Dr. Gheorghe Reniță

În Rezoluţia din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului Parlamentul European a îndemnat statele membre ale Uniunii Europene (UE) să ia toate măsurile necesare pentru a preveni și a pedepsi activitățile ilicite care afectează integritatea sportului și să incrimineze penal aceste activități, în special atunci când sunt legate de pariuri, înțelegând prin aceasta că ele implică manipularea cu bună știință și în mod fraudulos a rezultatelor unei competiții sportive sau ale unei etape a acesteia cu scopul de a dobândi avantaje care nu se bazează exclusiv pe practicile sportive obișnuite sau pe incertitudinea asociată acestora. În acest context, s-a recunoscut că federațiile sportive nu dispun de mijloace structurale și juridice pentru a acționa în mod eficace împotriva aranjării meciurilor. În așa fel, Parlamentul European a transmis statelor membre ale UE un mesaj cât se poate de clar și răspicat: pentru combaterea eficientă a faptei de manipulare a unui eveniment sportiv (indiferent de împrejurarea dacă ea se comite pentru parierea pe un rezultat „cert” sau se comite din alte motive, e.g. atingerea unor obiective sportive) trebuie să intervină dreptul penal ca ultima ratio.

Despre motivele (și substratul rațional) care stau în spatele acestui mesaj aflăm din Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport. În acest document se menționează că o echipă comună de anchetă a Europol, cunoscută cu numele de cod „Operațiunea Veto”, a scos la iveală situații de aranjare a meciurilor în fotbal larg răspândite în ultimii ani, 680 de meciuri fiind considerate suspecte la nivel mondial, inclusiv 380 de meciuri desfășurate în Europa. Aceasta a descris o rețea foarte extinsă de aranjare a meciurilor, care a afectat înseși valorile de bază ale sportului, 425 de persoane fiind considerate suspecte și alte 50 fiind arestate. Europol a afirmat că aceste cifre reprezintă doar „vârful aisbergului”. Multe dintre statele membre ale UE au fost afectate de acest fenomen al aranjării meciurilor, care reprezintă un motiv serios de îngrijorare, din moment ce aranjarea meciurilor are legătură cu crima organizată și este o sursă majoră de risc pentru mediile sportive din practic toate statele membre ale UE. Aranjarea meciurilor constituie o infracțiune care generează venituri ridicate, în timp ce ratele de depistare și de condamnare a suspecților sunt extrem de scăzute. Aranjarea meciurilor este folosită de către organizațiile criminale în cadrul activităților lor ilegale, precum spălarea banilor și traficul de ființe umane și de droguri. Aranjarea meciurilor nu este un fenomen nou (Anderson et al., 2014, p. 9; Husting et al., 2012, p. 10; Vidal et al., 2014, p. 26) și formează, alături de corupție și alte tipuri de practici incorecte, așa-numita „parte întunecată a sportului” (Andreff, 2018, p. 13). Totuși, fenomenul în discuție (aranjarea meciurilor) a atins relativ recent cote alarmante, conturându-se amploarea unei negativități adânc înrădăcinate și ostilitatea totală față de această faptă.

În asemenea condiții, Parlamentul European a solicitat, inter alia, Comisiei [Europene] să încurajeze explicit toate statele membre ale UE să includă aranjarea meciurilor în legislația lor națională în materie penală pentru a stabili sancțiuni minime comune adecvate și pentru a garanta că lacunele existente sunt eliminate de o manieră care să respecte pe deplin drepturile fundamentale.

Totodată, în Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate s-a solicitat statelor membre ale UE să incrimineze într-o normă aparte (specială) fapta de aranjare a meciurilor.

Având în vedere aspirațiile Republicii Moldova de a deveni membră a UE[1] și din perspectiva preocupării continue de armonizare a legislației Republicii Moldova cu acquis-ul comunitar, la 21 martie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 38 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Prin această lege, Capitolul X „Infracțiuni economice” din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova a fost completat cu două articole noi: art. 242¹ „Manipularea unui eveniment” și art. 242² „Pariurile aranjate”. De asemenea, dispoziţiile de la alin. (1) art. 333 „Luarea de mită” şi de la alin. (1) art. 334 „Darea de mită” din Codul penal al Republicii Moldova au fost modificate, astfel încât să devină posibilă aplicarea răspunderii penale pentru luarea de mită de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat şi, respectiv, pentru darea de mită unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat.

După aceste precizări introductive, reținem că „orice normă de incriminare se edifică în jurul unei valori sociale căreia legiuitorul înțelege să îi asocieze o protecție penală” (Streteanu, 2008, p. 348; Streteanu și Nițu, 2014, p. 267). Din această perspectivă, în prezentul articol ne propunem să identificăm valorile (și, implicit, relațiile sociale generate de acestea) apărate împotriva infracțiunii de manipulare a unui eveniment și care sunt lezate prin comiterea acestei infracțiuni. Cu alte cuvinte, să stabilim obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova.

1. Conceptul „manipulare a unui eveniment”

Pentru realizarea scopului propus, întâi de toate trebuie să elucidăm conceptul „manipulare a unui eveniment”.

Astfel, în corespundere cu alin. (1) art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova, prin „manipulare a unui eveniment” se are în vedere încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană. O asemenea conduită ilicită se pedepsește cu amendă de la 2 350 la 4 350 de unităţi convenţionale[2] sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 6 000 la 9 000 de unităţi convenţionale și cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate[3].

Aceleaşi acţiuni săvârşite de către un antrenor, un agent al sportivului, un membru al juriului, un proprietar de club sportiv sau de o persoană care face parte din conducerea unei organizații sportive se pedepsesc, conform alin. (2) art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova, cu amendă de la 3 350 la 5 350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 4 la 7 ani.

După cum se poate lesne observa, în sensul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova în calitate de eveniment manipulat poate să apară nu doar un eveniment sportiv, dar și un eveniment de pariat care poate să nu aibă un caracter sportiv, i.e. premiile Oscar sau alte premii de film; Miss World; Eurovision; concursurile şi emisiunile TV de muzică; reality show-rile TV; evenimentele politice; evenimentele financiare etc. (Brînza și Stati, 2015, p. 107; Stati, 2013, p. 12; Stati, 2014, p. 176; Stati, 2016, p. 217). Deci, această infracțiune nu vizează în exclusivitate evenimente sportive, ci și evenimente de alt gen care oferă ocazii de a paria[4].

Spre deosebire de Codul penal al Republicii Moldova, în conformitate cu art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive din 18 septembrie 2014, „manipularea competițiilor sportive” înseamnă un aranjament, acțiune sau omisiune intenționată care are drept scop modificarea necorespunzătoare a rezultatului sau cursului competiţiei sportive pentru a îndepărta în totalitate sau parţial imprevizibilitatea competiţiei sportive cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit pentru sine sau alţii.

Această definiție este împărtășită și de doctrina juridică (Spapens și Olfers, 2015, p. 337). Din punct de vedere terminologic, sintagmele „aranjarea meciurilor” și „manipularea competițiilor sportive” sunt utilizate în mod interșanjabil (Serby, 2015, p. 84; Zaksaite, 2013, p. 287).

Este de menționat că la 18 iunie 2015 Președintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 1646, prin care s-a aprobat semnarea Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive (reprezentantul permanent al Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei a semnat această Convenție la 29 aprilie 2016 la Strasbourg și, prin urmare, Republica Moldova a devenit al 22-lea stat care a semnat acest instrument juridic al Consiliului Europei), ceea ce este un lucru salutabil. Totuși, nu este clar: de ce oare Republica Moldova ezită să ratifice această Convenție? Deocamdată, Convenția a fost semnată de 31 de state (însă, din motive inexplicabile, aceste nu se grăbesc să o ratifice) și, cu regret, constatăm că ea încă nu a intrat în vigoare. Aceasta pentru că, până acum, Convenția a fost ratificată doar de 3 state – Norvegia (9 decembrie 2014), Portugalia (29 septembrie 2015) și Ucraina (10 ianuarie 2017). Însă, pentru intrarea în vigoare a Convenţiei este necesar să fie depuse 5 instrumente de ratificare, dintre care 3 să provină de la state membre ale Consiliului Europei. Astfel, intrarea în forță a Convenţiei este o chestiune de timp. În opinia noastră, anume această Convenție va constitui „forța motrice” pentru statele membre ale UE și ale Consiliului Europei (și nu doar) în vederea incriminării faptei de manipulare a unui eveniment (care încă nu au făcut acest lucru, e.g. Danemarca, România, Suedia etc.).

2. Rezultate și discuții

Revenind la subiectul pus în discuție, din alin. (2) art. 165 al Tratatului privind funcţionarea UE, aflăm că unul dintre obiectivele UE constă în dezvoltarea dimensiunii europene a sportului, prin promovarea spiritului de echitate și de deschidere în competițiile sportive și a cooperării între organizațiile cu responsabilități în domeniul sportului, precum și prin protejarea integrității fizice și morale a sportivilor, îndeosebi a celor mai tineri dintre aceștia.

Această prevedere își găsește detaliere în mai multe acte adoptate sub auspiciile UE și ale Consiliului Europei. În mod exemplificativ, reținem că:

– Parlamentul European reafirmă interesul legitim al UE pentru sport, în special pentru aspectele sociale şi culturale ale acestuia, precum şi pentru valorile educaţionale şi sociale pe care le transmite, ca autodisciplina, autodepăşirea, solidaritatea, competiţia onestă, respectul pentru adversar, integrarea socială, opoziţia faţă de orice formă de discriminare, spiritul de echipă, toleranţa şi sportivitatea; sportul reprezintă un mijloc de socializare, comunicare, integrare socială şi […] promovează spiritul de echipă, corectitudinea şi respectarea normelor (Rezoluţia Parlamentului European din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educaţie);
– sportul deține un rol special în societate, fiind un instrument de incluziune și integrare socială. El constituie un important instrument de promovare a dialogului intercultural și are o contribuție remarcabilă la dezvoltarea și promovarea unor importante valori culturale, educaționale și privind societatea, precum corectitudinea, toleranţa şi respectul reciproc, solidaritatea, respectul pentru reguli, spiritul de echipă și autodisciplina; sportul poate inocula tinerilor valorile toleranţei şi respectului reciproc, ale onestităţii şi respectului pentru corectitudine, având un rol profilactic (Rezoluţia Parlamentului European din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul);
– sportul are o contribuție uriașă la promovarea valorilor pozitive, cum ar fi fair-play-ul, respectul și integrarea socială; sportul la nivel înalt este exponentul anumitor valori sportive fundamentale, pe care le transmite în general societății, încurajând participarea la activitățile sportive (Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului);
– sportul este perceput ca un drept fundamental universal, deci toți ar trebui să aibă drepturi egale de acces la activități fizice și sportive; sportul nu este doar o realitate economică în creștere, ci și un fenomen social care își aduce o contribuție importantă la realizarea obiectivelor strategice și promovarea valorilor sociale ale UE, precum toleranța, solidaritatea, prosperitatea, pacea, respectarea drepturilor omului și înțelegerea între națiuni și culturi. Atât sportul profesionist, cât și cel de masă joacă un rol-cheie în promovarea la nivel global a păcii, în privința respectării drepturilor omului și asigurarea solidarității, comportând beneficii economice și de sănătate pentru societate și având un rol esențial în evidențierea valorilor educaționale și culturale fundamentale, promovând, totodată, incluziunea socială (Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate);
– sportul asigură un context pentru deprinderea valorilor importante promovate de Consiliul Europei, precum toleranţa şi fair-play-ul, experienţa faptului de a câştiga şi a pierde, coeziunea socială, respectul pentru mediu şi educaţia pentru o cetăţenie democratică (Recomandarea nr. 6/2003 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei despre îmbunătăţirea educaţiei fizice şi sportului pentru copii şi tineri în toate ţările europene);
– sportul îi atrage pe cetăţeni, majoritatea cărora participă în mod regulat la activităţi sportive. Acesta generează valori importante precum: spiritul de echipă, solidaritatea, toleranţa şi fair-play-ul, contribuind la dezvoltarea şi împlinirea personală (Cartea Albă privind Sportul).

Cele etalate mai sus sunt caracteristice sportului practicat nu doar la nivelul UE sau la nivelul Consiliului Europei. Astfel, la nivel mondial, în Carta Olimpică se menționează că „[p]racticarea sportului este un drept al omului. Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a practica sportul fără nici un fel de discriminare și conform idealului olimpic, care presupune înțelegere reciprocă, spirit de prietenie, solidaritate și fair-play […]”. Din același document aflăm că rolul Comitetul Internațional Olimpic este de a încuraja și sprijini, între altele, promovarea eticii în sport, precum și de a educa tineretul prin sport și de a-i forma atașamentul față de spiritul de fair-paly care trebuie să domnească în sport.

Față de cele ce preced, reiese că esenţa sportului este competiţia, care s-a dezvoltat sub aspect istoric pe parcursul evoluţiei societăţii şi prin care se comparau performanţele fizice, inteligenţa şi capacitatea de creaţie.

Sportul și, respectiv, evenimentele sportive trebuie subordonate etici sportive, să fie integre, imprevizibile și să se desfășoare conform principiului fair-play. Aceste valori sunt caracteristice și domeniului pariurilor. Ele pot fi deduse din alin. (5) art. 50 din Constituția Republicii Moldova: „[a]utorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării”. Cu siguranță, statul trebuie să dea eficiență prevederilor citate nu doar în raport cu tinerii, ci și în raport cu persoanele de orice vârstă.

Și actele normative infraconstituționale garantează valorile menționate și relațiile sociale care apar în jurul acestora. Astfel, cu privire la domeniul sportului, potrivit alin. (1) art. 9 al Legii Republicii Moldova nr. 330 din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport, „[a]ctivitatea sportivă se organizează pornindu-se de la principiul asigurării unui climat civilizat, de fair-play şi sportivitate”. De asemenea, în conformitate cu alin. (2) art. 3 al Legii Republicii Moldova nr. 185 din 11 iulie 2012 pentru prevenirea şi combaterea dopajului în sport, „[p]rezenta lege, alte acte legislative şi normative în vigoare garantează dreptul cetăţenilor la practicarea unui sport curat cu respectarea principiilor de fair-play”.

Per a contrario, cu privire la domeniul pariurilor, potrivit alin. (5) art. 3 al Legii Republicii Moldova nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, „[p]rincipiile politicii de stat în domeniul organizării şi desfășurării jocurilor de noroc sunt: a) protecția drepturilor, intereselor legitime, vieții și sănătății cetățenilor; b) asigurarea condițiilor de participare la jocul de noroc unice pentru toți jucătorii și a respectării acestora de către participanți; c) asigurarea echității și obiectivității la desfășurarea activității în domeniul jocurilor de noroc; […]”. Concretizăm: potrivit legii enunțate, pariul este un joc de noroc.

După ce am stabilit că valorile (și, implicit, relațiile sociale care apar în jurul acestora) generate de sport și de pariuri sunt garantate de legislație, trebuie să elucidăm noțiunile „integritate”, „imprevizibilitate”, „etică sportivă”, „fair-play”. Să le luăm pe rând.

Astfel, integritatea este văzută ca o virtute (Archer, 2016, p. 128). În Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate se accentuează că integritatea sportului este de o importanță crucială pentru a-i promova credibilitatea și atractivitatea. Totodată, din lit. d) alin. (5) art. 3 al Legii Republicii Moldova nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, reiese că asigurarea imposibilității influențării din exterior asupra rezultatelor jocului de noroc este unul dintre principiile politicii de stat în domeniul organizării şi desfășurării jocurilor de noroc. Din analiza acestor prevederi deducem că, pe de o parte, participanții la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat au obligația pozitivă de a evolua la reala lor valoare, precum și de a acționa la nivelul cel mai înalt al pregătirii și abilităților lor. Pe de altă parte, persoanele în discuție au și o obligație negativă: de a se abține de la orice comportament care afectează sau ar putea afecta integritatea evenimentelor la care participă. În sprijinul celor enunțate, invocăm prevederile art. 12 „Integritatea meciurilor şi competiţiilor” din Regulamentul disciplinar al Uniunii Asociaţiilor Europene de Fotbal (UEFA), conform cărora: „[t]oate persoanele vizate de regulile şi reglementările UEFA sunt obligate să se abțină de la orice comportament, care afectează sau ar putea afecta integritatea meciurilor şi competiţiilor organizate de UEFA, şi trebuie să coopereze pe deplin cu UEFA ori de câte ori se impune contracararea unui asemenea comportament” (alin. (1)); „[a]ceste principii sunt încălcate, de exemplu, de către cel care acţionează în vederea exercitării unei influenţe asupra cursului şi/sau rezultatului unui meci sau al unei competiţii, prin aceasta încălcându-se obiectivele statutare ale UEFA, dacă se urmăreşte scopul de a obţine un avantaj pentru el însuşi sau pentru o altă persoană” (lit. a) alin. 2)). Astfel, integritatea presupune organizarea și desfășurarea unui eveniment sportiv sau a unui eveniment de pariat în condiții de probitate, fără influențe necuvenite asupra cursului sau a rezultatului final al acestora.

Strâns legată de integritate este și imprevizibilitatea evenimentelor sportive (Breuer și Kaiser, 2017, p. 64; Harms și Kaiser-Jovy, 2018, pp. 39-41; McNamee, 2013, p. 173) și a celor de pariat. Această trăsătură este inerentă evenimentelor în discuție și captează atenția persoanelor. Drept dovadă, în Recomandarea CM/Rec(2011)10 Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind promovarea integrității sportului pentru combaterea manipulării rezultatelor, în special a meciurilor aranjate, se accentuează: „sportul bazat pe o competiţie corectă şi echitabilă este imprevizibil”. Printr-un efect de oglindă, aceeași afirmație se conține și în preambulul Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive. Corelativ, din art. 2 al Legii Republicii Moldova nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, reiese că pariul presupune plasarea unei mize pe un eveniment viitor și incert ce se va produce fără implicarea organizatorului. Așadar, cursul sau rezultatul unui eveniment sportiv sau a unui eveniment de altă natură care oferă ocazii de a paria (susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova) trebuie să fie incert, iar cel mai bun participant să câștige. Evenimentele sportive și evenimentele de pariat sunt guvernate de principiul incertitudinii, aidoma unei artere care planează asupra hazardului.

Fără a întrerupe firul logic, în conformitate cu art. 5 din Codul eticii sportive, revizuit prin Recomandarea nr. 9/2010 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, etica sportivă reprezintă „un concept pozitiv care ghidează conduita umană”, iar sportul este o activitate socială și culturală care trebuie practicată în mod corect. Din art. 6 al aceluiași cod reiese, între altele, că etica sportivă vizează nu doar o modalitate de a se comporta, ci și o modalitate de a gândi. Ea încorporează aspecte privind eliminarea trișării, utilizarea unor strategii incorecte etc.

Considerăm că termenul „corect” este cel care imprimă valența cea mai grea noțiunii „etică sportivă”. Evenimentele sportive trebuie să aibă loc în baza unor reguli acceptate și respectate de către participanți. Desigur, și în cazul evenimentelor de pariat (susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova) participanții trebuie să se ghideze de normele eticii. Aceste norme reprezintă „lentila morală” pentru actorii implicați în respectivele evenimente.

Cu privire la semnificația principiului fair-play, remarcăm că fundamentul acestuia a fost profund ancorat odată cu apariția competițiilor ca atare (Renson, 2009, p. 5). Idealul antic „Kalos kai agathos” – armonizarea esteticului cu eticul – este izvorul fair-play-ului de astăzi, miezul Olimpismului modern. Considerațiile etice care se află la originea fair-play-ului nu sunt un element facultativ, un apendice, ci, dimpotrivă, un aspect esențial al oricărei activități sportive, în orice politică și în orice gestiune din domeniul sportului. Ele se aplică la toate nivelele competenței și de angajament în activitatea sportivă – deopotrivă în activitățile recreative și în sportul de competiție.

Etimologic, expresia fair-play provine din limba engleză și constituie o juxtapunere dintre cuvintele fair (corect) și play (joc). Utilizată pentru prima dată de către W. Shakespeare în piesa King John (1598) (Loland, 2002, p. 12), expresia în cauză, ca element constitutiv şi valoare intrinsecă a sportului, ocupă actualmente un loc central în Codul eticii sportive (aprobat de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei).

Potrivit art. 6 din Codul menționat, fair-play-ul constă în desfășurarea jocului conform regulilor. De asemenea, el include noțiunile de prietenie, respect pentru alții și sportivitate.

Această idee este împărtășită de către federațiile sportive, precum și de legislația Republicii Moldova. Spre exemplu, art. 1 din Codul de etică al Federației Moldovenești de Fotbal prevede că fotbalul moldovenesc are la bază principiile: legalității, integrității, solidarității, loialității și fair-play-ului.

Din art. 3 al Regulamentului fair-play al Federației Moldovenești de Fotbal aflăm că prin „fair-play” se înțelege „acțiunea în conformitate cu principiile etice care, în special, sunt contrare conceptului de succes sportiv cu orice preț; promovarea integrității și egalității de șanse tuturor concurenților, precum și accentuarea respectului pentru personalitatea și valoarea fiecărui participant în competiția sportivă”.

În mod similar, potrivit art. 4 al Legii Republicii Moldova pentru prevenirea şi combaterea dopajului în sport, principiul fair-play se rezumă la „acționarea conform principiilor impuse de etică care se opune conceptului de succes cu orice preţ, promovarea integrităţii şi a oportunităţilor egale pentru toţi concurenţii, accentuarea respectului pentru personalitatea şi valoarea fiecărui participant la un eveniment sportiv”.

Prin suprapunere, se poate sesiza că art. 3 al Regulamentului fair-play al Federației Moldovenești de Fotbal a preluat (cu mici retușări redacționale) definiția legislativă a principiului fair-play inserată la art. 4 al Legii Republicii Moldova pentru prevenirea şi combaterea dopajului în sport.

Deși acest principiu este adesea asociat doar cu evenimentele sportive, el este aplicabil în egală măsură și în privința evenimentelor de alt gen. După C. Valentin: „[c]onceptul de fair-play este bine-cunoscut în toate sistemele de drept care funcționează în mod efectiv conform principiului rule of law. Fair-play sau sinonimul fairness desemnează o atitudine fundamentală față de regulile, principiile și standardele unui sistem normativ. Corect, loial, fidel, curat, dezinteresat, imparțial, fiecare din [aceste] adjective surprinde câte o fațetă a atitudinii fundamentale numite fair-play. Atitudinea poate fi consacrată ca obligație juridică, prin adoptarea unui principiu de drept care să o protejeze sau poate funcționa în sistem ca regulă morală, ca directivă morală care îi poate determina pe actorii din sistem să-și autolimiteze comportamentele” (Valentin, 2010, p. 4). În cazul Republicii Moldova, principiul fair-play se materializează atât ca o regulă morală, cât și ca o obligație juridică (instituită ope legis), pe care participanții la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat trebuie să o respecte.

Astfel, principiul fair-play presupune: 1) subordonarea conduite persoanelor conform principiilor impuse de etică care, de altfel, se opune conceptului de succes cu orice preţ; 2) promovarea integrităţii evenimentului; 3) asigurarea oportunităţilor egale pentru toţi concurenţii; 4) respectarea personalității fiecărui participant la un eveniment. Aceste trăsături (tributare regulilor eticii) sunt caracteristice atât pentru evenimentele sportive, cât și pentru evenimentele de altă natură care oferă ocazii de a paria.

După această clarificare conceptuală, reținem că în Avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare destinat Comisiei pentru cultură și educație referitor la dimensiunea europeană a sportului (2011/2087(INI)) se menționează: „[c]azurile […] de aranjare a meciurilor în sport […] dăunează integrității sportului în ochii suporterilor și constituie o amenințare la adresa contribuției economice a sportului”.

Totodată, în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul regiunilor către un cadru european global pentru jocurile de noroc on-line (COM/2012/0596) se relevă că „[a]ranjarea meciurilor vine în contradicție cu principiul fair-play în cadrul competițiilor sportive, unul dintre obiectivele acțiunii UE în domeniul sportului (art. 165 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene)”.

De asemenea, în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul regiunilor privind dezvoltarea dimensiunii europene a sportului (COM/2011/12) se arată că „aranjarea meciurilor violează etica și integritatea sportului”.

Ad similis, în Concluziile Consiliului (UE) privind combaterea aranjării meciurilor (2011/C378/01) se atenționează că „[a]ranjarea meciurilor […] prejudiciază imaginea sportului prin punerea în pericol a integrității și a imprevizibilității competiției sportive”.

În sfârșit, în Propunerea de Decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive cu privire la aspecte care au legătură cu dreptul penal material și cu cooperarea judiciară în materie penală (COM/2017/386) se subliniază că „[a]ranjarea meciurilor este considerată, în general, drept una dintre marile amenințări la adresa sportului contemporan, un fenomen care subminează valorile promovate de sport – integritatea, fair-play-ul și respectul față de ceilalți. Aranjarea meciurilor riscă să-i îndepărteze pe fani și pe suporteri de sportul organizat”.

Toate aceste poziții conduc spre o singură idee: valorile generate de sport sunt lezate prin manipularea unui eveniment sportiv și poate avea un „efect de domino” (Arslan, 2013, p. 61) asupra activităților economice[5] desfășurate în legătură cu asemenea evenimente, e.g. vânzarea drepturilor de imagine şi/sau a celor de difuzare; vânzarea produselor cu sigla clubului sportiv; ticketing; catering etc. (Stati, 2013, p. 10; Stati, 2014, p. 169; Stati, 2016, p. 210). Această afirmație este valabilă, mutatis mutandis, și în privința altor evenimente care oferă ocazii de a paria și care sunt susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova. Comiterea infracțiunii de manipulare a unui eveniment generează repercusiuni și asupra economiei naționale, privită ca valoare fundamentală apărată împotriva infracțiunilor prevăzute în Capitolul X „Infracțiuni economice” din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova. Relațiile sociale cu privire la economia națională (alias relațiile sociale economice) reprezintă obiectul juridic generic (de grup) al infracțiunilor inserate în Capitolul X „Infracțiuni economice” din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova, inclusiv al infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova.

Din obiectul juridic generic derivă obiectul juridic special al infracțiunii. În opinia lui S. Brînza și V. Stati, desfășurarea unui eveniment sportiv sau a unui eveniment de pariat – eveniment care implică inevitabil angajarea unui risc în activitatea de întreprinzător – trebuie să corespundă ordinii de drept sub aspectul integrităţii şi imprevizibilității. Din acest motiv, s-a apreciat că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova îl formează relaţiile sociale cu privire la integritatea şi imprevizibilitatea evenimentului sportiv sau a evenimentului de pariat în legătură cu care se desfăşoară o activitate economică (Brînza și Stati, 2015, p. 106; Stati, 2013, p. 12; Stati, 2014, p. 172; Stati, 2016, p. 213).

La rândul nostru, suntem de părere că aspectul crucial avut în vedere de legiuitor la redactarea art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova a fost integritatea și imprevizibilitatea evenimentului sportiv sau de altă natură care oferă ocazii de a paria. Încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană aduce atingere integrității și imprevizibilității evenimentelor respective. Prin comiterea infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova se alterează cursul și/sau rezultatul firesc, normal, obișnuit al unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat. Manipularea unui eveniment sportiv sau a unui eveniment de pariat este o dovadă a lipsei de fair-play. Îi îndepărtează pe fani, pe sponsori, radiodifuzori etc. de la asemenea evenimente (Carpenter, 2012, p. 13; Hosmer-Henner, 2010, p. 32; Preston și Szymanski, 2003, p. 613) și îi descurajează pe oameni să facă sport (Vaillant et al., 2013, p. 13).

Conştientizând acest fapt, în Rezoluţia sa din 10 martie 2009 referitoare la integritatea jocurilor de noroc on-line Parlamentul European a notat că „ameninţarea integrităţii sportului şi a competiţiilor sportive afectează considerabil participarea populației, un element-cheie al sănătăţii publice şi al integrării sociale; […] dacă un sport este perceput ca fiind manipulat pentru câştigul financiar al jucătorilor, al funcționarilor sau al unor părţi terţe, în loc să fie practicat conform valorilor şi regulilor sale şi pentru plăcerea suporterilor, acest lucru ar putea duce la pierderea încrederii publicului”. Este un semnal de alarmă.

Această îngrijorare o redă în mod ilustrativ următorul exemplu: în anul 2011 la meciul din Divizia națională de fotbal a Republicii Moldova dintre FC „D.” și FC „Z.”, după ce prima echipă a deschis scorul suporterii celei de a doua echipă au afișat un banner cu textul „Noi pe stadioane – din plăcere, voi – pentru mâncare şi bere”, scandând că ei, de fapt, sunt spiritul echipei FC „Z.” şi nu jucătorii acesteia care ar fi „vândut” meciul celor de la FC „D.”. Lejeritatea cu care conducea meciul FC „D.” a determinat fanii FC „Z.” să părăsească tribunele stadionului în semn de protest că ar fi asistat la un meci trucat (Hadei, 2011), fotbaliștii FC „Z.” ar fi jucat cu „frâna de mână trasă”. Deci, uneori, „amprenta” faptei incriminate la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova este atât de proeminentă, încât se pare că singurii care nu ştiu rezultatul evenimentului disputat sunt persoanele care urmăresc un scenariu regizat din timp.

Mai mult, având în vedere argumentele Curții Europene pentru Drepturile Omului (CtEDO) din hotărârea sa din 18 ianuarie 2018 pronunțată în urma judecării cauzei Fédération nationale des associations et des syndicats sportifs (FNASS) și alții v. Franța[6], considerăm că infracțiunea de manipulare a unui eveniment îi privează pe spectatori de o competiție loială de care sunt atașați în mod legitim.

Așadar, obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova îl formează relaţiile sociale cu privire la integritatea şi imprevizibilitatea evenimentului sportiv sau a evenimentului de pariat susceptibile de a fi manipulate.

În funcție de structura obiectului juridic, doctrina juridică distinge între infracţiunile monoofensive şi infracţiunile pluriofensive. În cazul infracţiunilor monoofensive este suficientă lezarea unei singure valori sociale pentru existenţa infracţiunii, cât timp, în cazul celor pluriofensive, este necesară lezarea mai multor valori sociale (Antolisei, 2000, p. 182, apud Rîşniţă, 2014, p. 142).

Sub acest aspect, subscriem la următorul punct de vedere: „[o]biectul juridic special al infracţiunii de manipulare a unui eveniment poate avea nu numai un caracter simplu, dar şi un caracter multiplu. Aceasta pentru că, în sensul infracțiunii prevăzute la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova, influenţarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv poate presupune: aplicarea violenţei; ameninţare; înşelăciune; distrugerea sau deteriorarea bunurilor etc. Drept urmare, infracţiunea de manipulare a unui eveniment poate aduce atingere în plan secundar relaţiilor sociale cu privire la: integritatea corporală a persoanei; sănătatea persoanei, libertatea psihică a persoanei; libertatea manifestării de voinţă a persoanei; substanţa, integritatea şi potenţialul de utilizare a bunurilor etc.” (Brînza și Stati, 2015, p. 106; Stati, 2013, p. 12; Stati, 2014, p. 172; Stati, 2016, p. 213).

Concluzii

Astfel, atunci când infracțiunea prevăzută la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova presupune influenţarea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv se aduce atingere mai multor valori sociale și, implicit, relațiilor sociale aferente. În particular, relaţiile sociale cu privire la integritatea şi imprevizibilitatea evenimentului sportiv sau a evenimentului de pariat în legătură cu care se desfăşoară o activitate economică reprezintă obiectul juridic principal al infracțiunii de manipulare a unui eveniment. Corelativ, obiectul juridic secundar al acestei infracțiuni este constituit din relaţiile sociale cu privire la: integritatea corporală a persoanei; sănătatea persoanei, libertatea psihică a persoanei; libertatea manifestării de voință a persoanei; substanţa, integritatea şi potențialul de utilizare a bunurilor etc. În această situație, infracțiunea prevăzută la art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova poate fi considerată o infracțiune pluriofensivă.

Dimpotrivă, atunci când infracțiunea în discuție presupune încurajarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană se lezează relaţiile sociale cu privire la integritatea şi imprevizibilitatea evenimentului sportiv sau a evenimentului de pariat (susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 242¹ din Codul penal al Republicii Moldova). Integritatea și imprevizibilitatea respectivelor evenimente pot fi subsumate conceptului „fair-play”. Așadar, de data aceasta infracțiunea de manipulare a unui eveniment poate fi considerată o infracțiune monoofensivă.

*Acest articol a fost publicat în limba engleză în Eastern Journal of European Studies, Volume 10, Issue 1, June 2019, pp. 181-197.

[1] În Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 24 din 9 octombrie 2014 pentru controlul constituţionalităţii Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, şi a Legii nr. 112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere (Acordul de Asociere RM – UE) (Sesizarea nr. 44a/2014), se menționează că: „162. […] aspiraţiile Republicii Moldova de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene şi orientarea spre spaţiul valoric democratic european au fost consfinţite în actul de constituire a statului – Declaraţia de independenţă. 163. […] orientarea Republicii Moldova spre spaţiul valoric democratic european se bazează pe valorile constituţionale fundamentale, unanim recunoscute şi protejate, precum suveranitatea, independenţa, democraţia”.
[2] Potrivit alin. (2) art. 64 din Codul penal al Republicii Moldova, o unitate convenţională de amendă este egală cu 50 de lei. La data redactării acestor rânduri, un leu moldovenesc (MDL) echivala cu aproximativ 4,4 lei românești (RON) sau cu 0,05 euro (EUR).
[3] În conformitate cu alin. (2) art. 65 din Codul penal al Republicii Moldova, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi stabilită de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani, iar în cazurile expres prevăzute în Partea specială a Codul penal  – pe un termen de la un an la 15 ani.
[4] În conformitate cu alin. (1) art. 242² din Codul penal al Republicii Moldova, „pariurile aranjate” presupun parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment de pariat, fie informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenția de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârșită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment. Astfel de acţiuni se pedepsesc cu amendă de la 2 350 la 4 350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 6 000 la 8 000 de unităţi convenţionale și cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. Răspunderea se agravează, potrivit alin. (2) art. 242² din Codul penal al Republicii Moldova, dacă acțiunile prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol sunt săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit. a)) ori au cauzat daune în proporţii deosebit de mari (lit. b)). În asemenea condiții, infracțiunea de pariuri aranjate se pedepsește cu amendă de la 3 350 la 5 350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 9 000 la 11 000 de unităţi convenţionale și cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[5] În acest sens, în Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate se menționează că sportul este un sector important și în creștere rapidă al economiei UE și are o contribuție valoroasă la creșterea economică, ocuparea forței de muncă în societate, inclusiv la nivel local, cu o valoare adăugată și efecte asupra ocupării forței de muncă care depășesc ratele medii de creștere; locurile de muncă din domeniile conexe sportului au fost estimate ca reprezentând 3,51 % din totalul locurilor de muncă din UE, iar cota valorii adăugate brute legate de sport a fost estimată la 294 de miliarde EUR (2,98 % din valoarea adăugată brută totală din UE).
[6] În Fédération nationale des associations et syndicats de sportifs (FNASS) și alții v. France, CtEDO a stabilit că utilizarea substanțelor dopante pentru obținerea de rezultate care să le depășească pe cele ale altor sportivi îi înlătură în mod injust pe concurenții de la același nivel care nu le utilizează și îi incită, în mod periculos, pe practicanții amatori, în special pe cei tineri, să utilizeze asemenea metode pentru atingerea unor succese rentabile și, în fine, îi privează pe spectatori de o competiție loială de care sunt atașați în mod legitim (§ 166). Facem referire la această cauză în contextul analizei infracțiunii de manipulare a unui eveniment, pentru că această infracțiune, alături de dopaj, lezează valorile generate de sport.

Referințe 

1. Anderson, et al. (2014), Study on Risk Assessment and Management and Prevention of Conflicts of Interest in The Prevention and Fight Against Betting Related Match Fixing in the EU 28: Final Report, T.M.C. Asser Instituut / Asser International Sports Law Centre, Luxembourg: Publications Office of the European Union (retrieved from https://goo.gl/Lp3R7D).
2. Andreff, W. (2018), Different Types of Manipulation in Sport, in: Breuer, M. and Forrest, D. (eds.), The Palgrave Handbook on the Economics of Manipulation in Sport, Cham: Springer International Publishing, pp. 13-35.
3. Antolisei, F. (2000), Manuale di diritto penale: Parte generale, Milano: Giuffré.
4. Archer, A. (2016), On Sporting Integrity, Sport, Ethics and Philosophy, 10(2), pp. 117-131.
5. Arslan, Ç. (2013), Match-fixing in Sport Terms of Criminal Law, Law & Justice Review, 4(2), pp. 57-71.
6. Breuer, M. and Kaiser, S. (2017), Match-fixing and Manipulation in Sport, in: Schulenkorf, N. and Frawley, S. (eds.), Critical Issues in Global Sport Management, London and New York: Routledge, pp. 64-77.
7. Brînza, S. și Stati, V. (2015), Tratat de drept penal. Partea Specială, vol. II, Chișinău: Tipografia Centrală.
8. Carpenter, K. (2012), Match-Fixing – The Biggest Threat to Sport in the 21st Century? The International Sports Law Review, 2, pp. 13-24.
9. Committee on Economic and Monetary Affairs (2011), Opinion for the Committee on Culture and Education on the European dimension in sport (2011/2087(INI)) (retrieved from https://goo.gl/VfQwkH).
10. Committee of Ministers (2003), Recommendation Rec(2003)6 to member states on improving physical education and sport for children and young people in all European countries (retrieved from https://goo.gl/rFfr1z).
11. Committee of Ministers (2010), Recommendation CM/Rec(2010)9 to member states on the revised Code of Sports Ethics (retrieved from https://goo.gl/acyEf9).
12. Committee of Ministers (2011), Recommendation CM/Rec(2011)10 to member states on promotion of the integrity of sport against manipulation of results, notably match-fixing (retrieved from https://goo.gl/1Rb4Uo).
13. Consolidated version of the Treaty on the Functioning of the European Union (2016/C 202/01), Official Journal of the European Union, C 202/1 (retrieved from https://goo.gl/F52hcu).
14. Council (2011), Council conclusions on combating match-fixing (2011/C 378/01), Official Journal of the European Union, C 378/1 (retrieved from https://goo.gl/jb1nzz).
15. Council of Europe (2014), Convention on the Manipulation of Sports Competitions (retrieved from https://rm.coe.int/16801cdd7e).
16. Curtea Constituțională a Republicii Moldova (2014), Hotărârea nr. 24 pentru controlul constituţionalităţii Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, şi a Legii nr. 112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere (Acordul de Asociere RM – UE) (Sesizarea nr. 44a/2014), Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 333-338.
17. European Court of Human Rights (2018), Case of Fédération nationale des associations et syndicats de sportifs (FNASS) and others v. France, nos. 48151/11 et 77769/13 (retrieved from https://goo.gl/TBJ3R2).
18. European Commission (2007), White Paper on Sport (COM/2007/391) (retrieved from https://goo.gl/jpn6Mb).
19. European Commission (2011), Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions: Developing the European Dimension in Sport (COM/2011/12) (retrieved from https://goo.gl/NCn1wQ).
20. European Commission (2012), Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the Economic and Social Committee and the Committee of the Regions „Towards a comprehensive European framework for online gambling” (COM/2012/0596) (retrieved from https://goo.gl/eHCt5e).
21. European Commission (2017), Proposal for a Council decision on the signing, on behalf of the European Union, of the Council of Europe Convention on the manipulation of sports competitions with regard to matters related to substantive criminal law and judicial cooperation in criminal matters (COM/2017/386) (retrieved from https://goo.gl/3UHfHq).
22. European Parliament (2007), Resolution on the role of sport in education (2007/2086(INI)) (retrieved from https://goo.gl/c2hfNr).
23. European Parliament (2008), Resolution on the White Paper on Sport (2007/2261(INI)) (retrieved from https://goo.gl/725YFr).
24. European Parliament (2012), Resolution on the European dimension in sport (2011/2087(INI)) (retrieved from https://goo.gl/NY3riW).
25. European Parliament (2013), Resolution on match-fixing and corruption in sport (2013/2567(RSP)) (retrieved from https://goo.gl/9nsEnq).
26. European Parliament (2017), Resolution on an integrated approach to Sport Policy: good governance, accessibility and integrity (2016/2143(INI)) (retrieved from https://goo.gl/p1ik8X).
27. Federația Moldovenească de Fotbal (2015), Codul de etică (retrieved from https://goo.gl/TVybK5).
28. Federația Moldovenească de Fotbal (2015), Regulamentul fair-play (retrieved from https://goo.gl/xoRdC9).
29. Hadei, V. (2011), Derb(i)lat între FC „Dacia” şi FC „Zimbru”? (retrieved from https://goo.gl/V5vuMJ).
30. Harms, M. and Kaiser-Jovy, S. (2018), The Impact of Manipulation on the Global Demand for Sport, in: Breuer, M. and Forrest, D. (eds.), The Palgrave Handbook on the Economics of Manipulation in Sport, Cham: Springer International Publishing, pp. 37-54.
31. Hosmer-Henner, A. (2010), Preventing Game Fixing: Sports Books as Information Markets, Gaming Law Review and Economics, 14(1), pp. 31-38.
32. Husting, A., et al. (2012), Match-fixing in Sport: A Mapping of Criminal Law Provisions EU, Brussels: KEA European Affairs (retrieved from https://goo.gl/4qPe94)
33. International Olympic Committee (2017), Olympic Charter (retrieved from https://goo.gl/w1heQk).
34. Loland, S. (2002), Fair play in sport: a modern norm system, London: Routledge.
35. McNamee, M. (2013), The integrity of sport: Unregulated gambling, match fixing and corruption, Sport, Ethics and Philosophy, 7(2), pp. 173-174.
36. Parlamentul Republicii Moldova (1994), Constituția Republicii Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1.
37. Parlamentul Republicii Moldova (2002), Codul penal al Republicii Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 72-74.
38. Parlamentul Republicii Moldova (1999), Legea nr. 330 cu privire la cultura fizică şi sport, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 83-86.
39. Parlamentul Republicii Moldova (2012), Legea nr. 185 pentru prevenirea şi combaterea dopajului în sport, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1-5.
40. Parlamentul Republicii Moldova (2013), Legea nr. 38 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 75-81.
41. Parlamentul Republicii Moldova (2016), Legea nr. 291 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2-8.
42. Președintele Republicii Moldova (2015), Decretul nr. 1646 pentru aprobarea semnării Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 161-167.
43. Preston, I., and Szymanski, S. (2003), Cheating in Contests, Oxford Review of Economic Policy, 19(4), pp. 612-624.
44. Renson R. (2009), Fair play: its origins and meanings in sport and society, Kinesiology, 41(1), pp. 5-15.
45. Rîşniţă, A. (2014), Teoria obiectului juridic – între exigenţă şi derizoriu, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Seria „Iurisprudentia”, 2, pp. 129-170.
46. Serby, T. (2015), The Council of Europe Convention on Manipulation of Sports Competitions: the best bet for the global fight against match-fixing? The International Sports Law Journal, 2015, 15(1), pp. 83-100.
47. Spapens, T. and Olfers, M. (2015), Match-fixing: The Current Discussion in Europe and the Case of The Netherlands, European Journal of Crime, Criminal Law and Criminal Justice, 23, pp. 333-358.
48. Stati, V. (2013), Infracţiunea de manipulare a unui eveniment (art. 242¹ CP RM): studiu de drept penal. Partea I, Revista Naţională de Drept, 11, pp. 9-15.
49. Stati, V. (2014), Infracțiuni economice: Note de curs, Chişinău: CEP USM.
50. Stati, V. (2016), Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, Chişinău: CEP USM.
51. Streteanu, F. (2008), Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, București: C.H. Beck.
52. Streteanu, F. și Nițu, D. (2014), Drept penal. Partea generală: Curs universitar, vol. I, București: Universul Juridic.
53. United European Football Association (2017), Disciplinary Regulations (retrieved from https://goo.gl/pYkF2Y).
54. Vaillant, A., et al. (2013), Criminalization Approaches to Combat matchfixing and Illegal/Irregular Betting: A Global Perspective. Lausanne / Vienna: International Olympic Committee and the United Nations Office on Drugs and Crime (retrieved from https://goo.gl/LRytny).
55. Valentin, C. (2010), The Constitutional Court, between fair-play and the argument from subsistence, New Journal for Human Rights, 3, pp. 3-9.
56. Vidal, L., et al. (2014), Fighting Against the Manipulation of Sports Competitions: Report, Paris: University Paris 1 Panthéon-Sorbonne and the International Centre for Sport Security, Sorbonne-ICSS Research Programme on Ethics and Sports Integrity retrieved from https://goo.gl/qw7KZf).
57. Zaksaite, S. (2013), Match-fixing: the shifting interplay between tactics, disciplinary offence and crime, The International Sports Law Journal, 13(3-4), pp. 287-293.