Drept penal şi contravenţional

Impactul monopolizării sectorului jocurilor de noroc în Republica Moldova asupra răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate
02.04.2021 | Gheorghe Reniță

Gheorghe Reniță

Dr. Gheorghe Reniță

1. Introducere 

Jocurile de noroc comportă o considerabilă importanță economică. În același timp, acestea pot genera riscuri grave pentru societate. Din aceste motive, statele au resimțit necesitatea de a institui o reglementare riguroasă și unitară în această materie.

În Republica Moldova cadrul juridic al organizării şi desfășurării jocurilor de noroc a fost configurat, mai întâi, de Legea nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc[1] (pe care, brevitatis causa, o vom numi în continuare – Legea nr. 285/1999). Conform acestei legi, doar desfășurarea loteriilor naţionale constituia monopolul statului.

Așadar, în esență, Legea nr. 285/1999 reglementa, în prezența anumitor condiții, o piață deschisă pentru organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc pe teritoriul Republicii Moldova.

Ulterior, lucrurile au luat o altă întorsătură. In concreto, la 16 decembrie 2016, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 291 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc[2] (în continuare – Legea nr. 291/2016), care, de altfel, a înlocuit (începând cu 6 ianuarie 2017 – data publicării și, corespunzător, data intrării în vigoare a legii enunțate) Legea nr. 285/1999.

În acord cu alin. (1) art. 3 din Legea nr. 291/2016, organizarea şi desfășurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepția întreținerii cazinourilor, constituie monopol de stat şi au loc în condiţiile prezentei legi.

În același timp, conform alin. (2) și (3) al aceluiași articol, gestionarea activității în domeniul jocurilor de noroc ce constituie monopol de stat este realizată de către stat prin intermediul Loteriei Naționale a Moldovei. Activitatea organizatorului jocurilor de noroc ce constituie monopol de stat – Loteria Națională a Moldovei – nu este supusă licențierii.

Unele prevederi din această din urmă lege îndeplinesc rolul de norme de referință pentru art. 2421 „Manipularea unui eveniment” și art. 2422 „Pariurile aranjate”[3] din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare – CP RM).

Așa fiind, în prezentul articol, ne propunem să estimăm impactul monopolizării sectorului jocurilor de noroc în Republica Moldova asupra răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate, valorificând în acest sens prevederile de lege lata, abordările doctrinare, precum și practica judiciară.

2. Conceptul de „manipulare a unui eveniment” și de „pariuri aranjate”

Pentru realizarea scopului propus, întâi de toate, este necesar să elucidăm conceptele de „manipulare a unui eveniment” și de „pariuri aranjate” în accepțiunea legii penale a Republicii Moldova.

Astfel, în corespundere cu alin. (1) art. 2421 CP RM, prin „manipulare a unui eveniment” se are în vedere încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană[4]. O atare conduită ilicită se pedepsește cu amendă de la 2350 la 4350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 6000 la 9000 de unităţi convenţionale[5] cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate[6].

Aceleaşi acţiuni săvârşite de către un antrenor, un agent al sportivului, un membru al juriului, un proprietar de club sportiv sau de o persoană care face parte din conducerea unei organizaţii sportive se pedepsesc, conform alin. (2) art. 2421 CP RM, cu amendă de la 3350 la 5350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 4 la 7 ani.

La rândul său, în acord cu alin. (1) art. 2422 CP RM, „pariurile aranjate” presupun parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment de pariat, fie informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenția de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârșită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment. Astfel de acţiuni se pedepsesc cu amendă de la 2350 la 4350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

În cele din urmă, răspunderea se agravează, potrivit alin. (2) art. 2422 CP RM, dacă acțiunile prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol sunt săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală [lit. a)] ori au cauzat daune în proporţii deosebit de mari[7] [lit. b)]. În asemenea condiții, infracțiunea de pariuri aranjate se pedepsește cu amendă de la 3350 la 5350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 9000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

3. Justificarea monopolului statului în domeniul jocurilor de noroc

După trecerea în revistă a conținutului legislativ al infracțiunilor de manipulare a unui eveniment și de pariuri aranjate, ne întrebăm: este oare justificată opțiunea legiuitorului moldav de a monopoliza sectorul jocurilor de noroc (cu excepția întreținerii cazinourilor, domeniu care nu a fost monopolizat de către stat)?

În efortul de căutare a răspunsului, vom apela la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (în continuare – CJUE), precum și la actele preparatorii ce au stat la baza adoptării Legii nr. 291/2016.

În această privință, pornim de la premisa că, deocamdată, sectorul jocurilor de noroc nu face obiectul unei reglementări uniforme la nivelul Consiliului Europei sau Uniunii Europene (deși structurile endogene ale Uniunii Europene depun eforturi în acest sens[8]), iar între legislațiile naționale există diferențe considerabile, dictate de particularitățile culturale, sociale și istorice caracteristice fiecărei țări. În lipsa unui consens, statele dispun de o largă marjă de apreciere și, în consecință, sunt libere să își stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în domeniul jocurilor de noroc și să adopte cel mai potrivit model de reglementare pentru piața națională a jocurilor de noroc. Totuși, așa cum vom vedea mai jos, această marjă de apreciere nu este nelimitată, ea fiind circumscrisă exigențelor ce decurg din jurisprudența CJUE.

De nenumărate ori CJUE a fost chemată să se pronunțe pe marginea conformității unui monopol în materie de jocuri de noroc cu libertatea de circulație a serviciilor, garantată de art. 56 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (în continuare – TFUE). Preliminar, CJUE a încercat să definească sfera libertăţilor fundamentale în domeniul jocurilor de noroc şi să identifice care libertăţi fundamentale pot fi invocate pentru protejarea operatorilor de jocuri de noroc care intenționează să-şi extindă activitățile lor la nivel transfrontalier[9]. Astfel, în cauza Schindler[10], CJUE a hotărât că prevederea referitoare la oportunitățile de jocuri de noroc transfrontaliere sau promovarea de marketing a unor astfel de oportunități (în acest caz era vorba despre bilete şi reclame de loterie) ține de dreptul de a furniza servicii[11]. Această teză este reluată de către CJUE în diferite spețe[12].

Așadar, organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc constituie o activitate economică, cade sub incidența art. 56 TFUE[13] (care, printre altele, prevede că sunt interzise restricțiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor) și, prin urmare, vizează libertatea de a furniza servicii[14] (şi nu libertatea de mişcare a bunurilor). De aici derivă și următoarea constatare: instituirea monopolului în sectorul jocurilor de noroc afectează libertatea de prestare a serviciilor, constituind o ingerință (restricție) adusă acesteia. Însă, libertatea în discuție nu face parte din categoria drepturilor[15] absolute, a căror restrângere se exclude de plano. Ea nu poate fi exercitată in absurdum, ci poate constitui obiectul unor limitări care trebuie să aibă o justificare rezonabilă, să fie necesare și proporționale în raport cu scopul urmărit.

Conform unei jurisprudențe constante, statele membre ale Uniunii Europene (organizație al cărei membru tinde să devină şi Republica Moldova) pot îngrădi organizarea și exploatarea activităților de jocuri de noroc pe teritoriul lor din motive imperative de interes general precum combaterea criminalității, protecţia consumatorilor, prevenirea fraudei şi a incitării persoanelor la cheltuieli excesive legate de jocurile de noroc şi prevenirea tulburărilor ordinii sociale[16]. Cu titlu exemplificativ, în speța Liga Portuguesa de Futebol Profissional[17], CJUE a menționat că lupta împotriva criminalității poate constitui un motiv de natură să justifice restricții privind operatorii autorizați să propună servicii în sectorul jocurilor de noroc. Astfel, având în vedere importanța sumelor care pot fi colectate și a câștigurilor pe care le pot oferi jucătorilor, aceste jocuri (în acest caz fiind vorba de pariuri sportive) implică riscuri ridicate de infracționalitate și de fraudă. CJUE a recunoscut de asemenea că o autorizare limitată a jocurilor într-un cadru exclusiv prezintă avantajul de a canaliza exploatarea acestora într-un circuit controlat și de a preveni riscurile unei asemenea exploatări în scopuri frauduloase și infracționale[18].

În Zeturf, CJUE a admis că un stat care urmăreşte să asigure un nivel de protecţie extrem de ridicat poate considera, în consecință şi în mod întemeiat, că numai acordarea de drepturi exclusive unui organism unic, supus unui control strict din partea autorităţilor publice, este de natură să le permită acestora să controleze riscurile legate de sectorul jocurilor de noroc şi să urmărească obiectivul prevenirii incitării la cheltuieli excesive legate de jocurile de noroc şi lupta împotriva dependenţei de acestea într-un mod eficient. Pentru a fi coerentă cu obiectivele privind lupta împotriva criminalității, precum și reducerea ocaziilor de a juca, o reglementare națională care instituie un monopol în materie de jocuri de noroc trebuie să se bazeze pe constatarea potrivit căreia activitățile infracționale și frauduloase legate de jocuri și dependența de joc constituie o problemă pe teritoriul statului membru vizat, pe care o expansiune a activităților autorizate și reglementate ar fi de natură să o remedieze și, în același timp, să nu permită decât punerea în aplicare a unei publicități moderate și strict limitate la ceea ce este necesar pentru a canaliza consumatorii către rețelele de joc controlate[19].

Aplicând aceste raționamente în cauza Stanleybet International și alții, CJUE a statuat că dreptul Uniunii Europene se opune unei reglementări naționale (în cazul dat fiind vorba de Grecia[20]) care acordă dreptul exclusiv privind desfășurarea, gestionarea, organizarea și funcționarea jocurilor de noroc (și în acest caz, este vorba de pariuri sportive) unui organism unic atunci când, pe de o parte, această reglementare nu îndeplinește cu adevărat rolul de a reduce ocaziile de a juca și de a limita activitățile în acest domeniu în mod coerent și sistematic și, pe de altă parte, nu este asigurat un control strict, doar în măsura necesară combaterii criminalității legate de aceste jocuri, din partea autorităților publice asupra extinderii domeniului jocurilor de noroc[21]. Aşadar, CJUE a transmis statului elen un mesaj cât se poate de clar și răspicat, și anume: monopolul asupra organizării și desfășurării pariurilor, în condițiile speței, ar contraveni principiului proporționalității și nediscriminării, așa cum a fost conturat în jurisprudența CJUE. De altfel, legalitatea monopolului în Grecia asupra desfășurării și organizării pariurilor sportive a fost pusă la îndoială anterior pronunțării hotărârii CJEU în cauza nominalizată mai sus[22]. Se pare că unii au anticipat scenariul (inevitabil) care putea urma.

De asemenea, într-un alt caz (Pfleger și alții) ilustrativ pentru studiul nostru, CJUE a pus sub lupa analizei unele prevederi din Austria, conform cărora dreptul de a organiza jocuri de noroc este rezervat statului federal. In concreto, s-a reținut că instanța care a sesizat CJUE a estimat că autoritățile naționale (se are în vedere ale Austriei) nu au demonstrat că infracționalitatea și/sau dependența de jocuri constituiau în mod efectiv, în perioada în cauză, o problemă considerabilă. Iar adevăratul obiectiv al regimului restrictiv în cauză nu este combaterea infracționalității și protecția jucătorilor, ci o simplă maximizare a veniturilor statului. Acest regim ar apărea, în orice caz, disproporționat, nefiind apt să garanteze coerența impusă prin jurisprudența CJUE și depășind ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor declarate ca fiind urmărite. Din aceste considerente, s-a hotărât că art. 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări precum cea a Austriei, în măsura în care această reglementare nu urmărește în mod real obiectivul protecției jucătorilor sau al combaterii infracționalității și nu răspunde cu adevărat preocupării de a reduce ocaziile de a juca sau de a combate infracționalitatea legată de aceste jocuri în mod coerent și sistematic[23].

Cu un alt prilej, CJUE a decis că restricțiile privind libera prestare a serviciilor de jocuri de noroc trebuie să îndeplinească, adițional, cerințele care decurg din principiile generale de drept ale Uniunii Europene, în special din principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și din dreptul de proprietate[24]. În acest context, le revine instanțelor naționale sarcina să efectueze o apreciere globală a împrejurărilor referitoare la adoptarea și la punerea în aplicare a unei reglementări restrictive pe baza elementelor de probă furnizate de autoritățile competente ale statului membru, cu scopul de a demonstra existența unor obiective de natură să legitimeze un obstacol în calea unei libertăți fundamentale garantate de TFUE și proporționalitatea acestuia[25].

Nu în ultimul rând, în cea mai recentă speță (Sporting Odds)[26] pertinentă pentru analiza noastră, CJUE a reiterat că împrejurarea că diverse tipuri de jocuri de noroc sunt supuse, unele dintre ele unui monopol public, iar altele unui regim de autorizații eliberate unor operatori privați nu poate să conducă, singură, la lipsirea de justificare, în raport cu obiectivele legitime pe care le urmăresc, a măsurilor care, precum monopolul public, ar apărea prima facie drept cele mai restrictive și cele mai performante. O asemenea diferență de regimuri juridice nu este, ca atare, de natură să afecteze aptitudinea unui astfel de monopol public de a atinge obiectivul de prevenire a incitării cetățenilor la cheltuieli excesive legate de joc și de combatere a dependenței de acesta pentru care a fost instituit. Totuși, un sistem dual de organizare a pieței jocurilor de noroc se va putea dovedi contrar art. 56 TFUE dacă se constată că autoritățile competente duc politici care urmăresc încurajarea participării la jocurile de noroc, altele decât cele care intră în monopolul de stat, mai curând decât reducerea ocaziilor de a juca și limitarea activităților în acest domeniu în mod coerent și sistematic, astfel încât obiectivul de prevenire a incitării la cheltuieli excesive legate de joc și de combatere a dependenței de acesta care se afla la baza instituirii monopolului nu mai poate fi urmărit în mod eficient prin intermediul acestuia.

Generalizând cele creionate mai sus, concluzionăm că monopolul în domeniul jocurilor de noroc, în general, și în cel al pariurilor, în particular, ar putea fi justificat doar dacă se urmăreşte în mod coerent şi sistematic obiectivul combaterii pericolelor legate de jocurile de noroc.

În ceea ce privește Republica Moldova, reținem că în Nota informativă (expunerea de motive) ce a însoțit proiectul Legii nr. 291/2016 (reiterăm: lege prin care s-a monopolizat sectorul jocurilor de noroc, cu excepția întreținerii cazinourilor) s-a invocat că „în urma analizei situației curente şi a legislaţiei ce reglementează activitatea din domeniul jocurilor de noroc, au fost identificate probleme principale, ce există în domeniul dat, printre care: 1) nivelul scăzut, chiar până la lipsa completă a responsabilități sociale a agenților economici – operatori în domeniul jocurilor de noroc, ceea ce se exprimă prin amplasarea haotică a sălilor de joc învecinate cu instituții de importanță socială (de exemplu, instituţii de învățământ), care deseori nu corespund cerinţelor elementare a normelor sanitar-tehnice şi cerinţelor de securitate. Aceasta la fel contribuie la atragerea minorilor la jocurile de noroc, ce reprezintă în sine un factor negativ în educația generației tinere şi cetăţenilor Republicii Moldova; 2) lipsa unui control adecvat din partea statului în vederea reglementării jocurilor de noroc în Republica Moldova, ceea ce pune în pericol principiul echităţii (dreptății) faţă de toți participanţii la acest proces, atât față de organizatori, cât şi jucători; 3) lipsa transparenței activităţii economico-financiare a agenţilor economici – operatori în domeniul jocurilor de noroc, ceea ce duce la eschivarea de la achitarea impozitelor şi taxelor la bugetul local şi naţional; 4) importul utilajului uzat pentru desfășurarea jocurilor de noroc, care în majoritatea cazurilor nu corespunde cerinţelor moderne şi reprezintă o barieră în soluţionarea problemei controlului online al mijloacelor de joc electronice, conectate la sistemul fiscal unic; 5) lipsa unei infrastructuri dezvoltate în domeniu, ceea ce exercită o influenţă negativă asupra turismului şi organizării timpului liber a cetăţenilor şi al oaspeților Moldovei”[27].

În asemenea circumstanțe, s-a apreciat că[28] instituirea monopolului de stat asupra jocurilor de noroc (cu excepția întreținerii cazinourilor, pentru care se pretinde că s-au prevăzut condiții drastice de reglementare) va asigura: a) un sistem de control şi monitorizare riguroasă a sectorului cu diminuarea impactului social negativ înregistrat în ultima perioadă; b) prevenirea şi combaterea jocurilor de noroc neautorizate; c) diminuarea evaziunii fiscale şi creșterea veniturilor bugetului de stat; d) protejarea interesului public general şi prevenirea dependenței de jocurile de noroc şi protecţia consumatorilor, în general, şi a tinerilor, în special, cu vârstă de până la 21 ani.

Constatăm că acest discurs argumentativ nu i-a convins pe toți. În particular, în Raportul de expertiză anticorupție (întocmit de către Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova) la proiectul Legii nr. 291/2016 s-a alegat că argumentele din Nota informativă (enunțate mai sus) sunt vagi[29]. S-a opinat că, deşi monopolul de stat asupra jocurilor de noroc reprezintă o schimbare radicală a modului de activate în acest domeniu, există riscul ca problemele actuale din domeniul jocurilor de noroc să persiste şi în continuare. La fel, devine incert gradul de pregătire a Loteriei Naţionale a Moldovei (entitate îndrituită cu administrarea activității în domeniul jocurilor de noroc ce constituie monopol de stat) de a gestiona sectorul jocurilor de noroc şi motivul din care nu au fost stabilite anumite limite cu privire la extinderea şi dezvoltarea jocurilor în vederea reducerii numărului de participanți şi, respectiv, a consecințelor sociale negative pe care le aduce acest tip de activitate. Or, cu toate că s-a făcut trimitere la daunele pe care le aduc jocurile de noroc, în realitate, prin noul cadru normativ sunt create condiţii pentru dezvoltarea acestora şi extinderea în afara municipiilor unde locuiesc cetăţeni cu venituri mici şi care sunt tentați de oportunitatea de a obţine un potențial câștig[30]. În egală măsură, s-a remarcat că autorii proiectului Legii nr. 291/2016 nu au specificat dacă au fost analizate şi alte opțiuni de reglementare a domeniului jocurilor de noroc. S-a mai atenționat că este necesară și analiza economico-financiară, precum și analiza impactului de reglementare (inclusiv asupra activităţii de întreprinzător), care va reprezenta argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, necesităţii adoptării actului normativ. Însă, o atare analiză lipsește[31].

În același făgaș, despre absența analizei impactului de reglementare și a unor expertize (necesare) asupra iniţiativei legislative ce viza monopolizarea sectorului jocurilor de noroc a accentuat și Direcția juridică a Parlamentului Republicii Moldova[32], precum și unii deputați în procesul dezbaterii și aprobării Legii nr. 291/2016[33].

Împărtășim și noi aceste obiecții. Or, în virtutea regulilor de tehnică legislativă, odată cu elaborarea proiectului actului normativ trebuie să se întocmească o notă informativă (adică expunerea de motive), care, inter alia, va cuprinde: condiţiile ce au impus elaborarea proiectului actului normativ şi finalităţile urmărite; descrierea gradului de compatibilitate, pentru proiectele care au ca scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene; fundamentarea economico-financiară; modul de încorporare a actului în cadrul normativ în vigoare; avizarea şi consultarea publică a proiectului; constatările expertizei anticorupţie; constatările expertizei de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene; constatările expertizei juridice; constatările altor expertize.

Promotorii instituirii monopolului în domeniul jocurilor de noroc în Republica Moldova nu au ținut cont de toate aceste reguli. Or, în acest context, remarcăm că a fost făcută doar expertiza anticorupție, care, de altfel, a scos la iveală o serie de incongruențe, sugerând implicit renunțarea la ideea de monopolizare a sectorului jocurilor de noroc. Însă, această expertiză a fost prezentată post factum (Legea nr. 291/2016 a fost adoptată la 16 decembrie 2016, iar expertiza prenotată a fost prezentată la 23 ianuarie 2017) și, deci, a rămas neauzită, fără ecou.

Totodată, pretinsele „probleme principale” identificate în domeniul jocurilor de noroc (de către autorii Legii nr. 291/2016) nu par a fi consolidate de un suport probatoriu. Or, nu s-a făcut referire nici la un act care ar adeveri cele enunțate în Nota informativă ce a însoțit proiectul de lege care a stat la baza adoptării Legii nr. 291/2016.

În subsecvent, suscită reticență și scopurile declarate în vederea justificării monopolului de stat asupra domeniului jocurilor de noroc. În mod aparte, este util să ne focalizăm atenția și asupra următoarei chestiuni (destul de arzătoare): oare nu cumva prin monopolizarea sectorului jocurilor de noroc, în general, și a pariurilor, în special, s-a urmărit combaterea infracțiunilor de manipulare a unui eveniment și de pariuri aranjate? Apariția acestei întrebări este condiționată de faptul că, în corespundere cu lit. d) alin. (5) art. 3 din Legea nr. 291/2016, unul dintre principiile politicii de stat în domeniul organizării şi desfășurării jocurilor de noroc este asigurarea imposibilității influențării din exterior asupra rezultatelor jocului de noroc.

Sub acest aspect, în preambulul Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive din 18 septembrie 2014, inter alia, se accentuează: „[…] fiecare stat și fiecare tip de sport din lume ar putea fi afectat de manipularea competițiilor sportive și că acest fenomen, ca amenințare globală la adresa integrității sportului, necesită o reacție globală, care trebuie sprijinită și de state care nu sunt membre ale Consiliului Europei. Manipularea competițiilor sportive poate fi relaţionată sau nerelaţionată cu pariurile sportive şi trebuie pedepsită în toate cazurile”[34].

La rândul său, în doctrina juridică s-a arătat, pe bună dreptate, că „în ipoteza unui eveniment sportiv care este un eveniment de pariat, nu este exclus ca aceeaşi persoană să comită atât infracţiunea de manipulare a unui eveniment, cât şi infracţiunea de pariuri aranjate. Aceasta devine posibil în cazul în care informaţia despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea unui eveniment de pariat o deţine persoana care, în prealabil, a încurajat, a influențat sau a instruit un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană”[35]. Sintetic spus, infracţiunea specificată la art. 2421 CP RM poate să se afle în conexitate etiologică cu infracţiunea prevăzută la art. 2422 CP RM[36].

În opinia noastră, anume posibilitatea de a obține bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă ca urmare a parierii pe un rezultat cert este catalizatorul comiterii faptei de manipulare a unui eveniment. Totuși, nu mai puțin adevărată este și teza că făptuitorul poate să comită infracțiunea de manipulare a unui eveniment nu neapărat pentru a paria ulterior pe acel eveniment trucat, ci, de pildă, pentru a atinge anumite obiective de ordin sportiv (calificarea în semifinale sau în finala unui campionat, etc.). Chiar dacă am presupune că, de fiecare dată, atunci când se comite infracțiunea de manipulare a unui eveniment făptuitorul tinde să parieze pe acel eveniment viciat sau să informeze alte persoane despre existența unei înțelegeri privind trucarea unui eveniment sportiv cu scopul de a le determina să parieze (adică să săvârșească și infracțiunea de pariuri aranjate), oricum, nu este clar, așa cum s-a punctat just în literatura de specialitate, dacă și în ce măsură limitarea ofertei anumitor tipuri de pariuri (sportive) are menirea să prevină meciurile aranjate[37]. A fortiori, s-a demonstrat că și acolo unde piața pariurilor este monopolizată fenomenul meciurilor aranjate își face simțită prezența[38]. În subsidiar, monopolul asupra organizării și desfășurării pariurilor poate fi ușor eludat, în condițiile în care alți operatori din alte state, unde piața jocurilor de noroc este deschisă, oferă în regim online ocazii de a paria în orice colț al lumii (și nu este clar cum va lupta Republica Moldova cu această stare de lucruri). De altfel, studiul practicii judiciare denotă că cei ce cunosc despre existența unei înțelegeri privind trucarea unui eveniment sportiv pariază pe acesta, de regulă, în mediul digital[39], la case de pariuri din străinătate.

Prin urmare, ar fi o iluzie să credem că monopolizarea jocurilor de noroc ar putea conduce la eradicarea în totalitate a faptelor incriminate la art. 2421 și 2422 CP RM.

În contextul celor elucidate, nu putem să nu sesizăm velocitatea cu care a fost adoptată legea nominalizată. Mai exact, proiectul care a stat la baza adoptării Legii nr. 291/2016 a fost înregistrat (de către un grup de deputați) în Parlamentul Republicii Moldova la 5 decembrie 2016 și a fost adoptat în lectură finală la 16 decembrie 2016, adică după 11 zile, fără o dezbatere largă și fără efectuarea unor studii[40] empirice. Oare de ce atâta grabă? Oare unica soluție pentru remedierea presupuselor probleme din domeniul jocurilor de noroc este monopolizarea acestui sector? De ce nu au fost analizate și alte variante[41]?

Așadar, înclinăm a crede că legea nominalizată mai sus a fost adoptată fără a se oferi motive suficiente şi relevante” pentru a decela o „necesitate socială presantă” în vederea monopolizării domeniului jocurilor de noroc[42]. Dimpotrivă, intuim că adevăratul motiv pentru care s-a recurs la monopolizarea sectorului jocurilor de noroc constă în sporirea încasărilor la bugetul public. Asumpția noastră este nutrită de faptul că prin Legea nr. 292 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative[43] (această lege a fost adoptată în aceeași zi, imediat după votarea Legii nr. 291/2016) s-au operat amendamente, printre altele, la alin. (8) art. 19 din Legea Republicii Moldova nr. 1227 din 27 iunie 1997 cu privire la publicitate[44], astfel încât să nu mai fie interzisă publicitatea activității legate de pariuri. Acest amendament a atras după sine o modificare corespunzătoare a sferei de incidență a normei prevăzute la alin. (6) art. 364 „Încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate” din Codul contravențional al Republicii Moldova. Mai precis, de lege lata, nu mai constituie contravenție prezentarea și difuzarea publicității privind pariurile şi câștigurile băneşti obţinute în rezultatul participării la acestea. Într-o atare ambianță ideatică apare și fireasca întrebare: de ce atâta timp cât organizarea și desfășurarea pariurilor nu constituia un domeniu monopolizat de stat era interzisă publicitatea activităţii de întreprinzător legate de întreținerea pariurilor şi de câștigurile băneşti obţinute în rezultatul participării la acestea, iar după o asemenea rocadă – nu și, în consecință, numai constituie un ilicit contravențional o astfel de conduită? Posibil, se preconizează difuzarea publicității despre organizarea și desfășurarea pariurilor de către Loteria Naţională a Moldovei pentru a atrage cât mai multe persoane să pună pariuri[45] și, în cele din urmă, pentru a maximiza veniturile la bugetul de stat. Or, aceste jocuri de noroc nu pot să funcționeze și să se mențină decât dacă cei care pun mize, în marea lor majoritate, pierd mai mult decât câștigă. Chiar principiul acestei activități al cărei interes lucrativ se bazează pe forța de atracție a visului este acela de a-i sărăci pe cei care se dedau la aceasta, ademenindu-i cu iluzia unei eventuale îmbogățiri[46]. Totuși, așa cum CJUE a decis tranșant în cauza Dickinger şi Ömer[47], numai obiectivul de a maximiza veniturile la bugetul statului nu poate justifica monopolul asupra jocurilor de noroc, constituind deci o restricţie disproporționată a libertății de a presta servicii.

Pe lângă aceasta, se pare că Loteria Naţională a Moldovei nu reprezintă o alternativă fiabilă în vederea organizării jocurilor de noroc ce constituie monopolul statului. Această supoziție o putem desprinde din aprobarea de către Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 639 din 14 august 2017 a obiectivelor și condițiilor parteneriatului public-privat pentru dezvoltarea activităților Societății pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei”, precum și a cerințelor generale privind selectarea partenerului privat[48].

Deschizând parantezele, consemnăm că se dorește încheierea a două contracte (pe un termen nu mai mic de 15 ani) de parteneriat public-privat (unul dintre contracte ține de dezvoltarea activităților Loteriei Naționale a Moldovei în sectorul loteriilor și pariurilor, la competițiile/evenimentele sportive, inclusiv prin intermediul rețelelor de comunicații electronice, iar celălalt contract va fi semnat pentru dezvoltarea activității Loteriei Naționale a Moldovei în sectorul automatelor de joc cu câștiguri bănești, inclusiv prin intermediul rețelelor de comunicații electronice), cu investitori privați, pentru loterii și pariuri la competițiile/evenimentele sportive și automate de joc cu câștiguri bănești.

Conform pct. 7 din hotărârea prenotată, repartizarea veniturilor din implementarea proiectului de parteneriat public-privat se va realiza în cote procentuale. Astfel, Loteria Națională a Moldovei va deține 75% din totalul veniturilor în sectorul loteriilor, iar partenerul privat – 25%. În ceea ce privește veniturile din sectorul pariurilor la competiții sau evenimente sportive, 90% vor aparține Loteriei Naționale a Moldovei, respectiv, 10% – partenerului ce urmează a fi selectat. Din venitul brut pe sectorul automatelor de joc, 51% vor fi ale Loteriei Naționale a Moldovei, iar 49% ale partenerului privat.

Din nou, aceste împrejurări întăresc ideea că prin instituirea monopolului asupra sectorului jocurilor de noroc s-a urmărit sporirea încasărilor la bugetul public. La acest capitol, se estimează că în urma implementării parteneriatului public-privat în domeniul jocurilor de noroc statul va beneficia de venituri la bugetul public național sub formă de dividende achitate de Loteria Națională a Moldovei în sumă de 42000000 euro pe perioada de executare a contractului, în sectorul loteriei cifrice, loteriei momentane și pariurilor sportive și de circa 98000000 euro în domeniul automatelor de joc. De asemenea, se preconizează venituri la bugetul public sub formă de taxe și impozite achitate de partenerii proiectului în sumă de 10000000 euro, pe parcursul executării contractului, în sectorul loteriei cifrice, loteriei momentane, pariurilor sportive și de 22000000 euro în cel al automatelor de joc[49].

Fără a întrerupe firul logic, reținem că termenul pentru depunerea ofertelor de către investitorii privați în vederea încheierii contractelor de parteneriat public-privat pentru dezvoltarea activităților Loteriei Naționale a Moldovei a fost stabilit până la 19 decembrie 2017[50]. Apoi, termenul a fost prelungit până la 22 februarie 2018[51]. Însă, se pare că nici până în prezent nu au fost selectați partenerii privați (mai exact, doi investitori privați).

Așadar, de la 6 ianuarie 2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 291/2016) și până la data redactării acestor rânduri (adică după mai mult de un an), Loteria Națională a Moldovei nu a organizat și nu a desfășurat, printre altele, pariuri[52]. Să înțelegem că în această perioadă nici nu putea fi comisă pe teritoriul Republicii Moldova infracțiunea de pariuri aranjate (în raport cu Loteria Națională a Moldovei) în modalitatea normativă de pariere pe un eveniment sportiv în legătură cu care se știe cu certitudine că ar fi unul trucat? Stranie situație: nu-i așa? De fapt, constatăm că Loteria Națională a Moldovei nu a fost gata și nici nu a dispus de resursele necesare pentru a gestiona jocurile de noroc ce au fost supuse monopolizării de către stat. Atunci de ce s-a instituit monopolul de stat asupra sectorului jocurilor de noroc dacă statul nu a fost pregătit să preia acest domeniu în gestiune? De ce s-au revocat ope legis licențele[53] operatorilor din domeniul jocurilor de noroc, fără o perioadă de tranziție, dacă statul nu a fost în stare să ofere o alternativă corespunzătoare?

Întâmplător sau nu, dar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 291/2016, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 17 noiembrie 2016, s-a dispus suspendarea temporară a 14 licențe (pentru o serie de încălcări, printre care, neplata sau plata întârziată a taxelor pentru licență, în mărime de 28% din suma totală a mizelor acceptate, etc.) eliberate unor operatori (14 societăți comerciale cu răspundere limitată) pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc: stabilirea mizelor la competiții sportive[54]. La aceeași concluzie a subscris și instanța de apel prin decizia sa din 7 noiembrie 2017[55]. Numai că, între timp, la 6 ianuarie 2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 291/2016) au fost anulate prin efectul legii licențele eliberate operatorilor pentru organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc ce au fost monopolizate de către stat. Se pare că s-a pregătit terenul pentru instituirea monopolului de stat asupra jocurilor de noroc.

După această divagație, reiterăm concluzia că par neplauzibile argumentele avansate în vederea monopolizării sectorului jocurilor de noroc. Concomitent, având în vedere aspirațiile Republicii Moldova privind integrarea europeană, forul legislativ, la adoptarea Legii nr. 291/2016, ar fi trebuit să nu ignore jurisprudența CJUE (care, de altfel, este destul de bogată în materia jocurilor de noroc).

4. Evenimentele pe care se poate paria

În cele ce urmează, vom decela acele evenimente care pot fi manipulate (în sensul art. 2421 CP RM) și pe care se pot plasa pariuri în contextul monopolizării sectorului jocurilor de noroc.

Prin definiție, în conjunctura infracțiunii consemnate la art. 2421 CP RM în calitate de eveniment manipulat poate să apară un eveniment sportiv (în privința căruia se pot plasa pariuri) sau un eveniment de pariat care poate să nu aibă un caracter sportiv (id est: premiile Oscar sau alte premii de film; Miss World; Eurovision; concursurile şi emisiunile TV de muzică; reality show-rile TV; evenimentele politice; evenimentele financiare etc.)[56]. Per a contrario, în contextul infracțiunii prevăzute la art. 2422 CP RM, parierea (sau informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării unui eveniment în intenţia de a le determina să participe la pariul respectiv) poate avea loc în privința unui eveniment sportiv sau a unui alt eveniment de pariat, de către o persoana care știe cu certitudine că este unul viciat.

În această succesiune, s-a demonstrat că „dispoziţia art. 2422 CP RM presupune ipoteza desfășurării în condiţii de legalitate a activităţii de organizare a pariurilor, privită ca una dintre formele activităţii de întreprinzător”[57]. Or, desfășurarea ilegală a activităţii de organizare a pariurilor va cantona răspunderea, după caz, potrivit art. 241 CP RM (care stabilește răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător) sau alin. (2) art. 2771 din Codul contravențional al Republicii Moldova (care sancţionează cu amendă de la 60 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice fapta concretizată în desfășurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc fără licență sau cu licența suspendată/retrasă, sau cu licența nevalabilă).

După această clarificare, reținem că în conformitate cu art. 42 din Legea nr. 285/1999 (abrogată): „Pentru desfășurarea pariurilor nemijlocit la competiții sportive şi la alte competiții şi acţiuni (sublinierea prin scrierea cu caractere cursive ne aparţine, în acest exemplu şi, în continuare, pe tot parcursul studiului de față – n.a.), este necesar acordul organizatorilor competițiilor şi acţiunilor de a folosi rezultatele lor”. Astfel, din această prevedere reieșea cu claritate că victime ale infracțiunii prevăzute la art. 2421 CP RM puteau fi participanţii la evenimentele de pariat care aveau un caracter sportiv sau extrasportiv[58].

Print-un efect de oglindă, prevederile citate mai sus și-au găsit reflectare, cu anumite nuanțări, și în noul cadru legislativ ce reglementează domeniul jocurilor de noroc. Mai exact, conform art. 44 din Legea nr. 291/2016: „Pentru desfășurarea pariurilor nemijlocit la locul desfășurării competițiilor sportive şi la alte competiții şi acţiuni este necesar acordul organizatorilor competițiilor şi acţiunilor de a folosi rezultatele lor”.

Privit în mod izolat și interpretat ad litteram, articolul precitat creează impresia că, în continuare, pariurile pot fi desfășurate atât în privința unor competiții sportive, cât și în privința altor competiții și acțiuni care pot să nu aibă un caracter sportiv. Însă, la o inspecție de ansamblu a prevederilor Legii nr. 291/2016 și recurgând la interpretarea sistemică, ajungem la o altă concluzie.

Astfel, este de observat că art. 44 este plasat în Capitolul VIII „Organizarea şi desfășurarea pariurilor pentru competițiile/evenimentele sportive” din Legea nr. 291/2016. Aceasta ar acredita teza că pariurile pot fi desfășurate doar în privința competițiilor sportive, nu însă și pentru alte competiții și acțiuni așa cum sugerează art. 44 din Legea nr. 291/2016.

În afară de aceasta, Legea nr. 291/2016 stabilește: „În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică: […] pariu pentru competiţiile/evenimentele sportive (pariu) – joc de noroc desfăşurat între organizator şi jucător sau între jucători, în care sunt folosite rezultatele unor competiţii/evenimente sportive[59] ce se vor produce fără implicarea organizatorului, cu condiţia ca rezultatele pe care se pariază să nu fie determinate pur aleatoriu [art. 2]; „Este considerată activitate în domeniul jocurilor de noroc: […] d) organizarea şi desfăşurarea pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive” [alin. (1) art. 6]; „Jocurile de noroc ce nu corespund cerinţelor prezentei legi sunt interzise, inclusiv: […] c) jocurile de tip pariu, indiferent de forma de organizare şi mijloacele de joc utilizate, care folosesc ca suport (obiect) de joc rezultatele loteriilor, indiferent de modul în care se organizează aceste jocuri şi în care participanţii au posibilitatea să indice (pronosticheze) rezultatele acestor evenimente; d) alte jocuri de noroc care nu sunt prevăzute de prezenta lege” [alin. (4), art. 6]; „În Republica Moldova, activitatea de organizare şi desfăşurare a pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive constituie monopol de stat şi este realizată de Loteria Naţională a Moldovei [alin. (1) art. 43]; „Prin intermediul rețelelor de comunicaţii electronice poate fi desfăşurat orice joc de noroc dacă sunt respectate prevederile prezentei legi şi regulile aprobate de Ministerul Finanţelor” [alin. (2) art. 47]; „Încălcări ale prezentei legi se consideră: a) organizarea și desfășurarea jocului de noroc interzis […]” [alin. (2) art. 54].

Din analiza coroborată a acestor prevederi rezultă că termenul „pariu” este echivalat cu sintagma „pariu pentru competițiile/evenimentele sportive”. Astfel, putem deduce că Legea nr. 291/2016 permite pariurile doar pentru competiţiile/evenimentele sportive. Corelativ, se interzice desfășurarea și organizarea pariurilor în privința unor evenimente ce nu au un caracter sportiv.

Așadar, ar reieși că prevederile art. 44 din Legea nr. 291/2016 contravin celorlalte dispoziții din aceeași lege. Este evidentă existența unui hățiș legislativ. Presupunem că la redactarea art. 44 din Legea nr. 291/2016 legiuitorul a preluat „orbește” conținutul art. 42 din Legea nr. 285/1999 (singura diferență constă în faptul că la art. 44 din Legea nr. 291/2016 se conține și expresia „la locul desfășurării”), fără a ține cont de alte prevederi din Legea nr. 291/2016. În acest fel, constatăm că s-a sfidat regula de tehnică legislativă în corespundere cu care legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispoziţiile pe care le conţine și să evite paralelismele legislative, ce generează incertitudine și insecuritate juridică. Or, textul legislativ trebuie să corespundă principiului unității materiei legislative sau corelației între textele regulatorii, pentru ca persoanele să-şi poată adapta comportamentul la reglementările existente, ce exclud interpretările contradictorii sau concurența între normele de drept aplicabile. Soluția non liquet nu poate fi acceptată.

Dacă am admite, arguendo, că legiuitorul moldav a vrut să permită, în noua configurație legislativă, pariurile doar pe evenimente sportive, ar reieși implicit că sintagmele „sau la un eveniment de pariat”, „sau pe un alt eveniment de pariat” din alin. (1) art. 2421 CP RM și, respectiv, din alin. (1) art. 2422 CP RM sunt decorative și, deci, de prisos. Pe cale de consecință, în sensul art. 2421 CP RM, ar putea fi încurajat, influențat sau instruit un participant la un eveniment sportiv să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană. Corespunzător, art. 2422 CP RM devine aplicabil în situația în care făptuitorul pariază pe un eveniment sportiv fie informează alte persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenția de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârșită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment. Simplificând: sfera de incidență a infracțiunilor prevăzute la art. 2421 și 2422 CP RM este limitată doar la evenimente sportive și, respectiv, la pariuri sportive.

Dar este oare îndreptățită optica de a circumscrie organizarea și desfășurarea pariurilor, în condițiile unui monopol de stat, doar în privința evenimentelor sportive? Profilăm un răspuns negativ. Este adevărat că majoritatea pariurilor sunt organizate și desfăşurate în legătură cu anumite evenimente sportive. Totuși, nu există niciun argument obiectiv şi rezonabil pentru a interzice pariurile pe evenimente de altă natură susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 2421 CP RM. De aceea, suntem de părerea că legiuitorul moldav ar trebuie să-și regândească concepția privind desfășurarea și organizarea pariurilor, astfel încât să permită, fără echivoc, plasarea unor mize nu numai pe evenimente sportive, dar inclusiv și pe evenimente de altă natură.

5. Statul – victimă a infracţiunii de pariuri aranjate?

Schimbând vectorul investigației, reținem că, în ipoteza infracţiunii de pariuri aranjate, atestăm existenţa unei victime doar atunci când, ca rezultat al comiterii infracţiunii, participantul la pariu (în cazul sistemului mutual ca formă a pariului) sau organizatorul pariului (în cazul sistemului bookmaker ca formă a pariului) suferă daune materiale[60].

Din această perspectivă, potrivit lit. a) alin. (2) art. 43 din Legea nr. 291/2016, în cadrul pariurilor mutuale (totalizator) câștigul se distribuie jucătorilor, proporţional cu numărul variantelor câștigătoare deţinute de fiecare dintre aceştia, organizatorul fiind implicat doar în procesul de colectare a mizelor şi de distribuire a câştigurilor potrivit regulilor de desfăşurare a pariului. Câștigul, în cazul pariului mutual, depinde de volumul total al mizelor, precum şi de numărul jucătorilor câștigători. Corelativ, lit. b) alin. (2) art. 43 din aceeași lege prevede că pariurile în cotă fixă (bookmaker) sunt acelea în cadrul cărora organizatorul este cel ce stabileşte, pe baza unor criterii proprii, şi aduce la cunoştinţa jucătorilor cotele de multiplicare a mizei în cazul în care variantele jucate sunt declarate câștigătoare în conformitate cu regulile de desfăşurare a pariului.

După cum s-a notat mai sus, de lege lata, în Republica Moldova, activitatea de organizare şi desfăşurare a pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive constituie monopol de stat şi este realizată de Loteria Naţională a Moldovei. Eventual, orice altă entitate nu ar putea pretinde, în mod legal, desfăşurarea și organizarea pariurilor pe teritoriul Republicii Moldova. În legătură cu această constatare, nu putem pierde din vizor faptul că, în cauza Ladbrokes Worldwide Betting versus Suedia, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (în continuare – CtEDO) a reținut că reclamanta, o companie britanică, a solicitat guvernului suedez eliberarea unei autorizaţii care să îi permită să organizeze servicii de pariuri şi jocuri de noroc în Suedia. Guvernul a respins cererea, arătând faptul că pariurile şi jocurile de noroc în Suedia sunt rezervate statului şi că profiturile rezultate din aceste activităţi trebuie să fie în beneficiul publicului sau de utilitate publică. În speță, CtEDO a considerat că era necesar să se stabilească dacă a existat un drept despre care se putea spune că era recunoscut de legea suedeză. În acest sens, s-a reținut că potrivit cadrului normativ din Suedia, pariurile şi alte jocuri de noroc sunt supuse acordării unei autorizaţii rezervate asociaţiilor suedeze non-profit care îndeplinesc anumite condiţii. În plus, s-a remarcat că legislația Suediei conferă guvernului puterea de a emite autorizaţia privind organizarea de jocuri de noroc în situaţiile în care acesta consideră că este cazul, fără a specifica condiţiile exercitării acestei puteri. Dată fiind această putere discreţionară a unei autorități publice, CtEDO a decis că reclamanta nu putea pretinde a avea un drept actual recunoscut de legea internă și, prin urmare, a respins cererea ca fiind incompatibilă ratione materiae[61].

Așa fiind, în Republica Moldova, organizator al pariului, privit ca victimă (subiectul pasiv) a infracţiunii de pariuri aranjate, poate fi doar Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei”. Nicio altă persoană nu poate avea această calitate[62]. Loteriei Naționale a Moldovei i se pot cauza daune materiale ca urmare a plății unor câștiguri fabuloase unor „jucători” care au pariat pe un eveniment sportiv despre care cunoșteau cu certitudine că va fi manipulat. Oricum, nu putem face abstracție de faptul că Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei” este creată de Guvernul Republicii Moldova (funcţia de fondator al entități în cauză fiind exercitată de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova)[63] și deține cotă integrală de stat. Iată de ce, trebuie să stabilim dacă statul poate fi victimă (subiect pasiv) a infracțiunii de pariuri aranjate.

Sub acest aspect, în general, ne atașăm opiniei exprimate în literatura de specialitate conform căreia: „Doar în conjunctura dreptului penal internaţional un stat poate evolua ca victimă a infracţiunii (de exemplu, ca victimă a agresiunii din partea unui alt stat). În contrast, în conjunctura dreptului penal naţional, în calitate de victimă poate să apară o persoană juridică care reprezintă statul, nu statul însuşi. Statul este cel care apără ordinea de drept împotriva infracţiunilor. Această concluzie reiese din alin.(1) art.2 CP RM. Ar fi impropriu ca din postura de victimă a infracţiunii statul să-şi exercite calitatea de apărător al ordinii de drept. Un stat care evoluează în această postură este un stat care se declară incapabil să-şi apere cetăţenii împotriva infracţiunilor. Este un stat ca şi cum inexistent”[64]. În particular, credem că o societate cu capital statutar alimentat de stat, indiferent de proporția participării statului, are o individualitate separată și nu se confundă din punct de vedere juridic cu statul. Mai mult, anume statul este înzestrat în exclusivitate cu forța coercitivă (ius puniendi). Iar respectivul atribut este incompatibil cu noțiunea de victimă a infracțiunii (cu excepția crimei de agresiune)[65].

Așa stând lucrurile, conchidem că statul nu poate figura în calitate de victimă a infracțiunii de pariuri aranjate, chiar dacă în Republica Moldova activitatea de organizare și desfășurare a pariurilor constituie monopolul statului.

6. Concluzii

Sintetizând cele reliefate supra, putem formula următoarele concluzii:

– sectorul jocurilor de noroc nu face obiectul unei reglementări uniforme la nivelul Uniunii Europene, iar între legislațiile naționale există diferențe semnificative dictate de particularitățile culturale, sociale și istorice caracteristice fiecărei țări. În lipsa unui consens, statele dispun de o largă marjă de apreciere și, în consecință, sunt libere să își stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în domeniul jocurilor de noroc și să adopte cel mai potrivit model de reglementare pentru piața națională ale jocurilor de noroc. Republica Moldova a ales, recent, să instituie monopolul de stat asupra sectorului jocurilor de noroc, cu excepția întreținerii cazinourilor;
– instituirea monopolului în sectorul jocurilor de noroc afectează libertatea de prestare a serviciilor. În același timp, monopolul în domeniul jocurilor de noroc ar putea fi justificat doar dacă se urmăreşte în mod coerent şi sistematic obiectivul combaterii pericolelor legate de jocurile de noroc. Corelativ, monopolizarea jocurilor de noroc nu ar putea conduce la eradicarea infracțiunilor de manipulare a unui eveniment (art. 2421 CP RM) și de pariuri aranjate (art. 2422 CP RM);
– Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 291/2016 în mare grabă, fără o largă dezbatere publică și fără a oferi motive „relevante și suficiente” pentru a contura o „necesitate socială presantă” în vederea monopolizării sectorului jocurilor de noroc;
– odată cu monopolizarea sectorului jocurilor de noroc s-a restrâns cercul potențialelor victime (subiecți pasivi) ale infracțiunii prevăzute la art. 2422 CP RM, și anume: în cazul pariurilor în cotă fixă (bookmaker) victimă (subiectul pasiv) a infracţiunii de pariuri aranjate poate fi doar Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei”. La rândul său, statul nu poate fi victimă (subiect pasiv) a infracțiunii de pariuri aranjate, chiar dacă Societatea pe Acțiuni „Loteria Națională a Moldovei” este creată de Guvernul Republicii Moldova și deține cotă integrală de stat;
– cu prilejul instituirii monopolului de stat în privința domeniului jocurilor de noroc, legiuitorul moldav a admis incongruențe legislative ce au un impact malefic asupra interpretării și aplicării corecte a art. 2421 și 2422 CP RM: în timp ce un articol izolat din Legea nr. 291/2016 ar părea să permită desfășurarea și organizarea pariurilor în privința unor evenimente sportive sau de altă natură, dimpotrivă, din celelalte prevederi ale legii enunțate putem deduce că sunt permise pariurile doar pentru competiţiile/evenimentele sportive. Această stare de lucruri generează incertitudine și insecuritate juridică;
– și o ultimă concluzie: nu există niciun argument obiectiv şi rezonabil pentru a interzice în Republica Moldova pariurile pe evenimente care nu au un caracter sportiv (id est: premiile Oscar sau alte premii de film; Miss World; Eurovision; concursurile şi emisiunile TV de muzică; reality show-rile TV; evenimentele politice; evenimentele financiare etc.). Or, și aceste evenimente sunt susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 2421 CP RM.

În temeiul concluziilor şi generalizărilor teoretice prezentate, propunem de lege ferenda modificarea Legii nr. 291/2016, astfel încât să se permită, fără echivoc, plasarea unor mize nu doar pe evenimente sportive, ci, în egală măsură, și pe evenimente de altă natură.

Notă: Acest articol a fost publicat în limba engleză în Juridical Tribune, Volume 8, Special Issue, October 2018, pp. 74-96.


[1] Legea Republicii Moldova nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc (abrogată), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 50-52.
[2] Legea Republicii Moldova nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 2-8.
[3] Precizăm că art. 2421 „Manipularea unui eveniment” și art. 2422 „Pariurile aranjate” au suplinit Codul penal al Republicii Moldova ca urmare a adoptării de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii nr. 38 din 21 martie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 75-81), în vigoare din 12 aprilie 2013.
[4] În corespundere cu art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive, întocmită la Magglingen/Macolin la 18 septembrie 2014*, „manipularea competițiilor sportive” înseamnă un aranjament, acțiune sau omisiune intenționată care are drept scop modificarea necorespunzătoare a rezultatului sau cursului competiţiei sportive pentru a îndepărta în totalitate sau parţial tipul imprevizibil al competiţiei sportive menţionate mai-sus cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit pentru sine sau alţii**. Este de menționat că la 18 iunie 2015 Președintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 1646***, prin care s-a aprobat semnarea Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive (reprezentantul permanent al Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei a semnat Convenția dată la 29 aprilie 2016 la Strasbourg și, prin urmare, Republica Moldova a devenit al 22-lea stat care semnează acest instrument juridic al Consiliului Europei), ceea ce este un lucru salutabil. Totuși, nu este clar: de ce oare Republica Moldova ezită să ratifice această Convenție? Deocamdată, această Convenție a fost semnată de 31 de state (însă, din motive inexplicabile, aceste nu se grăbesc să o ratifice) și, cu regret, constatăm că încă nu a intrat în vigoare. Aceasta deoarece, până acum, Convenția a fost ratificată doar de 3 state – Norvegia (9 decembrie 2014), Portugalia (29 septembrie 2015) și Ucraina (10 ianuarie 2017). Însă, pentru intrarea în vigoare a Convenţiei în discuție este necesară depunerea a 5 instrumente de ratificare, dintre care 3 – să provină de la state membre ale Consiliului Europei. Astfel, se pare că intrarea în forță a Convenţiei date este o chestiune de timp.
* Council of Europe Convention on the Manipulation of Sports Competitions, Magglingen/Macolin, 18.IX.2014, available online on: https://rm.coe.int/16801cdd7e (consulted on 20.03.2018)
** Pentru o analiză temeinică a textului Convenției Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive, a se vedea: Tom Serby, The Council of Europe Convention on Manipulation of Sports Competitions: The Best Bet for The Global Fight Against Match-Fixing?, in „The International Sports Law Journal”, 2015, vol. 15, iss. 1, p. 83-100.
*** Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1646 din 18 iunie 2015 pentru aprobarea semnării Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 161-167.
[5] Din alin. (2) art. 64 CP RM rezultă că o unitate convenţională de amendă este egală cu 50 de lei. La data redactării acestor rânduri, un leu moldovenesc (MDL) echivala cu aproximativ 4,4 lei românești (RON) sau cu 0,05 euro (EUR).
[6] În conformitate cu alin. (2) art. 65 CP RM, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi stabilită de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani, iar în cazurile expres prevăzute în Partea specială a prezentului cod – pe un termen de la un an la 15 ani.
[7] În corespundere cu alin. (11) art. 126 CP RM, se consideră proporţii deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depăşeşte 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Precizăm că, în Republica Moldova, pentru anul 2018, salariului mediu lunar pe economie este prognozat în mărime de 6150 lei (MDL). A se vedea: Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 54 din 17 ianuarie 2018 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2018, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 18-26.
[8] Sub auspiciile Uniunii Europene au fost adoptate o serie de acte îndreptate spre armonizarea legislației în domeniul jocurilor de noroc, a se vedea: Conclusions on the framework for gambling and betting in the EU member states, available online on: https://goo.gl/cZkDvC (consulted on 20.03.2018); Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the Economic and Social Committee and the Committee of the regions Towards a comprehensive European framework for online gambling (COM/2012/0596 final), available online on: https://goo.gl/bsUX1q (consulted on 20.03.2018); European Parliament resolution of 10 March 2009 on the integrity of online gambling (2008/2215(INI)), available online on: https://goo.gl/qbMrB8 (consulted on 20.03.2018); European Parliament resolution of 15 November 2011 on online gambling in the Internal Market (2011/2084(INI)), available online on: https://goo.gl/gt57q4 (consulted on 20.03.2018); etc.
[9] Thomas Papadopoulos, The Evolution of the European Court of Justice’s Case Law on Gambling and Sports Betting: An Internal Market Perspective, in Dimitrios P. Panagiotopoulos (ed.), Sports Law: An Emerging Legal Order, Human Rights of Athletes, Nomiki Vivliothiki, Athens, 2009, p. 415-429; see also in „Revista română de drept al afacerilor”, 2012, nr. 10, p. 44-73.
[10] ECJ, Judgment of the 24 March 1994, Schindler, Case C-275/92, §36-37, available online on: https://goo.gl/R3oa9N (consulted on 20.03.2018)
[11] Thomas Papadopoulos, The Evolution of the European Court of Justice’s Case Law on Gambling and Sports Betting: An Internal Market Perspective, in „Revista română de drept al afacerilor”, 2012, nr. 10, p. 50.
[12] De exemplu, a se vedea: ECJ, Judgment of 21 September 1999, Läärä and Others, C-124/97, available online on: https://goo.gl/oJxM2F (consulted on 20.03.2018); ECJ, Judgment of 21 October 1999, Zenatti, Case C-67/98, available online on: https://goo.gl/6Q7TNk (consulted on 20.03.2018); ECJ, Judgment of Court 6 November 2003, Gambelli and Others, Case C-243/01, available online on: https://goo.gl/iZiYnR (consulted on 20.03.2018); ECJ, Judgment of 6 March 2007, Placanica, joined Cases C-338/04, C-359/04 and C-360/04, available online on: https://goo.gl/xXMwzy (consulted on 20.03.2018)
[13] În același sens, a se vede: Alan Littler, Regulatory perspectives on the future of interactive gambling in the internal market, in „European Law Review”, vol. 33, no. 2, p. 211-229; Anastasios Kaburakis, European Union Law, Gambling, and Sport Betting: European Court of Justice Jurisprudence, Member States Case Law, and Policy, in Paul M. Anderson et al (eds.), Sports Betting: Law and Policy, ASSER International Sports Law Series, T.M.C. ASSER Press, 2012, Hague, p. 31-32; Marius Pantea, Managementul activităţilor de prevenire şi combatere a ilegalităților în domeniul jocurilor de noroc în Uniunea Europeană, Pro Universitaria, Bucureşti, 2011, p. 462.
[14] În contrast, Curtea Constituțională a Germaniei a apreciat că monopolul statului asupra pariurilor reprezintă o ingerință în libertatea de alegere şi exercitare a profesiei, garantată de alin. (1) art. 12 din Legea Fundamentală (Grundgesetz) a Germaniei. Ingerinţa constă în faptul că monopolul exclude posibilitatea organizării de pariuri sau intermedierii acestora de către societăţi private, ca activitate profesională. În același timp, s-a decis că monopolul statului asupra pariurilor sportive este compatibil cu dreptul fundamental al libertăţii de alegere şi exercitare a profesiei, numai dacă urmăreşte consecvent combaterea pericolelor generate de dependenţă. Pentru mai multe detalii, a se vedea: BVerfGE 115, 276 (Sportwetten), în Selecţii de decizii ale Curţii Constituţionale Federale a Germaniei, C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 412-416.
[15] În acest context, aderăm la opinia exprimată în literatura de specialitate, conform căreia, din punct de vedere juridic, „dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept”. A se vedea: Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ediția a 12-a, All Beck, București, 2005, p. 141.
[16] De exemplu, a se vedea: ECJ, Judgment of 8 September 2010, Carmen Media Group Ltd and Others, Case C-46/08, §55, available online on: https://goo.gl/5bRMQY; ECJ, Judgment of 19 July 2012, Garkalns SIA, Case C-470/11, §39, available online on: https://goo.gl/pNakRR; etc.
[17] Pentru o abordare din perspectivă economică a acestei spețe, a se vedea: Luca Rebeggiani, The Liga Portuguesa Decision of the European Court of Justice – An Economist’s View, in „Rivista di Diritto ed Economia dello Sport”, vol. 5(3), p. 111-122.
[18] ECJ, Judgment of 8 September 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional, Case C-42/07, §63-64, available online on: https://goo.gl/EugFUT (consulted on 20.03.2018)
[19] ECJ, Judgment of 30 June 2011, Zeturf Ltd, Case C-212/08, §72, available online on: https://goo.gl/9y91Rr (consulted on 20.03.2018)
[20] Pentru o analiză a acestei spețe, a se vedea: Petroula Lisgara, A state supervised monopoly in the betting market: a legal and economic assessment of the regulatory framework in Greece, in „The International Sports Law Journal”, vol. 13, iss. 3-4, p.251-267.
[21] ECJ, Judgment of 24 January 2013, Stanleybet International Ltd and Others, Joined Cases C-186/11 and C-209/11, para. 36, available online on: https://goo.gl/RwssZf (consulted on 20.03.2018)
[22] Marios Papaloukas, The legality of the Greek Sports Betting Monopoly under European Law, in „The Ιnternational Sports Law Review”, vol. 9, iss. 1-2, 2011, p. 203-208.
[23] ECJ, Judgment of 30 April 2014, Pfleger and Others, Joined Cases C-186/11 and C-209/11, §54-56, available online on: https://goo.gl/PK9rS9 (consulted on 20.03.2018)
[24] ECJ, Judgment of 11 June 2015, Berlington Hungary and Others, Case C-98/14, §92, available online on: https://goo.gl/PYb4jB (consulted on 20.03.2018)
[25] ECJ, Judgment of 14 June 2017, Online Games and Others, Case C-685/15, §65, available online on: https://goo.gl/R3QFBr (consulted on 20.03.2018)
[26] ECJ, Judgment of 28 February 2018, Sporting Odds Ltd, Case C-3/17, §23-24, available online on: https://goo.gl/zjWZe9 (consulted on 20.03.2018)
[27] Nota informativă la proiectul de lege nr. 459 din 5 decembrie 2016, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/pQNTs9 (accesat la 20.03.2018)
[28] Ibidem.
[29] Raportul de expertiză anticorupție nr. EL017/3874 din 23 ianuarie 2017 la proiectul de lege cu privire la organizarea şi desfăşurarea jocurilor de noroc, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/pQNTs9 (accesat la 20.03.2018)
[30] Ibidem.
[31] Ibidem.
[32] Avizul Direcției juridice a Parlamentului Republicii Moldova la proiectul legii cu privire la organizarea şi desfășurarea jocurilor de noroc (nr. 459 din 5 decembre 2016), documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/pQNTs9 (accesat la 20.03.2018)
[33] Stenograma ședinței Parlamentului Republicii Moldova din 8 decembrie 2016, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/RbBJvW (accesat la 20.03.2018)
[34] În același sens, a se vedea: Kevin Carpenter, Global Match-Fixing and the United States’ Role in Upholding Sporting Integrity, in „Berkeley Journal of Entertainment and Sports Law”, 2013, vol. 2, iss. 1, p. 214-229.
[35] Sergiu Brînza, Vitalie Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, Vol. II, Tipografia Centrală, Chişinău, 2015, p. 118-119; Vitalie Stati, Răspunderea penală pentru pariurile aranjate (art.2422 CP RM). Partea II, în „Revista Naţională de Drept”, 2014, nr. 2, p. 3; Vitalie Stati, Infracțiuni economice: Note de curs, CEP USM, Chişinău, 2014, p. 199; Vitalie Stati, Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, CEP USM, Chişinău, 2016, p. 241.
[36] Ibidem.
[37] Ben Van Rompuy, Limitations on the Sports Betting Offer to Combat Match Fixing: Experiences from Europe, in „Gaming Law Review and Economics”, 2014, vol. 18, no. 10, p. 993.
[38] Parimal Kanti Bag, Bibhas Saha, Match-Fixing in a Monopoly Betting Market, in „Journal of Economics & Management Strategy”, 2016, vol. 26, iss. 1, p. 257-289.
[39] Pentru detalii, a se vedea: Gheorghe Reniță, Controverse legate de răspunderea penală pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate săvârșite în cyberspațiu, în „Studia Universitatis Moldaviae”, Seria „Științe sociale”, 2017, nr. 8(108), p. 223-245.
[40] În contrast, CJUE a subliniat că pentru a putea justifica un monopol public aferent pariurilor pe competițiile sportive și loteriilor printr-un obiectiv de prevenire a incitării la cheltuieli excesive legate de joc și de luptă împotriva dependenței de acesta, autoritățile naționale vizate nu trebuie în mod necesar să fie în măsură să prezinte un studiu care să ateste proporționalitatea măsurii respective și care să fie anterior adoptării acesteia. A se vedea: ECJ, Judgment of 8 September 2010, Stoß and Others, Joined Cases C-316/07, C-358/07 to C-360/07, C-409/07 and C-410/07, §107, available online on: https://goo.gl/KrLAKZ (consulted on 20.03.2018)
[41] În acest context, printr-un obiter dictum, Curtea Constituţională a României a statuat că măsura luată trebuie să fie adecvată – să poată în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului, şi proporţională – să asigure justul echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. A se vedea: §28 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 662 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 47 din 20 ianuarie 2015.
[42] Pe lângă aceasta, unii deputați din Parlamentul Republicii Moldova și-au exprimat îngrijorarea că monopolizarea sectorului jocurilor de noroc ar putea contraveni principiilor economiei de piaţă şi concurenţei libere*. Însă, fiind anterior chemată să se pronunțe asupra constituționalității unei prevederi legale ce acorda dreptul exclusiv unui agent economic (în speță, Loteria Națională a Moldovei) de a desfășura loterii naționale fără a mai fi necesară dobândirea unei licențe, prin Hotărârea nr. 11 din 28 mai 2013, Curtea Constituțională din Republica Moldova a reiterat că „instituirea monopolului de stat nu vine în contradicție cu prevederile constituționale care guvernează economia de piață”[42]. S-a relevat că statul, prin prevederi legale și condiții clar determinate, poate institui monopolul său într-un anumit domeniu de activitate**.
* A se vedea: Stenograma ședinței Parlamentului Republicii Moldova din 8 decembrie 2016, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/RbBJvW (accesat la 20.03.2018)
** A se vedea: §50-51 din Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 11 din 28 mai 2013 pentru controlul constituţionalităţii unei prevederi din art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5) al Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (Sesizarea 26a/2012), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.152-158.
[43] Legea Republicii Moldova nr.292 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.2-8.
[44] Legea Republicii Moldova nr. 1227 din 27 iunie 1997 cu privire la publicitate, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.67-68.
[45] Ca atare, în jurisprudența sa, CJUE a admis că un stat membru al Uniunii Europene, pentru a atrage jucătorii care practică jocuri interzise către activități autorizate, este îndreptățit să le propună o alternativă fiabilă, dar în același timp atractivă, ceea ce poate implica în sine oferirea unei game extinse de jocuri, publicitate de o anumită anvergură și recurgerea la noi tehnici de distribuție. Cu toate acestea, publicitatea efectuată de deținătorul unui monopol public trebuie să fie măsurată și limitată strict la ceea ce este necesar pentru canalizarea consumatorilor către rețele controlate de jocuri. Această publicitate nu poate viza încurajarea predilecției naturale a consumatorilor pentru jocurile de noroc prin stimularea participării lor active la acestea, de exemplu prin prezentarea jocurilor de noroc ca fiind o activitate banală sau prin creșterea atractivității jocurilor de noroc cu ajutorul promovării unor mesaje publicitare care promit câștiguri majore. În special, ar trebui să se facă distincția între strategiile deținătorului unui monopol, menite exclusiv să informeze potențialii clienți despre existența unor produse și să asigure accesul normal la jocurile de noroc prin canalizarea jucătorilor în circuite controlate, și strategiile care invită și încurajează participarea activă la astfel de jocuri. A se vedea: ECJ, Judgment of 15 September 2011, Dickinger and Ömer, Case C-347/09, §67-69. available online on: https://goo.gl/M4QvQr (consulted on 20.03.2018)
[46] Joint Opinion of Advocate General Bot in Cases C-203/08, Sporting Exchange Ltd v Minister van Justitie [2010] ECR I-4695 and C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd et al v Stichting de Nationale Sporttotalisator [2010] ECR I-4757, §59, apud: Jacqueline
Dutheil de la Rochère, Betting, Monopolies and the Protect of Public Order, in Niamh Nic Shuibhne and Laurence W. Gormley (eds.), From Single Market to Economic Union, Essays in Memory of John A. Usher, Oxford University Press, Oxford, 2012, p. 107.
[47] ECJ, Judgment of 15 September 2011, Dickinger and Ömer, Case C-347/09, §55, available online on: https://goo.gl/M4QvQr (consulted on 20.03.2018)
[48] Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 639 din 14 august 2017 cu privire la aprobarea obiectivelor și a condițiilor parteneriatului public-privat pentru dezvoltarea activităților SA „Loteria Națională a Moldovei”, precum și a cerințelor generale privind selectarea partenerului privat, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.301-315.
[49] Se caută un partener privat pentru dezvoltarea Loteriei Moldovei, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/srzr4P (accesat la 20.03.2018)
[50] Agenția Proprietății Publice anunță concursul public de selectare a partenerilor privați pentru implementarea proiectului de PPP „Serviciile din domeniile ce constituie monopol de stat, gestionate de S.A. „Loteria Națională a Moldovei, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/8hFVbG (accesat la 20.03.2018)
[51] Agenția Proprietății Publice anunță prelungirea, până la data de 22 februarie 2018, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/LvQ8Mg (accesat la 20.03.2018)
[52] Această stare de lucruri poate direcționa persoanele spre jocuri de noroc neautorizate și clandestine. Or, se știe că un lucru limitat (sau chiar interzis) devine mai atractiv.
[53] În lumina jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, retragerea unei licențe de desfășurare a unor activități comerciale (inclusiv a celor ce vizează domeniul jocurilor de noroc*) reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale**. În esență, jurisprudența Curții impune, pentru a fi compatibilă cu norma generală stabilită în prima teză a primului paragraf al art. 1, ca o astfel de ingerință să păstreze un „echilibru just” între cerințele interesului general al comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. Cerința unui just echilibru nu va fi îndeplinită în cazul în care persoana implicată este obligată să suporte o povară individuală și excesivă. În această privință, trebuie să se observe că, atunci când legiuitorul național revocă autorizații care le permit titularilor lor să exercite o activitate economică, îi incumbă obligația de a prevedea, în avantajul acestor titulari, o perioadă tranzitorie suficient de lungă pentru a le permite să se adapteze sau un sistem de compensare rezonabil***. Ne îndoim că Parlamentul Republicii Moldova a ținut cont întocmai de aceste statuări atunci când a decis să monopolizeze sectorul jocurilor de noroc. Or, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 291/2016 s-au declarat ca fiind nevalabile licențele eliberate pentru organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc ce constituie monopol de stat. Această optică nu pare a fi fructul unui proces de matură reflecție.
* ECtHR, Case of Laurus Invest Hungary KFT and Continental Holding Corporation (and 5 other applications) against Hungary, Decision of inadmissibility of 8 September 2015, §29, available online on: https://goo.gl/zXr7Jq (consulted on 20.03.2018)
** ECtHR, Case of S.C. Antares Transport S.A. and S.C. Transroby S.R.L. v. România, Application no. 27227/08, Judgment of 15 December 2015, §39, available online on: https://goo.gl/UMJ35H (consulted on 20.03.2018)
*** ECtHR, Case of Vékony v. Hungary, Application no. 65681/13, Judgment of 13 January 2015, §34-35, available online on: https://goo.gl/widBVe (consulted on 20.03.2018)
[54] Hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 17 noiembrie 2016, dosarul nr. 2c-934/16, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/vQUZVv (accesat la 20.03.2018)
[55] Decizia Curții de Apel Chișinău din 7 noiembrie 2017, dosarul nr. 2ac-1153/16, documentul este disponibil online la adresa: https://goo.gl/ZETA1W (accesat la 20.03.2018)
[56] Sergiu Brînza, Vitalie Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, Vol. II, p. 107; Vitalie Stati, Infracţiunea de manipulare a unui eveniment (art.2421 CP RM): studiu de drept penal. Partea I, în „Revista Naţională de Drept”, 2013, nr. 11, p. 13; Vitalie Stati, Infracțiuni economice: Note de curs, CEP USM, Chişinău, 2014, p. 176; Vitalie Stati, Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, CEP USM, Chişinău, 2016, p. 217.
[57] Vitalie Stati, Răspunderea penală pentru pariurile aranjate (art.2422 CP RM). Partea I, în „Revista Naţională de Drept”, 2014, nr. 1, p. 9-10; Vitalie Stati, Infracțiuni economice: Note de curs, CEP USM, Chişinău, 2014, p. 191-192; Vitalie Stati, Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, CEP USM, Chişinău, 2016, p. 232-234.
[58] În același sens, a se vedea: Vitalie Stati, Gheorghe Reniță, Efectele adoptării Legii Republicii Moldova nr. 291/2016 asupra aplicării răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate, în „Актуальные научные исследования в современном мире: ХХІ Международная научная конференция, 26-27 май 2017 г., Переяслав-Хмельницкий: Сборник научных трудов”, 2017, Выпуск 5(25), Часть 10, p. 97.
[59] Folosirea de către legiuitor a barei verticale pentru a crea o condiție de tip „sau” acreditează la prima facie (falsa) ideea că, din punct de vedere conceptual, noțiunile „competiţie sportivă” și „eveniment sportiv” au o conotație juridică distinctă. Însă, în realitate, din alin. (1) art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive din 18 septembrie 2014, rezultă că: „Competiţie sportive semnifică oricare eveniment sportiv […]”. De aici derivă și fireasca constatare: sintagmele confruntate au aceeași încărcătură juridică. Apud: Vitalie Stati, Gheorghe Reniță, Efectele adoptării Legii Republicii Moldova nr. 291/2016 asupra aplicării răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate, p. 97.
[60] Sergiu Brînza, Vitalie Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, Vol. II, p. 115; Vitalie Stati, Răspunderea penală pentru pariurile aranjate (art.2422 CP RM). Partea I, p. 10; Vitalie Stati, Infracțiuni economice: Note de curs, p. 193; Vitalie Stati, Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, p. 234-235.
[61] ECtHR, Decision as to the admissibility of Application no. 27968/05 by Ladbrokes Worldwide Betting against Sweden, 6 May 2008, available online on: https://goo.gl/Fafdic (consulted on 20.03.2018)
[62] Vitalie Stati, Gheorghe Reniță, Efectele adoptării Legii Republicii Moldova nr. 291/2016 asupra aplicării răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate, p. 101.
[63] Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 371 din 24 mai 2011 cu privire la crearea Societăţii pe Acţiuni „Loteria Naţională a Moldovei”, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 87-90.
[64] Irina Selevestru, Victima infracţiunilor prevăzute la art.191 CP RM, în „Studia Universitatis Moldaviae”, Seria „Științe sociale”, 2015, nr. 3(83), p. 195.
[65] Vitalie Stati, Gheorghe Reniță, Efectele adoptării Legii Republicii Moldova nr. 291/2016 asupra aplicării răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate, p. 101.


Aflaţi mai mult despre , , , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.