Inna Soțchi

Legislația muncii nu definește în mod clar noțiunea de atribuții ale funcției deși noțiunea este utilizată pe larg. Stabilirea  necorespunzătoare a atribuțiilor funcției în relațiile de muncă stă la originea multor litigii. În practică atribuțiile funcției sunt stabilite fie direct în Contractul Individual de Muncă („CIM”) fie în Fișa Postului.

Este vreo diferență între aceste două abordări? Care este originea și regimul juridic al Fișei Postului? Care este necesitate stabilirii punctuale a atribuțiilor de serviciu atât pentru angajator cât și pentru salariat? Sunt doar câteva întrebări la care ne propunem să răspundem în cele ce urmează.

1. Fișa postului – parte integrantă a CIM sau un act juridic separat?

Codul Muncii („CM”) nu definește fișa postului ca un act ce ar genera obligații între angajator și salariat în sectorul privat. Totuși, în sectorul public situația este diferită. Un exemplu în acest sens este Anexa la Ordinul nr. 445 din 12.05.2020 al Ministrului Educației, Culturii şi Cercetării privind aprobarea „Ghidului metodologic pentru transpunerea competențelor profesionale în rezultate ale învățării”. Conform acesteia, fișa postului este elaborată pentru ocupațiile stabilite în Clasificatorul Ocupațiunilor al Republicii Moldova („CORM”) și prezintă documentul primar ce descrie competențele profesionale necesare exercitării unei ocupații, are un caracter adaptat cerințelor unui angajator concret şi reflectă specificul funcționării unei entități economice din sistemul educațional.

În temeiul art. 14 al Legii privind funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158/2008, funcționarul public are dreptul să cunoască drepturile şi atribuţiile stipulate în fişa postului. Potrivit Art. 30 (6) al aceleiași legi, la actul administrativ de numire, se anexează fişa postului de care funcționarul public a luat cunoștință sub semnătură. O copie de pe fişa postului se înmânează funcționarului public şi conducătorului ierarhic superior al acestuia.

Concluzie: Pentru sectorul privat fișa postului este un act opțional, pentru sectorul public este un act obligatoriu.

2. Caracterul și structura Fișei Postului

Potrivit Hotărârii Guvernului cu privire la elaborarea, coordonarea și aprobarea fișei postului nr. 22/2017[1], fișa postului este actul juridic în care se stipulează scopul general, sarcinile de bază, împuternicirile şi responsabilitățile specifice funcției publice, precum şi cerințele față de titularul acestei funcții. Fișa postului este elaborată pentru fiecare funcție publică, poartă un caracter non personal şi se aduce la cunoștința titularului funcției publice la data numirii în funcția publică.[2]

Fișa postului pentru sectorul public va conține informații privind: autoritatea publică, titlul funcției, subdiviziunea structurală, codul funcției, nivelul funcției, conducătorul direct, conducătorul ierarhic superior, colaborarea internă, colaborarea externă, scopul general al funcției, sarcinile de bază ale funcției, calificări profesionale, studii, experiență profesională, cunoștințe, abilități şi atitudini /comportamente, responsabilități, împuternicirile, alte informații.

Deși nu există standarde sau rigori aprobate în aceste sens prin acte normative, fișa postului pentru sectorul privat ar putea să conțină un set minim de condiții cum ar fi: denumirea oficială a postului, conform nomenclatorului, locul pe care îl va ocupa viitorul angajat în organigramă, cerințele necesare ocupării postului, definirea responsabilităților, indicatorii de performanță, data la care a fost întocmită și semnată atât de angajat, cât și de angajator.

Conform art. 49 alin. (1) lit. e) al CM, în CIM urmează să fie includă și atribuțiile funcției salariatului. Totuși, CM nu definește noțiunea atribuțiilor funcției. Potrivit Dicționarului Explicativ al limbii române, una dintre definițiile atribuției este – competență presupusă de o funcție.

Prin urmare, este rezonabil să presupune că angajatorul este obligat să includă în CIM acele competențe/atribuții care îi sunt atribuite salariatului în temeiul funcției pe care o îndeplinește. Acest fapt poate fi realizat prin două modalități alternative:

a. Includerea tuturor atribuțiilor funcției în conținutul CIM;
b. Stabilirea acestora în temeiul fișei de post care este o anexă la CIM.

Indiferent de modalitatea aleasă, părțile urmează să țină cont de următoarele reguli de valabilitate:

a. Forma actului care conține atribuțiile de serviciu trebuie să fie scrisă;
b. Ambele părți contractante urmează să semneze contractul/anexa care conțin atribuțiile funcției;
c. Ambele părți contractante primesc câte un exemplar al contractului/anexei care stabilește atribuțiile funcției;
d. Modificarea atribuțiilor funcției poate fi efectuată doar prin acordul comun al părților cu excepția situațiilor prevăzute de CM;

Stabilirea atribuțiilor funcției în cadrul CIM sau în fișa postului – Anexă la CIM nu împiedică angajatorul să enumere atribuțiile generice pentru diferite funcții în contractul colectiv de muncă, Regulamentul Intern al Unității, Regulamentele departamentale sau alte acte. În ultimul caz, actele respective trebuie aduse la cunoștința salariatului sub semnătură și să nu depășească obligațiile salariatului stabilite în CIM. Orice obligație suplimentară ce nu este prevăzută de CIM și Anexele acestuia nu poate fi impusă salariatului potrivit art. 50 al CM.3. Garanțiile și obligațiile generate de atribuțiile funcției

Pe lângă obligațiile propriu-zise de serviciu, există legi speciale care pot genera obligații suplimentare pentru salariați.

Un exemplu în acest sens sunt Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanțării terorismului nr. 308/2017 și Legea privind procedura de constatare a încălcărilor în domeniul  prevenirii spălării  banilor şi finanțării terorismului şi modul de aplicare a sancțiunilor nr. 75/2020.

Aceste acte normative stabilesc obligația pentru entitățile raportoare de a identifica și desemna angajați responsabili în mod special de respectarea prevederilor Legii 308. Acești angajați alături de persoană cu funcție de răspundere și persoanelor cu funcție de conducere de rang superior poartă răspundere pentru eventualele încălcări ale Legii 308.

De exemplu, conform art. 45 al Legii 75/2020, în cazul stabilirii sau continuării unor relații de afaceri cu o persoană expusă politic, membrii familiei acesteia, fără obținerea aprobării conducerii superioare, angajații respectivi pot fi sancționați cu prescripție sau amendă de la 4500 lei până la echivalentul în lei al sumei de 1 000 000 (un milion) de euro.

Un alt exemplu este Legea privind protecția datelor cu caracter personal
nr. 133/2011. Conform art. 23 alin. (2) lit. i) al acesteia, în procedura de notificare,  Operatorul de date cu caracter personal trebuie să identifice persoanele responsabile pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. Astfel, în cazul unei prelucrări de date personale cu încălcarea legii, conform art. 74¹ al Codului Contravențional vor răspunde atât persoana juridică cât și persoane cu funcție de răspundere (i.e.: responsabilă de prelucrarea datelor cu caracter personal).

Simpla desemnare de către angajator a unui salariat în calitate de persoană responsabilă într-un anumit domeniu, sau notificarea autorităților competente despre o astfel de desemnare, nu generează obligațiile speciale ale salariatului. O astfel de desemnare produce efect doar dacă este consimțită în formă scrisă de salariat și inclusă ca o atribuție specifică de serviciu în CIM/Fișa Postului.

4. Concedierea salariatului în legătură cu atribuțiile funcției

Ținând cont de jurisprudența consacrată a instanțelor naționale, recomandăm stabilirea expresă a atribuțiilor de funcție în CIM/Fișa Postului. Aceasta poate influența crucial soluționarea litigiilor rezultate din concedierea  conform următoarelor temeiuri ale art. 86 CM:

a. constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcției deținute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical;
b. constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcției deținute sau muncii prestate din cauza calificării insuficiente, stabilită în urma atestării efectuate în modul prevăzut de Guvern;
c. încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar;[3][4]
d. comiterea de către salariatul care gestionează nemijlocit mijloace bănești sau valori materiale ori care are acces la sistemele informaționale ale angajatorului (sisteme de colectare şi gestiune a informației) sau la cele administrate de angajator a unor acțiuni culpabile, dacă aceste acțiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv;
e. comiterea de către salariatul care îndeplinește funcții educative a unei fapte imorale incompatibile cu funcția deținută;
f. încălcarea gravă, chiar şi o singură dată, a obligațiilor de muncă;

Concluzie: Stabilirea clara a atribuțiilor funcției în CIM sau Fișă de Post este de o importanță crucială pentru cazurile de concediere a salariaților pentru neexecutarea atribuțiilor lor.

5. Aprecierea atribuțiilor de serviciu de către instanțele naționale și internaționale

În temeiul CP al RM salariații din diferite domenii de activitate pot fi trași la răspundere penală pentru diferite fapte legate de exercitarea atribuțiilor de serviciu. Unele dintre acestea sunt:

– Încălcarea din neglijență a regulilor şi metodelor de acordare a asistenței medicale, art. 213 CP;[5]
– Neglijență în serviciu, art. 329 din CP[6];
– Exercitarea atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese, art. 326¹ din CP.
– Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, art. 328 din CP.
– Obținerea ilegală şi/sau divulgarea informațiilor ce constituie secret comercial sau bancar, art. 245¹⁰ din CP.

Pentru materializarea acestor infracțiuni există o condiție comună obligatorie: obligațiile funcției pretins încălcate de către subiectul infracțiunii, care are statut de salariat, urmează a fi stabilite expres într-un acord (fișa postului) semnat între acesta și angajator.

În cauza Mitrofan c. Moldovei (a se vedea în acest sens Mitrofan c. Moldovei, nr. 50054/07 §51, din 15.01.2013)[7] Curtea a statuat că instanțele judecătorești ar fi fost obligate să-l achite pe reclamant din moment ce lipseau elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 (i.e.: infracțiunea putea avea loc dacă ar fi fost încălcată o obligație de serviciu)

Concluzii și recomandări practice:

1. Fișa Postului, ca act juridic separat, este obligatorie în relațiile de muncă din sectorul public.
2. În sectorul privat atribuțiile funcției pot fi prevăzute în CIM sau în Fișa Postului care este parte componentă a CIM (Anexă).
3. Atribuțiile funcției trebuie stabilite în scris și confirmate prin semnăturile salariatului și angajatorului.
4. Salariatul nu poate fi impus să exercite alte atribuții decât cele consimțite prin CIM/Fișa Postului.
5. În temeiul atribuțiilor funcției salariatul poate fi sancționat disciplinar, administrativ, contravențional și penal.
6. Fișa postului servește drept probă în litigiile de muncă, cauzele administrative, civile[8], contravenționale și penale[9].
7. Salariatul este absolvit de răspundere dacă executarea sau neexecutarea faptei imputate nu se regăsește în atribuțiile de serviciu consimțite către acesta.

[1] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=97383&lang=ro
[2]http://www.procuratura.md/file/166%20aprobarea%20fiselor%20de%20post%20aparatul%20CSP%20%2030.11.17.pdf
[3] http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=59439
[4] http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=58292
[5] http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=8806
[6] http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=216
[7] http://agent.gov.md/wp-content/uploads/2015/03/MITROFAN-RO.pdf
[8] http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=30854
[9] http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=12778