Dr. Vitalie Stati

Conform art. 132¹ din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare – CP RM), „prin bunuri, în sensul art. 106, 243 și 279, se înțeleg mijloacele financiare, orice categorie de valori (active) corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum şi acte sau alte instrumente juridice sub orice formă, inclusiv în format electronic ori digital, care atestă un titlu ori un drept, inclusiv orice cotă (interes) cu privire la aceste valori (active)”.

Din această dispoziție reiese că valorile (active) incorporale și intangibile pot să reprezinte obiectul imaterial al infracțiunilor prevăzute la art. 243 și 279 CP RM. Printre astfel de valori (active) se numără moneda virtuală (criptovaluta). Or, în opinia BNM, „monedele virtuale sunt active virtuale” [1]. De exemplu, în cazul convertirii unor monede virtuale provenite din săvârşirea unei infracţiuni contra altor monede virtuale de provenienţă licită, al convertirii unor monede virtuale provenite din săvârşirea unei infracţiuni contra unor semne bănești de provenienţă licită etc. (desigur, dacă sunt întrunite și celelalte condiții descrise în dispoziția incriminatoare), apare temeiul aplicării lit. a) alin. (1) art. 243 CP RM.

Pentru a reprezenta obiectul imaterial al infracţiunilor specificate la art.243 CP RM, monedele virtuale trebuie să aibă o proveniență infracțională. Or, potrivit art. 3 al Legii nr. 308 din 2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, bunuri ilicite constituie „bunurile destinate, folosite sau rezultate, direct sau indirect, din săvârșirea unei infracțiuni, orice beneficiu obținut din aceste bunuri, precum și bunurile convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunuri destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea unei infracțiuni și beneficiul obținut din aceste bunuri”.

Întrebarea este dacă monedele virtuale au aprioric o proveniență ilicită (inclusiv infracțională).

Înainte de a răspunde la această întrebare, vom afla care este înțelesul noțiunii „monedă virtuală”. În legislația autohtonă această noțiune nu este definită. De aceea vom apela la alte legislații în care există definiții adoptate sau proiectate ale noțiunii de monedă virtuală.

De exemplu, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30.05.2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE [2], monedă virtuală înseamnă „o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de către persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și care poate fi transferată, stocată și tranzacționată în mod electronic”.

În anexa la Decretul Președintelui Republicii Belarus nr. 8/2017 cu privire la dezvoltarea economiei digitale [3] se stabilește: „Monedă virtuală – bitcoin, alt semn digital (token)[1], utilizat în circulația internațională ca mijloc de schimb universal”.

În proiectul de Lege a Ucrainei cu privire la circulația monedei virtuale în Ucraina [4], se menționează: „Monedă virtuală reprezintă codul de program (un set de simboluri, cifre și litere) care este obiect al dreptului de proprietate, ce poate acționa ca un mijloc de schimb, informații cu privire la care sunt introduse și stocate în sistemul blockchain în calitate de unități de evidență ale sistemului blockchain curent sub formă de date (cod de program)”.

În proiectul de Lege a Ucrainei cu privire la stimularea pieței monedelor virtuale și a instrumentelor derivate în Ucraina [5], se prevede: „Monedă virtuală constituie măsura digitală descentralizată a valorii, care poate fi exprimată digital și care funcționează ca un mijloc de schimb, de stocare a valorii sau de unitate de evidență bazată pe calcule matematice, fiind rezultatul acestora și având o protecție criptografică a evidenței”.

Conform proiectului de Lege a Federației Ruse cu privire la activele financiare digitale [6], „monedă virtuală reprezintă tipul de activ financiar digital[2], creat și înregistrat într-un registru distribuit de tranzacții digitale de către participanții la acest registru, în conformitate cu regulile de ținere a unui registru de tranzacții digitale”.

Din aceste definiții desprindem că moneda virtuală are următoarele caracteristici:

1) reprezintă un cod de program;

2) constituie rezultatul unor calcule matematice;

3) este creată și înregistrată în blockchain (registrul distribuit de tranzacții digitale, ținut de participanții la acest registru);

4) constituie o unitate de cont care are o protecție criptografică a evidenței;

5) constituie unul dintre tipurile de active financiare digitale;

6) este o măsură digitală descentralizată a valorii;

7) formează obiectul posesiei;

8) poate fi transferată, stocată și tranzacționată în mod electronic.

Sunt oare monedele virtuale semne bănești în accepțiunea Legii nr. 1232/1992 cu privire la bani?

BNM răspunde negativ la această întrebare: „Monedele virtuale existente în lume, în special bitcoin-ul, nu sunt monede în sensul comun al termenului. Acestea sunt active virtuale fără acoperire reală și fără garantare de acceptare ca mijloc de plată din partea autorităților monetare” [1]. În această privință, nu poate fi acceptată poziția lui V.O. Gapcici, care consideră incertă posibilitatea raportării monedei virtuale la obiectul material al infracțiunilor prevăzute la art. 199 din Codul penal al Ucrainei[3]. [7] Consider că nu pot avea calitatea cerută de art. 236 CP RM – „semne băneşti” – entitățile desemnate prin sintagma „monedă virtuală”. Or, acestea nu sunt emise de organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine. În afară de aceasta, entitățile în cauză nu au o formă materializată. Doar entități materializate pot forma obiectul material (produsul) infracțiunilor prevăzute la art. 236 CP RM.

În aceste circumstanțe, întrebarea este: cum trebuie calificată fabricarea sau punerea în circulaţie a monedelor virtuale?[4]

Termenul „mining” („minare”; „minerit”)[5] este folosit pentru a desemna generarea, crearea, fabricarea monedelor virtuale.

În opinia lui A.G. Gavrilov și I.I. Arzina, „mining este procedeul de obținere a unor noi blocuri de monede virtuale prin rezolvarea anumitor tipuri de calcule criptografice, matematice sau de alt gen” [8]. După E.I. Șcedrina, „mining reprezintă crearea de monede virtuale conform unui algoritm special. În acest scop, în computer este generat un set de date unice (denumit și bloc), care confirmă veridicitatea tranzacțiilor de plată” [9]. La rândul lor, M.S. Maramâghin și M.L. Tereșkin sunt de părerea că „mining constituie activitatea de menținere a unei platforme de distribuție pentru a crea blocuri noi cu posibilitatea de a obține o anumită recompensă sub formă de monedă virtuală” [10].

Atestăm și definiții ale noțiunii de mining în acte normative adoptate sau proiectate. De exemplu, în anexa la Decretul Președintelui Republicii Belarus nr. 8/2017 cu privire la dezvoltarea economiei digitale [3] se stabilește: „Mining este activitatea, diferită de crearea propriilor semne digitale (tokene), menită să asigure funcționarea registrului blocurilor de tranzacții (blockchain) prin crearea în acest registru a unor blocuri noi cu informații despre tranzacțiile efectuate. Persoana, care practică mining, devine proprietarul semnelor digitale (tokenelor) care au apărut (au fost obținute) în rezultatul activității sale de mining, putând primi semne digitale (tokene) ca recompensă pentru verificarea tranzacțiilor din registrul blocurilor de tranzacții (blockchain)”.

În proiectul de Lege a Ucrainei cu privire la circulația monedei virtuale în Ucraina [4], se menționează: „Mining reprezintă operațiile de calcul efectuate de un miner care folosește echipamentele speciale proprii și / sau închiriate, pentru a asigura randamentul și siguranța sistemului blockchain, și care, în funcție de caracteristicile sistemului blockchain, obține o recompensă mai mare sau mai mică”.

În proiectul de Lege a Ucrainei cu privire la stimularea pieței monedelor virtuale și a instrumentelor derivate în Ucraina [5], se prevede: „Obținerea de monede virtuale (mining) constituie activitatea persoanelor fizice și juridice de efectuare a unor calcule matematice în vederea obținerii unei remunerații sub formă de unități de monede virtuale”.

Nu în ultimul rând, conform proiectului de Lege a Federației Ruse cu privire la activele financiare digitale [6], „mining este activitatea de întreprinzător care are drept scop crearea de monede virtuale și / sau validarea[6] pentru a obține o remunerație sub formă de monede virtuale”.

Din analiza tuturor acestor definiții, deducem că mining este activitatea care îndeplinește următoarele patru condiții:

1) este practicată de persoane fizice sau juridice;

2) presupune efectuarea de calcule matematice cu ajutorul unor echipamente speciale;

3) are drept scop crearea de monede virtuale care ar reprezenta o remunerație pentru persoana care practică această activitate.

Miningul nu este singura modalitate de obținere a monedelor virtuale. Acestea pot fi achiziționate de la alte persoane care le vând direct sau prin centre de convertire. Dacă miningul poate fi considerat condiționat fabricare a monedelor virtuale, atunci cedarea posesiei asupra acestora poate fi asemuită cu punerea în circulație a monedelor virtuale.

Constituie oare miningul și cedarea posesiei asupra monedelor virtuale genuri ale activității de întreprinzător?

A.A. Maksurov răspunde negativ la această întrebare: „Raportarea miningului la activitatea de întreprinzător, indiferent de abordarea cu privire la determinarea esenței monedelor virtuale, este complet incorectă și nu corespunde nici sensului acestui concept, nici legislației în vigoare a Federației Ruse. În opinia noastră, miningul este o activitate economică (alta decât activitatea de întreprinzător). O astfel de atitudine față de mining exclude calificarea efectuării miningului fără înregistrare ca practicare ilegală a activității de întreprinzător” [11]. K.I. Artemiev exprimă o opinie contradictorie: „Mining este activitatea de întreprinzător care implică înregistrarea persoanei, care o practică, în calitate de întreprinzător individual sau de persoană juridică. Cu toate acestea, pot apărea probleme cu înregistrarea, deoarece în cererea de înregistrare trebuie indicat genul de activitate desfășurat. Desigur, legislația nu prevede un astfel de gen de activitate de întreprinzător” [12].

În legislația Republicii Moldova miningul nu este consemnat ca gen de activitate de întreprinzător. În opinia BNM, „utilizarea monedelor virtuale nu este reglementată în Republica Moldova. Acestea nu reprezintă o formă de monedă electronică în sensul Legii nr. 114/2012 privind serviciile de plată și moneda electronică” [13]. În context, prezintă interes punctul de vedere a lui O. Denkovici: „Moneda virtuală nu este o monedă electronică, deoarece nu presupune o obligație la scadență a emitentului, nu are un centru de emisie unic și nu este legată de niciunul dintre mijloacele transferabile în numerar sau prin virament” [14].

Rezultă că nici miningul, nici cedarea posesiei asupra monedelor virtuale nu sunt activități înregistrabile în sensul art. 27 al Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. În același timp, Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător nu stabilește nicio obligație de obținere a actelor permisive pentru a practica miningul sau a ceda posesia asupra monedelor virtuale. În fine, legislația în vigoare a Republicii Moldova nu interzice nici miningul, nici cedarea posesiei asupra monedelor virtuale. În aceste condiții astfel de activități nu pot fi considerate exemple de practicare ilegală a activității de întreprinzător în sensul art. 241 CP RM și al art. 263 din Codul contravențional. Drept urmare, cei, care practică miningul sau cedează posesia asupra monedelor virtuale, au dreptul să o facă în virtutea principiului potrivit căruia este permis tot ceea ce nu este interzis de lege. În concluzie, nu se poate susține că monedele virtuale au aprioric o proveniență ilicită (inclusiv infracțională).

Este oare posibilă evaziunea fiscală în contextul practicării miningului sau a cedării posesiei asupra monedelor virtuale?

Referindu-se la realitățile din România, C.M. Banu și F. Clem menționează: „Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a precizat recent că, în ceea ce privește cazul specific al operațiunilor privind moneda virtuală bitcoin, din punct de vedere al regimului TVA, trebuie avută în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-264/14, Hedqvist, în care CJUE s-a pronunțat cu privire la aplicarea scutirii de TVA prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. (e) din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, transpusă în legislația națională la art. 292 alin. (2) lit. a) pct. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare” [15]. Raportându-ne la realitățile autohtone, este de consemnat că, în primul rând, practica Curții de Justiție a Uniunii Europene nu este obligatorie pentru Republica Moldova. În al doilea rând, așa cum am afirmat supra, nici miningul, nici cedarea posesiei asupra monedelor virtuale nu sunt activități înregistrabile în sensul art. 27 al Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. În consecință, astfel de activități nu sunt nici impozabile. Persoanei, care practică miningul sau cedează posesia asupra monedelor virtuale, îi lipseşte calitatea de persoană care este sau reprezintă un contribuabil. De aceea, în astfel de cazuri, nu poate fi aplicat nici art. 244 CP RM, nici normele complementare din legislația contravențională și cea fiscală.

Totuși, în prezența anumitor condiții, miningul poate atrage răspunderea penală. În primul rând, ne vom referi la ipoteza în care devine posibilă aplicarea art. 196 CP RM sau a art. 106 din Codul contravențional.

Astfel, N.A. Iaremciuk exprimă următorul punct de vedere: „Daunele aduse proprietarului de echipament, folosit ilegal în scop de mining, sunt cauzate nu de reducerea cantității bunurilor deținute de el sub formă de echipament corespunzător, ci de deprecierea acestuia din cauza exploatării ilegale a echipamentelor încredințate făptuitorului în legătura cu munca pe care o prestează. O asemenea faptă poate constitui infracțiunea prevăzută la art. 165 din Codul penal al Federației Ruse, care prevede răspunderea pentru cauzarea de daune materiale proprietarului (posesorului) prin înșelăciune în lipsa semnelor de sustragere, săvârșită în proporții mari. Cu toate acestea, nu poate fi evitată problema stabilirii mărimii daunelor cauzate. Or, nu este clar cum este posibil să se calculeze costul energiei electrice cheltuite tocmai pentru mining” [16]. Autorul precitat se referă la situația când angajatul unei întreprinderi, instituții sau organizații utilizează echipamentul informatic al entității în cauză, la care are acces în legătură cu munca pe care o prestează, pentru a practica mining în scop de înavuțire a sa ori a unor terți. Este cunoscut că, pentru a se asigura capacitatea maximă de generare a monedelor virtuale, este necesară combinarea mai multor plăci video într-un singur sistem denumit „fermă” pentru mining. Astfel, deoarece miningul implică un consum considerabil de energie electrică, aceasta poate cauza daune proprietarului echipamentului utilizat de făptuitor, sub formă de plăți suplimentare pentru energia electrică consumată nemijlocit în scop de mining. De asemenea, este posibil ca proprietarul echipamentului utilizat de făptuitor să nu încaseze anumite venituri. Însă, aceasta devine posibil numai dacă utilizarea ilegală a echipamentelor informatice a avut ca rezultat reducerea veniturilor încasate de respectiva întreprindere, instituție sau organizație.

Într-adevăr, îmbinarea, în contextul faptelor prevăzute la art. 196 CP RM și la art. 106 din Codul contravențional, a acţiunii sau a inacţiunii principale cu acţiunea sau cu inacţiunea adiacentă poate presupune, inter alia, modalitatea faptică de folosire a bunurilor altuia în vederea tragerii de foloase patrimoniale, săvârşită contrar intereselor proprietarului acestor bunuri şi în interesele personale ale făptuitorului (sau ale terţilor). În acest fel, se exercită o influenţare nemijlocită infracţională asupra dreptului proprietarului bunurilor de care făptuitorul este obligat să se folosească în corespundere cu prevederile contractului de muncă sau ale contractului comercial. Totodată, bunurile victimei sunt folosite în mod gratuit, în lipsa unei contraprestaţii corespunzătoare.

În al doilea rând, miningul poate atrage răspunderea penală în ipoteza despre care ne vorbesc V.A. Perov și R. Abrihan. Astfel, primul dintre acești autori menționează „utilizarea unui program-virus de computer care permite folosirea unui anumit procent din puterea de calcul a computerului infectat, pentru ca făptuitorul să poată practica mining” [17]. La rândul său, R. Abrihan opinează: „Minarea profitabilă de monede necesită o cantitate imensă de putere de calcul, de aceea atacatorii instalează programe malware pe computerele utilizatorilor pentru a „sustrage” puterea de calcul necesară” [18].

În circumstanțele descrise de cei doi autori precitați, este aplicabil art. 260⁶ CP RM, care prevede răspunderea, printre altele, pentru introducerea datelor informatice în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari. În afară de aceasta, este aplicabilă prevederea de la lit. f) alin. (2) art. 259 CP RM, care stabilește răspunderea pentru accesul ilegal la informaţia computerizată, săvârşit cu utilizarea ilegală a calculatorului, sistemului sau reţelei informatice, în scopul săvârşirii, inter alia, a uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 260⁶ CP RM.

Nu trebuie trecută cu vederea nici poziția lui S. Leskiv. După părerea acestui autor, art. 361¹ din Codul penal al Ucrainei se aplică în cazul în care „făptuitorul creează un fișier infectat, după care victima descarcă de pe Internet un astfel de fișier, care, de regulă, este degizat sub forma unui program popular. După lansarea fișierului infectat, se generează un fișier suplimentar și anumite procese pe computerul victimei, care conțin un cod executabil cu un link pentru a descărca programul ascuns de victimă în sistemul de operare, în scopul folosirii capacităților de calcul ale procesorului computerului acesteia și al realizării unor calcule algoritmice necesare efectuării miningului” [19]. În conjunctura legii penale autohtone, în situația analizată s-ar aplica art. 260 sau 260⁴ CP RM.

În concluzie, fabricarea sau punerea în circulație a monedelor virtuale nu reprezintă o problemă de natură penală în sine. Astfel de activități dobândesc conotații penale în prezența unor condiții suplimentare, atunci când ele apar ca modalități faptice ale unor infracțiuni (de exemplu, ale infracțiunilor prevăzute la art. 196, 243, 259, 260, 260⁴, 260⁶, 279 din Codul penal).

 *Acest articol a fost publicat în: Актуальные научные исследования в современном мире // Журнал. Переяслав, 2019, Вып. 11, ч. 5, p. 100-108.

[1] Potrivit aceluiași act normativ, semn digital (token) este „înscrierea în registrul blocurilor de tranzacții (blockchain) sau într-un alt sistem distribuit de informații, care certifică faptul că posesorul unui semn digital (token) are drepturi asupra obiectelor unor drepturi civile și (sau) este monedă virtuală”.
[2] În corespundere cu același proiect, active financiare digitale sunt „bunuri în formă electronică, create cu folosirea unor mijloace de criptare (criptografice). Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri se certifică pe calea introducerii de înscrieri digitale în registrul tranzacțiilor digitale. Activele financiare digitale includ moneda digitală și token-ul”.
[3] Acest articol este corespondent cu art. 236 CP RM, întrucât stabilește răspunderea pentru fabricarea, păstrarea, procurarea, transportarea, expedierea sau introducerea în Ucraina în scopul punerii în circulație ori punerea în circulație a semnelor bănești, a titlurilor de valoare de stat sau a biletelor loteriei de stat false.
[4] Precizăm că nu vorbim despre astfel de entități false. Or, falsificarea lor nu este posibilă.
[5] Acest termen reprezintă o metaforă pentru desemnarea activității extractive a aurului. Sunt denumiți „mineri” acei internauți, membri ai unei atari rețele, care au rolul de a verifica fiabilitatea tranzacțiilor (de a valida tranzacțiile) între utilizatori, asigurând că toate schimburile se desfășoară în mod regulat în cadrul blockchain. În schimb, ei sunt recompensați prin câștigarea de monede virtuale*.
* Banu C.M., Clem F.  Aspecte de actualitate privind reglementarea tehnologiei registrelor distribuite șI a monedelor virtuale in legislația statelor membre ale Uniunii Europene. Studiu. Disponibil: www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2019/st_2643.pdf
[6] Potrivit aceluiași proiect, „validare a unei înregistrări digitale reprezintă acțiunea relevantă sub aspect juridic de confirmare a validității înscrierilor digitale în registrul tranzacțiilor digitale, efectuată în modul prevăzut de regulile pentru ținerea registrului tranzacțiilor digitale”.

BIBLIOGRAFIE:

1. BNM avertizează că investițiile în criptovalute implică riscuri înalte. Disponibil:https://www.bnm.md/ro/content/bnm-avertizeaza-ca-investitiile-criptovalute-implica-riscuri-inalte
2. Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30.05.2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=uriserv:OJ.L_.2018.156.01.0043.01.RON
3. Приложение 1 к Декрету Президента Республики Беларусь № 8 от 21 декабря 2017 г «О развитии цифровой экономики». Disponibil: http://president.gov.by/ru/official_documents_ru/view/dekret-8-ot-21-dekabrja-2017-g-17716/
4. Проект Закона України «Про обіг криптовалюти в Україні». Disponibil: https://w1.c1.rada.gov.ua/pls/zweb2/webproc4_1?pf3511=62684
5. Проект Закона України «Про стимулювання ринку криптовалют та їх похідних в Україні». Disponibil: https://w1.c1.rada.gov.ua/pls/zweb2/webproc4_1?pf3511=62710
6. Проект Федерального Закона Российская Федерация «О цифровых финансовых активах». Disponibil: https://www.minfin.ru/common/upload/library/2018/01/main/Zakonoproekt_o_TSFA_250118_na_sayt.docx
7. Гапчич В.О. Майнінг в контексті ст. 199 КК України // Теорія та практика протидії злочинності у сучасних умовах: збірник тез Міжнародної науково-практичної конференції (9 листопада 2018 року) / упор. О.В. Авраменко, С.С. Гнатюк, І.В. Красницький, С.І. Мельник. – Львів: ЛьвДУВС, 2018, р. 36-38.
8. Гаврилов А.Г., Арзина И.Ю. Майнинг криптовалюты // Аллея науки. – 2017. – Т. 2. – № 16. – p. 355-361.
9. Щедрина Е.И. Криптовалюта как новый специфический вид денег // Проблемы и перспективы развития России: Молодежный взгляд в будущее: сборник научных статей Всероссийской научной конференции. – Курск, 2018. – Т. 1. – p. 326-328.
10. Марамыгин М.С., Терешкин М.Л. Виды и особенности майнинга современных денежных суррогатов-криптовалют // KANT. – 2017. – № 4. – p. 214-219.
11. Максуров А.А. Майнинг как юридическая и информационная категория // Актуальные проблемы экономики и права. – 2018. – Т. 12. – № 2. – p. 256-265.
12. Артемьев К.И. Правовые аспекты майнинга криптовалют // Отечественная юриспруденция. – 2018. – № 5. – p. 76-81.
13. Moneda virtuală și riscuri asociate. https://www.bnm.md/ro/content/moneda-virtuala-si-riscuri-asociate
14. Денькович О. Кримінально-правові аспекти обігу криптовалюти в Україні // Проблеми державотворення і захисту прав людини в Україні: матеріали ХXІІ звітної науково-практичної конференції (7-8 лютого 2018 р.): у 2 ч. Ч. 2. – Львів: Юридичний факультет Львівського національного університету імені Івана Франка, 2018, p. 115-119.
15. Banu C.M., Clem F. Aspecte de actualitate privind reglementarea tehnologiei registrelor distribuite șI a monedelor virtuale in legislația statelor membre ale Uniunii Europene. Studiu. Disponibil: www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2019/st_2643.pdf
16. Яремчук Н.А. Уголовно-правовые аспекты «недобросовестного» майнинга криптовалют // Актуальные вопросы права, экономики и управления: сборник статей XVII Международной научно-практической конференции. – 2019. – p. 185-188.
17. Перов В.А. Уголовно-правовые аспекты «недобросовестного» майнинга криптовалют // Безопасность бизнеса. – 2018. – № 2. – p. 25-29.
18. Abrihan R. Tendințe în securitate IT: România, peste medie la minare ilicită de criptomonede, atacuri phishing şi ransomware. Disponibil: https://www.startupcafe.ro/smart-tech/tendinte-securitate-it-atac-minare-ilegala-criptomonede-microsoft.htm
19. Леськів С. Кримінально-правові аспекти визначення статусу криптовалюти в Україні: вітчизняний та зарубіжний досвід // Підприємництво, господарство і право. – 2019. – № 9. – р. 199-202.