Drept penal şi contravenţional

Controversele privitoare la interpretarea noțiunii de prostituție din legislația Republicii Moldova
07.12.2020 | Vitalie Stati, Gheorghe Reniță

Vitalie Stati

Dr. Vitalie Stati

Gheorghe Reniță

Dr. Gheorghe Reniță

1. Introducere

Proliferarea tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor a condiționat apariția și dezvoltarea unui astfel de fenomen ca videochat-ul. În viziunea lui Florin Marcu, prin „chat” se înțelege „programe care permit conversaţiile on-line cu transmitere (aproape) instantanee a mesajelor; conversaţiile propriu-zise”. [1] Din Wikipedia aflăm că „videochatul este un serviciu web care permite utilizatorilor de internet să comunice între ei și în regim video (+ audio) pe lângă modul de conversație text. Un tip aparte de videochat este videochatul erotic, numit și camgirl – o activitate de expunere pentru o anumită perioada a unui model (femeie sau barbat) în fața unei camere web, gratis sau contra plată”. [2]

În octombrie 1995 și, respectiv, în noiembrie 1995, pe un site web, găzduit de un server din Statele Unite ale Americii, au fost organizate primele spectacole erotice prin intermediul videochat-ului (așa-numitele „live nude video teleconferincing”). [3] De atunci, lucrurile au evoluat. Astfel de activități nu mai sunt o rara avis. Oricum, desfășurarea activității de videochat erotic este un „business” relativ nou pe piaţa „serviciilor” prestate în din Republica Moldova.Agențiile care se ocupă de prestarea unor asemenea servicii racolează fete prin intermediul anunțurilor on-line şi le promit recompense financiare mari, în schimbul expunerii „frumuseții” acestora. Panourile de anunțuri on-line sunt împânzite de avize [4] care invită fetele să presteze servicii erotice pe internet (i.e. să se dezgolească în fața unei camere web, să-și excite organele genitale etc.), contra unei remunerări. Acest fenomen a atras atenția publicului, mass-mediei și oamenilor de știință, fiind considerat de unii „prostituție mascată” [5] sau „a doua viață a prostituției” [6], iar de alții – „cyberprostituție” [7] sau „prostituție virtuală”. [8] Încă în anul 2011, câțiva reprezentanți ai unor astfel de „întreprinderi” (care dirijau activitatea de videochat erotic în Republica Moldova) au afirmat, pentru un cotidian de știri, că le oferă persoanelor angajate carnete de muncă, aşa că nu s-ar putea pune la îndoială „legalitatea” activității de „webcam model”. [9] În replică, un funcţionar din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova a subliniat că activitatea de „webcam model” nu se găseşte în Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova [10] și, prin urmare, este ilegală. Și un procuror din cadrul Procuraturii municipiului Chișinău a opinat că activitatea în discuție este ilegală, fără însă a explica de ce consideră așa. [11] Abia peste patru ani (în anul 2015), când fenomenul în discuție a atins cote alarmante [12] Procuratura din Republica Moldova a început să investigheze cazurile de „prestare a serviciilor sexuale on-line”.

Așadar, remarcăm că activitatea de videochat (în special, activitatea de videochat erotic) poate avea conotații nu doar de socializare, dar și de obținere a unor venituri. În aceste condiții, este oportun să ne întrebăm cât de legală este activitatea în cauză.

2. Cadrul normativ privind activitatea de videochat (erotic)

În România au fost create condiții pentru a aduce videochat-ul în „câmpul legalității”. Astfel, în art. 2 al Legii României nr. 196 din 13 mai 2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei [13] (în continuare – Legea României nr. 196/2003) sunt formulate următoarele definiții: „În sensul prezentei legi, prin pornografie se înţelege actele cu caracter obscen, precum şi materialele care reproduc sau difuzează asemenea acte” [alin. (1)]; „Prin acte cu caracter obscen se înţelege gesturi sau comportamente sexuale explicite, săvârşite individual sau în grup, imagini, sunete ori cuvinte care prin semnificaţia lor aduc ofensă la pudoare, precum şi orice alte forme de manifestare indecentă privind viaţa sexuală, dacă se săvârşesc în public” [alin. (2)]; „Prin materiale cu caracter obscen se înţelege obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicaţii, filme, înregistrări video şi audio, spoturi publicitare, programe şi aplicaţii informatice, piese muzicale, precum şi orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală” [alin. (3)]. În corespundere cu art. 4 al Legii României nr. 196/2003: „(1) Persoanele care deţin sau administrează localuri în care se prezintă programe de striptease sau erotice trebuie să asigure următoarele condiţii: a) desfăşurarea acestor activităţi în spaţii inaccesibile privirilor din exterior; b) interzicerea accesului minorilor în aceste localuri. (2) Localurile administrate de persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să aibă o suprafaţă de minimum 100 mp; b) să aibă pază asigurată; c) să deţină cel puţin o scenă; d) să nu folosească o reclamă stradală indecentă; e) să fie amplasate la o distanţă mai mare de 250 m faţă de şcoli, de internate sau de lăcaşuri de cult”. Potrivit lit. h) art. 10 al Legii României nr. 196/2003, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei „iniţierea, organizarea, finanţarea ori desfăşurarea unor manifestări sau programe ori spectacole cu caracter erotic, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 4”.

Per a contrario, în cazul în care se respectă dispoziţiile art. 4 al Legii României nr. 196/2003, nu este sancționabilă activitatea de iniţiere, organizare, finanţare ori desfăşurare a unor manifestări sau programe ori spectacole cu caracter erotic.

Relativ recent, cadrul de reglementare a activității de videochat a fost augmentat. Ne referim la Legea României nr. 81 din 30 martie 2018 privind reglementarea activității de telemuncă [14] (în continuare – Legea României nr. 81/2018). Din prevederile lit. a) art. 2 al acestei legi aflăm că prin „telemuncă” se are în vedere „forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor”. Așadar, în ipoteza în care respectă dispozițiile Legilor României nr. 196/2003 și nr. 81/2018, modelul de videochat este un salariat care obține venituri în condiții legale. La rândul său, cel care încheie contractul individual de muncă cu modelul de videchat are calitatea de angajator.

În Republica Moldova nu există reglementări similare celor cuprinse în Legile României nr. 196/2003 și nr. 81/2018. Singura definiție a noțiunii de pornografie o găsim în Legea Republicii Moldova nr. 30 din 7 martie 2013 cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei. [15] Conform art. 1 al legii prenotate, „pornografie” [16] constituie „prezentarea de o manieră vulgară, brutală a contactelor sexuale de orice tip între persoane de sexe diferite sau de acelaşi sex, a altor manifestări indecente ale vieţii sexuale, precum şi prezentarea de o manieră impudică a organelor genitale”. Chiar dacă titlul legii menționate sugerează, aparent, ideea că definiția în cauză ar fi aplicabilă doar pornografiei infantile, considerăm că această definiție este valabilă, mutatis mutandis, și în cazul pornografiei adulte. Nu există niciun impediment de ordin juridic pentru a rezona altfel. Așadar, rezultă că etalarea organelor genitale în fața unei camere web se pretează noțiunii legale de „pornografie”. Cu privire la răspunderea juridică, reținem că, în corespundere cu art. 90 din Codul contravențional al Republicii Moldova [17] (în continuare – CC RM), „producerea, comercializarea, difuzarea sau păstrarea produselor pornografice pentru a fi comercializate ori difuzate se sancţionează cu amendă de la 24 la 30 de unităţi convenţionale [18] aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice”.

3. Prostituție versus pornografie: divergențe jurisprudențiale

În practică, nu în toate cazurile, desfășurarea activității de videochat erotic este sancționată conform art. 90 al CC RM. Analiza unor cazuri din practica judiciară a Republicii Moldova [19] demonstrează că această activitate a fost catalogată ca practicare a prostituției, care intră sub incidența art. 89 al CC RM. În același timp, ca proxenetism [20][infracțiune prevăzută de art. 220 din Codul penal al Republicii Moldova [21] (în continuare – CP RM)] a fost încadrată inițierea, organizarea și finanțarea activității de videochat erotic. Promotorii interpretării atât de largi a noțiunii de prostituție, utilizate în art. 89 al CC RM și în art. 220 al CP RM, pleacă de la ideea că pornografia on-line nu ar fi pornografie, ci prostituție, deși niciun act normativ de vocație națională sau internațională nu face diferențierea între pornografia on-line și pornografia înregistrată (stocată).

În această optică jurisprudențială (majoritară), instanțele de judecată s-au bazat, în exclusivitate, pe un răspuns oferit (organului de urmărire penală) de către Agenția de Stat pentru Protecția Moralității, în care se menționează următoarele: „Acțiunile de expunere a părţilor intime ale corpului şi stimularea acestora, inclusiv cu jucării sexuale, efectuate în cadrul show-urilor live prin intermediul camerelor web şi al chat-urilor, este de facto o activitate ilegală, care poate fi calificată ca acordare a serviciilor sexuale contra plată. Prin „act sexual” se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului. În context, prin „sex” se are în vedere nu neapărat organele genitale, dar şi alte părţi ale corpului care comportă semnificație în planul senzualității sexuale. Actul sexual este acea practică sexuală care, fiziologic, este aptă să producă orgasm. Diferite manipulări ale corpului în faţa camerei web şi prin intermediul chat-urilor, având ca scop satisfacția sexuală a interlocutorului, pentru obținerea unui venit financiar de pe urma acestei activităţi, pot fi calificate ca practicare a prostituției”. [22] Bref, s-a apreciat că activitatea modelelor de sex feminin angajate de către făptuitori este prostituție, deoarece clienții lor obțineau satisfacție sexuală, iar modelele erau plătite pentru aceasta. Așadar, în viziunea Agenţiei de Stat pentru Protecția Moralității, obținerea de venituri de către făptuitori din activitatea respectivă atrage incidența art. 220 al CP RM – articol care stabilește răspunderea penală pentru proxenetism. Este de remarcat că în acest răspuns nu se face referire la niciun act normativ național sau internațional care ar consolida opinia exprimată. Acest lucru a fost semnalat în literatura de specialitate. [23] Probabil, „experții” Agenției de Stat pentru Protecția Moralității s-au ghidat de un „compas moral” propriu, făcând abstracție de cadrul normativ relevant (atât național, cât și internațional). Totuși, majoritatea instanțelor de judecată (în special, instanțele de apel) nu au pus la îndoială opinia Agenției menționate și au aderat la ea fără rezerve. Cu alte cuvinte, pentru aceste instanțe opinia în discuție a devenit „lege”.

Dimpotrivă, în alte cazuri din practica judiciară [24], desfășurarea activității de videochat erotic a fost catalogată ca pornografie, care intră sub incidența art. 90 al CC RM. În această orientare jurisprudențială (minoritară), instanțele de judecată au notat că prostituție poate fi considerată doar fapta care îndeplinește următoarele condiții: 1) întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane care beneficiază de serviciile prostituatei; 2) procurarea mijloacelor de existență sau a principalelor mijloace de existență ca urmare a practicării de acte sexuale cu astfel de persoane. Actul sexual presupune un contact fizic – o interacțiune între corpurile umane sau o parte din ele, ci nu o interacțiune virtuală. Deși spectacolele pornografice difuzate în regim on-line – discuții cu caracter sexual, realizarea virtuală a fanteziilor sexuale ale clienților, apariția persoanei dezbrăcate sau în accesorii sexuale și pornografice, folosirea jucăriilor sexuale, imitația actelor sexuale sau a altor acțiuni cu tentă sexuală sau pornografică etc. – pot satisface anumite dorințe sexuale ale persoanei, această faptă nu constituie prostituție, ci pornografie. [25] Rezultă că aceste instanțe de judecată (în special, instanțele de prim nivel) s-au bazat pe definiția legislativă a noțiunii de „pornografie” redată în art. 1 al Legii Republicii Moldova nr. 30 din 7 martie 2013 cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informației (articol citat mai sus). Cu privire la opinia Agenției de Stat pentru Protecția Moralității, menționată mai sus (potrivit căreia desfășurarea activității de videochat erotic reprezintă prostituție), instanțele au subliniat că aceasta nu poate avea caracterul unei interpretări obligatorii. Această opinie a fost emisă de către o autoritate căreia nu i s-a conferit competența de a interpreta normele și de a da încadrări juridice faptelor în cauze contravenționale sau penale. [26] Într-adevăr, Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii este un organ public de specialitate, care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii al Republicii Moldova, menit să asigure protejarea culturii şi moralităţii prin contracararea tendinţelor de propagare a pornografiei, sadismului şi cultului violenţei în lucrările de artă, literatură şi mass-media. [27] Așadar, s-a dat prevalență legii, nu opiniei Agenției de Stat pentru Protecția Moralității, opinie care, de altfel, are caracter consultativ și, cel mai important, este contrară legii.

In globo, studiul practicii judiciare denotă că problema de drept pusă în discuție a fost soluționată diferit. Hotărârile instanțelor de judecată „nu vorbesc cu o singură voce” [28], diferențele nefiind de nuanță, ci de esență. Astfel, este știrbit rolul judecătorilor de „gardieni ai drepturilor omului și libertăților fundamentale”. [29] Absența unei interpretări jurisprudențiale accesibile și, în mod rezonabil, previzibile poate conduce chiar la constatarea existenței unei încălcări a art. 7 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale (în continuare – CEDO) (care garantează principiul legalității incriminării şi al legalității pedepsei penale) în privința persoanei acuzate. [30] Mai mult, prezența unei jurisprudențe neomogene constituie un factor de destabilizare a securităţii juridice şi de decredibilizare a justiției, contrar garanțiilor instituite de dreptul la un proces echitabil. [31]

În condițiile aplicării neuniforme a reglementărilor normative, soluția recursului în interesul legii [32] ar fi fost cea mai potrivită. Or, în conformitate cu alin. (9) art. 7 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova [33], „deciziile Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie pronunţate ca urmare a examinării recursului în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţele de judecată în măsura în care situaţia de fapt şi de drept pe cauză rămâne cea care a existat la soluţionarea recursului”. Totodată, după cum reiese din alin. (2) art. 4651 din Codul menționat, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General sau preşedintele Uniunii Avocaţilor sunt cei abilitați să solicite Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Însă, niciunul dintre acești factori de decizie nu și-a exercitat respectiva competență.

Deocamdată, nici nu este posibilă formularea unui recurs în interesul legii. Aceasta întrucât una dintre condițiile sine qua non pentru depunerea unui recurs în interesul legii constituie existența unor hotărâri contradictorii pronunțate de către instanța supremă pe aceeași problemă de drept. Din diferite motive, nu toate hotărârile judecătorești sunt contestate la Curtea Supremă de Justiție. La data redactării acestor rânduri (decembrie 2018), exista doar o hotărâre prin care instanța supremă a andosat concluzia instanței de apel, potrivit căreia activitatea de videochat erotic ar constitui prostituție. Este vorba de cazul Briscoe și Zagnitco. [34] Mai există și cazul Godorog [35], în care Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia instanței de apel (potrivit căreia activitatea de videochat erotic ar constitui prostituție), însă în acest caz instanța supremă nu a analizat dacă încadrarea juridică a faptei a fost corectă. Curtea Supremă de Justiție a fost chemată să se pronunțe doar în partea ce ține de proporționalitatea pedepsei aplicate.

În contrast, în alte trei cauze penale judecate de către Curtea Supremă de Justiție [36], instanța supremă a casat hotărârile instanțelor de apel (care conțineau aceeași soluție și se sprijineau pe aceleași argumente ca și în primele două cauze penale menționate mai sus) și a dispus rejudecarea cauzelor, în alte complete de judecată. Pentru a decide astfel, Curtea Supremă de Justiție a subliniat, inter alia, că instanța de apel trebuie să determine dacă fapta de „prestare pentru utilizatorii anumitor site-uri a serviciilor sexuale on-line contra plată, manifestate prin demonstrarea şi excitarea propriilor organe genitale în faţa camerei-web, satisfăcând dorinţele sexuale ale beneficiarilor prin spectacole pornografice” reprezintă prostituție (în sensul art. 89 al CC RM) sau pornografie (în sensul art. 90 al CC RM) [37]. Cu alte cuvinte, instanța supremă nu a acceptat abordarea Curții de Apel Chișinău. Precizăm că instanța de apel s-a bazat în exclusivitate pe opinia Agenției de Stat pentru Protecția Moralității (potrivit căreia fapta în discuție ar fi prostituție), fără a combate argumentele instanțelor de fond (care au optat pentru încadrarea faptei în discuție ca pornografie, dar nu ca prostituție). Curtea Supremă de Justiție a atenționat instanțele ierarhic inferioare că interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale/contravenționale sunt interzise. Astfel, implicit, Curtea Supremă de Justiție a sugerat că sancționarea activității de videochat erotic în baza art. 89 al CC RM (i.e. practicarea prostituției) reprezintă o aplicare prin analogie a legii, ceea ce în materie penală este interzis. Oare instanțele de apel vor ține cont de această sugestie?

În una dintre aceste trei cauze penale (cazul Bologan și Gurdiș), Curtea de Apel Chișinău nu a luat în considerare în mod repetat (cazul a fost trimis la rejudecare de către Curtea Supremă de Justiție de două ori [38]) opinia instanței de recurs, deși ea este obligatorie pentru instanțele ierarhic inferioare. Din nou, instanța de apel a reiterat că etalarea organelor genitale și excitarea acestora în fața unei camere web contra cost ar constitui prostituție. În paralel, instanța de apel a dispus încetarea procesului [39] în baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. [40] Această decizie nu a mai fost contestată la Curtea Supremă de Justiție.

Într-un alt caz (cazul Baraboi și Gabura), prin decizia sa din 4 octombrie 2018, Curtea de Apel Chișinău [41] a manifestat deferență la rejudecarea cazului față de raționamentele Curții Supreme de Justiție. În concret, instanța de apel a stabilit că desfășurarea activității de videochat erotic constituie pornografie, iar răspunderea trebuie să se aplice în baza art. 90 al CC RM. [42] S-a făcut dreptate. În fine, cel de-al treilea caz (cazul Nunez) este pendinte la Curtea de Apel Chișinău. [43] Vom vedea ce va decide instanța de apel.

Curtea Supremă de Justiție a ratat o ocazie bună de a pune capăt divergențelor jurisprudențiale. Atunci când faptei comise i se dă o încadrare juridică greșită, instanța supremă poate interveni și, în consecință, poate anula hotărârea instanței de apel, indicând care este soluția corectă (firește, dacă nu se agravează situația persoanei și dacă nu se încalcă dreptul la apărare). Este vorba de un aspect de drept care putea fi soluționat de către Curtea Supremă de Justiție fără a mai trimite cazul la rejudecare. Spre exemplu, într-un alt context, chiar dacă atât instanța de fond, cât și instanța de apel au decis că încălcarea regulilor de păstrare a armei de foc, deținută în mod legal, constituie infracțiune (art. 291 al CP RM, în baza acestei norme persoanei i s-a aplicat pedeapsa închisorii pe un termen de un an și șase luni), Curtea Supremă de Justiție a fost de o altă părere: ea a casat hotărârile instanțelor ierarhic inferioare, a judecat cazul și a decis că fapta în discuție constituie contravenție (art. 361 al CC RM) și a eliberat persoana din penitenciar. [44] Șirul unor astfel de exemple poate continua. Însă, din motive inexplicabile, în cele trei cauze penale, menționate supra, Curtea Supremă de Justiție a ales o altă cale: ea „a ridicat mingea la fileu” și a lăsat instanței de apel sarcina de a decide dacă activitatea de videochat erotic constituie prostituție sau pornografie, în același timp, „fluierând în șoaptă” soluția corectă. Se pare că instanța supremă nu a dorit să soluționeze tranșant această problemă juridică. În consecință, formularea unui recurs în interesul legii în vederea unificării practicii judiciare în materia analizată este o chestiune de timp.

4. Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 36 din 19 aprilie 2018

Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, s-a recurs la un alt mijloc. În acest sens, la 27 decembrie 2017 și, respectiv, la 28 martie 2018, la Curtea Constituțională a Republicii Moldova au fost depuse Sesizarea nr. 173g privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 220 din Codul penal și a art. 89 din Codul contravențional [45] (în continuare – Sesizarea nr. 173g/2017) și Sesizarea nr. 37g din 28 martie 2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 220 din Codul penal [46] (în continuare – Sesizarea nr. 37g/2018). Autorii sesizărilor au invocat lipsa de previzibilitate a termenului „prostituție” (utilizat în art. 89 al CC RM și în art. 220 al CP RM) și, prin urmare, necorespunderea acestui termen dispozițiilor alin. (3) art. 1 (care enunță trăsăturile definitorii ale statului de drept), art. 22 (care garantează principiul nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege) și alin. (2) art. 23 (normă care instituie criteriile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ, i.e. accesibilitatea și previzibilitatea) din Constituţia Republicii Moldova. De asemenea, autorii sesizărilor au pretins că este ineluctabilă definirea legislativă a noțiunii de „prostituție”, așa cum s-a procedat, spre exemplu, în Codul penal al României din 2014. Potrivit alin. (4) art. 213 din Codul menționat, prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul. În cele din urmă, autorii sesizării au învederat Curtea Constituțională a Republicii Moldova că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei de prestare a serviciilor sexuale on-line. Instanțele de judecată oscilează în soluții divergente.

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat inadmisibile sesizările nr. 173g/2017 și nr. 37g/2018. În acest plan, în pct. 36 al Deciziei nr. 36 din 19 aprilie 2018 de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 173g/2017 și nr. 37g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 220 din Codul penal și a articolului 89 din Codul contravențional (proxenetismul și practicarea prostituției) [47] (în continuare – Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018), Curtea Constituțională a Republicii Moldova a constatat că în literatura de specialitate prin „prostituție” se înțelege practicarea de acte sexuale cu diferite persoane [48] care beneficiază de serviciile prostituatei, aceasta urmărind să-şi procure, pe o asemenea cale, mijloace de existență sau principalele mijloace de existență. [49] Curtea a apreciat că această definiție se pretează sensului comun (adică limbajului curent) al termenului (de „prostituție”).

De aici derivă următoarea concluzie: potrivit Curții Constituționale a Republicii Moldova, nu este necesar ca legiuitorul să definească noțiunea de „prostituție”. Dacă ar fi fost altfel, atunci Curtea Constituțională ar fi putut solicita Parlamentului să umple acest „vid legislativ”. Curtea are o asemenea prerogativă, dar nu a exercitat-o în această cauză, probabil, pentru că înțelesul termenului „prostituție” nu suscită îndoieli cu privire la semnificația sa din perspectiva standardului unei persoane rezonabile. Într-adevăr, pe de o parte, nu există o obligație a legiuitorului de a oferi definiții pentru orice termen sau sintagmă care sunt utilizate în cuprinsul normelor de incriminare, atâta vreme cât înțelesul acestora poate fi stabilit de orice persoană cu o pregătire medie printr-o simplă lectură a Dicționarului explicativ al limbii române [50], iar, pe de altă parte, interpretarea legii este o atribuție a instanțelor judecătorești și o preocupare a doctrinei. [51] Legea penală nu poate să abunde în texte explicative. [52] Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Deși certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai disiparea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor. [53] Lipsa unei definiții legale a unei noțiuni denotă intenția legiuitorului de a conferi acesteia înțelesul ce rezultă din sensul uzual (obișnuit) al termenilor, fapt confirmat și de către Curtea Constituțională a României. [54]

Curtea Constituțională a Republicii Moldova și-a reconfirmat poziția sa într-o altă decizie, adăugând că există repere obiective care ajută interpretul la stabilirea sensului exact al noțiunii de „prostituție” [55] (termen utilizat în art. 220 al CP RM și în art. 89 al CC RM). Așadar, în opinia Curții Constituționale, noțiunea în discuție este previzibilă atât pentru destinatarii legii, cât și pentru subiectele care aplică legea (ofițeri de urmărire penală, procurori și judecători).

Cu privire la caracterul neuniform al practicii judiciare, în pct. 45 al Deciziei Curții Constituționale nr. 36/2018 se menționează: „[…] [E]xistă remedii de ordin legal la care se poate apela, în vederea unificării practicii judiciare de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste remedii vor putea asigura claritatea și previzibilitatea normelor legale în discuție. În eventualitatea în care interpretarea oferită de către Curtea Supremă de Justiție (ca urmare a judecării unui recurs în interesul legii) ar putea ridica probleme de constituţionalitate, persoanele vor avea la dispoziție, în continuare, posibilitatea de a ridica excepția de neconstituționalitate”. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti. Asigurarea de către instanțele supreme ale unui stat a aplicării uniforme și a interpretării corecte a legilor reprezintă un scop legitim compatibil cu CEDO. [56]

Totuși, Curtea Constituțională nu a dat dovadă de formalism. Este axiomatic faptul că drepturile garantate de Constituție trebuie să fie practice și efective, dar nu teoretice și iluzorii. În acest caz, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a urmărit, așa cum subliniază președintele acestei instituții, garantarea efectivă a drepturilor persoanelor, anticipând soluția în cazul în care Curtea Supremă ar considera, în analiza sa dintr-un posibil recurs în interesul legii, că prostituţia nu presupune, în mod obligatoriu, un contact fizic. [57] În opinia Curţii Constituţionale, prostituţia presupune, în mod obligatoriu, un contact fizic [58], ea fiind diferită de serviciile sexuale prestate on-line. [59] În acest context, Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018 conține următoarele constatări nelipsite de importanță:

„37. […] [E]xistă un consens științific că prostituția nu poate presupune prestarea de servicii sexuale on-line.Aceasta pentru că prestarea de servicii sexuale on-line nu implică practicarea de acte sexuale cu persoanele care beneficiază de serviciile prostituatei. Prestarea unor asemenea servicii nu implică contactul direct al corpului persoanei cu corpul celui care beneficiază de serviciile acesteia. Altfel spus, din moment ce lipsește un contact fizic, asemenea acțiuni, i.e. prestarea serviciilor sexuale on-line, nu intră sub incidența noțiunii de „prostituție”, ci a celei de „pornografie”.

43. […] [P]rodusul pornografic este susceptibil de difuzare on-line. Această regulă funcționează nu doar în cazul pornografiei infantile, ci și în cazul pornografiei adulte. Totodată, […] pornografia on-line (i.e. serviciile sexuale on-line) nu este privită ca o formă a prostituției, cele două noțiuni având câmp de aplicare diferit.

44. Așadar, în această ipoteză, dacă legea penală ar fi aplicată făcându-se apel la interpretarea extensivă defavorabilă sau prin analogie, există riscul încălcării articolului 7 din Convenția Europeană. De asemenea, constatarea juridică potrivit căreia o faptă constituie sau nu prostituție, în sensul articolului 220 din Codul penal, trebuie să se facă de către instanțele de judecată, și nu de către autorități ale executivului (a se vedea, mutatis mutandis, Dmitriyevskiy v. Rusia, 3 octombrie 2017, § 113)”.

Suntem de acord cu aceste concluzii. Ele se sprijină pe un studiu aprofundat al legislației, al practicii judiciare și al doctrinei. Un scurt periplu prin literatura de specialitate străină ne permite să constatăm că există mai multe voci care susțin că așa-numita „cyberprostituție” sau „prostituție virtuală” reprezintă, în realitate, pornografie [60], nu prostituție. Spre deosebire de prostituție, cyberprostituția nu presupune un contact fizic dintre corpurile persoanelor („the touching element”) și, în consecință, nu implică un act sexual. În lipsa unui contact fizic nu putem vorbi despre „prostituție”.Corelativ, în lipsa prostituției, nu poate fi aplicată răspunderea penală pentru proxenetism. O părere similară a fost exprimată și în doctrina juridică din Republica Moldova de către Sergiu Brînza [61], precum și în avizul Departamentului Drept penal al Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, prezentat Curții Constituționale la solicitarea acesteia. În același sens, potrivit opiniei Academiei de Științe a Moldovei – care a fost prezentată Curții Constituționale de către autorul Sesizării nr. 37g/2018 – unul dintre elementele obligatorii ale prostituției constă în întreținerea unor acte sexuale. Show-urile erotice nu întrunesc această condiție. Astfel, și Academia de Științe a Moldovei a conchis că activitatea de videochat erotic nu constituie prostituție.

Aceste opinii își găsesc suportul normativ în legislația Republicii Moldova. Mai exact, în art. 1 din Legea Republicii Moldova nr. 30 din 7 martie 2013 cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei, normă pe care am citat-o supra. Aplicând regula logică a terțului exclus, deducem că etalarea organelor genitale sau excitarea acestora, contra cost, în fața unei camere web cade sub incidența noțiunii de „pornografie”, redate la art. 1 din Legea Republicii Moldova nr. 30 din 7 martie 2013, ci nu a celei de „prostituție”. Între aceste două noțiuni nu poate fi pus semnul egalității [62], ele au un câmp de aplicare diferit. Justețea acestei aserțiuni este confirmată și din analiza unor acte normative cu vocație internațională.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, „Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, următoarele comportamente, atunci când acestea sunt comise în mod intenţionat şi fără drept: a) producerea de materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea difuzării acestora prin intermediul unui sistem (sublinierea prin scrierea cu caractere cursive ne aparţine, în acest exemplu şi în continuare, pe tot parcursul studiului de față – n.a.); b) oferirea sau punerea la dispoziţie de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic; c) difuzarea sau transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic; d) fapta de a-şi procura sau de a procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic; e) posesia de materiale pornografice având ca subiect copii, într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare de date informatice”. [63]

De asemenea, conform art. 3 al Protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția şi pornografia infantilă, „Fiecare stat parte se asigură că, cel puțin, următoarele acte și activități sunt acoperite în totalitate de dreptul său penal, indiferent dacă aceste infracțiuni sunt comise pe plan intern sau pe plan transnațional, individual sau organizat: […] c) producerea, distribuirea, difuzarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea sau deținerea în scopul pornografiei infantile în sensul definiției de la art. 2”. [64]

În Manualul de interpretare a acestui protocol, editat de UNICEF, se menționează: „Articolul 3 impune statelor părți incriminarea producerii, distribuirii, difuzării, importului, exportului, oferirii, vânzării sau deținerii în scopul pornografiei infantile în sensul definiției de la articolul 2. Pornografia poate, printre alte forme, să fie reprezentată în spectacole live, în fotografii, în filme, în înregistrări video și în înregistrări sau difuzări de imagini digitale”. [65]

Nu în ultimul rând, în Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului se stabilește: „În contextul incriminării actelor legate de spectacolul pornografic, prezenta directivă se referă la actele care constau într-o expunere organizată în direct adresată unui public” [pct. 8) din Preambul]; „spectacol pornografic” înseamnă expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informațiilor și comunicațiilor: (i) a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat; ori (ii) a organelor genitale ale unui copil în principal cu scop sexual” [art. 2 lit. e)]. [66]

Cu ajustările de rigoare, aceste prevederi (care, de altfel, au fost luate în considerare de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova la pronunțarea Deciziei nr. 36 din 19 aprilie 2018) pot fi extrapolate și la pornografia adultă. Astfel, există un consens european [67], din care rezultă că etalarea organelor genitale și/sau excitarea propriilor organe genitale în contextul activității de videochat reprezintă pornografie. Acest aspect cântărește greu în balanță.

Plecând de la aceste premise, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a transmis instanțelor de judecată un mesaj cât se poate de clar și răspicat: 1) în ipoteza aplicării art. 220 al CP RM pentru inițierea, organizarea și finanțarea activității de videochat erotic, se încalcă art. 22 din Constituție, care garantează principiul legalității incriminării şi al pedepsei (sub aspectul interzicerii aplicării prin analogie a legii penale); 2) în ipoteza aplicării art. 89 al CC RM pentru activitatea de videochat erotic, se încalcă art. 22 din Constituție (sub aspectul interzicerii aplicării prin analogie a legii contravenționale). Adițional, referirea Curții Constituționale la cazul Dmitriyevskiy v. Rusia judecat de către CtEDO, nu a fost întâmplătoare. Pe această cale, s-a tras un semnal de alarmă, în sensul că toate chestiunile juridice trebuie soluționate exclusiv de către instanțe. Acestea nu trebuie să se bazeze „orbește”, așa cum au procedat unele din ele, în special, instanțele ierarhic superioare, pe un răspuns emis de către Agenția de Stat pentru Protecția Moralității. Oare instanțele de judecată au fost receptive la acest mesaj?

5. Cazul Litschauer v. Republica Moldova

Înainte de a răspunde la întrebarea formulată mai sus, trebuie să remarcăm că problema atribuirii activității de videochat erotic la prostituție (în sensul art. 89 al CC RM) și, în consecință, a aplicării art. 220 al CP RM în ipoteza inițierii, organizării, finanțării și tragerii de foloase din activitatea de videochat erotic a fost ridicată și în fața judecătorilor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare – CtEDO). Astfel, la 13 noiembrie 2018, CtEDO a pronunțat hotărârea în cauza Litschauer v. Republica Moldova. [68] În această hotărâre s-a constatat încălcarea dreptului reclamantului Martin Litschauer, prevăzut de § 1 art. 5 al CEDO („Dreptul la libertate şi la siguranţă”).

Situaţia de fapt din cazul Litschauer poate fi rezumată după cum urmează. Reclamantul, director al unei companii înregistrate în Republica Moldova [69], angajase tinere modele care prestau show-uri erotice în faţa unei camere web, pentru clienţi din afara ţării, contra cost. În anul 2015, reclamantul a fost arestat pentru 30 de zile şi acuzat de proxenetism. Acesta a contestat măsura privativă de libertate care i-a fost aplicată, susţinând că detenţia sa nu se baza pe o suspiciune rezonabilă potrivit căreia acesta ar fi comis o infracţiune. El a afirmat că nu putea fi acuzat de proxenetism, de vreme ce tinerele angajate nu erau antrenate în acte de prostituţie. Potrivit acestuia, procurorul şi instanţa de judecată care a dispus arestarea sa au interpretat în mod extensiv prevederile Codului penal privind infracţiunea de proxenetism. De asemenea, reclamantul a menţionat că în jurisprudenţa instanțelor din Republica Moldova nu exista nimic care să sugereze că activitatea erotică prin videochat este asimilată prostituţiei. Reclamantul a explicat că, înainte de a începe activitatea de videochat, consultase un avocat pentru a se asigura că activitatea era legală în Republica Moldova și fusese convins că nu era ilegal.

Curtea de Apel Chișinău a menținut arestul aplicat în privința reclamantului, însă nu a răspuns la argumentul acestuia referitor la lipsa de suspiciune rezonabilă că săvârșise o faptă prevăzută de legea penală și la pretinsa interpretare extensivă a legii penale. Mai apoi, instanțele i-au prelungit arestul aplicat reclamantului.

La sfârşitul anului 2016, o instanţă de judecată i-a constatat vinovăţia în comiterea infracțiunii de proxenetism, însă a dispus încetarea procesului penal împotriva sa, în baza unei legi de amnistie (i.e. Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova). Pentru a-i constata vinovăţia, instanţa de judecată s-a bazat pe opinia Agenţiei de Stat pentru Protecţia Moralităţii. Potrivit acestei opinii, acţiunile tinerelor modele angajate de către reclamant puteau fi considerate acte de prostituţie, dat fiind faptul că clienţii acestora puteau obţine plăceri de ordin sexual ca urmare a activităţii tinerelor, precum şi pentru că acestea erau plătite pentru activitatea lor. În opinia Agenţiei, reclamantul a obţinut foloase din această activitate, faptă care putea fi considerată proxenetism. Această opinie a reprezentat elementul-cheie în condamnarea reclamantului, fiind utilizată ulterior în cazuri similare.

În fața CtEDO, reclamantul s-a plâns, din perspectiva § 1 art. 5 al CEDO, că a fost ținut în arest pentru o perioadă de 55 de zile, în absența unei suspiciuni rezonabile că săvârșise o faptă prevăzută de legea penală. [70]

De principiu, suspiciunile rezonabile privind comiterea unei infracţiuni manifestă deopotrivă un aspect factual şi un aspect juridic. [71]

Cu privire la aspectul factual, „suspiciunea rezonabilă” presupune existenţa faptelor sau a informaţiilor care ar convinge un observator obiectiv că persoana în discuţie a comis o infracţiune. De regulă, problemele din această sferă apar la nivelul faptelor. Întrebarea este dacă arestul şi detenţia s-au bazat pe suficiente elemente obiective pentru a justifica o „suspiciune rezonabilă” că faptele în discuţie au avut loc în realitate. [72]

Cu privire la aspectul juridic, existenţa unei „suspiciuni rezonabile” reclamă ca faptele invocate să poată fi considerate ca reprezentând, în mod rezonabil, o conduită sancţionată de Codul penal. În cazul în care CtEDO ajunge la concluzia că nu se poate considera că faptele invocate se încadrează, în mod rezonabil, în domeniul de aplicare al infracţiunilor, ea va constata ilegalitatea detenţiei. Deşi ţine în primul rând de autorităţile naţionale, în special de instanțele de judecată, să interpreteze şi să aplice dreptul naţional, eşecul de a respecta dreptul naţional presupune, în baza art. 5 § 1, o încălcare a CEDO, iar CtEDO ar trebui să verifice dacă dreptul a fost respectat. CtEDO acceptă interpretarea dreptului şi aplicarea sa de către instanțele naţionale, atât timp cât acestea nu sunt arbitrare sau nerezonabile în mod manifest. [73]

Este crucial ca condiţiile privării de libertate în baza dreptului naţional să fie clar definite şi ca legea să fie previzibilă în aplicarea ei. Această exigenţă este impusă de principiul legalităţii. În acest caz, CtEDO a trebuit să verifice dacă actele imputate reclamantului se încadrau în definiția infracțiunii de proxenetism şi dacă aceasta era suficient de accesibilă şi de previzibilă. Este un exercițiu similar pe care CtEDO îl efectuează în contextul art. 7 al CEDO.

CtEDO și-a început analiza prin a preciza că în legislația Republicii Moldova lipsește o definiție a noțiunii de „prostituție”. Mai apoi, după ce a analizat cazul Briscoe și Zagnitco [74] (judecat de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova), precum și cazul Isachi [75] (judecat de către Curtea de Apel Chișinău), în care instanțele au achiesat opinia Agenției pentru Protecția Moralității (potrivit căreia activitatea de videochat erotic constituie prostituție), CtEDO a subliniat că „Dezbaterea privind interpretarea noțiunii de prostituție pare să fie în discuţie în Moldova, având în vedere intervenția Curții Constituționale [prin Decizia nr. 36/2018], care a exprimat o opinie diferită [decât cea a Curții Supreme de Justiție din cazul Briscoe și Zagnitco, precum și cea a Curții de Apel Chișinău din cazul Isachi] în sensul că, în absența unui contact fizic, spectacolele de videochat erotic nu ar trebui considerate acte de prostituţie […] [S]e pare că chestiunea referitor la faptul dacă videochat-ul erotic echivalează cu contactul sexual și, prin urmare, cu prostituția, în sensul articolului 89 din Codul contravenţional, este încă în dezbatere”. [76] CtEDO a mai reținut că faptele din prezenta cauză pre-datează jurisprudența (se are în vedere cazul Briscoe și Zagnitco, precum și cazul Isachi) invocată de Guvern în susținerea poziției lor.

În asemenea condiții, cu cinci voturi la două, CtEDO a decis că: „[…] [N]ormele legale relevante nu au asigurat suficiente orientări și nu au fost formulate cu un grad de precizie cerut de Convenție pentru a satisface cerința de „legalitate” stabilită de Convenție. Reclamantul nu se putea aștepta, în mod rezonabil, să prevadă, chiar și cu o consiliere juridică adecvată, consecințele comportamentului său. Așa fiind, Curtea a ajuns la concluzia că detenția reclamantului nu era legală potrivit dreptului intern și că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție”. [77]

Motivarea CtEDO este discutabilă. În primul rând, lipsa unei definiţii, în dreptul intern, a noţiunii de „prostituţie”nu este decisivă pentru a se ajunge la concluzia potrivit căreia reclamantul nu a fost deţinut în baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis infracţiunea de proxenetism. Acest fapt nu poate fi considerat un argument care a determinat CtEDO să condamne Republica Moldova. Unii nu au înțeles acest lucru. [78]

În al doilea rând, lipsa de precedente relevante nu este decisivă pentru a determina dacă norma este previzibilă. Acolo unde instanțele naţionale sunt chemate să interpreteze o prevedere de drept penal pentru prima dată, o interpretare rezonabilă a câmpului de aplicare al infracţiunii conformă cu esenţa acesteia trebuie considerată, de regulă, previzibilă. [79] O normă nu poate fi considerată imprevizibilă doar pentru că judecătorii se confruntă cu o problemă juridică nouă, care nu a fost clarificată încă prin interpretare judiciară. Astfel, faptul că reclamantul a comis fapta înainte să se fi consolidat o jurisprudenţă privind semnificaţia „prostituţiei” [80] nu poate să încline balanța spre constatarea încălcării § 1 art. 5 al CEDO. CtEDO trebuia să verifice dacă interpretarea instanțelor a fost rezonabilă și conformă cu esența infracțiunii de proxenetism. CtEDO nu a făcut acest lucru.

În al treilea rând, CtEDO a ales să compare abordarea Curții Supreme de Justiție din cazul Briscoe și Zagnitco, precum și cea a Curții de Apel Chișinău din cazul Isachi cu Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018 și a constatat că acestea sunt diametral opuse. Procedând astfel, ea a echivalat Curtea Constituțională a Republicii Moldova cu instanțele de judecată care înfăptuiesc justiția. Însă, Curtea Constituțională a Republicii Moldova nu face parte din sistemul judiciar. Aceasta rezultă din pct. 50 al Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 6 din 16 mai 2013 privind controlul constituţionalităţii alineatului (4) al articolului 23 din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională: „Caracterul jurisdicţional al Curţii Constituţionale face aplicabile principiile independenţei judecătoreşti, în pofida faptului că autoritatea de jurisdicţie constituţională nu face parte din sistemul judiciar”. [81] În consecință, nu este întemeiat a echivala Curtea Constituțională a Republicii Moldova cu instanțele de judecată care înfăptuiesc justiția.

Totodată, CtEDO a afirmat că datorită „intervenției” Curții Constituționale dezbaterea privind interpretarea noţiunii de prostituţie pare să continue în Republica Moldova. Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a Republicii Moldova „a tulburat apele”. Ea s-ar face „vinovată” de faptul că nu ar fi „clar” încă dacă spectacolele erotice desfășurate în contextul activității de videochat constituie sau nu prostituţie. Acest argument (care, de altfel, a fost argumentul central al CtEDO) este eronat. În realitate, la Curtea Supremă de Justiție lucrurile nu erau așa de limpezi, precum a considerat CtEDO. CtEDO nu a ținut cont de faptul că aproximativ după o lună de zile de la judecarea cazului Briscoe și Zagnitco [82]Curtea Supremă de Justiție a pronunțat hotărârea în cazul Bologan și Gurdiș [83], în care instanța supremă a casat hotărârile instanțelor inferioare, a trimis cazul la rejudecare și a dat de înțeles instanțelor de apel că desfășurarea activității de videochat erotic nu ar constitui prostituție. Același mesaj a fost transmis instanțelor de apel și după pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 36/2018, i.e. în cazul Baraboi și Gabura, precum și în cazul Nunez (citate mai sus). Eventual, dacă nu ar fi existat Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018, probabil, CtEDO avea să spună că a existat o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce ar fi fost o eroare lamentabilă. Rămânând în sfera ipotezelor, putem presupune că dacă Curtea Supremă de Justiție ar fi avut o practică constantă, potrivit căreia spectacolele erotice desfășurate în contextul activității de videochat ar constitui prostituție, atunci CtEDO ar fi stabilit că este clar că reclamantul a comis infracțiunea de proxenetism. O asemenea abordare ar fi contravenit art. 3 al Protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția şi pornografia infantilă, precum și art. 2 lit. e) al Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (conținutul acestor articole a fot redat mai sus). Din aceste acte rezultă, așa cum am stabilit mai sus, că etalarea organelor genitale și/sau excitarea propriilor organe genitale (spectacole erotice) în contextul activității de videochat reprezintă pornografie, nu prostituție. Spre deosebire de Curtea Constituțională a Republicii Moldova, CtEDOnu a ținut cont de aceste acte, adoptate sub auspiciile Consiliului Europei și, respectiv, ale Uniunii Europene. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a accentuat că „[…] [C]erința unei interpretări conforme include obligația instanțelor naționale de a modifica, dacă este cazul, o jurisprudență consacrată dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele unei directive […]. Prin urmare, instanța de trimitere nu poate considera în mod valabil, în cauza principală, că se găsește în imposibilitatea de a interpreta dispoziția națională în cauză în conformitate cu dreptul Uniunii [Europene], pentru simplul motiv că a interpretat, în mod constant, dispoziția respectivă într-un sens care nu este compatibil cu dreptul menționat”. [84] Așadar, chiar dacă ar fi existat o jurisprudență constantă a Curții Supreme de Justiție, însă contrară consensului european și, deci, incorectă, CtEDO ar fi trebuit să condamne Republica Moldova.

În cele din urmă, nu putem trece cu vederea faptul că, potrivit alin. (1) art. 28 al Legii Republicii Moldova nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, „actele Curţii Constituţionale sunt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice”. [85] Conform art. 282al aceleiași legi, „neexecutarea, executarea necorespunzătoare, împiedicarea executării actelor Curţii Constituţionale atrag după sine răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare”. Necesitatea respectării hotărârilor Curții Constituționale de către toate autorităţile publice, inclusiv de către instanțele de judecată, este subliniată și în Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 18 din 2 iunie 2014 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 109 din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative:

„100. Caracterul general obligatoriu al hotărârilor Curţii Constituţionale este o cerinţă esenţială pentru buna funcţionare a ordinii de drept naţionale, constituind un factor de stabilitate a Constituţiei. Fie că ne raportăm la instanţele judecătoreşti de drept comun, fie la Parlament ori Guvern, toate au obligaţia de a respecta dispoziţiile Constituţiei şi, implicit, hotărârile Curţii Constituţionale.

100. O consecinţă directă a nesocotirii, directe sau indirecte, sub orice formă a hotărârilor Curţii Constituţionale conduce, inevitabil, la sacrificarea principiului supremaţiei Constituţiei, a principiului separaţiei puterilor în stat şi, implicit, a statului de drept […].

101. În fine, […] forţa obligatorie a actelor jurisdicţionale, deci şi a hotărârilor Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Aşadar, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 140 din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept […]”. [86]

Spre deosebire de decizia Curții Supreme de Justiție pronunțată în cazul Briscoe și Zagnitco (care, de altfel, nu este obligatorie pentru alte instanțe de judecată care examinează cauze similare), Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018 este obligatorie pentru instanțe, deși prin această decizie Curtea Constituțională nu a declarat neconstituțională vreo prevedere normativă. În acest sens, în Konolos v. România, CtEDO a subliniat că „în virtutea Constituţiei, hotărârile Curţii Constituţionale care se pronunţă în favoarea unei excepţii de neconstituţionalitate sunt aplicabile imediat şi obligatoriu pentru toate autorităţile publice, inclusiv pentru puterea judiciară, şi produc efecte erga omnes […]. Prin urmare, o astfel de hotărâre a Curţii Constituţionale constituie izvor de drept […]”. [87] Oare de ce CtEDO nu a aplicat același raționament și în cazul Litschauer? Neașteptând vreun răspuns la această întrebare, observăm că în mai multe cauze împotriva Republicii Moldova [88] CtEDO a acordat o atenție deosebită unor hotărâri explicative ale Curții Supreme de Justiție, în ciuda faptului că acestea au un caracter de recomandare pentru instanțe [alin. (7) art. 7 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova]. În schimb, în cazul Litschauer, chiar dacă Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018 este obligatorie pentru instanțele de judecată, CtEDO nu i-a acordat o atenție cuvenită. CtEDO ar fi trebuit să manifeste deferență față de constatările Curții Constituționale. Ea ar fi trebuit să stabilească că problema pusă sub lupa analizei a fost rezolvată de către Curtea Constituțională, iar testul timpului ar fi adus cursul practicii judiciare spre direcția corectă. Să fim înțeleși corect: CtEDO ar fi trebuit să constate încălcarea § 1 art. 5 al CEDO în cazul Litschauer, pentru că reclamantul a fost deținut în lipsa unei suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune. El a săvârșit contravenția de producere și difuzare a pornografiei. În privința persoanei care a comis o contravenție nu poate fi aplicată măsura preventivă sub formă de arest.

Astfel, regretăm turnura pe care a luat-o hotărârea CtEDO în cazul Litschauer. CtEDO are șansa de a-și „repara greșeala” în cazul Baraboi și Gabura [89], care este pendinte la CtEDO. Sperăm că, de data aceasta, CtEDO nu va da dovadă de superficialitate, așa cum s-a întâmplat în cazul Litschauer. Vom vedea.

Hotărârea CtEDO pronunțată în cazul Litschauer nu s-a bucurat de susținerea tuturor judecătorilor. În opinia disidentă a judecătorilor Spano şi Kjølbro, inter alia, se arată că este interpretabil dacă prostituţia pretinde contactul fizic direct sau dacă aceasta poate include şi obţinerea de plăceri sexuale ca urmare a prestaţiei modelului, prin intermediul video-chat-ului erotic, contra plată. În opinia lor, nu existase nimic arbitrar sau nerezonabil în adoptarea unei interpretări extensive de către tribunalele naţionale, în cazul reclamantului. O asemenea interpretare a „prostituţiei” a fost conformă cu opinia Agenției pentru Protecţia Moralităţii și pare conformă cu esenţa infracţiunii de proxenetism, care urmăreşte protejarea persoanei, în special a femeilor, de exploatarea sexuală şi economică. Constatările Curţii Constituţionale sunt insuficiente pentru a se ajunge la concluzia potrivit căreia reclamantul nu a fost deţinut în baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis infracţiunea de proxenetism. Aşadar, judecătorii disidenţi au considerat că reclamantul fusese deţinut în conformitate cu legea. [90]

Opinia disidentă a judecătorul islandez şi a celui danez a fost criticată de către Mihai Poalelungi [91], care a subliniat că opinia celor doi judecători nu s-a bazat pe un consens european format în materie de interpretare a noţiunii de „prostituţie”, ci pe propriile convingeri ale judecătorilor. De asemenea, s-a remarcat că pot fi trase câteva paralele elocvente între cazul Litschauer şi cazul Dmitriyevskiy. În ambele cazuri au existat „Ministere ale Adevărului”: Agenţia pentru Protecţia Moralităţii şi, respectiv, un expert în limbaj. În ambele cazuri, instanțele naţionale nu au soluţionat în mod exclusiv toate chestiunile juridice. Acest din urmă detaliu ar fi meritat mai multă atenţie din partea celor doi distinşi judecători disidenţi. [92] Ne raliem și noi la aceste observații.

Distinct de cele conturate supra, adăugăm că CtEDO trebuia să verifice dacă interpretarea instanțelor a fost rezonabilă și conformă cu esența infracțiunii de proxenetism, atunci când ele au aplicat arestul în privința reclamantului, nu atunci când au constatat vinovăția acestuia. Aceasta întrucât reclamantul s-a plâns în fața CtEDO din perspectiva art. 5 al CEDO. Totuși, atunci când instanțele de judecată au aplicat arestul în privința reclamantului, ele au păstrat tăcerea cu privire la argumentul reclamantului referitor la lipsa de suspiciune rezonabilă că săvârșise o faptă prevăzută de legea penală și la pretinsa interpretare extensivă a legii penale. Așa fiind, CtEDO putea să constate încălcarea § 1 art. 5 al CEDO doar din considerentul că instanțele nu au oferit motive „relevante și suficiente” pentru arestarea reclamantului. [93] Dar, ea a ales o altă linie de argumentare, pe care o considerăm discutabilă. Mai mult, considerăm că judecătorii de la Strasbourg puteau să arunce o privire și în cealaltă parte a Oceanului Atlantic, în jurisprudența Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii [94], pentru a se convinge că prostituţia presupune în mod obligatoriu un contact corporal, iar faptele din cazul Litschauer constituie pornografie.

Astfel, CtEDO a tratat acest caz cu prea multă lejeritate, fără a efectua un studiu aprofundat al legislației, al jurisprudenței și al doctrinei.

6. Impactul Deciziei Curții Constituționale nr. 36/2018 și al cazului Litschauer asupra practicii judiciare

În mod regretabil, hotărârea în cauza Litschauer v. Republica Moldova ar putea avea un efect debusolant pentru practica judiciară din Republica Moldova. Această practică a continuat să fie neunitară chiar și după adoptarea, la 19 aprilie 2018, a Deciziei Curții Constituționale nr. 36/2018. Drept dovadă constituie unele decizii ale Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, pronunțate după 19 aprilie 2018.

Astfel, într-un caz din practica judiciară, apărătorul inculpatului nu a avut nicio reacție și nu a contestat încadrarea juridică dată faptei de către instanțele de judecată. Drept urmare, inculpatul G.D. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la lit. a) alin. (2) art. 220 al CP RM, proxenetismul comis asupra a două sau mai multor persoane. În fapt, acesta, împreună cu alte persoane, le-a îndemnat şi le-a determinat pe B.G., P.A., G.E. şi alte persoane neidentificate să presteze servicii sexuale on-line contra plată, exprimate în demonstrarea şi excitarea propriilor organe genitale în faţa camerei web, precum şi în satisfacerea dorinţelor sexuale ale beneficiarilor prin intermediul spectacolelor pornografice. [95] În acest caz, instanța supremă nu a ținut cont de faptul că, potrivit legislației procesuale penale a Republicii Moldova, constituie un motiv ex officio pentru a casa hotărârea instanței inferioare dacă faptei comise i s-a dat o încadrare juridică greşită [pct. 12 alin. (1) art. 427 și pct. 12 alin. (1) art. 444 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova].Prerogativa în discuție trebuie privită ca o modalitate efectivă de garantare a principiului legalității. Aici operează o excepție de la principiul non ultra petita. Această excepție este justificată de un interes public. Se știe că procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi protejarea persoanei şi societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracţiunilor presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată [alin. (2) art. 1 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova]. Prin urmare, chiar dacă decizia instanței de apel a fost contestată doar de către acuzatorul de stat (acesta nu a fost de acord cu pedeapsa aplicată), Curtea Supremă de Justiție putea să caseze hotărârile instanțelor inferioare și să aplice prevederile art. 90 al CC RM. Asumpția noastră este alimentată din analiza altor decizii pronunțate de către instanța supremă, în care ea a subliniat că: „[…] [P]rocurorul a atacat decizia instanţei de apel în defavoarea inculpatului, însă instanţa de recurs este în drept să atenueze situaţia inculpatului sau chiar să dispună achitarea acestuia. […] [P]rocurorul reprezintă interesele societăţii, iar interesele societăţii constau în înfăptuirea unei justiţii care urmăreşte stabilirea adevărului”. [96] Nu este clar: de ce acest raționament nu a fost aplicat și în procesul penal de învinuire a lui G.D.? Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova nu este consecvență în jurisprudența sa.

Într-un alt caz din practica judiciară apărătorul a dat dovadă de diligența necesară. Astfel, printr-o sentinţă a Judecătoriei Chişinău, N.J. a fost condamnat în baza lit. a) alin. (2) art. 220 al CP RM. Acesta a îndemnat şi a determinat mai multe persoane de sex feminin să presteze servicii sexuale on-line contra plată, exprimate în demonstrarea şi excitarea propriilor organe genitale în faţa camerei web, satisfăcând dorinţele sexuale ale beneficiarilor prin spectacole pornografice. Apărătorul inculpatului a depus o cerere de anulare a ordonanţei de punere sub învinuire a inculpatului pe motiv că acţiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii imputate. Această cerere a fost respinsă, iar sentința de condamnare a lui N.J. a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău. Ulterior, apărătorul condamnatului a depus un recurs ordinar, prin care a solicitat casarea hotărârilor adoptate, cu dispunerea încetării procesului penal în privinţa inculpatului, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracţiunii imputate. Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova a decis să admită recursul ordinar, casând total decizia instanței de apel în privința lui N.J. şi dispunând rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată. [97] Acest caz este pe rol la Curtea de Apel Chișinău. [98]

Remarcăm o poziție mai tranșantă a instanței supreme în speța următoare: printr-o sentință a Judecătoriei Chișinău, B.D. și G.V. au fost condamnați în baza lit. a) și c) alin. (2) art. 220 al CP RM. Cei doi au organizat prestarea on-line a serviciilor sexuale contra plată de către patru persoane de sex feminin. Apărătorul condamnaților a depus apel împotriva sentinței de condamnare, solicitând rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile acestora să fie reîncadrate în baza art. 90 al CC RM. Instanța de apel a respins această solicitare. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către apărătorul condamnaților, care a solicitat și de această dată rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile acestora să fie reîncadrate în baza art. 90 al CC RM. La rândul ei, Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova a casat decizia instanței de apel și a trimis cazul la rejudecare. Mai mult, instanța supremă i-a cerut instanței de apel să țină cont de Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018. [99] În urma rejudecării cazului, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că desfășurarea activității de videochat erotic constituie pornografie, iar răspunderea trebuie să se aplice în baza art. 90 al CC RM. [100] Astfel, instanța de apel a fost receptivă la mesajul instanței supreme și a ținut cont de Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018, ceea ce este îmbucurător.

În afară de jurisprudența Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, se întrezăresc și două hotărâri contradictorii ale unei instanțe de prim nivel pronunțate după adoptarea la 19 aprilie 2018 de către Curtea Constituțională a nr. 36/2018.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Chișinău din 31 iulie 2018 [101], s-a dispus încetarea procesului penal privind învinuirea lui C.P. și C.A. în comiterea infracțiunii de proxenetism. În argumentarea acestei soluții, instanța a menționat că activitatea de videochat erotic nu implică un contact fizic și, deci, nu putem vorbi despre prostituție; fapta de organizare a prestării serviciilor sexuale on-line (în contextul activității de videochat erotic) constituie contravenție (art. 90 al CC RM), și nu infracțiune (art. 220 al CP RM). [102] Instanța de apel a casat această sentință din motive procedurale, însă a menționat că încadrarea juridică a faptei de organizare a activității de videochat erotic în baza art. 90 al CC RM (producerea şi difuzarea produselor pornografice) este corectă. Pentru consolidarea considerentelor sale, instanța de apel a făcut referire și la Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018. [103]

Printr-o altă sentință a Judecătoriei Chișinău, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism M.N. a fost condamnat la trei ani închisoare cu suspendare condiționată pentru o perioadă de un an de zile. În fapt, el a procurat camere web, jucării sexuale, notebook-uri, a pus la dispoziție un apartament mai multor persoane în vederea prestării serviciilor sexuale on-line, manifestate prin excitarea propriilor organe genitale în faţa camerei-web, contra cost. Pe scurt, făptuitorul a inițiat și a organizat activitatea de videochat erotic. Judecătoria Chișinău s-a limitat prin a preciza că aceste acțiuni se încadrează juridic în baza art. 220 al CP RM (i.e. îndemnul la prostituţie, înlesnirea practicării prostituţiei de către o altă persoană, acţiuni săvârşite asupra mai multor persoane, de mai multe persoane), fără să ofere alte detalii. [104] Această instanță nu a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018. Nu a făcut referire la decizia menționată nici instanța de apel. În cazul dat, doar procurorul a contestat sentința instanței de fond. Acesta a pretins că pedeapsa aplicată făptuitorului de către Judecătoria Chișinău ar fi prea blândă. Prin decizia sa din 13 noiembrie 2018 [105], Curtea de Apel Chișinău a admis cererea procurorului. Ea a casat hotărârea în partea ce ține de suspendarea condiționată a pedepsei închisorii. Instanța de apel a acceptat argumentele procurorului privind imposibilitatea de a suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii, având în vedere că M.N. este cetăţean străin și nu are domiciliu temporar sau permanent pe teritoriul Republicii Moldova (însă, o asemenea abordare este discriminatorie și, deci, contrară principiului egalității persoanelor în fața legii [106]). În opinia instanței de apel, persoana trebuie să execute pedeapsa închisorii pe un termen de trei ani în penitenciar. În ziua în care instanța de apel a pronunțat decizia, la Strasbourg, CtEDO a condamnat Republica Moldova în cazul Litschauer, deoarece reclamantul – care a organizat activitatea de videochat erotica fost ținut în arest timp de 55 de zile în lipsa unor prevederi clare din care să rezulte că ar fi comis infracțiunea de proxenetism. CtEDO i-a acordat reclamantului suma de 8000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 2000 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli. Stranie coincidență: nu-i așa?

Deocamdată, nu se poate afirma că intrarea în vigoare a Deciziei Curții Constituționale nr. 36/2018 a pus capăt discuțiilor privind interpretarea oficială a noțiunii de prostituție. Ne referim nu doar la implicațiile controversate ale hotărârii CtEDO în cauza Litschauer v. Republica Moldova. Avem în vedere și efectele produse de adoptarea Legii nr. 159 din 12 octombrie 2018 privind modificarea unor acte legislative [107] (în continuare – Legea nr. 159/2018). Prin această lege a fost modificat art. 89 al CC RM. Modificarea în cauză definește noțiunea de prostituție în felul următor: „satisfacerea dorinţei sexuale a unei persoane prin orice metodă şi/sau mijloace, contra plată, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau comunicaţiilor electronice”.

După cum se poate vedea, această modificare legislativă presupune ignorarea Deciziei Curții Constituționale nr. 36/2018. A fortiori, această modificare legislativă contravine art. 3 al Protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția şi pornografia infantilă (la care Republica Moldova este parte), precum și art. 2 lit. e) al Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor. Se pare că legiuitorul a uitat că „Republica Moldova are obligaţia armonizării legislaţiei sale cu cadrul normativ al Uniunii Europene, în baza Acordului de asociere cu Uniunea Europeană”. [108] Parlamentul Republicii Moldova a șters diferența dintre prostituție și pornografie. El a recurs la un procedeu de felul: „Albul este negru, iar negrul este alb”. A distorsionat natura firească a lucrurilor, ceea ce este îngrijorător. Din aceste motive, instanțele de judecată ar trebui să se conducă în continuare de Decizia Curții Constituționale nr. 36/2018 și de actele internaționale menționate, nu de noțiunea „prostituției” din art. 89 al CC RM.

Este de menționat că la pronunțarea hotărârii în cazul Litschauer v. Republica Moldova CtEDO nu a avut în vedere nici amendamentele operate în art. 89 al CC RM prin Legea nr. 159/2018. CtEDO a făcut referire la redacția anterioară a art. 89 al CC RM, care prevedea că „practicarea prostituției se sancționează […]”. În acest caz, CtEDO nu a fost suficient de circumspectă. Această stare de lucruri acreditează rezerve serioase cu privire la acuratețea juridică a CtEDO la pronunțarea hotărârii în discuție.

Așadar, în loc să facă lumină, hotărârea în cauza Litschauer v. Republica Moldova ar putea lăsa în ceață instanțele judecătorești din Republica Moldova. Totodată, intuim că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 36/2018 vor fi temperate de amendamentele operate în art. 89 al CC RM prin Legea nr. 159/2018.

7. O eventuală soluție

Pentru a soluționa disensiunea dintre puterea legislativă și instanța de contencios constituțional, precum și pentru a asigura coerenţa dintre legislaţia naţională şi consensul european, recomandăm legiuitorului moldovean să redefinească noțiunea de prostituție. Ca fundament pentru noua definiție ar putea servi propunerea de lege ferenda formulată de către Sergiu Brînza. În opinia acestui autor, legislația Republicii Moldova ar trebui să conțină următoarea definiție a noțiunii de prostitiție: „Prin prostituție se înțelege practicarea de acte sexuale cu diferite persoane care beneficiază de serviciile prostituatei, aceasta urmărind să-și procure, pe o asemenea cale, mijloace de existenţă sau principalele mijloace de existenţă”. [109] În acest sens, persoana care practică prostituția poate fi de sex feminin sau de sex masculin.

Pe cale de consecință, recomandăm ca, în art. 89 al CC RM, textul „satisfacerea dorinţei sexuale a unei persoane prin orice metodă şi/sau mijloace, contra plată, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau comunicaţiilor electronice” să fie substituit prin textul „practicarea de acte sexuale cu diferite persoane care beneficiază de serviciile prostituatei sau a prostituatului, acesta urmărind să-și procure, pe o asemenea cale, mijloace de existenţă sau principalele mijloace de existenţă”. În acest fel, dispoziția art. 89 al CC RM (și, implicit, dispoziția art. 220 al CP RM) va fi readusă în albia constituționalității.

*Acest articol a fost publicat în limba engleză în: Revista „Tribuna Juridică” (București), 2019, vol. 9, nr. 2, p. 402-435.

Referințe bibliografice:

  1. Florin Marcu, Marele dicţionar de neologisme, Saeculum I.O., Bucureşti, 2004, p. 181.
  2. Videochat. Disponibil: https://goo.gl/dVY1yS
  3. Donna Hughes, The Internet and the Global Prostitution Industry. In: Susan Hawrhorne and Renate Klein (eds.), CyberFeminism: Connectivity, Critique and Creativity, Spinifex, North Melburne, 1999, p. 175-176.
  4. În unul dintre aceste avize (plasat încă la începutul anului 2011 pe unul dintre cele mai populare site-uri din Republica Moldova) se menționează: „[a]ngajăm modele de videochat la domiciliu. Profită de un comision avantajos și uită de problemele financiare, câștigând 500-2000 de dolari SUA. Munca la domiciliu nu a fost niciodată mai profitabilă, nu ezita să ne contactezi pentru mai multe informații. Anunț valabil pentru toată țara!”*. Într-un alt caz, pe mai multe site-uri la rubrica „Muncă şi învăţământ”, subrubrica „Muncă, posturi vacante”, au fost plasate anunțuri cu următorul conținut: „Videochat erotic – 80-100% sunt garantate!” şi „Caut model videochat – oferim bonus la angajare de 300!”** (nu este clar: este vorba de 300 de euro, de dolari SUA etc.).
    * Apud: Prostituţie mascată: videochatul erotic. Disponibil: https://goo.gl/D7XjXs
    ** Apud: Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 29 mai 2018. Dosarul nr. 1ra-813/2018. Disponibil: https://goo.gl/QCz1Ti
  1. Prostituţie mascată: videochatul erotic. Disponibil: https://goo.gl/D7XjXs
  2. Susan W. Brenner, Fantasy Crime: The Role of Criminal Law in Virtual Worlds, “Vanderbilt Journal of Entertainment and Technology Law”, 2008, Vol. 11, No. 8, p. 68.
  3. Chris Ashford, Sex Work in Cyberspace: Who Pays the Price? “Information & Communications Technology Law”, 2008, Vol. 17, No. 1, pp. 37-49; Chris Ashford, Male Sex Work and the Internet Effect: Time to Re-evaluate the Criminal Law? “The Journal of Criminal Law”, 2009, Vol. 73, pp. 258-280; Bela Bonita Chatterjee, Pixels, Pimps and Prostitutes: Human Rights and the Cyber-Sex Trade. In: Mathias Klang and Andrew Murray (eds.), Human Rights in the Digital Age, Glass House Press, London, 2005, pp. 11-26; Brooke Campbell, Is Cyberprostitution Prostitution? New Paradigm, Old Crime. Disponibil: https://goo.gl/vEj25E; Matthew Green, Sex on the Internet: A Legal Click or an Illicit Trick? “California Western Law Review”, 2002, Vol. 38, No. 2, pp. 527-546; D. James Nahikian, Learning to Love “Te Ultimate Peripheral” – Virtual Vices Like “Cyberprostitution” Suggest A New Paradigm to Regulate Online Expression, “Journal of Computer & Information Law”, 1996, Vol. 14, pp. 779-815; Nicolas Suzor, The Role of the Rule of Law in Virtual Communities, “Berkeley Technology Law Journal”, 2010, Vol. 25, pp. 1817-1886; Robin Fretwell Wilson, Sex Play in Virtual Worlds, “Washington and Lee Law Review”, 2009, Vol. 66, pp. 1127-1174.
  4. David Cardif, Virtual Prostitution: New Technologies and the World’s Oldest Profession, “Hastings Communications and Entertainment Law Journal”, 1996, Vol. 18, No. 4, pp. 869-900; Litska Strikwerda, When Should Virtual Cybercrime Be Brought under the Scope of the Criminal Law? In: Marcus Rogers and Kathryn C. Seigfried-Spellar (eds.), Digital Forensics and Cyber Crime: 4th International Conference, ICDF2C 2012, Lafayette, IN, USA, October 25-26, 2012, Revised Selected Papers. Springer, Heidelberg, New York, Dordrecht, London, 2013, p. 133.
  5. Videochat-urile erotice sunt legale? Disponibil: https://goo.gl/3uyCM2
  6. Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova, aprobat prin Ordinul Ministrului muncii, protecției sociale şi familiei nr. 22 din 3 martie 2014, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 120-126 din 3 martie 2014.
  7. Prostituţie mascată: videochatul erotic. Disponibil: https://goo.gl/D7XjXs
  8. În mod surprinzător, mai multe persoane au ajuns să organizeze activitatea de videochat erotic chiar și în biblioteci. A se vedea: Decizia Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2016. Dosarul nr. 1ra-805/2016. Disponibil: https://goo.gl/W5CuFk
  9. Legea României nr. 196 din 13 mai 2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 342 din 20 mai 2003.
  10. Legea României nr. 81 din 30 martie 2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 296 din 2 aprilie 2018.
  11. Legea Republicii Moldova nr. 30 din 7 martie 2013 cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 69-74 din 5 aprilie 2013.
  12. The challenge in defining the term pornography was, perhaps, most famously described by the United States Supreme Court Associate Justice, Potter Stewart. In his concurring opinion in Jacobellis v. Ohio (1964)*, Justice Stewart described his effort to define hard core pornography when he wrote, “I shall not today attempt further to define the kinds of material I understand to be embraced within that shorthand description; and perhaps I could never succeed in intelligibly doing so. But I know it when I see it”**. Justice Stewart did not go beyond “I know it when I see it” in Jacobellis itself. But he stayed true to the aspiration he spoke of at the outset of the opinion and continued “trying to define what may be indefinable”***. Cu privire la dificultățile de definire a noțiunii de „pornografie”, a se vedea: James Lindgrent, Defining pornography, “University of Pennsylvania Law Review”, 1993, Vol. 141, No. 4, pp. 1153-1257.
    * Jacobellis v. Ohio (1964). Disponibil: https://goo.gl/mZ1P5n
    ** Apud: Eric W. Owens , Richard J. Behun, Jill C. Manning and Rory C. Reid, The Impact of Internet Pornography on Adolescents: A Review of the Research, “Sexual Addiction & Compulsivity”, 2012, Vol. 19, Iss. 1-2, p. 103.
    *** Paul Gewirtz, On “I Know It When I See It”, “The Yale Law Journal”, 1996, Vol. 105, p. 1027.
  1. Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24 octombrie 2018, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3-6 din 16 ianuarie 2009.
  2. Alineatul (1) art. 34 al CC RM stabilește: „O unitate convenţională este egală cu 50 lei”. O unitate convențională în Republica Moldova reprezintă echivalentul a aproximativ 12 lei românești (RON).
  3. Decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 octombrie 2016. Dosarul nr. 1a-1641/2016. Disponibil: https://goo.gl/MHf46L; Decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2016. Dosarul nr. 1a-1780/2016. Disponibil: https://goo.gl/aXQeNT; Decizia Curţii de Apel Chişinău din 7 iunie 2017. Dosarul nr. 1a-721/2017. Disponibil: https://goo.gl/KCxUPj; Decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2017. Dosarul nr. 1a-768/2017. Disponibil: https://goo.gl/Ruszkq; Decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2018. Dosarul nr. 1a-2003/2017. Disponibil: https://goo.gl/SpZF9W; Decizia Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2016. Dosarul nr. 1ra-805/2016. Disponibil: https://goo.gl/W5CuFk
  4. Conform art. 220 al CP RM, proxenetismul constă în îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă fapta nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane. Această infracțiune se pedepsește, potrivit alin. (1) art. 220 al CP RM, cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani. Totodată, practicarea prostituției constituie contravenție și se sancţionează, în baza art. 89 al CC RM, cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore. În asemenea condiții, într-o sesizare* depusă la Curtea Constituțională a Republicii Moldova s-a invocat faptul că există un tratament discriminatoriu, de vreme ce prima persoană (în cazul proxenetismului) este considerată infractor, iar cea de-a doua (în cazul practicării prostituției) – contravenient. Prin decizia sa din 31 mai 2018**, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat inadmisibilă sesizarea menționată. În fundamentarea acestei soluții, Curtea a reținut că proxenetismul prezintă un grad de pericol social mai mare decât practicarea prostituției. În dreptul comparat se face deosebire, pe de o parte, între fapta de proxenetism, pedepsită penal, și, pe de altă parte, fapta de practicare a prostituției. Aceasta din urmă nu este sancționată în unele state din Uniunea Europeană (e.g. Belgia, Cehia, Danemarca, Elveția, Germania, Olanda etc.). Mai mult, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, prostituția este considerată ca o activitate de prestare a serviciilor contra plată și se încadrează în noțiunea de „activități economice”***. Desigur, această afirmație este valabilă doar în statele în care practicarea prostituției este legalizată. Fapta de proxenetism este incompatibilă cu demnitatea și cu valoarea persoanei umane, pentru că astfel persoana este considerată un mijloc, și nu un scop. Incriminarea faptei de proxenetism constituie un mijloc de protecţie a persoanelor vulnerabile din punctul de vedere al exploatării sexuale. În schimb, în cazul art. 89 al CC RM, persoana ia decizia de a practica prostituția, fără a fi exploatată de proxenet. Din acest motiv, este firesc ca proxenetismul să fie sancționat mai dur decât practicarea prostituției. Persoana care comite fapta de proxenetism nu se află într-o situație similară cu persoana care practică prostituția. În consecință, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a considerat nefondată critica privind pretinsa încălcare a principiului egalității***.
    Apropo, o problemă similară a fost ridicată și în fața Curții Constituționale a României. Începând cu 1 februarie 2014, în România a intrat în vigoare un nou Cod penal. Acest act normativ a scos din sfera ilicitului penal practicarea prostituției. Totuși, răspunderea penală pentru proxenetism este prevăzută la articolul 213 din Cod. Alineatul (1) al acestui articol stabilește că determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la doi la șapte ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Sub acest aspect, prin Decizia sa nr. 874 din 15 decembrie 2015****, Curtea Constituțională a României a stabilit că acţiunea de determinare reprezintă o instigare, iar acţiunea de înlesnire constituie, la rândul ei, o modalitate a complicităţii. În asemenea circumstanțe, în opinia Curții Constituționale a României, critica privind încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări – pe motiv că, deşi persoana care practică prostituţia nu răspunde penal, instigatorul şi complicele răspund, fiind încălcat principiul egalităţii care presupune aceeaşi pedeapsă pentru toţi participanţii la infracţiune – nu poate fi reţinută. Curtea Constituțională a României a constatat că nu este vorba de una şi aceeaşi faptă, la care să participe atât autorul, adică persoana care se prostituează, cât şi cel care determină sau înlesneşte practicarea prostituţiei, întrucât participarea la prostituţie sub forma instigării sau a complicităţii este incriminată distinct ca faptă autonomă în raport cu care ar putea exista acte distincte de participaţie. Aşadar, proxenetul este autorul unei infracţiuni de sine stătătoare, nefiind aplicabile dispoziţiile cu privire la participația penală prin raportare la practicarea prostituţiei, care nu constituie infracţiune conform Codului penal al României din 2014, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Prin suprapunere, observăm că atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea Constituțională a Republicii Moldova au decis în mod similar.
    * Sesizarea nr. 62g din 25 mai 2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art. 220 din Codul penal al Republicii Moldova. Disponibil: https://goo.gl/U7CNbM
    ** CJEU, Case C-268/99, Aldona Malgorzata Jany and Others v. Staatssecretaris van Justitie, Judgment of 20 November 2001, § 49. Disponibilă: https://goo.gl/YhnL5o. Pentru o abordare din perspectivă economică a prostituției, a se vedea: Eva-Maria Heberer, Prostitution: An Economic Perspective on its Past, Present, and Future, Springer Fachmedien Wiesbaden, 2014, pp. 73-163.
    *** Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 49 din 31 mai 2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 62g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 220 din Codul penal (proxenetismul), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 285-294 din 3 august 2018.
    **** Decizia Curții Constituționale a României nr. 874 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 170 din 7 martie 2016.
  1. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18 aprilie 2002, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129 din 13 septembrie 2002.
  2. Apud: Decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 octombrie 2016. Dosarul nr. 1a-1641/2016. Disponibil: https://goo.gl/MHf46L; Decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2017. Dosarul nr. 1a-768/2017. Disponibil: https://goo.gl/Ruszkq; Decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2018. Dosarul nr. 1a-2003/2017. Disponibil: https://goo.gl/SpZF9W; etc.
  3. Sergiu Brînza, Din nou despre interpretarea noțiunii de prostituție în practica judiciară a Republicii Moldova, „Revista Națională de Drept”, 2016, nr. 6, pp. 2-9.
  4. Sentinţa Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău, din 3 august 2015. Dosarul nr. 1-279/2015. Disponibil: https://goo.gl/4Lpx48; Sentinţa Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chișinău, din 14 iulie 2016. Dosarul nr. 1-449/2015. Disponibil: https://goo.gl/aNVSSy; Sentinţa Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chișinău, din 16 august 2016. Dosarul nr. 1-138/2016. Disponibil: https://goo.gl/QZigwn
  5. Sentinţa Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chișinău, din 16 august 2016. Dosarul nr. 1-138/2016. Disponibil: https://goo.gl/QZigwn
  6. Ibidem.
  7. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1400 din 17 decembrie 2001 cu privire la Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii pe lângă Ministerul Culturii, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 158 din 27 decembrie 2001.
  8. House of Lords, Opinions of the Lords of Appeal for judgment in the cause Al-Skeini and others (Respondents) v. Secretary of State for Defence (Appellant). Al-Skeini and others (Appellants) v. Secretary of State for Defence (Respondent) (Consolidated Appeals). Al Skeini, [2007] UKHL 26, § 67. Disponibil: https://goo.gl/P9iPUM
  9. A se vedea: pct. 58 din Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 23 din 25 iulie 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 27 din Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental (acțiunea în regres) (Sesizările nr. 25g/2016 și 57g/2016), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 361-367 din 21 octombrie 2016.
  10. ECtHR, Case of Del Río Prada v. Spain [GC], Application no. 42750/09, Judgment of 21 October 2013, § 93. Disponibil: https://goo.gl/U5yZqM
  11. ECtHR, Case of Lupeni Greek Catholic Parish and Others v. România [GC], Application no. 76943/11, Judgment of 29 November 2016, § 116. Disponibil: https://goo.gl/hrVspM
  12. Conform alin. (1) art. 4651 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova, recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac prin care se asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii penale şi de procedură penală pe întreg teritoriul ţării.
  13. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14 martie 2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110 din 7 iunie 2003.
  14. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 21 iunie 2016. Dosarul nr. 1ra-805/2016. Disponibil: https://goo.gl/W5CuFk
  15. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 17 octombrie 2018. Dosarul nr. 1ra-1208/2018. Disponibil: https://goo.gl/4mCBr5
  16. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 19 iulie 2016. Dosarul nr. 1ra-999/2016. Disponibil: https://goo.gl/rEXVwz; Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 29 mai 2018. Dosarul nr. 1ra-813/2018. Disponibil: https://goo.gl/QCz1Ti; Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 3 iulie 2018. Dosarul nr. 1ra-1241/2018. Disponibil: https://goo.gl/sNh8ng
  17. Ibidem.
  18. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 19 iulie 2016. Dosarul nr. 1ra-999/2016. Disponibil: https://goo.gl/rEXVwz; Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 21 martie 2017. Dosarul nr. 1ra-260/2017. Nepublicată.
  19. A se vedea: Agenda ședințelor de judecată ale Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 02-1a-9932-05052017. Disponibil: https://goo.gl/r7niGr
  20. Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 293-305 din 9 septembrie 2016.
  21. A se vedea: Agenda ședințelor de judecată ale Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 02-1a-16818-06082018. Disponibil: https://goo.gl/VGnEQB. Decizia Curții de Apel Chișinău din 4 octombrie 2018. Dosarul nr. 1a-1649/18. Nepublicată.
  22. Această decizie este contestată la Curtea Supremă de Justiție, următoarea ședință de judecată fiind preconizată pentru 5 februarie 2019. A se vedea: Agenda ședințelor de judecată ale Curții Supreme de Justiție în dosarul nr. 1ra-2191/2018. Disponibil: https://goo.gl/tvYu55
  23. A se vedea: Agenda ședințelor de judecată ale Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 02-1a-14528-06072018. Disponibil: https://goo.gl/eMoeBK
  24. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 18 octombrie 2016. Dosarul nr. 1ra-1427/2016. Disponibil: https://goo.gl/S2zybc
  25. Sesizarea nr. 173g din 27 decembrie 2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 220 din Codul penal și a art. 89 din Codul contravențional. Disponibil: https://goo.gl/zAjsCP
  26. Sesizarea nr. 37g din 28 martie 2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 220 din Codul penal. Disponibil: https://goo.gl/L1w5cM
  27. Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 36 din 19 aprilie 2018 de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 173g/2017 și nr. 37g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 220 din Codul penal și a articolului 89 din Codul contravențional (proxenetismul și practicarea prostituției), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 195-209 din 15 iunie 2018.
  28. În contextul practicării prostituției, actele sexuale trebuie întreţinute cu mai multe persoane, întrucât continuitatea actelor sexuale cu aceeaşi persoană generează, în pofida caracterului interesat al acestora, oprezumţie de afecţiune între parteneri, de oarecare stabilitate, care apropie aceste relaţii de acelea de concubinaj. Apud: pct. 20 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 555 din 19 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate adispoziţiilor art. 213 alin. (4) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 170 din 22 februarie 2018.
  29. În acest sens, Curtea Constituțională a avut în vedere definiția noțiunii de „prostituție” formulată de către Sergiu Brînza. A se vedea: Sergiu Brînza, Reflecții cu privire la necesitatea definirii legislative a noțiunii de prostituție, „Revista Națională de Drept”, 2015, nr. 8, p. 2-9.
  30. De altfel, ad litteram, prin „prostituție” se înțelege „act prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje”. A se vedea:Dicționarul explicativ al limbii române / Conducătorii lucrării: Ion Coteanu, Luiza Seche și Mircea Seche, ediția a II-a, revăzută, Univers Enciclopedic Gold, București, 2012, p. 887.
  31. Apud: pct. 7 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 449 din 28 iunie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 alin. (2) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 719 din 21 august 2018.
  32. Spre exemplu, a se vedea: pct. 34 din Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 49 din 31 mai 2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 62g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 220 din Codul penal (proxenetismul), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 285-294 din 3 august 2018; pct. 15 din Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 74 din 9 iulie 2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 86g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 349 alin. (11) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 424-429 din 11 noiembrie 2018.
  33. ECtHR, Case of Rohlena v. the Czech Republic [GC], Application no. 59552/08, Judgment of 27 January 2015, § 50. Disponibil: https://goo.gl/zNqMn3; ECtHR, Case of Seychell v. Malta, Application no. 43328/14, Judgment of 28 August 2018, § 43-44. Disponibil: https://goo.gl/s7YwNy
  34. Spre exemplu, a se vedea: pct. 14 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 689 din 7 noiembrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) și alin. (3) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 99 din 1 februarie 2018; pct. 18 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 449 din 28 iunie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 alin. (2) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 719 din 21 august 2018.
  35. A se vedea: pct. 35 din Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 49 din 31 mai 2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 62g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 220 din Codul penal (proxenetismul), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 285-294 din 3 august 2018.
  36. ECtHR, Case of Baydar v. the Netherlands, Application no. 55385/14, Judgment of 24 April 2018, § 47. Disponibil: https://goo.gl/L8JiuE
  37. Mihai Poalelungi, Cazul Litschauer şi procedeul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. În: Valer Dorneanu și Mihai Poalelungi (coord.), Preeminenţa dreptului şi controlul de constituţionalitate între tradiţie şi modernitate, Hamangiu, București, 2018, p. 10.
  38. The idea that prostitution must involve physical contact between a buyer and seller holds important implications for the multi-billion-dollar pornography industry. Apud: Stuart P. Green, What Counts as Prostitution? “Bergen Journal of Criminal Law and Criminal Justice”, 2016, Vol. 4, Iss. 1, p. 75.
  39. Mihai Poalelungi, Cazul Litschauer şi procedeul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, p. 10.
  40. Susan W. Brenner, Fantasy Crime: The Role of Criminal Law in Virtual Worlds, “Vanderbilt Journal of Entertainment and Technology Law”, 2008, Vol. 11, No. 8, p. 68; David Cardif, Virtual Prostitution: New Technologies and the World’s Oldest Profession, “Hastings Communications and Entertainment Law Journal”, 1996, Vol. 18, No. 4, pp. 869-900; Brooke Campbell, Is Cyberprostitution Prostitution? New Paradigm, Old Crime. Disponibil: https://goo.gl/vEj25E; Matthew Green, Sex on the Internet: A Legal Click or an Illicit Trick? “California Western Law Review”, 2002, Vol. 38, No. 2, pp. 527-546; Litska Strikwerda, When Should Virtual Cybercrime Be Brought under the Scope of the Criminal Law? In: Marcus Rogers and Kathryn C. Seigfried-Spellar (eds.), Digital Forensics and Cyber Crime: 4th International Conference, ICDF2C 2012, Lafayette, IN, USA, October 25-26, 2012, Revised Selected Papers. Springer, Heidelberg, New York, Dordrecht, London, 2013, p. 133; Jonathan Wallace and Mark Mangan, Sex, Laws, and Cyberspace, Henry Holt & Company, New York, 1996, p. 194.
  41. Sergiu Brînza, Din nou despre interpretarea noțiunii de prostituție în practica judiciară a Republicii Moldova, „Revista Națională de Drept”, 2016, nr. 6, pp. 2-9.
  42. Pentru mai multe detalii, a se vedea: Anders Kaye, Why Pornography is not Prostitution: Folk Theories of Sexuality in the Law of vice, “Saint Louis University Law Journal”, 2016, Vol. 60, pp. 243-292.
  43. Council of Europe Convention on the Protection of Children against Sexual Exploitation and Sexual Abuse, Lanzarote, 25.X.2007. Disponibil: https://goo.gl/TtQPMG
  44. Optional Protocol to the Convention on the Rights of the Child on the sale of children, child prostitution and child pornography. Disponibil: https://goo.gl/RLkxGf
  45. Handbook on the optional protocol on the sale of children, child prostitution and child pornography, UNICEF, 2009. Disponibil: https://goo.gl/QCWvV6
  46. Directive 2011/92/EU of the European Parliament and of the Council of 13 December 2011 on combating the sexual abuse and sexual exploitation of children and child pornography, and replacing Council Framework Decision 2004/68/JHA. Disponibil: https://goo.gl/KKZfX4
  47. Cu privire la importanța existenței unui consens în argumentarea juridică de drept constituțional european, a se vedea, ca autoritate recentă, cauzele Ilnseher v. Germania [MC], 4 decembrie 2018, § 86, și Naït-Liman v. Elveția [MC], 15 martie 2018, § 175.
  48. ECtHR, Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, Application no. 25092/15, Judgment of 13 November 2018. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA
  49. Sub acest aspect, apar două întrebări. În primul rând, nu este clar: în ce bază juridică a fost înregistrată compania reclamantului și, implicit, care era domeniul ei de activitate? Nedumerirea noastră se explică prin faptul că, în Republica Moldova organizarea activității de videochat erotic nu este recunoscută ca o formă a activității de întreprinzător. Prin absurd, autoritățile din Republica Moldova nu ar fi putut (în mod legal) să înregistreze o companie al cărei domeniu de activitate ar fi fost organizarea activității de videochat erotic. Cel mai probabil, potrivit actelor de constituire, compania reclamantului ar fi trebuit să presteze alte activități (care sunt permise de lege). În al doilea rând, în ce bază juridică reclamantul angaja modele care prestau show-uri erotice în faţa camerei web, de vreme ce așa-numita profesie de „webcam model erotic” nu se regăsește în Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova. Toate acestea întăresc supoziția că reclamantul conștientiza că activitatea sa transgresează legislația Republicii Moldova. Se pare că reclamantul utiliza compania sa în calitate de paravan pentru producerea și difuzarea pornografiei.
  50. ECtHR, Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, Application no. 25092/15, Judgment of 13 November 2018, § 6-13, 26. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA
  51. ECtHR, Joint dissenting Opinion of Judges Spano and Kjølbro in Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, § 2. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA
  52. Ibidem, § 3.
  53. Ibidem, § 4.
  54. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 21 iunie 2016. Dosarul nr. 1ra-805/2016. Disponibil: https://goo.gl/W5CuFk
  55. Decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016. Dosarul nr. 1a-1546/16. Disponibil: https://goo.gl/oFuaqP
  56. ECtHR, Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, Application no. 25092/15, Judgment of 13 November 2018, § 34-35. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA
  57. Ibidem, § 35.
  58. A se vedea: Condamnare CtEDO // Moldova va plăti 10 mii de euro drept despăgubiri pentru că legislația națională nu conține o definiție a prostituției. Disponibil: https://goo.gl/fVgcQF
  59. ECtHR, Joint dissenting Opinion of Judges Spano and Kjølbro in Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, § 10. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA; ECtHR, Case of Perinçek v. Switzerland [GC], Application no. 27510/08, Judgment of 15 October 2015, § 135. Disponibil: https://goo.gl/HUPNhd; ECtHR, Case of Dmitriyevskiy v. Russia, Application no. 42168/06, Judgment of 3 October 2017, § 82. Disponibil: https://goo.gl/qSn8FP; ECtHR, Case of of Savva Terentyev v. Russia, Application no. 10692/09, Judgment of 28 August 2018, § 58. Disponibil: https://goo.gl/frfxyW
  60. ECHR, Joint dissenting Opinion of Judges Spano and Kjølbro in Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, § 8. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA
  61. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 6 din 16 mai 2013 privind controlul constituţionalităţii alineatului (4) al articolului 23 din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (Sesizarea nr. 17a/2013), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 119-121 din 31 mai 2013.
  62. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 21 iunie 2016. Dosarul nr. 1ra-805/2016. Disponibil: https://goo.gl/W5CuFk
  63. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 19 iulie 2016. Dosarul nr. 1ra-999/2016. Disponibil: https://goo.gl/rEXVwz
  64. CJEU, Case C-441/14, Dansk Industri, Judgment of 19 April 2016, § 33-34. Disponibil: https://goo.gl/RpyT2N
  65. Legea Republicii Moldova nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 8 din 7 februarie 1995.
  66. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 18 din 2 iunie 2014 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 109 din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Legea cu privire la Curtea Constituţională şi Codul jurisdicţiei constituţionale) (statutul judecătorilor, competenţele şi procedura Curţii Constituţionale) (Sesizarea nr. 34a/2014), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 256-260 din 29 august 2014.
  67. CEDH, Affaire Konolos c. Roumanie, Requête no. 26600/02, Arrêt du 7 février 2008, § 122. Disponibil: https://goo.gl/peqi21
  68. ECtHR, Case of Lazu v. the Republic of Moldova, Application no. 46182/08, Judgment of 5 July 2016, § 38. Disponibil: https://goo.gl/AFyRJX; Case of Manoli v. the Republic of Moldova, Application no. 56875/11, Judgment of 28 February 2017, § 31. Disponibil: https://goo.gl/haiTF9; Case of Ialamov v. the Republic of Moldova, Application no. 65324/09, Judgment of 12 December 2017, § 18-19. Disponibil: https://goo.gl/4gZACH; Affaire Sara c. République de Moldova, Requête no. 45175/08, Arrêt du 20 octobre 2015, § 35. Disponibil: https://goo.gl/cqVBzv
  69. Application no. 75787/17, Baraboi and Gabura against the Republic of Moldova. Disponibil: https://goo.gl/gprhYe
  70. ECtHR, Joint dissenting Opinion of Judges Spano and Kjølbro in Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, § 12. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA
  71. Mihai Poalelungi, Cazul Litschauer şi procedeul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, p. 10-11.
  72. Ibidem, p.11.
  73. ECtHR, Case of Litschauer v. the Republic of Moldova, Application no. 25092/15, Judgment of 13 November 2018, § 9. Disponibil: https://goo.gl/ZUqDuA
  74. Spre exemplu, a se vedea: California v. Freeman (1989). Disponibil: https://goo.gl/EQHZQB; Wooten v. Superior Court (2001). Disponibil: https://goo.gl/7D7pB9; State v. Washington-Davis (2016). Disponibil: https://goo.gl/4zyJ9Y, etc.
  75. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 17 octombrie 2018. Dosarul nr. 1ra-1208/2018. Disponibil: https://goo.gl/4mCBr5
  76. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 7 februarie 2017. Dosarul nr. 1ra-319/2017. Disponibil: https://goo.gl/9KjjVL
  77. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 29 mai 2018. Dosarul nr. 1ra-813/2018. Disponibil: https://goo.gl/QCz1Ti
  78. A se vedea: Agenda ședințelor de judecată ale Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 02-1a-14528-06072018. Disponibil: https://goo.gl/eMoeBK
  79. Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 3 iulie 2018. Dosarul nr. 1ra-1241/2018. Disponibil: https://goo.gl/sNh8ng
  80. Decizia Curții de Apel Chișinău din 4 octombrie 2018. Dosarul nr. 1a-1649/18. Nepublicată.
  81. Apropo, în acest caz (cazul Cosyn), a fost ridicată una din excepțiile de neconstituționalitate (Sesizarea nr. 37g/2018) care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 36/2018.
  82. Sentința Judecătoriei Chișinău din 31 iulie 2018. Dosarul nr. 1-675/16. Nepublicată.
  83. Decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2018. Dosarul nr. 1a-18855/18. Nepublicată.
  84. Sentința Judecătoriei Chișinău din 24 iulie 2018. Dosarul nr. 1-457/2018. Disponibil: https://goo.gl/9rGvhA
  85. Decizia Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2018. Dosarul nr. 1a-1644/18. Disponibil: https://goo.gl/GSAANF
  86. În acest sens, a se vedea: ECtHR, Case of Aleksandr Aleksandrov v. Russia, Application no. 14431/06, Judgment of 27 March 2018, § 25-30. Disponibil: https://goo.gl/QSezkx
  87. Legea Republicii Moldova nr. 159 din 12 octombrie 2018 privind modificarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 416-422 din 9 noiembrie 2018.
  88. Mihai Poalelungi, Cazul Litschauer şi procedeul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, p. 10.
  89. Sergiu Brînza, Reflecții cu privire la necesitatea definirii legislative a noțiunii de prostituție, „Revista Națională de Drept”, 2015, nr. 8, p. 2-9.

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.