiliare (titlurile de valoare) constituie doar una dintre categoriile instrumentelor financiare. Or, potrivit alin. (1) art. 4 „Categorii de instrumente financiare” al Legii nr. 171/2012, „serviciile şi activităţile financiare reglementate de prezenta lege vizează următoarele instrumente financiare: a) valorile mobiliare; b) unităţile (titlurile) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare; c) instrumentele pieţei monetare; d) contractele options, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rata dobânzii şi orice alte instrumente financiare derivate referitoare la valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii, rate ale rentabilităţii, indici financiari sau bunuri; e) instrumentele financiare derivate pentru transferul riscului de credit; f) contractele financiare pentru diferenţe; g) alte instrumente financiare admise spre tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi/sau în cadrul unui sistem multilateral de tranzacţionare”.

Această listă are drept model lista instrumentelor financiare, prezentată în Secțiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15.05.2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE [2];

3) în denumirea art. 2451 CP RM, textul „piaţa valorilor mobiliare” a fost substituit cu textul „piaţa de capital”; în denumirea art. 2453 CP RM, textul „piaţa valorilor mobiliare” a fost substituit cu textul „piaţa de capital”.

Aceste substituiri reprezintă o completare firească a celei pe care am analizat-o la pct. 2). Or, piaţa valorilor mobiliare este piața în cadrul căreia se tranzacționează valorile mobiliare (titlurile de valoare). La rândul său, piața de capital este piața în cadrul căreia se tranzacționează instrumentele financiare.

După S. C. Radu și D. M. Boajă, „în sens larg, în structura pieţei financiare includem: piaţa monetară, piaţa de capital, piaţa valutară, piaţa ipotecară, piaţa asigurărilor, iar în sens restrâns, aceasta cuprinde două componente principale: piaţa monetară şi piaţa de capital, ponderea acestora fiind diferită de la o ţară la alta. La rândul lor, pieţele monetare includ: piaţa interbancară, piaţa scontului, piaţa efectelor de comerţ, piaţa certificatelor de depozit, piaţa eurovalutelor etc., în timp ce piaţa de capital este compusă din: piaţa acţiunilor, piaţa obligaţiunilor, piaţa produselor derivate (pieţe forward, futures, opţions) etc.” [3, p. 12] Așadar, piața de capital este una dintre părțile pieței financiare, iar piețele instrumentelor financiare constituie părți ale pieței de capital;

4) în alin. (1) art. 2451 CP RM, dispoziția a fost modificată, după cum urmează: „Acţiunile de manipulare pe piaţa de capital prin cel puţin una dintre următoarele acţiuni, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari: a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care oferă sau pot oferi informaţii false ori care induc în eroare în ceea ce priveşte cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare, ori care, prin acţiunea uneia sau mai multor persoane ce activează în mod concertat, influenţează stabilirea preţului unuia sau mai multor instrumente financiare la un nivel anormal sau artificial; b) efectuarea de tranzacţii fictive sau prin înşelăciune; c) aplicarea de ordine de tranzacţionare fictive; d) difuzarea şi/sau răspândirea, prin intermediul mijloacelor de informare în masă, inclusiv prin Internet sau prin orice alt mijloc, a informaţiilor ce oferă sau pot oferi indicaţii false despre instrumentele financiare, în cazul în care persoana care a difuzat informaţiile ştia ori trebuia să ştie că informaţiile în cauză sunt false”.

Modificarea în cauză a avut drept scop accesibilizarea și sporirea gradului de coerență a textului dispoziției alin. (1) art. 2451 CP RM. Ca paradigmă pentru dispoziția în vigoare a alin. (1) art. 2451 CP RM a servit definiția noțiunii „manipulările pieței” din alin. (2) art. 1 al Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28.01.2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) [4]. Această directivă nu mai este în vigoare, fiind înlocuită de Directiva 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.04.2014 privind sancțiunile penale pentru abuzul de piață (directiva privind abuzul de piață) [5]. Cu toate acestea, nu se poate susține că definiția noțiunii „manipulările pieței” din Directiva 2003/6/CE diferă mult de definiția noțiunii „manipularea pieței” din alin. (1) art. 5 al Directivei 2014/57/UE. De exemplu, în Directiva 2003/6/CE se utilizează sintagma „indicații false” (folosită și în dispoziția în vigoare de la lit. d) alin. (1) art. 2451 CP RM, pe când în Directiva 2014/57/UE se recurge la sintagma „semnale false”.

În context, salutăm recepționarea în dispoziția în vigoare de la lit. d) alin. (1) art. 2451 CP RM a sintagmei „indicații false” utilizate în Directiva 2003/6/CE. Or, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, în dispoziția de la lit. c) alin. (1) art. 2451 CP RM se recurgea la expresia tautologică „informaţiilor care oferă sau pot oferi informaţii false”. Pentru comparație, în dispoziția în vigoare de la lit. d) alin. (1) art. 2451 CP RM, se folosește expresia adecvată „informaţiilor ce oferă sau pot oferi indicaţii false”;

5) în art. 2452 CP RM:

– în denumire, textul „deţinătorilor de valori mobiliare” a fost substituit cu textul „deţinătorilor de valori mobiliare/unităţi de fond”;

– în alineatul (1), dispoziția a fost modificată, după cum urmează: „Admiterea accesului persoanelor neautorizate la datele din conturile deţinătorilor de valori mobiliare/unităţi de fond şi/sau includerea intenţionată în conturile deţinătorilor de valori mobiliare/unităţi de fond a informaţiilor neautentice, denaturate, false, urmată de transferul dreptului de proprietate către o altă persoană şi/sau eliberarea de către entitatea care ține evidența deținătorilor de valori mobiliare a listei acţionarilor în alte cazuri decât cele prevăzute de legislaţie, și/sau refuzul de a elibera lista acţionarilor, extrasul de cont, şi/sau folosirea listei acţionarilor de către orice persoană în scopul achiziţionării sau înstrăinării de acţiuni ale societăţii, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari”.

Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, dispoziția alin. (1) art. 2452 CP RM a avut următorul conținut: „Accesarea de către persoane neautorizate a sistemelor electronice de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare, includerea intenţionată în registrul deţinătorilor de valori mobiliare a informaţiilor neautentice, denaturate, false, urmată de transferul dreptului de proprietate către o altă persoană, eliberarea de către deţinătorul de registru a listei acţionarilor în alte cazuri decât cele prevăzute de legislaţie, precum şi folosirea listei acţionarilor de către orice persoană în scopul achiziţionării sau vînzării de acţiuni ale societăţii, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari”.

Astfel, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, obiectul material (imaterial) al infracțiunilor prevăzute la art. 2452 CP RM îl reprezenta, după caz: 1) sistemul electronic de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare; 2) registrul deţinătorilor de valori mobiliare; 3) lista acţionarilor; 4) valorile mobiliare. După intrarea în vigoare a legii în cauză, obiectul material (imaterial) al infracțiunilor prevăzute la art. 2452 CP RM îl reprezintă, după caz: 1) datele din conturile deţinătorilor de valori mobiliare/unităţi de fond; 2) conturile deţinătorilor de valori mobiliare/unităţi de fond; 3) lista acţionarilor; 4) valori mobiliare/unităţi de fond.

Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, modalitățile normative cu caracter alternativ ale acţiunii prejudiciabile din cadrul infracțiunilor specificate la art. 2452 CP RM au fost: a) accesarea sistemelor electronice de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare; b) includerea în registrul deţinătorilor de valori mobiliare a informaţiilor neautentice, denaturate, false, urmată de transferul dreptului de proprietate către o altă persoană; c) eliberarea listei acţionarilor în alte cazuri decât cele prevăzute de legislaţie; d) folosirea listei acţionarilor. După intrarea în vigoare a respectivei legi, modalitățile normative cu caracter alternativ ale acţiunii prejudiciabile din cadrul infracțiunilor prevăzute la art. 2452 CP RM sunt: a) admiterea accesului persoanelor neautorizate la datele din conturile deţinătorilor de valori mobiliare/unităţi de fond; b) includerea în conturile deţinătorilor de valori mobiliare/unităţi de fond a informaţiilor neautentice, denaturate, false, urmată de transferul dreptului de proprietate către o altă persoană; c) eliberarea de către entitatea care ține evidența deținătorilor de valori mobiliare a listei acţionarilor în alte cazuri decât cele prevăzute de legislaţie; d) refuzul de a elibera lista acţionarilor sau extrasul de cont; e) folosirea listei acţionarilor.

Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, subiectul infracțiunilor specificate la art. 2452CP RM putea avea una dintre următoarele calități speciale: 1) persoana care nu deține autorizația de a accesa sistemele electronice de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare; 2) emitent; 3) societatea de registru; 4) deţinătorul nominal de valori mobiliare. După intrarea în vigoare a legii în cauză, suplimentăm această listă cu depozitarul fondului de investiţii.

Din analiza comparativă a listelor prezentate mai sus, deducem că elementul de noutate se datorează, în cea mai mare parte, apariției în art. 2452 CP RM a sintagmei „unităţi de fond”. Potrivit art. 5 al Legii nr. 171/2012, unităţi de fond sunt „titlurile financiare de participare nematerializate, sub formă de înscrisuri făcute în conturi, emise de un fond de investiţii, care atestă dreptul deţinătorului la o parte din activele fondului respectiv şi a căror procurare reprezintă unica modalitate de investire într-un fond de investiţii”. Alte caracteristici ale unităților de fond sunt stabilite în art. 95 și 96 ale Legii nr. 171/2012. Aceste prevederi legale își găsesc dezvoltarea în Hotărârea CNPF nr. 10/19 din 27.02.2015 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de ţinere a registrului deţinătorilor de unităţi de fond;

6) în alin. (1) art. 2455 CP RM, dispoziția a fost modificată, după cum urmează: „Refuzul intenţionat de a dezvălui şi/sau a prezenta informaţii privind activitatea economico-financiară a societăţii pe acţiuni, deţinerile de acţiuni, rapoartele, declaraţiile, actele de constituire ori evenimentele care influenţează emitentul, informaţii a căror prezentare ori dezvăluire este obligatorie, sau prezentarea intenţionată a unor informaţii neautentice, denaturate ori false, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari”.

Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, dispoziția alin. (1) art. 2455 CP RM a avut următorul conținut: „Refuzul intenţionat de a dezvălui şi/sau prezenta informaţiile prevăzute de legislaţia privind piaţa financiară nebancară sau bancară, sau prezentarea intenţionată a unor informaţii neautentice, denaturate sau false, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari”. Astfel, în legea în vigoare, sintagma „informaţii privind activitatea economico-financiară a societăţii pe acţiuni, deţinerile de acţiuni, rapoartele, declaraţiile, actele de constituire ori evenimentele care influenţează emitentul, informaţii a căror prezentare ori dezvăluire este obligatorie” a substituit sintagma „informaţiile prevăzute de legislaţia privind piaţa financiară nebancară sau bancară”.

Prin această substituire a fost sporit gradul de claritate și previzibilitate a art. 2455 CP RM. Or, expresia „legislaţia privind piaţa financiară nebancară sau bancară”, utilizată în acest articol înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, era lipsită de concretețe, fiind generatoare de interpretare extensivă defavorabilă a art. 2455 CP RM. După intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, obiectul imaterial al infracțiunilor specificate la art. 2455 CP RM îl reprezintă, printre altele, nu oricare informaţii prevăzute de legislaţia privind piaţa financiară nebancară sau bancară. Acest obiect îl reprezintă doar informaţiile privind activitatea economico-financiară a societăţii pe acţiuni, deţinerile de acţiuni, rapoartele, declaraţiile, actele de constituire ori evenimentele care influenţează emitentul, informaţii a căror prezentare ori dezvăluire este obligatorie;

7) • în art. 2456 CP RM:

– denumirea a fost modificată, după cum urmează: „Practicarea de activităţi pe piaţa financiară nebancară cu încălcarea condiţiilor de licenţiere (autorizare)”;

– în alineatul (1), dispoziția a fost modificată, după cum urmează: „Nerespectarea de către participantul la piaţa financiară nebancară a condiţiilor de licenţiere (autorizare), a regulilor prudenţiale stabilite prin lege şi prin actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari”;

– în alineatul (2), dispoziția a fost completată în final cu textul „sau au condus la intentarea procesului de insolvabilitate”;

  • art. 2457 CP RM a fost abrogat.

În rezultatul acestor amendamente, art. 2456 CP RM i-a fost atribuit, în mare parte, conținutul pe care l-a avut art. 2457 CP RM. Amintim că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2017, art. 2456 CP RM stabilea răspunderea pentru practicarea activităţilor profesioniste pe piaţa financiară nebancară fără licenţă; art. 2457 CP RM prevedea răspunderea pentru încălcarea cerinţelor  privind activitatea profesionistă pe piaţa financiară nebancară. În corespundere cu legea în vigoare, practicarea activităţilor profesioniste pe piaţa financiară nebancară fără licenţă atrage răspunderea conform alin. (1) art. 3042 din Codul contravenţional;

8) în art. 2458 CP RM:

– în denumire, cuvântul „estimare” a fost substituit cu cuvântul „evaluare”;

în alineatul (1), dispoziția a fost modificată, după cum urmează: „Desfășurarea activității de evaluare a valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele cu încălcarea cerințelor stabilite în legislație, dacă aceste acțiuni au cauzat daune în proporții mari”.

Această substituire are scopul de ajustare terminologică, datorându-se faptului că în Legea nr. 171/2012 se menționează despre evaluarea instrumentelor financiare, nu despre estimarea acestora. De asemenea, în Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 06.06.2002 privind contractele de garanție financiară [6], este folosită sintagma „evaluarea instrumentelor financiare”. Aceeași sintagmă este utilizată în Legea nr. 184 din 22.07.2016 cu privire la contractele de garanţie financiară. De asemenea, nu pot fi trecute cu vederea anumite prevederi ale Legii nr. 989 din 18.04.2002 cu privire la activitatea de evaluare: „[…] activitate de evaluare – activitate desfăşurată de întreprinderile de evaluare, care constă în estimarea valorii de piaţă sau a altei valori a obiectului evaluării; evaluare – proces de determinare a valorii obiectului evaluării la o dată concretă, ţinându-se cont de factorii fizici, economici, sociali şi de altă natură, care influenţează asupra valorii; […]” (art. 1); „Evaluării se supun următoarele  obiecte: […] e) valorile mobiliare […]” (art. 3). Nu în ultimul rând, sintagma „persoanele autorizate în domeniul evaluării este folosită în Hotărârea CNPF nr. 38/5 din 03.07.2015 privind aprobarea Instrucţiunii cu privire la raportările persoanelor licenţiate şi autorizate pe piaţa de capital.

În pofida substituirii operate în art. 2458 CP RM, unul dintre principalele acte de referință pentru art. 2458 CP RM continuă să se numească Hotărârea CNPF nr. 36/9 din 27.12.2001 privind aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi activelor ce se referă la ele. Aceasta demonstrează inconsecvența autorilor Legii nr. 225/2017. Or, pentru a fi prevenite eventualele disfuncționalități în procesul de interpretare a art. 2458 CP RM, era oportună ajustarea terminologică a Hotărârii CNPF nr. 36/9 din 27.12.2001.

*Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире. Сборник научных трудов. Переяслав-Хмельницкий, 2018, Вып. 4, ч. 1, p. 86-93.

Referințe bibliografice:

  1. Notă informativă la proiectul de Lege privind modificarea și completarea unor acte legislative. Disponibil: http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/3818/language/ro-RO/Default.aspx
  2. Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15.05.2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX:32014L0065
  3. Radu S. C., Boajă D. M. Piețe de capital: instituții și instrumente financiare tranzacționate. – București: Editura Universitară, 2012. – 302 p.
  4. Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28.01.2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32003L0006&from=IT
  5. Directiva 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.04.2014 privind sancțiunile penale pentru abuzul de piață (directiva privind abuzul de piață). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0057&from=RO
  6. Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 06.06.2002 privind contractele de garanție financiară. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32002L0047&from=EN

Aflaţi mai mult despre , , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.