Drept civil

Exercitarea atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese: reglementarea răspunderii în Codul penal al Republicii Moldova
25.01.2021 | Serghei Brînza

Dr. hab. Serghei Brînza

Dr. hab. Serghei Brînza

Vitalie Stati

Dr. Vitalie Stati

Prin Legea nr. 66 din 24.05.2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative [1], Codul penal a fost completat cu articolul 3261. Interpretând prevederile articolului în cauză, conchidem că, în acesta, sub denumirea marginală de exercitare a atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese, sunt reunite două variante-tip de infracțiuni şi o variantă agravată de infracțiune.

Prima variantă-tip de infracțiune (alin. (1) art. 3261 CP RM) rezidă în fapta persoanei publice care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a soluționat cereri, demersuri sau plângeri, a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii în vederea obținerii, directe sau indirecte, a unui avantaj patrimonial a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, pentru sine sau pentru o persoană apropiată în sensul Legii nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, dacă conflictul de interese nu a fost declarat și soluționat în conformitate cu legislația privind declararea și controlul averii și a intereselor personale. Cea de-a doua variantă-tip de infracțiune (lit. a) alin. (2) art. 3261 CP RM) constă în fapta persoanei cu funcție de demnitate publică care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a soluționat cereri, demersuri sau plângeri, a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii în vederea obținerii, directe sau indirecte, a unui avantaj patrimonial a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, pentru sine sau pentru o persoană apropiată în sensul Legii nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, dacă conflictul de interese nu a fost declarat și soluționat în conformitate cu legislația privind declararea și controlul averii și a intereselor personale. Varianta agravată de infracțiune, consemnată la lit. b) alin. (2) art. 3261 CP RM, presupune că infracțiunea prevăzută la alineatul (1) este comisă în legătură cu negocierea, gestionarea sau executarea mijloacelor financiare din fonduri publice sau din fonduri externe. În sfârşit, în conformitate cu alin. (3) art. 3261 CP RM, dispozițiile acestui articol nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării unor acte normative.

Poziția privind oportunitatea adoptării art. 3261 CP RM a fost exprimată în două studii recente [2, 3]. Considerăm epuizat acest subiect, odată ce articolul 3261 a completat Codul penal. De aceea, în prezenta investigație ne propunem să ne axăm exclusiv pe analiza juridico-penală a infracțiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM.

Înainte de a purcede la această analiză, menționăm că incriminarea faptelor, reunite sub denumirea marginală de exercitare a atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese, este recomandată, de exemplu, în Recomandarea R(2000)10 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind codurile de conduită pentru funcționarii publici [4]: „Funcţionarul public trebuie să evite ca interesele sale personale să intre în conflict cu funcţiile sale publice. Cade în responsabilitatea sa să evite asemenea conflicte, indiferent dacă sunt reale, potenţiale sau aparente” (alin. 1 art. 8); „Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natura sa influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor sale oficiale” (alin. 1 art. 13). La fel, art. 24 „Conflicte de interese” din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26.02.2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE prevede: „Statele membre se asigură că autoritățile contractante iau măsurile adecvate pentru a preveni, identifica și remedia conflictele de interese apărute în desfășurarea procedurilor de achiziție, astfel încât să se evite orice denaturare a concurenței și să se asigure un tratament egal pentru toți operatorii economici. Conceptul de conflict de interese acoperă cel puțin orice situație în care membrii personalului autorității contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziție care acționează în numele autorității contractante care sunt implicați în desfășurarea procedurii de achiziție sau care pot influența rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparțialitatea sau independența lor în contextul procedurii de achiziție” [5].

Cel mai probabil, în calitate de model de inspirație pentru art. 3261 CP RM, a servit art. 301 „Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane” din Codul penal al României [6] (în continuare – CPR). Alineatul (1) al acestui articol stabilește răspunderea pentru: fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv. În conformitate cu alin. (2) art. 301 CPR, „dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situații: a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative; b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta”. În virtutea afinităților dintre art. 3261 CP RM și art. 301 CPR, este admisibilă luarea în considerare, în cadrul analizei ce va urma, a viziunilor exprimate de teoreticienii români cu privire la infracțiunea de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane.

Astfel, în literatura de specialitate română sunt exprimate următoarele poziții privind obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 301 CPR: „relațiile sociale referitoare la interesele publice a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibilă fără a asigura exercitarea cu cinste, probitate și corectitudine a atribuțiilor de serviciu ale funcționarilor publici” [7, p. 439]; „relațiile sociale privind corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, care trebuie să se bazeze pe imparțialitate, integritate, transparență și supremația interesului public” [8, p. 382]; „relațiile sociale care se nasc și se desfășoară în legătură cu buna desfășurare a activității funcționarilor publici, care trebuie să dea dovadă de corectitudine, obiectivitate și imparțialitate în realizarea sarcinilor și în luarea deciziilor, astfel încât să nu se creeze posibilitatea obținerii unor foloase patrimoniale pentru ei ori pentru persoanele apropiate, folosindu-se de funcție, ceea ce ar fi de natură a aduce atingere atât prestigiului organismelor din care fac parte, cât și intereselor altor persoane fizice sau juridice care nu beneficiază astfel de condiții egale pentru obținerea licită a foloaselor respective” [9, p. 350].

Totuși, pentru a stabili conținutul obiectului juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 3261 CP RM, astfel de viziuni doctrinare nu pot fi abordate decât prin prisma art. 3261 CP RM. De aceea, considerăm că obiectul juridic special al infracţiunilor de exercitare a atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese îl formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu fapta persoanei publice sau a persoanei cu funcție de demnitate publică, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, soluționează cereri, demersuri sau plângeri, adoptă un act administrativ, încheie un act juridic, ia o decizie sau participă la luarea unei decizii în vederea obținerii unui avantaj patrimonial a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, pentru sine sau pentru o persoană apropiată în sensul al Legii nr. 133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale [10] (în continuare – Legii nr. 133/2016), dacă conflictul de interese nu a fost declarat și soluționat în conformitate cu legislația privind declararea și controlul averii și a intereselor personale.

În alt context, vom examina obiectul material al infracțiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM. În legătură cu infracțiunea specificată la art. 301 CPR, G. Paraschiv afirmă: „În principiu, obiectul material lipsește. În mod excepțional, pot exista și unele modalități faptice de săvârșire a infracțiunii la care ar fi posibil să existe un obiect material, cum ar fi, de exemplu, înscrisul întocmit conform sarcinilor de serviciu de făptuitor, „părtinitor”, prin care a influențat obținerea foloaselor materiale de către categoriile de persoane prevăzute în incriminare, îndeplinind astfel un act de serviciu prin care a influențat ilegal decizia” [9, p. 350]. Din punctul nostru de vedere, G. Paraschiv se referă la produsul infracțiunii, nu la obiectul material al infracțiunii. Or, înscrisul, despre care vorbește autorul precitat, apare în rezultatul comiterii infracțiunii. Un asemenea înscris nu poate preexista săvârșirii infracțiunii.

Astfel, obiectul material (imaterial) al infracţiunilor, prevăzute la art. 3261 CP RM, îl reprezintă materia primă, materialele sau alte entităţi preexistente din care se confecţionează produsul infracțiunii. Produs al infracțiunilor specificate în acest articol trebuie considerat, după caz: 1) cererile, demersurile sau plângerile soluționate de către făptuitor; 2) actul administrativ adoptat de către făptuitor; 3) actul juridic încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terțe, de către făptuitor; 4) decizia luată de către făptuitor; 5) decizia la a cărei luare a participat făptuitorul. În prezența circumstanței agravante consemnate la lit. b) alin. (2) art. 3261 CP RM, produsul infracțiunii îl reprezintă cererea, demersul, plângerea, actul administrativ, actul juridic sau decizia, legată de negocierea, gestionarea sau executarea mijloacelor financiare din fonduri publice sau din fonduri externe. În corespundere cu alin. (3) art. 3261 CP RM, produsul infracțiunilor specificate în acest articol nu-l poate constitui actul normativ emis, aprobat sau adoptat de către făptuitor.

După A. Lazăr, eventualele bunuri, obținute de făptuitor drept folos patrimonial, reprezintă produsul infracțiunii [11]. Accentuăm că această opinie este peretinentă în contextul legii penale române. În contextul legii penale autohtone, este suficientă urmărirea obținerii unui avantaj patrimonial a cărui valoare să depășească 10000 de unități convenționale; nu este obligatorie obținerea unui asemenea avantaj. În cazul infracțiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM, avantajul patrimonial, a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, constituie obiectul scopului infracțiunii.

Victimă a infracţiunilor, specificate la art. 3261 CP RM, este organizația publică în sensul art. 2 al Legii nr. 133/2016, în care este angajat făptuitorul. Or, din art. 13 și 14 ale acestei legi, reiese că tocmai într-o astfel de organizație se poate produce conflictul de interese. Conform art. 2 al Legii nr. 133/2016, organizație publică se consideră „orice autoritate publică (autoritate judecătorească, autoritate de jurisdicție, autoritate a administrației publice centrale sau locale, precum și autoritățile administrative din subordinea acestora, autoritate publică autonomă), instituție publică, organizaţie de stat, organ de stat, organ colegial cu statut de persoană juridică de drept public, organ de autoadministrare, întreprindere de stat sau municipală, societate comercială sau instituţie financiară cu capital majoritar de stat”.

Latura obiectivă a infracţiunilor, prevăzute la art. 3261 CP RM, include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de soluționare a cererilor, demersurilor sau plângerilor, de adoptare a unui act administrativ, de încheiere, directă sau prin intermediul unei persoane terțe, a unui act juridic, de luare a unei decizii sau de participare la luarea unei decizii; 2) timpul săvârșirii infracțiunii: timpul exercitării de către făptuitor a atribuțiilor de serviciu; 3) ambianța săvârșirii infracțiunii: situația de nedeclarare și nesoluționare a conflictului de interese în conformitate cu legislația privind declararea și controlul averii și a intereselor personale.

Caracterul prejudiciabil al acțiunii analizate este condiționat de încălcarea principiului servirii interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate, stabilit de lit. a) art. 11 al Legii nr. 133/2016. Soluționând cererile, demersurile sau plângerile, adoptând un act administrativ, încheind, direct sau prin intermediul unei persoane terțe, un act juridic, luând o decizie sau participând la luarea unei decizii, făptuitorul manifestă părtinire şi subiectivism, exercitându-și atribuțiile de serviciu în interes personal sau în interesul unei terțe persoane.

Modalitățile normative cu caracter alternativ ale acțiunii prejudiciabile examinate sunt: 1) soluționarea cererilor, demersurilor sau plângerilor; 2) adoptarea unui act administrativ; 3) încheierea, directă sau prin intermediul unei persoane terțe, a unui act juridic; 4) luarea unei decizii; 5) participarea la luarea unei decizii.

Prima din aceste modalități presupune tranșarea în rezultatul examinării și/sau deliberării a problemei abordate în cererea, demersul sau plângerea adresată făptuitorului. Cea de-a doua modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile, prevăzute la art. 3261 CP RM, implică acceptarea prin vot de către făptuitor a unui act administrativ. În cea de-a treia modalitate normativă, acțiunea prejudiciabilă în cauză presupune consimțirea de către făptuitor a respectării unui act juridic. Persoana terță, prin intermediul căreia se încheie actul juridic, va avea calitatea de complice la una dintre infracțiunile prevăzute la art. 3261 CP RM, dacă îi va promite în prealabil autorului că-l va ajuta să încheie actul juridic. Penultima modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile, specificate la art. 3261 CP RM, implică soluționarea în mod definitiv a problemei care s-a aflat în examinarea funcționarului. În ultima modalitate normativă, acțiunea prejudiciabilă în cauză presupune contribuirea făptuitorului la soluționarea în mod definitiv a problemei care s-a aflat în examinarea grupului din care a făcut parte făptuitorul. În acest sens, A. Chirilă susține: „Participarea la luarea unei decizii semnifică îndeplinirea unei atribuţiuni de serviciu în situaţia în care decizia nu aparţine în totalitate funcţionarului, ci aceasta trebuie luată în colectiv de mai multe persoane (spre exemplu, o comisie, un consiliu de administraţie)” [12].

Lista de modalități normative ale acțiunii prejudiciabile, prevăzute la art. 3261 CP RM, este exhaustivă și nu poate include alte modalități normative. În corespundere cu alin. (3) art. 3261 CP RM, dispozițiile acestui articol nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării unor acte normative.

Răspunderea nu poate fi aplicată în baza art. 3261 CP RM, dacă acţiunea de soluționare a cererilor, demersurilor sau plângerilor, de adoptare a unui act administrativ, de încheiere, directă sau prin intermediul unei persoane terțe, a unui act juridic, de luare a unei decizii sau de participare la luarea unei decizii nu este săvârșită în timpul exercitării de către făptuitor a atribuțiilor de serviciu și/sau în situația de nedeclarare și nesoluționare a conflictului de interese în conformitate cu legislația privind declararea și controlul averii și a intereselor personale. Cu alte cuvinte, lipsa oricăruia dintre cele două semne secundare ale laturii obiective a infracțiunii constituie temeiul pentru care art. 3261 CP RM nu se va aplica.

Noțiunea „timpul exercitării atribuțiilor de serviciu” nu se confundă cu noțiunea mai largă „timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu”. Astfel, de exemplu, conform alin. (11) art. 12 Legii nr. 283 din 28.12.2011 cu privire la Poliţia de Frontieră, „poliţistul de frontieră se consideră în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în cazul: a) exercitării atribuțiilor de serviciu; b) exercitării serviciului în regim de alarmă; c) participării la exerciţii şi antrenamente; d) aflării în misiune, al participării la operaţiuni de menţinere a păcii sau al aflării la tratament; e) deplasării către şi de la locul de serviciu, locul de tratament sau locul misiunii; f) apărării vieţii, a sănătăţii, a onoarei sau a demnităţii persoanei; g) participării la acţiunile de prevenire şi lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale, ale avariilor tehnogene şi ale catastrofelor; h) dispariţiei, până la declararea dispariţiei fără veste sau până la declararea decesului, în modul stabilit de lege” [13].

Referitor la ambianța de săvârșire a infracțiunilor analizate, consemnăm că situația de nedeclarare și nesoluționare a conflictului de interese, în conformitate cu legislația privind declararea și controlul averii și a intereselor personale, presupune neîndeplinirea de către făptuitor a obligațiilor stabilite la alin. (4), (5), (7) și (9) art. 12 și art. 14 ale Legii nr. 133/2016. În acest plan, este oportun să-l cităm pe G. Paraschiv: „Legiuitorul pretinde abținerea făptuitorului de la activitățile incriminate tocmai pentru a elimina posibilitatea creării unor „facilități”, pentru sine ori pentru cei apropiați, care să ducă la obținerea de foloase patrimoniale” [9, p. 351].

Calificarea faptei conform art. 3261 CP RM exclude aplicarea art. 327 CP RM. Această soluție o sugerează următoarea aserțiune privitoare la infracțiunea prevăzută la art. 301 CPR: „Infracțiunea de conflict de interese presupune îndeplinirea unui act ori participarea la luarea unei decizii, conforme cu dispozițiile legale, iar abuzul în serviciu se referă la neîndeplinirea unui act sau la îndeplinirea lui în mod defectuos. […] Astfel, elementele materiale sunt diferite: neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos, prin încălcarea legii, în cazul abuzului în serviciu, respectiv îndeplinirea unui act ori participarea la luarea unei decizii, conforme însă cu legea, în cazul conflictului de interese” [14]. Poziții similare sunt exprimate de Gh. Diaconescu, C. Duvac [7, p. 440] și G. Paraschiv [9, p. 351]. Sprijinim aceste opinii și considerăm că infracțiunile prevăzute la art. 3261 și 327 CP RM pot forma un concurs real, nu însă un concurs ideal.

Infracţiunile prevăzute la art. 3261 CP RM sunt infracţiuni formale. Ele se consideră consumate, după caz, din momentul: 1) soluționării cererilor, demersurilor sau plângerilor; 2) adoptării unui act administrativ; 3) încheierii, directe sau prin intermediul unei persoane terțe, a unui act juridic; 4) luării unei decizii; 5) participării la luarea unei decizii. Obținerea, directă sau indirectă, a unui avantaj patrimonial a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, pentru sine sau pentru o persoană apropiată în sensul Legii nr. 133/2016, marchează momentul de epuizare a infracțiunilor specificate la art. 3261 CP RM.

Latura subiectivă a acestor infracţiuni se caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracțiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM se exprimă în: interesul material; năzuința de a ajuta persoana apropiată în sensul Legii nr. 133/2016, etc.

Scopul infracțiunilor în cauză este unul special: scopul obținerii, directe sau indirecte, a unui avantaj patrimonial a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, pentru sine sau pentru o persoană apropiată în sensul Legii nr. 133/2016. Primo, remarcăm că făptuitorul poate urmări obținerea, directă sau indirectă, a unui avantaj patrimonial a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale. Dacă făptuitorul urmărește obținerea indirectă a unui avantaj patrimonial, mijlocitorul, care acţionează în numele făptuitorului şi cu intenţia de a-l ajuta, va răspunde în baza alin. (5) art. 42 și art. 3261 CP RM. Secundo, săvârșind una dintre infracţiunile prevăzute la art. 3261 CP RM, făptuitorul poate urmări obținerea unui avantaj patrimonial, a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, pentru sine sau pentru o persoană apropiată în sensul Legii nr. 133/2016. În primul caz, făptuitorul urmărește să obțină respectivul avantaj pentru a-l trece în profitul său personal. În cel de-al doilea caz, făptuitorul urmărește să obțină un avantaj patrimonial, a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, pentru a-l trece în profitul unei persoane apropiate în sensul Legii nr. 133/2016.

Supra am menționat că, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM, avantajul patrimonial, a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, constituie obiectul scopului infracțiunii. Prin „avantaj patri­monial” trebuie de înţeles orice folos material sub formă de bunuri, servicii, privilegii etc., în formă corporală sau incorporală, mobilă sau imobilă, tangibilă sau intangibilă. În context, vom face o precizare privind caracteristicile avantajului patrimonial, a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, care constituie obiectul scopului infracțiunii. În acest plan, este relevant să consemnăm că, potrivit Deciziei Curții Constituționale a României nr. 88 din 23.02.2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2531 din Codul penal din 1969 și art. 301 din Codul penal, „conflictul de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată” [15]. În același sens, R. Jurj-Tudoran susține: „Norma de incriminare nu cere ca folosul să fie unul injust (persoana angajată să nu existe, angajatul să nu fi prestat activități remunerate), ci numai că acesta să fi fost efectiv obținut printr-o procedură favorizantă” [16]. Deci, contează nu dacă avantajul patrimonial, a cărui valoare depășește 10000 de unități convenționale, i se cuvine făptuitorului ori nu. Contează dacă conflictul de interese a fost declarat și soluționat în conformitate cu legislația privind declararea și controlul averii și a intereselor personale ori nu.

Dacă valoarea avantajului patrimonial a cărui obținere o urmăreșre făptuitorul nu depășește 10000 de unități convenționale, se va aplica răspunderea disciplinară.

Beneficiarul avantajului patrimonial (în sensul art. 3261 CP RM) este fie făptuitorul însuși, fie persoana apropiată în sensul Legii nr. 133/2016. Conform art. 2 al acestei legi, persoană apropiată se consideră „soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării, persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sînge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării [17] (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră)”. Această listă nu poate include alte categorii de persoane.

Observăm în această listă concubinul/concubina subiectului declarării, precum și persoana aflată la întreținerea subiectului declarării. Astfel de persoane se află în relații faptice (nu în raporturi juridice) cu făptuitorul. Drept urmare, în alin. (3) art. 12 al Legii nr. 133/2016, noțunea „persoane apropiate subiectului declarării” și „persoanele fizice şi juridice cu care subiectul declarării are relații cu caracter patrimonial” constituie noțiuni autonome. În consonanță, în Decizia Curții Constituționale a României nr. 550 din 13.07.2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2531 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 301 alin. (1) și art. 446 alin. (1) și (2) din Codul penal, se relevă: „În cazul incriminării conflictului de interese, legiuitorul nu a avut în vedere regimul matrimonial al soților sau regimul juridic al bunurilor deținute de funcționarul public în raport cu persoanele enumerate de dispozițiile de lege criticate. Incriminarea conflictului de interese nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor bunuri, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată. Astfel, prin reglementarea infracțiunii de conflict de interese, legiuitorul a avut în vedere interesele, relațiile personale sau diverse forme de colaborare dezvoltate de funcționarul public cu alte persoane, independent de exercitarea dreptului de proprietate de către acesta. Din perspectiva constatării săvârșirii infracțiunii de conflict de interese nu prezintă, deci, relevanță juridică existența vreunei legături între patrimoniul funcționarului public și patrimoniul vreuneia dintre persoanele enumerate de dispoziția criticată, din perspectiva modalităților de dobândire a dreptului de proprietate” [18]. Din această cauză, nu putem susține opinia exprimată în Raportul de expertiză anticorupție nr. ELO18/4703 din 24.01.2018 la proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal nr. 985/2002, Codul contravențional nr. 218/2008, Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și intereselor personale, Legea nr. 271/2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice), potrivit căreia concubinul/concubina subiectului declarării n-ar trebui să se regăsească printre beneficiarii avantajului patrimonial (în sensul art. 3261 CP RM): „Concubinajul este o conviețuire cu relativă stabilitate, între un bărbat și o femeie între care nu există o legătură de căsătorie. Concubinajul este o simplă stare de fapt, tolerată de lege, care însă nu-i recunoaște efecte juridice proprii. […] În conformitate cu legislația natională, concubinii nu pot fi considerați, în baza legii, proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobandite de ei în timpul conviețuirii. […] Punerea la dispoziția concubinului a unei sume de bani pentru cumpărarea unui bun, nu conferă un drept de proprietate asupra bunului, ci doar un drept de creanță împotriva concubinului dobânditor” [19].

Atenționăm că persoana fizică sau persoana juridică, cu care subiectul declarării are relații cu caracter patrimonial și care influențează sau poate influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică (în sensul alin. (3) art. 12 al Legii nr. 133/2016), nu poate fi beneficiarul avantajului patrimonial (în sensul art. 3261 CP RM).

Subiectul infracţiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul posedă dubla calitate specială de: 1) persoană publică (în cazul infracțiunii specificate la alin. (1) art. 3261 CP RM) sau persoană cu funcție de demnitate publică (în cazul infracțiunii prevăzute la lit. a) alin. (2) art. 3261 CP RM); 2) persoană aflată în conflict de interese consumat în sensul alin. (10) art. 12 al Legii nr. 133/2016.

Nici persoana publică străină, nici funcţionarul internaţional nu pot fi subiecţi ai infracţiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM. Or, sfera de incidenţă a noţiunilor „persoană publică străină” şi „funcţionar internaţional” nu se intersectează cu sfera de incidenţă a noţiunilor „persoană publică” şi „persoană cu funcţie de demnitate publică”. Cu atât mai puţin, nu pot fi subiecți ai infracţiunilor specificate la art. 3261 CP RM: 1) persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală; 2) persoana care lucrează pentru o astfel de organizaţie; 3) arbitrul ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu; 4) participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat.

Nu toți subiecții declarării (în sensul art. 3 al Legii nr. 133/2016) pot fi subiecți ai infracțiunilor specificate la art. 3261 CP RM. La concret, nu pot fi subiecți ai acestor infracțiuni: 1) consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale; 2) deputaţii Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Astfel de subiecți ai declarării sunt nominalizați în dispoziția de la lit. b) alin. (1) art. 3 al Legii nr. 133/2016. Imposibilitatea acestora de a fi subiecți ai infracțiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM reiese din interpretarea sistemică a prevederilor Legii nr. 768 din 02.02.2000 privind statutul alesului local [20] (în continuare – Legii nr. 768/2000): „În sensul prezentei legi, noţiunea de ales local vizează consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale şi consiliului municipal Chişinău, deputaţii în Adunarea Populară a Găgăuziei, […]” (alin. (1) art. 2); „Mandatul alesului local este incompatibil cu: […] calitatea de funcţionar public […]” (lit. c) alin. (1) art. 7). În afară de aceasta, nici consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale, nici deputaţii Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia nu sunt specificați în: alin. (3) art. 123 CP RM; anexa la Legea nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţiide demnitate publică [21]. În concluzie, nici consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale, nici deputaţii Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia nu sunt nici persoane publice, nici persoane cu funcție de demnitate publică.

Referitor la cea de-a doua calitate specială a subiectului infracţiunilor prevăzute la art. 3261 CP RM, consemnăm: în conformitate cu alin. (10) art. 12 al Legii nr. 133/2016, „conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor alin. (4) și (7)”. Potrivit alin. (4) art. 12 al Legii nr. 133/2016, „în cazul apariției unui conflict de interese real [22], subiectul declarării este obligat: a) să informeze şeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află; b) să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică până la soluționarea conflictului de interese”. În fine, în acord cu alin. (7) art. 12 al Legii nr. 133/2016, „Președintele Republicii Moldova, Președintele și deputații Parlamentului, Prim-ministrul, membrii Guvernului, Procurorul General, președintele Consiliului Superior al Magistraturii, președintele Consiliului Superior al Procurorilor, deputații Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, președinții de raioane, consilierii locali, primarii şi alţi conducători ai organizațiilor publice sunt obligaţi să informeze Autoritatea Națională de Integritate imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, despre orice situație de conflict de interese real în care se află, în modul stabilit la alin. (5)”.

Cât privește circumstanța agravantă consemnată la lit. b) alin. (2) art. 3261 CP RM, este de menționat că negocierea, gestionarea sau executarea mijloacelor financiare din fonduri publice sau din fonduri externe reprezintă obiectul cererii, al demersului, al plângerii, al actului administrativ, al actului juridic sau al deciziei, care, la rândul său, constituie produsul infracțiunii. Conținutul noțiunii de fonduri externe îl aflăm din art. 1261 CP RM. Prin „fonduri publice” se au în vedere fondurile care constituie obiectul de reglementare a Legii nr. 181 din 25.07.2014 a finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale [23], precum și a Legii nr. 397 din 16.10.2003 privind finanţele publice locale [24].

Negocierea mijloacelor financiare constă în tratarea de către făptuitor cu o altă persoană a actului juridic referitor la astfel de mijloace. Gestionarea mijloacelor financiare se exprimă în primirea, păstrarea și eliberarea unor asemenea mijloace. În fine, executarea mijloacelor financiare constă în încasarea acestora şi efectuarea cheltuielilor potrivit actului juridic referitor la mijloacele financiare în cauză.

*Acest articol a fost publicat în: Modern scientific challenges and trends: a collection scientific works of the International scientific conference (20th July, 2018). Warsaw: Sp. z o. o. “iScience”, 2018, p. 19-30.

Referințe bibliografice:

  1. Legea nr. 66 din 24.05.2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2018. – nr. 181.
  2. Brînza S., Stati V. Observații critice pe marginea Proiectului de lege nr. 268/2016 // Актуальные научные исследования в современном мире: ХXI Международная научная конференция (26-27 января 2017 г., Переяслав-Хмельницкий). Сборник научных трудов. – Переяслав-Хмельницкий. – 2017. – Вып. 1. – ч. 4. – p. 82-96.
  3. Moraru V., Stati V. Este oare oportună amendarea Codului penal al Republicii Moldova pentru incriminarea exercitării atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese? // Modern scientific challenges and trends: a collection scientific works of the International scientific conference (20th may, 2018). – Warsaw: Sp. z o. o. “iScience”. – 2018. – Part 2. – p. 90-95.
  4. Recommendation No. R (2000) 10 of the Committee of Ministers to Member states on codes of conduct for public officials. Disponibil: https://rm.coe.int/16806cc1ec
  5. Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26.02.2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0024&from=RO
  6. Codul penal al României // Monitorul Oficial al României. – 2009. – nr. 510.
  7. Diaconescu Gh., Duvac C. Tratat de drept penal: Partea specială. – București: C. H. Beck, 2009. – 1158 p.
  8. Păvăleanu V. Drept penal special. – București: Universul Juridic, 2014. – 620 p.
  9. Brutaru V., Daneș Șt., Duvac C. et al. Explicațiile noului Cod penal. Vol. IV (Articolele 257-366) / Coordonatori G. Antoniu, T. Toader. – București: Editura Universul Juridic, 2016. 892 p.
  10. Legea nr. 133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2016. – nr. 245-246.
  11. Lazăr A. Conflictul de interese – o analiză comparativă // Dreptul. – 2016. – nr. 9. – p. 29-57.
  12. Chirilă A. Conflictul de interese. Implicaţii juridice administrative şi penale // Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative. – 2010. – nr. 3. – p. 17-29.
  13. Legea nr. 283 din 28.12.2011 cu privire la Poliţia de Frontieră // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2012. – nr. 76-80.
  14. Conflictul de interese și abuzul în serviciu – distincție. Eroarea de drept penal. Disponibil: revistaprolege.ro/conflict-de-interese-abuz-serviciu-distinctie-eroarea-de-drept-penal/
  15. Decizia Curții Constituționale a României nr. 88 din 23.02.2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2531 din Codul penal din 1969 și art. 301 din Codul penal // Monitorul Oficial al României. – 2016. – nr. 421.
  16. Jurj-Tudoran R. Infracţiunea de conflict de interese – teorie şi practică judiciară // http://revistaprolege.ro/infractiunea-de-conflict-de-interese-teorie-si-practica-judiciara/
  17. Lista exhaustivă a subiecților declarării este prezentată în art. 3 al Legii nr. 133/2016.
  18. Decizia Curții Constituționale a României nr.550 din 13.07.2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2531 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 301 alin. (1) și art. 446 alin. (1) și (2) din Codul penal // Monitorul Oficial al Românei. – 2017. – nr. 955.
  19. Raportul de expertiză anticorupție nr. ELO18/4703 din 24.01.2018 la proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal nr. 985/2002, Codul contravențional nr. 218/2008, Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și intereselor personale, Legea nr. 271/2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice). Disponibil: http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4086/language/ro-RO/Default.aspx
  20. Legea nr. 768 din 02.02.2000 privind statutul alesului local // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – nr. 34.
  21. Legea nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţiide demnitate publică // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2010. – nr. 194-196.
  22. Conform alin. (3) art. 12 al Legii nr. 133/2016, „conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin intermediul unei persoane terțe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sunt apropiate, […]”.
  23. Legea nr. 181 din 25.07.2014 a finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2014. – nr. 223-230.
  24. Legea nr. 397 din 16.10.2003 privind finanţele publice locale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2003. – nr. 248-253.

Aflaţi mai mult despre , , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.