Drept penal şi contravenţional

Victima pariurilor aranjate
04.12.2020 | Serghei Brînza, Gheorghe Reniță

Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. hab. Serghei Brînza

Gheorghe Reniță

Dr. Gheorghe Reniță

1. Introducere

În conformitate cu art. 2422 „Pariurile aranjate” din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare – „CP RM”), constituie infracțiune parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment fie informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenţia de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârşită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment. Această infracțiune se pedepseşte cu amendă de la 2350 la 4350 de unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Răspunderea penală este agravată, în baza art. 2422 alin. (2) CP RM, dacă infracțiunea de pariuri aranjate (i) este comisă de către un grup criminal organizat/organizaţie criminală sau (ii) dacă a cauzat daune în proporţii deosebit de mari. În acest caz, persoana fizică se pedepsește cu amendă de la 3350 la 5350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 9000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

După această clarificare, în cele ce urmează ne propunem să analizăm particularitățile victimei infracțiunii de pariuri aranjate, luând în considerare prevederile legale, practica judiciară și abordările doctrinare.

2. Noțiunea de victimă a infracțiunii

Per definitionem, în literatura de specialitate s-a subliniat că, „[v]ictima infracţiunii este subiectul pasiv în raportul juridic penal de conflict. Este şi subiectul relaţiilor sociale, a căror apărare este exercitată de norma penală corespunzătoare. Această calitate de victimă a infracţiunii rămâne neschimbată, indiferent de atragerea respectivei persoane în orbita procesului penal, indiferent de evoluarea acestei persoane în calitate de victimă în accepţiune procesual penală”[1].

De asemenea, s-a susținut că „[î]n dreptul procesual penal, victima evoluează în mod provizoriu ca participant distinct la procesul penal, până la constituirea sa ca parte vătămată. În opoziţie, în dreptul penal, victima infracţiunii nu poate fi caracterizată de provizorat. În plus, în procesul penal, victima există chiar şi atunci când daunele au fost cauzate de o persoană iresponsabilă sau de un minor, neavând vârsta răspunderii penale, sau în prezenţa unor condiţii care exclud caracterul penal al faptei. În contrast, în dreptul penal, dacă lipseşte componenţa de infracţiune, implicit lipseşte victima infracţiunii”[2].

În plan normativ, din perspectivă procesual-penală, potrivit art. 58 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, „[s]e consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale”.

Cu privire la victima infracțiunii prevăzute la art. 2422 CP RM, reținem că informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment cu scopul de a le determina să participe la pariul respectiv, comisă de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acestui eveniment, nu presupune cauzarea unor daune.

În schimb, parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment de pariat de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment conduce la obținerea unui câștig ilicit. Încasarea de către făptuitor a acestui câștig implică cauzarea unui prejudiciu material organizatorului pariului sau altor participanți la pariu.

Pariorilor li se pot cauza daune materiale (prin încasarea de către făptuitor a câștigului ilicit) în ipoteza pariurilor mutuale (totalizator), pentru că în cadrul acestui tip de pariu câștigul se distribuie jucătorilor, proporţional cu numărul variantelor câștigătoare deţinute de fiecare dintre aceştia, organizatorul fiind implicat doar în procesul de colectare a mizelor şi de distribuire a câștigurilor potrivit regulilor de desfășurare a pariului. Câștigul, în cazul pariului mutual, depinde de volumul total al mizelor, precum şi de numărul jucătorilor câștigători [art. 43 alin. (2) lit. a) din Legea Republicii Moldova nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc (în continuare – Legea nr. 291/2016)]. În această situație, participantului la pariu i se cauzează o daună materială de mărimea mizei pe care a pus-o.

Organizatorului pariului i se cauzează un prejudiciu material (prin plata câștigului ilicit) în cazul pariurilor în cotă fixă (bookmaker). În cadrul acestui tip de pariu organizatorul este cel ce stabileşte, pe baza unor criterii proprii, şi aduce la cunoştinţa jucătorilor cotele de multiplicare a mizei în cazul în care variantele jucate sunt declarate câștigătoare în conformitate cu regulile de desfășurare a pariului [art. 43 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 291/2016]. În această ipoteză, masa patrimonială a organizatorului pariului este diminuată prin plata câștigului în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a făptuitorului.

Astfel, în ipoteza infracţiunii de pariuri aranjate, atestăm existenţa unei victime doar atunci când, ca rezultat al comiterii infracţiunii, participantul la pariu (în cazul pariurilor mutuale) sau organizatorul pariului (în cazul pariului în cotă fixă) suferă daune materiale[3].

Dacă participantul la pariu sau organizatorul pariului nu suferă daune materiale ca rezultat al comiterii infracţiunii, nu se poate vorbi despre existenţa unei victime a infracţiunii prevăzute la art. 2422 CP RM. O asemenea situaţie este posibilă, de exemplu, atunci când însuşi făptuitorul sau însăşi persoana pe care o ajută făptuitorul (prin informarea despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării unui eveniment sportiv sau a unui alt eveniment de pariat) suferă daune materiale, ca urmare a unei mize greşite[4].

Cine poate fi parior și, respectiv, cine poate fi organizator al pariului? În continuare, ne vom concentra atenția asupra acestor aspecte.

3. Pariorul – victimă a infracțiunii de pariuri aranjate

Prin prisma art. 2 din Legea nr. 291/2016, prin „participant la pariu” (jucător) vom înțelege persoana fizică care a încheiat un acord de participare la jocul de noroc cu organizatorul jocurilor de noroc sau cu alți jucători prin achitarea taxei (mizei) pentru participarea la jocul de noroc.

În regulamentele de funcționare ale unor operatori de pariuri, „participantul la pariu” este numit „jucător” (i.e. persoana fizică ce a împlinit vârsta de 18 ani, cu capacitate de exercițiu deplină, fără restricții de participare la jocuri, care nu este colaboratorul, acționarul sau membrul instituției de conducere a organizatorului, care a depus miza și/sau a cumpărat biletul[5]; persoana fizică majoră care a încheiat cu organizatorul un acord conform căruia va deţine o chitanţă a sumei plătite[6]) sau „client” (i.e. persoana fizică care a împlinit 18 ani și care a încheiat un contract de joc cu organizatorul, fapt dovedit exclusiv de deţinerea biletului[7]; persoana care face pariul pe rezultatul unui eveniment[8]).

Potrivit redacției inițiale a Legii nr. 291/2016, puteau să participe la pariuri (și, în genere, la toate jocurile de noroc permise de această lege) persoanele care au împlinit vârsta de 21 de ani. La aproape nici un an de la intrarea în vigoare, Legea nr. 291/2016 a a fost modificată prin Legea nr. 197 din 21 iulie 2017[9].

Conform amendamentelor operate în Legea nr. 291/2016, se interzice, între altele, participarea la jocurile de noroc a persoanelor care nu au împlinit vârsta de 21 de ani – pentru jocurile de noroc cu risc social sporit (i.e. jocurile de noroc din cazinouri, automatele de joc cu câştiguri băneşti, indiferent de modul lor de organizare) și a persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 de ani – pentru jocurile de noroc cu risc social scăzut (i.e. loteriile şi pariurile la competiţiile/evenimentele sportive) [art. 13 alin. (3) lit. b) și art. 46 alin. (2) lit. a) din Legea     nr. 291/2016].

Astfel, persoanele care n-au atins vârsta de 18 ani nu pot paria. Minorul nu poate avea calitatea de participant la pariu și, prin urmare, nu poate fi victimă a infracțiunii de pariuri aranjate.

4. Organizatorul pariului – victimă a infracțiunii de pariuri aranjate

La rândul său, prin „organizator al pariului” vom înțelege persoană juridică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova, autorizată să organizeze şi să exploateze jocuri de noroc în condiţiile Legii nr. 291/2016. Reiterăm că organizarea și desfășurarea pariurilor constituie o activitate monopolizată de către stat.

În acest sens, art. 2 din Legea nr. 291/2016 definește și noțiunea de „organizator al jocurilor de noroc care constituie monopol de stat”: S.A. „Loteria Națională a Moldovei”, agent economic cu cotă integrală de stat, împuternicit să desfășoare jocuri de noroc ce constituie monopol de stat.

Potrivit Regulamentului privind organizarea jocurilor de noroc prin intermediul rețelelor de comunicații electronice de către S.A. „Loteria Națională a Moldovei”, „organizator” semnifică S.A. „Loteria Națională a Moldovei”, în parteneriat cu S.R.L. „NGM Company”, cărora li s-a atribuit sarcina de organizare și desfășurare a jocurilor de noroc ce constituie monopol de stat[10].

S.A. „Loteria Națională a Moldovei” a fost creată în anul 2011, în baza Hotărârii Guvernului nr. 371 din 24 mai 2011, cu capital social în mărime de 250.000 de lei, divizat în 2.500 de acțiuni ordinare nominative (acțiunile statului), cu valoare nominală de 100 de lei fiecare, unicul acționar fiind statul, reprezentat de către Ministerul Finanțelor[11].

Mai târziu, în baza Hotărârii Guvernului nr. 126 din 6 martie 2017[12], acțiunile statului au fost transmise (cu titlu gratuit) Agenţiei Proprietăţii Publice (entitate care se află în subordinea Ministerului Economiei), din considerentul că este unicul organ abilitat cu funcţia de administrare şi deetatizare a proprietăţii de stat, iar una dintre competenţele pe care le are această entitate constă în exercitarea funcțiilor de deţinător de acţiuni în societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat[13].

În asemenea condiții, trebuie să stabilim dacă statul poate fi victimă a infracțiunii de pariuri aranjate. În practica judiciară există cazuri în care s-a recunoscut, deși într-un alt context, că statul poate fi victimă a infracțiunii[14]. Sub acest aspect, susținem opinia conform căreia „[d]oar în conjunctura dreptului penal internaţional un stat poate evolua ca victimă a infracţiunii (de exemplu, ca victimă a agresiunii din partea unui alt stat). În contrast, în conjunctura dreptului penal naţional, în calitate de victimă poate să apară o persoană juridică care reprezintă statul, nu statul însuşi. Statul este cel care apără ordinea de drept împotriva infracţiunilor. Această concluzie reiese din art. 2 alin. (1) CP RM. Ar fi impropriu ca din postura de victimă a infracţiunii statul să-şi exercite calitatea de apărător al ordinii de drept. Un stat care evoluează în această postură este un stat care se declară incapabil să-şi apere cetăţenii împotriva infracţiunilor. Este un stat ca şi cum inexistent”[15].

O societate cu capital statutar alimentat de stat – așa cum este în cazul Loteriei Naționale a Moldovei –, indiferent de proporția participării statului, are o individualitate separată și nu se confundă din punct de vedere juridic cu statul. Mai mult, statul este înzestrat în exclusivitate cu forța coercitivă (ius puniendi). Acest atribut este incompatibil cu noțiunea de victimă a infracțiunii (cu excepția crimei de agresiune)[16]. Așadar, statul nu poate figura în calitate de victimă a infracțiunii de pariuri aranjate, chiar dacă în Republica Moldova activitatea de organizare și desfășurare a pariurilor constituie monopolul statului[17].

În baza Legii nr. 291/2016, doar Loteria Națională a Moldovei este împuternicită să organizeze și să desfășoare pariuri. Orice altă entitate nu ar putea, în mod legal, să accepte pariuri. În legătură cu această constatare, reținem că, în contextul Campionatului Mondial de Fotbal din 2018, din Rusia, o companie de telefonie mobilă din Republica Moldova a lansat pentru perioada 6 iunie 2018 – 15 iulie 2018 (perioadă cât a durat campionatul menționat) concursul „Ghiceşte scorul şi câştigă”. Pentru a transmite pronosticurile meciurilor disputate, utilizatorii serviciilor de telefonie mobilă ale organizatorului trebuiau să procure opţiunea „Internet Mobil 10MB” sau opţiunea voce „3 min în reţea” și să expedieze un SMS contra cost. Participanţii care au acumulat un anumit număr de puncte puteau câștiga smartphone-uri și chiar premiul mare – un automobil[18].

Fără a acuza pe nimeni, dar din punct de vedere juridic aici suntem, cu siguranță, în prezența unor pariuri, care, de altfel, puteau fi organizate și desfășurate doar de către Loteria Națională a Moldovei. Plata pentru procurarea opțiunilor și pentru expedierea prin SMS a scorului evenimentului sportiv constituie, indubitabil, miza de joc (taxă de participare), iar premiile oferite – câștiguri. Oricum am numi lucrurile, esența nu se schimbă. Încă o precizare trebuie făcută: în contextul exemplificat părțile nu s-ar putea prevala de dispozițiile art. 993 alin. (8) din Codul civil, în virtutea cărora se permite încheierea contractelor care nu sunt prevăzute de lege (contracte nenumite). Legea nr. 291/2016 stabilește, fără echivoc, că organizarea și desfășurarea pariurilor este atribuită în exclusivitate Loteriei Naționale a Moldovei. Nu este vorba de un contract neprevăzut de lege și nu persistă dubii privind cercul de subiecți care ar putea oferi ocazii de a paria. Așadar, compania de telefonie mobilă în discuție, care a oferit ocazii de a paria, nu poate fi considerată victimă a infracțiunii de pariuri aranjate în ipoteza în care i s-ar fi cauzat daune materiale, ca urmare a parierii pe un eveniment trucat.

Nu putem pierde din vedere faptul că, în cazul Ladbrokes Worldwide Betting v. Suedia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că reclamanta, o companie britanică de jocuri de noroc, a solicitat guvernului suedez eliberarea unei autorizaţii care să îi permită să organizeze pariuri şi alte jocuri de noroc în Suedia. Guvernul a respins cererea, menționând că pariurile şi alte jocuri de noroc în Suedia sunt rezervate statului şi că profiturile rezultate din aceste activităţi trebuie să fie în beneficiul publicului sau de utilitate publică. În acest caz, Curtea de la Strasbourg a considerat că trebuie să se stabilească, mai întâi, dacă a existat un drept despre care se putea spune că era recunoscut de dreptul intern al statului reclamat. Cu alte cuvinte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trebuit să cerceteze dacă problema ridicată de către reclamantă intră în câmpul de aplicare al unuia dintre drepturile garantate de Convenție. „Unde nu putem vorbi despre existența unui drept, nu putem vorbi despre testul de proporționalitate”[19], la care apelează Curtea de la Strasbourg. Sub acest aspect, s-a remarcat că, potrivit legislației din Suedia, pariurile şi alte jocuri de noroc sunt supuse autorizării rezervate asociaţiilor suedeze non-profit care îndeplinesc anumite condiţii[20]. Așa stând lucrurile, Curtea de la Strasbourg a decis că reclamanta nu putea pretinde că avea un drept actual recunoscut de legea internă și, prin urmare, a respins cererea ca fiind incompatibilă ratione materiae[21]. Astfel, absenţa în legislaţia internă a dreptului de a obţine (de către alte entități decât cele prevăzute de lege) un document permisiv pentru organizarea pariurilor şi a altor jocuri de noroc nu a ridicat o problemă din perspectiva prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Bazându-ne pe aceste constatări, putem afirma că, de lege lata, orice altă entitate decât Loteria Națională a Moldovei nu ar putea cere înregistrarea și, respectiv, organizarea și desfășurarea pe teritoriul Republicii Moldova a activității de acceptare a pariurilor.

Până la instituirea monopolului de stat asupra pariurilor, în Republica Moldova existau 65 de organizatori privați de jocuri de noroc[22] (societăți comerciale), dintre care 14 dețineau licențe pentru genul de activitate – stabilirea mizelor la competiții sportive; 47 dețineau licențe pentru genul de activitate – exploatarea automatelor de joc cu câștiguri bănești, iar 4 dețineau licențe pentru activitatea de întreținere a cazinourilor. Așadar, până la adoptarea Legii nr. 291/2016 au existat 14 organizatori de pariuri – potențiale victime ale infracțiunii de pariuri aranjate.

În conformitate cu art. 55 alin. (4) din Legea nr. 291/2016, licențele pentru efectuarea genurilor de activitate monopolizate de către stat au fost declarate ca fiind nule. Așadar, pe 6 ianuarie 2017 (data când a intrat în vigoare Legea nr. 291/2016), prin efectul legii, au fost anulate licențele acordate operatorilor de jocuri de noroc pentru următoarele genuri de activitate: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, organizarea funcţionării sălilor de joc cu automate de joc cu câștiguri băneşti, organizarea şi desfăşurarea pariurilor.

Întâmplător sau nu, dar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 291/2016, Judecătoria Centru, municipiul Chișinău, a dispus, printr-o hotărâre din 17 noiembrie 2016, suspendarea a 61 de licențe pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc (rezultă că patru operatori de jocuri de noroc au rămas neatinși, intuim că este vorba de acei operatori de jocuri de noroc al căror gen de activitate constă în întreținerea cazinourilor) pentru o serie de încălcări, printre care: admiterea participării la jocurile de noroc a persoanelor sub 18 ani; neplata sau plata întârziată a taxelor pentru licență; nerespectarea de către titularul de licență a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului licenței pierdute sau deteriorate; desfășurarea de către filială sau altă subdiviziune a titularului de licență a activității licențiate fără copia autorizată de pe licență; organizarea jocurilor de noroc în locuri neprevăzute de condițiile licenței eliberate; necorespunderea locului pentru desfășurarea jocurilor, indicat în autorizația pentru organizarea lor, etc.[23]. La aceeași concluzie a subscris instanța de apel[24], precum și cea de recurs[25]. În așa fel, probabil, s-a pregătit terenul pentru instituirea monopolului de stat asupra jocurilor de noroc.

Un scurt periplu prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ne permite să constatăm că licența de a desfășura o anumită activitate a fost considerată (de către CtEDO) în mod constant un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului[26], articol care garantează dreptul de proprietate. Suspendarea sau anularea unei licențe de desfășurare a unor activități comerciale, inclusiv a celor ce vizează domeniul jocurilor de noroc[27], reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate[28]. Măsura în discuție ar putea să-i lipsească pe organizatorii jocurilor de noroc de o „speranță legitimă” de a desfășura o activitate și, în consecință, de a obține un profit. Dar dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci unul relativ. Acesta poate constitui obiectul unor limitări (restrângeri), care trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie proporționale.

În cazul Laurus Invest Hungary KFT și alții v. Ungaria, reclamanții s-au plâns în fața Curții de la Strasbourg că anularea licențelor de organizare a sălilor de joc cu automate de joc de tip „slot-machine” a constituit o ingerință nejustificată în dreptul lor de proprietate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să păstreze un „echilibru corect” între cerințele interesului general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului. Cerința unui echilibru corect între interesul general și cel individual nu va fi îndeplinită în cazul în care persoana este obligată să suporte o sarcină excesivă. Existența sau lipsa unui sistem de compensare în legislația relevantă poate fi un factor crucial la aprecierea faptului dacă măsura contestată respectă echilibrul corect și, în special, dacă aceasta impune persoanei o sarcină disproporționată[29]. În acest caz, s-a pus problema caracterului justificat al ingerinței. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a ajuns să efectueze un test de proporționalitate din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Ea a declarat inadmisibilă cererea reclamanților, din motiv că aceștia nu au epuizat căile de atac interne. Pe rolul instanțelor din Ungaria exista un litigiu inițiat de reclamanți, obiectul căruia era legitimitatea anulării licențelor pentru organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc.

Spre deosebire de acest caz, în Tipp 24 AG v. Germania, reclamanta a epuizat căile de atac interne, însă fără succes. În cererea sa adresată Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta a invocat că anularea licenței de intermediere a jocurilor de noroc online ca urmare a monopolizării de către stat a acestui sector ar contraveni art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea de la Strasbourg a constatat că această măsură constituie o ingerință în dreptul de proprietate al reclamatei. Ingerința a avut o bază legală și urmărea prevenirea dependenței față de jocurile de noroc și asigurarea protecției minorilor[30]. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat rezonabilă interdicția intermedierii online a jocurilor de noroc. Jocurile de noroc online generează pericole și statul poate interveni în acest domeniu prin stabilirea unor restricții. În aceste condiții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a găsit motive suficiente pentru a susține presupusa așteptare a reclamantei că va putea să-și continue activitatea (i.e. de intermediere a jocurilor de noroc online) la nesfârșit. Anularea licenței a fost precedată de o perioadă de tranziție de un an de zile. Având în vedere marja largă de apreciere acordată statului în acest domeniu și importanța intereselor care trebuie protejate, Curtea a apreciat că nu există niciun indiciu că reclamanta a suferit o sarcină excesivă. Nu a existat nicio aparență de încălcare a dreptului de proprietate. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea reclamantei ca vădit nefondată[31].

Din punct de vedere metodologic, în această cauză, Curtea de la Strasbourg a comparat (1) importanța socială a evitării lezării dreptului persoanei cu (2) importanța socială a beneficiului câștigat prin îndeplinirea scopului legitim urmărit de către stat[32]. Ultima a avut o pondere mai mare și, în consecință, a înclinat balanța în partea lipsei încălcării dreptului de proprietate.

În Republica Moldova anularea licențelor pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc a constituit o consecință firească a monopolizării de către stat a domeniului în discuție. Această măsură a fost dispusă în mare grabă, fără largi dezbateri, fără efectuarea unor studii, fără instituirea unei perioade de tranziție și fără aplicarea unui sistem de compensare rezonabil, fapt care ar putea ridica o problemă din perspectiva respectării dreptului de proprietate[33].

După această divagație, ne întrebăm: ce se întâmplă în cazul în care infracțiunea de pariuri aranjate a fost comisă în privința unui organizator privat de jocuri de noroc până la monopolizarea de către stat a domeniului pariurilor, iar pe parcursul examinării cauzei penale acestuia i se anulează licența de activitate? Organizatorul de pariu va pierde sau nu calitatea de victimă a infracțiunii prevăzute la art. 2422 CP RM? Anularea licenței de activitate a unei persoane juridice, ca urmare a monopolizării de către stat a activității în discuție (sau din alt motiv), nu conduce, ipso facto, la dispariția acestei entități. Ea continuă să existe, chiar dacă îi este „paralizată” activitatea, și, prin urmare, nu-și va pierde calitatea de victimă a infracțiunii. În cazul reorganizării sau lichidării persoanei juridice, în calitate de victimă a infracțiunii ar trebui recunoscut un succesor (eventual, entitatea nou formată).

În alt context, se pare că Loteria Națională a Moldovei nu reprezintă o alternativă fiabilă pentru organizarea jocurilor de noroc ce constituie monopolul statului. Ea nu a fost gata și nici nu a dispus de resursele necesare pentru a gestiona jocurile de noroc supuse monopolului de stat. Această supoziție o putem desprinde din aprobarea de către Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărârea nr. 639 din 14 august 2017, a obiectivelor și condițiilor parteneriatului public-privat pentru dezvoltarea activităților Loteriei Naționale a Moldovei, precum și a cerințelor generale privind selectarea partenerului privat[34].

Potrivit pct. 5 al hotărârii prenotate, termenul contractelor de parteneriat public-privat (contracte de societate civilă) este stabilit de părți, dar nu va fi mai mic de 15 ani.

Conform pct. 7 al aceluiași act normativ, repartizarea veniturilor din implementarea proiectului de parteneriat public-privat se va realiza în cote procentuale. Loteria Națională a Moldovei va deține 75% din totalul veniturilor în sectorul loteriilor, iar partenerul privat – 25%. În ceea ce privește veniturile din sectorul pariurilor la competiții sau evenimente sportive, 90% vor aparține Loteriei Naționale a Moldovei, respectiv, 10% – partenerului ce urmează a fi selectat. Din venitul brut pe sectorul automatelor de joc, 51% vor fi ale Loteriei Naționale a Moldovei, iar 49% ale partenerului privat.

Se estimează că în urma implementării parteneriatului public-privat în domeniul jocurilor de noroc statul va beneficia de venituri la bugetul public național sub formă de dividende achitate de către Loteria Națională a Moldovei în sumă de 42.000.000 de euro, pe perioada de executare a contractului, în sectorul loteriei cifrice, loteriei momentane și pariurilor sportive și de circa 98.000.000 de euro în domeniul automatelor de joc[35].

De asemenea, se preconizează venituri la bugetul public sub formă de taxe și impozite achitate de partenerii proiectului în sumă de 10.000.000 de euro, pe parcursul executării contractului, în sectorul loteriei cifrice, loteriei momentane, pariurilor sportive și de 22.000.000 de euro în cel al automatelor de joc.

După mai multe prorogări ale termenului[36] pentru depunerea ofertelor de către investitorii privați în vederea încheierii contractelor de parteneriat public-privat pentru dezvoltarea activităților Loteriei Naționale a Moldovei, într-un final, pe 23 aprilie 2018, au fost semnate contractele de parteneriat public-privat cu:

– Novo Gaming M Technologies GmbH (în numele asocierii operatorilor economici Novo Gaming M Technologies GmbH, Novomatic Gaming Industries GmbH și Novomatic AG) pentru dezvoltarea activităților Loteriei Naționale a Moldovei din sectorul automatelor de joc cu câștiguri bănești, inclusiv prin intermediul rețelelor de comunicații electronice;
– NGM SPC Limited (în numele asocierii operatorilor economici New Games AD, National Lottery AD și NGM SPC Limited) pentru dezvoltarea activităților Loteriei Naționale a Moldovei din sectorul loteriilor și pariurilor la competițiile/evenimentele sportive, inclusiv prin intermediul rețelelor de comunicații electronice[37]. Apoi, această companie a fondat pe teritoriul Republicii Moldova S.R.L. „NGM Company”, care realizează parteneriatul public-privat.

De jure, Loteria Națională a Moldovei împreună cu partenerul său privat dețin dreptul exclusiv pentru organizarea și desfășurarea de loterii, pariuri pentru competițiile sportive, jocuri de noroc prin intermediul rețelelor de comunicaţii electronice, precum și organizarea funcţionarea sălilor cu automate de joc cu câștiguri băneşti.

 De facto, Loteria Națională a Moldovei s-a limitat, mai mult timp, să ofere jucătorilor posibilitatea de a participa doar la loterii. În particular, de la suspendarea licențelor operatorilor privați de jocuri de noroc (i.e. 17 noiembrie 2016) și până la mijlocul anului 2019, pe teritoriul Republicii Moldova, Loteria Națională a Moldovei a organizat și a desfășurat doar loterii. Rezultă că în această perioadă nici nu putea fi comisă pe teritoriul Republicii Moldova infracțiunea de pariuri aranjate (în raport cu Loteria Națională a Moldovei) în modalitatea normativă de pariere pe un eveniment sportiv în legătură cu care se știe cu certitudine că ar fi unul trucat. Abia în vara anului 2019 (i.e. 25 iunie 2019) Loteria Națională a Moldovei (împreună cu partenerul său privat) a început să ofere ocazii de a paria pe site-ul „www.7777.md”[38]. Această activitate nu a durat mult. Să fim mai expliciți. Pe 15 august 2019, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege[39], prin care au fost supuse impozitării câștigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive în partea în care valoarea fiecărui câștig care depășește 1% din scutirea personală stabilită la art. 33 alin. (1) din Codul fiscal al Republicii Moldova. Adică câștigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive în mărime de peste 240 de lei sunt impozitate cu 12%. De exemplu, în cazul unui pariu de 1.000 de lei pe un eveniment, la un coeficient de 1,08 pe victoria favoritului, pariorul va obține un câștig de 1.080 de lei. Însă statul va impozita toată suma (1.080 de lei), nu câștigul net (80 de lei). La un pariu de succes de 1.080 de lei, persoana va rămâne cu 979,2 de lei[40], o sumă mai mică decât miza pusă.

Acest amendament a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2020. Până la această dată, câștigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive nu erau impozitate. Această rocadă legislativă l-a nemulțumit pe partenerul privat al Loteriei Naționale a Moldovei S.R.L. „NGM Company”. El a atenționat că „piața pariurilor sportive din Republica Moldova este de aproximativ două miliarde de lei pe an și impozitarea câștigurilor din pariuri va lăsa acest sector într-o zonă gri. Statul va pierde anual 20 de milioane de lei, iar dacă va renunţa la impozitare, va câştiga o sumă de cinci ori mai mare. Introducerea de taxe pe câștigul din loterii sau pariuri va lovi mai degrabă în stat”[41]. Aceste date par exagerate. Parlamentul nu s-a lăsat edulcorat de aceste afirmații și a votat în lectură finală legea în discuție. Drept reacție, pe 23 decembrie 2019, Comisia de monitorizare a contractului de parteneriat public-privat a suspendat primirea mizelor de la utilizatorii ste-ului www.7777.md începând cu 31 decembrie 2019, ora 00:00. Până la data redactării acestui articol (iunie 2020), lucrurile au rămas neschimbate.

Dreptul exclusiv de a organiza și desfășura pariuri conferit Loteriei Naționale a Moldovei a rămas pe hârtie, el nu a devenit unul practic și efectiv. Încă nu a început să dea „roade” parteneriatul public-privat. Această stare de lucruri poate direcționa persoanele din Republica Moldova spre jocuri de noroc neautorizate și clandestine sau spre case de pariuri din străinătate.

Așadar, după instituirea monopolului de stat asupra pariurilor, în Republica Moldova, organizator al pariului, privit ca victimă a infracțiunii de pariuri aranjate, poate fi S.A. „Loteria Națională a Moldovei” și S.R.L. „NGM Company”.

5. Casele de pariuri din străinătate – victime ale infracțiunii de pariuri aranjate?

Studiul practicii judiciare[42] denotă că cei care cunosc despre existența unei înțelegeri privind trucarea unui eveniment sportiv sau de altă natură pariază pe acesta, de regulă, în mediul digital, la case de pariuri din străinătate. În acest sens, apare în mod firesc întrebarea: pot oare operatorii din străinătate care oferă ocazii de a paria online să aibă calitatea de victimă a infracțiunii de pariuri aranjate?

De principiu, pentru ca organizatorul de pariu să aibă calitatea de victimă a infracțiunii prevăzute la art. 2422 CP RM, acesta trebuie să desfășoare activitatea de acceptare a mizelor în condiții de legalitate.

În raport cu statele membre ale UE s-a susținut că „o întreprindere se poate stabili în statul membru A, în care dispozițiile privind dreptul societăților sunt mai puțin riguroase, și să-și desfășoare întreaga activitate în alt stat membru B. Totuși, din punctul de vedere al liberei prestări a serviciilor, […] această întreprindere nu poate opera fără autorizație pe piața statului membru B pentru simplul motiv că ea are autorizație eliberată de statul membru A”[43]. S-a argumentat că „recunoașterea reciprocă a autorizațiilor în materia jocurilor de noroc nu este posibilă în stadiul actual al dreptului UE, pentru că:

(i) în primul rând, funcționarea omogenă a unui sistem de recunoaștere reciprocă a licențelor în materie de jocuri este incompatibilă cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene[44], care admite în mod clar și ferm monopolurile și alte restricții privind numărul de operatori din sectorul jocurilor de noroc, atât timp cât sunt îndeplinite anumite condiții. Dacă un stat membru al UE în care a fost instituit un monopol în materie de jocuri, cu respectarea cerințelor Tratatului de funcționare al UE, ar fi obligat să ia în considerare autorizațiile eliberate de celelalte state membre, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie ar fi inaplicabilă și ar deveni lipsită de sens;

(ii) în al doilea rând, recunoașterea reciprocă pare imposibilă în lipsa unei armonizări a sectorului jocurilor, armonizare care nu se profilează în viitorul apropiat. Fără armonizare, aplicarea liberei circulații ar continua să fie limitată, iar sarcina instanței constă în mod clar în delimitarea restricțiilor, care, în acest domeniu nearmonizat, sunt conforme cu dreptul UE[45];

(iii) în al treilea rând, inexistența unei cooperări administrative organizate suficient face dificilă punerea în aplicare a unui sistem de recunoaștere reciprocă în acest sector”[46].

În același sens, în Rezoluția Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la jocurile de noroc online de pe piața internă[47] se accentuează importanța definirii noțiunii de „operator legal de jocuri de noroc”, astfel încât statele membre ale UE, în conformitate cu legislația UE, să autorizeze doar operatorii care îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe și care sunt, prin urmare, considerați a fi legali: a) operatorul trebuie să dețină o licență care îi dă dreptul să își desfășoare activitatea în statul membru al jucătorului; b) operatorul nu este considerat ilegal în baza legislației aplicabile din oricare alt stat membru. Reiese că acei operatori care nu îndeplinesc cel puțin una din aceste condiții sunt considerați operatori ilegali.

Parlamentul European a solicitat „mai multă cooperare la nivel european, sub coordonarea Comisiei Europene, pentru a identifica și a interzice operatorii de pariuri online implicați în activități ilegale, precum, printre altele, aranjarea meciurilor sau pariurile privind competiții în care sunt implicați minori, și se așteaptă ca sectorul jocurilor de noroc online să respecte această interdicție prin autoreglementare”[48].

Sub acest aspect, Comisia Europeană[49] a semnalat (încă în 2011) că „[a]pariția internetului și înmulțirea rapidă a posibilităților de a participa la jocuri de noroc online, combinate cu reglementările naționale, care diferă în mod considerabil, au condus nu numai la creșterea ofertei legale de servicii de jocuri de noroc în unele state membre, ci și la dezvoltarea unei piețe transfrontaliere neautorizate semnificative. Aceasta constă atât dintr-o piață neagră (jocuri și pariuri clandestine, fără licență, provenind inclusiv din țări terțe), cât și dintr-o piață așa-numită «gri» (pe care operatori licențiați în modul corespunzător în unul sau mai multe state membre promovează și/sau furnizează servicii de jocuri de noroc cetățenilor din alte state membre fără să fi obținut în țările respective o autorizație specifică). Piața transfrontalieră neautorizată rămâne accesibilă consumatorilor, ca urmare fie a toleranței de facto, fie a lipsei unei impuneri eficiente a normelor, și completează ofertele naționale legale disponibile consumatorilor, în funcție de situația juridică existentă în statele membre în care se află aceștia […]. Mai mult, din 14.823 de site-uri active de jocuri de noroc din Europa, peste 85% funcționau fără licență”.

Cifrele sunt alarmante. Pentru rezolvarea acestei probleme unele state blochează site-urile care oferă fără drept posibilități de a paria online (e.g., Cehia, Danemarca[50], Olanda[51]).

Curtea Constituțională a Cehiei a stabilit că prevederile ce reglementează blocarea site-urilor care oferă, în mod ilegal, ocazii de a paria online sunt constituționale. Pentru a decide astfel, ea a pus accentul pe faptul că există un control judecătoresc care poate cenzura orice pretins abuz al autorității care a blocat vreun site[52].

La nivelul UE, în cazul C-258/08, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că instanțele din Olanda au obligat două companii – Ladbrokes Betting & Gaming Ltd și Ladbrokes International Ltd titularele unei autorizații în domeniul jocurilor de noroc, eliberate de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, să blocheze accesul la site-ul lor de pe internet pentru persoanele cu reședința în Țările de Jos și să elimine posibilitatea acestora de a participa la pariuri prin telefon. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat că această măsură este indispensabilă pentru protecția pe care un stat membru al UE dorește să o asigure pe teritoriul său în materie de jocuri de noroc. Ca urmare a lipsei contactului direct dintre consumator și operator, jocurile de noroc accesibile prin internet implică riscuri de natură diferită și de o importanță sporită în raport cu piețele tradiționale ale unor asemenea jocuri în ceea ce privește eventualele fraude comise de operatori împotriva consumatorilor[53].

Într-un alt caz (C-46/08), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a adăugat că facilitatea deosebită și permanența accesului la jocurile de noroc propuse pe internet, precum și volumul și frecvența potențial ridicate ale unei astfel de oferte cu caracter internațional, într‑un mediu care se caracterizează prin izolarea jucătorului, anonimat și absența unui control social, constituie tot atâția factori de natură să favorizeze dezvoltarea dependenței de joc și cheltuieli excesive legate de acesta, precum și, prin urmare, să determine creșterea consecințelor sociale și morale negative care au legătură cu acesta. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că interzicerea ofertelor de jocuri de noroc de pe internet poate, în principiu, să fie considerată aptă să permită urmărirea obiectivelor legitime de prevenire a incitării la cheltuieli excesive legate de joc și de luptă împotriva dependenței de acesta, precum și de protecție a tinerilor, chiar în condițiile în care oferta de astfel de jocuri rămâne autorizată pe canale tradiționale[54] (i.e. offline).

Așadar, Curtea de la Luxemburg a confirmat că blocarea site-urilor care oferă, fără drept, ocazii de a paria online este justificată și proporțională cu scopul urmărit. Republica Moldova nu este receptivă la acest mesaj. O banală culegere a textului „pariuri.md” pe motoarele de căutare de pe internet ne oferă posibilitatea de a miza pe evenimente sportive la mai multe case de pariuri online, cărora nu li s-a conferit vreun drept în acest sens.

Articolul 3 alin. (5) din Convenția Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive distinge între: a) pariuri sportive ilegale – orice pariu sportiv al cărui tip sau al cărui operator nu este autorizat potrivit legislației aplicabile în jurisdicția în care se află consumatorul; b) pariuri sportive neregulamentare – orice activitate de pariuri sportive care nu se potrivește cu modelele obișnuite şi anticipate ale pieței în cauză sau relaționate cu parierea pe competiţiile sportive al căror curs are caracteristici neobișnuite; c) pariuri sportive dubioase orice activitate de pariuri sportive, care în conformitate cu probele fiabile şi coerente, este relaţionată cu manipularea competițiilor sportive pentru care sunt oferite. Cu ajustările de rigoare, calificativele – „ilegal”, „nereglementat” sau „dubios” – cu care operează această Convenție în contextul pariurilor ar putea fi raportate și la operatorii de jocuri de noroc.

Unele state membre ale UE au pus la îndoială corespunderea noțiunii „pariuri sportive ilegale” din Convenție cu art. 18 (care garantează principiul nondiscriminării), art. 49 (care garantează libertatea de stabilire a serviciilor) și cu art. 56 (care garantează libertatea de furnizare a serviciilor) din Tratatul de funcționare al UE. Este cazul Maltei, care nu a semnat Convenția în discuție și a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene[55]. Putem înțelege reticența acestui stat. Malta promovează o piață deschisă a jocurilor de noroc, inclusiv online. Totuși, din conținutul art. 3 alin. (5) lit. a) din Convenţia privind manipularea în competițiile sportive rezultă că orice pariu pus online dintr-o țară „X” la un operator de jocuri de noroc din Malta, în care operatorul în discuție (i.e. din Malta) nu ar deține un act permisiv de a oferi ocazii de a paria (din diferite motive, inclusiv din motivul că în acel stat organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc constituie monopol de stat) este considerat ilegal. Curtea de la Luxemburg încă nu s-a pronunțat în acest sens.

Astfel, activitatea de acceptare a mizelor are loc în condiții de legalitate doar dacă organizatorul de pariuri este abilitat cu dreptul de a desfășura această activitate în statul în care se află pariorul. Acesta este standardul Consiliului Europei.

În Republica Moldova jocurile de noroc organizate prin intermediul rețelelor de comunicații electronice constituie monopol de stat și se desfășoară de către Loteria Națională a Moldovei împreună cu S.R.L. „NGM Company” prin intermediul site-ului www.7777.md.

Conform art. 47 alin. (4) din Legea nr. 291/2016, „[d]esfăşurarea jocurilor de noroc prin intermediul rețelelor de comunicații electronice, precum şi importul acestora, de către persoane neautorizate sunt interzise”.

Mai mult, alin. (5) al aceluiași articol stabilește că „[e]chipamentul şi programele informatice utilizate la organizarea jocurilor de noroc prin intermediul rețelelor de comunicaţii electronice trebuie să se afle în mod obligatoriu pe teritoriul Republicii Moldova. Pagina web trebuie să dețină domeniu pe teritoriul Republicii Moldova. Sistemul de control (serverul) al organizatorului jocului de noroc trebuie să fie amplasat pe teritoriul Republicii Moldova”.

Așadar, în cazul în care o persoană aflată în Republica Moldova ar pune online o miză la un operator de jocuri de noroc din străinătate pe un eveniment sportiv desfășurat fie în statul în care operatorul de jocuri de noroc își are sediul, fie într-un alt stat terț, pariul va fi considerat ilegal în accepțiunea art. 3 alin. (5) lit. a) din Convenția Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive și art. 47 din Legea nr. 291/2016, pentru simplul motiv că operatorul de jocuri de noroc din străinătate nu este abilitat cu dreptul de a oferi persoanelor din țara noastră ocazii de a paria, asta chiar dacă operatorul de pariuri în discuție ar avea dreptul să organizeze și să desfășoare jocuri de noroc online în statul în care acesta își are sediul.

Unii organizatori de pariuri au conștientizat acest lucru și au adoptat măsuri de precauție. De exemplu, potrivit Regulamentului Casei de pariuri „1xBet” (acest operator de jocuri de noroc oferă ocazii de a paria online pe www.1xbet.com și deține licență eliberată de statul Curaçao), înainte de a utiliza site-ul www.1xbet.com, jucătorul trebuie să se asigure că pe teritoriul de reședință acesta nu încalcă legile și alte acte normative privind jocurile de noroc. Jocurile de noroc online sunt interzise în unele țări și, prin urmare, plățile și transferurile legate de jocurile de noroc, de asemenea, pot fi interzise. Jucătorului i se recomandă să efectueze o consultație la un jurist înainte de a se înregistra pe site-ul menționat[56]. În conformitate cu politica companiei, nu se acceptă înregistrarea utilizatorilor din următoarele țări: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Iran, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii și Suedia. Republica Moldova nu se regăsește în această listă. Același regulament[57] admite că legile țărilor pot fi schimbate, iar participantul la pariuri trebuie să se informeze despre toate schimbările de sine stătător. Dacă operatorul de pariuri va afla că participantul la pariuri este rezident al unei țări unde jocurile de noroc sunt interzise prin lege, operatorul de pariuri își rezervă dreptul de a opri activitățile contului prin: a) anularea pariurilor; b) închiderea contului participantului și rambursarea mijloacelor bănești care au fost depuse în cont.

Apropo, „compania „1xBet” (precum și altele, e.g., Pari-Match) activează și în Republica Moldova, deși nu deține vreun document permisiv pentru organizarea și desfășurarea pariurilor sportive, activitate care constituie monopol de stat. Compania în discuție nu plătește niciun impozit la bugetul de stat. Potrivit unor estimări, bazate pe informațiile de la sistemele de plăți on-line din Republica Moldova, volumul plăților care ajung la operatori de pariuri sportive neautorizați în Republica Moldova depășește suma de două miliarde de lei pe an”[58]. Oare aceste cifre sunt reale? Ne îndoim că atât de mult se pariază în Republica Moldova. Poate este vorba de vreo spălare de bani?

Neașteptând vreun răspuns la aceste întrebări, conchidem că, de vreme ce în Republica Moldova desfășurarea pariurilor constituie monopol de stat, organizatorii de jocuri de noroc din străinătate care oferă ocazii de a paria on-line (disponibile persoanelor din Republica Moldova) nu pot să aibă calitate de victimă a infracțiunii de pariuri aranjate, prevăzute la art. 2422 CP RM. Dacă un făptuitor, aflat Republica Moldova, ar cauza daune materiale unui organizator de pariuri din alt stat, ca urmare a parierii on-line pe un eveniment despre care știa că este unul trucat, atunci acel organizator de pariuri ar putea fi considerat victimă a infracțiunii de escrocherie (art. 190 CP RM). Asta doar dacă daunele cauzate ar fi considerabile, mari sau deosebit de mari. În caz contrar, răspunderea se va aplica în baza art. 105 din Codul contravențional (sustragerea în proporții mici).

6. Concluzii

În urma studiului întreprins, putem formula următoarele concluzii:

1) victimă a infracţiunii de pariuri aranjate poate fi: (i) participantul la pariu (în cazul pariurilor mutuale) sau (ii) organizatorul pariului (în cazul pariurilor în cotă fixă);
2) participant la pariu (jucător) este persoana fizică adultă care a încheiat un acord de participare la jocul de noroc cu organizatorul jocurilor de noroc sau cu alți jucători prin achitarea taxei (mizei) pentru participarea la jocul de noroc;
3) în Republica Moldova organizarea și desfășurarea pariurilor constituie monopol de stat. Doar Loteria Naționala Moldovei împreună cu partenerul său privat (Societatea cu răspundere limitată „NGM Company”) poate organiza și desfășura pariuri. Rezultă că doar aceste entități pot avea calitatea de victimă a infracțiunii de pariuri aranjate (în cazul pariului în cotă fixă);
4) pentru a beneficia de protecția conferită de art. 2422 CP RM, organizatorul de pariu trebuie să desfășoare activitatea de acceptare a mizelor în condiții de legalitate. Sub acest aspect, activitatea de acceptare a mizelor are loc în condiții de legalitate în ipoteza în care organizatorul de pariuri este abilitat cu dreptul de a desfășura această activitate în statul în care se află pariorul. Acesta este standardul Consiliului Europei și care a fost transpus în legislația Republicii Moldova;
5) casele de pariuri din străinătate pot fi considerate victime ale infracțiunii de escrocherie în ipoteza în care un făptuitor, aflat Republica Moldova, ar cauza daune materiale, ca urmare a parierii on-line pe un eveniment despre care știa cu certitudine că este unul trucat;
6) și o ultimă concluzie: blocarea site-urile care oferă, fără drept, ocazii de a paria on-line este o măsură justificată și proporțională cu scopul urmărit.

Notă: Acest articol a fost publicat în limba engleză în Gaming Law Review, Vol. 24, No. 9, 2020, pp. 600-613. https://doi.org/10.1089/glr2.2020.0016 (revistă cotată ISI)


[1] Tănase A. Infracţiunea de trafic de fiinţe umane (art. 165 CP RM): obiectul juridic, obiectul material, victima, Revista Naţională de Drept, 2010, nr. 9-10, p. 51-52.
[2] Moscalciuc I. Consumatorul – victima infracţiunilor săvârşite în sfera consumului de produse şi servicii, Revista Naţională de Drept, 2007, nr. 5, p. 47-53.
[3] Stati V. Răspunderea penală pentru pariurile aranjate (art. 2422 CP RM). Partea I. În: Revista Naţională de Drept, 2014, nr. 1, p. 10; Stati V. Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a III-a, revăzută și actualizată. Chişinău: CEP USM, 2019, p. 230.
[4] Ibidem.
[5] Regulamentul din 25 iunie 2019 privind organizarea jocurilor de noroc prin intermediul rețelelor de comunicații electronice de către S.A. „Loteria Națională a Moldovei”. Disponibil: https://bit.ly/2QG8mhV
[6] Regulamentul de joc pentru pariuri al „Get’s Bet” SRL. Disponibil: https://bit.ly/2VL2lDS
[7] Regulamentul de funcționare pentru pariurile în cotă fixă al SRL „Fly Point”. Disponibil: https://bit.ly/2JdgTFG
[8] Regulamentul Casei de pariuri 1xBet”. Disponibil: https://bit.ly/2WqMDLa
[9] Legea nr. 197 din 21 iulie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 291/2016 cu privire la organizarea şi desfăşurarea jocurilor de noroc. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 277-288.
[10] Regulamentul din 28 iunie 2019 privind organizarea jocurilor de noroc prin intermediul rețelelor de comunicații electronice de către S.A. „Loteria Națională a Moldovei”. Disponibil: https://bit.ly/2QG8mhV
[11] Hotărârea Guvernului nr. 371 din 24 mai 2011 cu privire la crearea Societăţii pe Acţiuni „Loteria Naţională a Moldovei”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 87-90.
[12] Hotărârea Guvernului nr. 126 din 6 martie 2017 cu privire la transmiterea unor acţiuni ale statului. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 73-77.
[13] Nota informativă la proiectul de hotărâre a Guvernului cu privire la transmiterea unor acţiuni ale statului. Disponibil: https://bit.ly/2DN8aq4
[14] Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 5 octombrie 2016. Dosarul nr. 1ra-1775/2016. Disponibil: https://bit.ly/2H2qA8D; Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 5 iunie 2018. Dosarul nr. 1ra-768/2018. Disponibil: https://bit.ly/2H1qJHQ
[15] Selevestru I. Victima infracţiunilor prevăzute la art. 191 CP RM. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”, Seria „Științe sociale”, 2015, nr. 3(83), p. 195. Selevestru I. Răspunderea penală pentru delapidarea averii străine. Chișinău: CEP USM, 2015, p. 112.
[16] Stati V. și Reniță Gh. Efectele adoptării Legii Republicii Moldova nr. 291/2016 asupra aplicării răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate. În: Актуальные научные исследования в современном мире: ХХІ Международная научная конференция, 26-27 мая 2017 г., Переяслав-Хмельницкий: Сборник научных трудов, 2017, Выпуск 5(25), Часть 10, c. 101.
[17] Reniță Gh. The impact of monopolization of the gambling sector in the Republic of Moldova on criminal liability for manipulation of an event and arranged bets. În: Juridical Tribune, 2018, vol. 8, special issue, p. 94.
[18] Regulamentul Concursului „Ghiceşte scorul şi câştigă” al ÎM „Orange Moldova” SA. Disponibil: https://goo.gl/kB6xQF
[19] Papuc T. Principiul proporționalității. Teorie și jurisprudența Curții de la Strasbourg. București: Solomon, 2019, p. 48.
[20] Ladbrokes Worldwide Betting v. Sweden (dec.), no. 27968/05, 6 May 2008, ECHR. Disponibil: https://goo.gl/Fafdic
[21] Ibidem.
[22] Hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău, din 17 noiembrie 2016. Dosarul nr. 2c-934/16. Disponibil: https://goo.gl/vQUZVv; Decizia Curții de Apel Chișinău din 7 noiembrie 2017. Dosarul nr. 2ac-1153/16. Disponibil: https://goo.gl/ZETA1W
[23] Hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău, din 17 noiembrie 2016. Dosarul nr. 2c-934/16. Disponibil: https://goo.gl/vQUZVv
[24] Decizia Curții de Apel Chișinău din 7 noiembrie 2017. Dosarul nr. 2ac-1153/16. Disponibil: https://goo.gl/ZETA1W
[25] Încheierea Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 13 iunie 2018. Dosarul nr. 2rac-184/18. Disponibil: https://bit.ly/2vE5hDK
[26] Bimer S.A. v. Moldova, no. 15084/03, 10 July 2007, § 49, ECHR. Disponibil: https://goo.gl/CgxxHq; Megadat.com S.R.L. v. Moldova, no. 21151/04, 8 April 2008, §§ 62-63, ECHR. Disponibil: https://goo.gl/EbQpWL; Pecotox Air S.R.L. v. Moldova, no. 45506/09, 15 January 2019, § 23, ECHR. Disponibil: https://bit.ly/2XIlqDR
[27] Laurus Invest Hungary KFT and Continental Holding Corporation (and five other applications) v. Hungary (dec.), no. 23265/13, 8 September 2015, § 29, ECHR. Disponibil: https://goo.gl/zXr7Jq
[28] S.C. Antares Transport S.A. and S.C. Transroby S.R.L. v. România, no. 27227/08, 15 December 2015, § 39. ECHR. Disponibil: https://goo.gl/UMJ35H
[29] Reniță Gh. Annulment of licenses for gambling activities: experience of the Republic of Moldova. În: Gaming Law Review, 2018, vol. 22, iss. 10, p. 649.
[30] Tipp 24 AG v. Germany (dec.), no. 21252/09, 27 November 2012, § 33, ECHR. Disponibil: https://goo.gl/MsVaMa
[31] Ibidem, § 34-36.
[32] Barak A. Proportionality Constitutional Rights and their Limitations. New York: Cambridge University Press, 2012, p. 350.
[33] Reniță Gh. Annulment of licenses for gambling activities: experience of the Republic of Moldova, p. 649.
[34] Hotărârea Guvernului nr. 639 din 14 august 2017 cu privire la aprobarea obiectivelor și condițiilor parteneriatului public-privat pentru dezvoltarea activităților S.A. „Loteria Națională a Moldovei”, precum și a cerințelor generale privind selectarea partenerului privat. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 301-315.
[35] Se caută un partener privat pentru dezvoltarea Loteriei Moldovei. Disponibil: https://goo.gl/srzr4P
[36] Agenția Proprietății Publice anunță concursul public de selectare a partenerilor privați pentru implementarea proiectului de PPP „Serviciile din domeniile ce constituie monopol de stat, gestionate de S.A. «Loteria Națională a Moldovei»”. Disponibil: https://goo.gl/8hFVbG; Agenția Proprietății Publice anunță prelungirea până la 22 februarie 2018. Disponibil: https://goo.gl/LvQ8Mg
[37] Comunicat privind acțiunile întreprinse în vederea implementării proiectului parteneriatul public privat „Serviciile din domeniile ce constituie monopol de stat gestionate de S.A. «Loteria Națională a Moldovei»”. Disponibil: https://goo.gl/v7yty9
[38] Regulamentul din 25 iunie 2019 privind organizarea jocurilor de noroc prin intermediul rețelelor de comunicații electronice de către S.A. „Loteria Națională a Moldovei”. Disponibil: https://bit.ly/2QG8mhV
[39] Legea nr. 115 din 15 august 2019 pentru modificarea Codului fiscal nr. 1163/1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr. 274-278.
[40] Singurul site autorizat de pariuri sportive din Moldova, 7777.md, ar putea fi închis. Disponibil: https://bit.ly/2FsFvqI
[41] Ibidem. Vezi și Impozitarea câştigurilor de loterie sau pariuri sportive va lăsa în zona gri o piaţă de 2 miliarde lei. Disponibil: https://bit.ly/2ST5dwN
[42] Încheierea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, din 26 ianuarie 2016. Dosarul nr. 10-731/2015. Disponibil: https://bit.ly/2J22b4Z; Raportul de activitate al Centrului Național Anticorupție al Republicii Moldova pentru anul 2012, p. 27. Disponibil: https://bit.ly/2IZoNmR; Sentința Judecătoriei Chișinău din 10 decembrie 2018. Dosarul nr. 1-163/18. Disponibil: https://bit.ly/2ZZLEnC; Sentința Judecătoriei Chișinău din 1 martie 2019. Dosarul nr. 1-163/18. Disponibil: https://bit.ly/2Ve2ost
[43] Opinion of Advocate general Mengozzi delivered on 3 March 2010 in case C-46/08, Carmen Media Group Ltd v. Land Schleswig-Holstein, § 41. Disponibil: https://bit.ly/2YaegIZ
[44] Court of Justice of the European Union, Judgment of 11 September 2003, Anomar, Case C-6/01, EU:C:2003:446, § 79-80. Judgment of 8 September 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional, Case C-42/07, EU:C:2009:519, §§ 25-26, 58, 63, 73. Disponibil: https://goo.gl/EugFUT; Judgment of 24 January 2013, Stanleybet International Ltd and Others, Joined Cases C186/11 and C-209/11, EU:C:2013:33, § 36. Disponibil: https://goo.gl/RwssZf; Judgment of 30 April 2014, Pfleger and Others, Joined Cases C-186/11 and C-209/11, EU:C:2014:281, § 54-56. Disponibil: https://goo.gl/PK9rS9 etc.
[45] Opinion of Advocate general Mengozzi delivered on 3 March 2010 in case C-46/08, Carmen Media Group Ltd v. Land Schleswig-Holstein, § 48-51. Disponibil: https://bit.ly/2YaegIZ
[46] Ibidem.
[47] European Parliament resolution of 10 September 2013 on online gambling in the internal market (2012/2322(INI)). Disponibil: https://goo.gl/B1RGVj
[48] Ibidem.
[49] European Commission. Green Paper on online gambling in the Internal Market (COM(2011) 128 final). Disponibil: https://goo.gl/dvFYma
[50] Hansen T.G. Blocking illegal online gambling in a deregulated market. Experiences from Denmark. Disponibil: https://bit.ly/30oXBm7
[51] Judgment of 3 June 2010, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Case C-258/08, EU:C:2010:308, § 11. Disponibil: https://goo.gl/oraQqP
[52] Judgment of Constitutional Court of Czech Republic of 14 February 2017. Disponibil: https://goo.gl/m414M9
[53] Judgment of 3 June 2010, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Case C-258/08, EU:C:2010:308, § 11, § 43, § 53. Disponibil: https://goo.gl/oraQqP
[54] Judgment of 8 September 2010, Carmen Media Group Ltd and Others, Case C-46/08, EU:C:2010:505, § 103, § 105, § 111. Disponibil: https://goo.gl/5bRMQY
[55] Request for an opinion submitted by the Republic of Malta pursuant to Article 218(11) TFEU (Opinion 1/14) 2014/C 315/37. Disponibil: https://goo.gl/yik2Hq
[56] Regulamentul Casei de pariuri 1xBet”. Disponibil: https://bit.ly/2WqMDLa
[57] Ibidem.
[58] Vezi: Site-ul de pariuri sportive 1xBet, interzis în Marea Britanie. Disponibil: https://bit.ly/3291Wer




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.