Artiom Țurcan

Viața cotidiană a omului, nu poate exista fără ca să fie afectată de circumstanțe atât interioare cât și exterioare. Orice decizie luată de om în timpul zilei sau pe parcursul întregii vieți, cât de minoră sau majoră nu ar părea, cum ar fi să bea un pahar de apă dimineață sau trei, să se căsătorească la 25 de ani sau la 30 sau oricare altă decizie, este afectată de o sumedenie de factori. În așa mod, Judecătorul, la fel este afectată de distorsiuni cognitive inconștiente și incontrolabile, care se manifestă în cele mai diverse forme, de la cantitatea de lumină emanată de soare sau numărul de nori pe cer, zâmbetul soției sau strigătul copilului de dimineață etc. Totuși, în acest articol, vom vorbi despre un anumit factor și anume aspectul fizic, ținuta și înfățișarea părților în procesul de judecată.

În continuare vom analiza cercetările efectuate cu privire la atractivitatea persoanelor în corespondență cu deciziile Judecătorilor luate în privința lor:

Notă: noțiunea de „atractiv” va fi folosită într-un sens mai larg decât doar aspectul fizic al persoanei, aceasta va include ținuta, vestimentația, modul de a vorbi și a se comporta și alte aspecte care creează imaginea persoanei.

1. Cercetarea efectuată de către A. Chris Downs and Phillip M. Lyons se referă la studierea relației dintre înfățișarea persoanei și decizia luată de judecător. Au fost selectați o serie de inculpați în număr de 915 femei și 1,320 bărbați. Aceștia, înainte de a se prezenta în instanța de judecată, nu au avut posibilitate să-și modifice aspectul fizic. Anterior, ofițerii de poliție, au evaluat nivelul de atractivitate al inculpaților pe o scară de la 1 la 5. Datele au fost comparate cu deciziile luate de judecători în privința inculpaților. Astfel, a fost stabilit că persoanele care erau mai puțin atractive, au fost sancționați mai aspru de către judecători, în comparație cu persoanele mai atractive. [1]
2. John E. Stewart a efectuat o cercetare asupra 74 inculpați, dintre care majoritatea erau bărbați. Observatorilor, în număr de 10 persoane, li s-a oferit un tabel pentru a evalua nivelul de atractivitate al inculpaților, iar datele colectate au fost raportate la sentințele judecătorilor. În medie, inculpații cu atractivitate scăzută, au fost condamnați la 4,1 ani de închisoare, iar inculpații cu atractivitate ridicată, au fost condamnați la 1,87 ani închisoare. [2]
3. Leslie A. Zebrowitz and Susan M. McDonald au studiat așa numitul efect ca „față de copil” al părților în procesele civile. Au fost examinate 506 de cauze civile și s-a constatat că persoanele cu „fața de copil” au avut câștig de cauză mai des, decât celelalte persoane. [3]
4. În urma analizei efectuate de către Ronald Mazzella și Alan Feingold asupra deciziilor luate de către Jurați, în cazurile de judecare a inculpaților, care au comis infracțiuni de omor din neglijență, viol și tâlhărie, s-a constatat că Jurații adoptau decizii mai blânde pentru persoanele atractive. [4]
5. Andrea DeSantis & Wesley A. Kayson au efectuat un experiment, care se baza pe un caz inventat de furt. Opt poze de persoane, care au comis infracțiuni de furt, au fost oferite la 160 de respondenți, iar aceștia din urmă trebuiau să se decidă ce sancțiune urmează a fi aplicată, fie 1, 5, 10, 15, sau 20 ani. Astfel, infractorii atractivi, au primit o pedeapsă în medie de 9,7 ani, pe când ce-i neatractivi de 14,7 ani. [5]
6. Victoria M. Esses Christopher D. Webster în studiul său efectuat, au examinat prejudecățile oamenilor în corelație cu atractivitatea infractorilor. 184 de respondenți au primit informații (o poză și descrierea unei fabule) cu referire la un infractor ipotetic. La finele studiului s-a constatat că persoanele interogate, au perceput infractorii neatractivi ca fiind mult mai periculoși pentru societate și cu o șansă mai mare de a comite o recidivă. [6]

Toate aceste constatări se datorează faptului că creierul uman, percepe oamenii atractivi ca fiind mai inteligenți, mai calificați, cu șanse mai mari de a succes, mai deștepți, mai educați, mai altruiști, mai buni. [7, 8]

Relațiile sociale dintre oameni se datorează, în primul rând, înfățișării omului cu care contactăm, căci înainte de toate, omul se uită la fața celuilalt om și doar pe urmă începe să interacționeze cu el. Astfel, o persoană mai frumos, are o prioritate naturală, încremenită în instinctul omenesc de reproducere, care îi permite un altfel de comportament, decât oamenilor neatractivi, în situații similare.

Odată ce omul contactează cu o persoana atrăgătoare, crește activitatea regiunii creierului asociată cu procesarea emoțiilor pozitive, a stimulilor și a recompensei și totodată crește nivelul de endorfină, așa numitul hormon al fericirii. [9]

Oamenii atrăgători, depășesc performanțele persoanelor neatractive în ceea ce privește „succesul ocupațional, popularitatea, experiența de întâlnire, experiența sexuală și sănătatea fizică”. [10]

Studiile au descoperit că persoanele atractive au o sănătate mintală mai bună, atât din experiența subiectivă, cât și pe măsuri psihologice obiective. În cele din urmă, oamenii atrăgători tind să aibă posturi de carieră superioare și să câștige mai mulți bani. [11]

Așadar, odată ce în viața cotidiană, omul este afectat de atractivitatea altuia, iar prejudecățile și deciziile lui se modifică în dependență de atractivitate, atât și în cadrul proceselor de judecată și adoptării deciziilor pe cauzele instrumentate, Judecătorii sunt influențați de atractivitatea persoanelor ce sunt prezenți în sala de ședință, or o persoană mai atractivă (atât fizic cât și vestimentar) are o șansă mai mare să audă o decizie adoptată în favoarea sa.

Referințe bibliografice:

1. Natural Observations of the Links Between Attractiveness and Initial Legal Judgments (1991), A. Chris Downs and Phillip M. Lyons;
2. Defendant’s Attractiveness as a Factor in the Outcome of Criminal Trials: An Observational Study (1980), John E. Stewart;
3. The Impact of Litigants’ Baby-Facedness and Attractiveness on Adjudications in Small Claims Courts (1991), Leslie A. Zebrowitz and Susan M. McDonald;
4. The Effects of Physical Attractiveness, Race, Socioeconomic Status, and Gender of Defendants and Victims on Judgments of Mock Jurors: A Meta-Analysis (1990) by Ronald Mazzella & Alan Feingold
5. Defendants’ Characteristics of Attractiveness, Race, And Sex and Sentencing Decisions (1997), Andrea DeSantis & Wesley A. Kayson;
6. Physical Attractiveness, Dangerousness, and the Canadian Criminal Code (2006), Victoria M. Esses & Christopher D. Webster;
7. The Attractive Executive: Effects of Sex of Business Associates on Attributions of Competence and Social Skills (1985), Midge Wilson, Jennifer Crocker, Clifford E Brown, & Janet Konat;
8. Physical Attractiveness and Femininity: Helpful or Hurtful for Female Attorneys (2015), Peggy Li;
9. Formula Fericirii (2006) Stefan Klein;
10. The Effects of Physical Attractiveness on Job-Related Outcomes: A Meta-Analysis of Experimental Studies (2003), Megumi Hosoda, Eugene F. Stone-Romero, Gwen Coats;
11. The Impact of Physical Attractiveness on Achievement and Psychological Well-Being (1987), Debra Umberson & Michael Hughes.